Fond funciar. Decizia nr. 1351/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1351/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 1351/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1351/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant O. GH. D.-com. A., ., jud. S. împotriva sentinței civile nr.257/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ S. - P. REPREZ.LEGAL-S., jud. S. și C. C. A.- P. REPREZ.LEGAL- A., jud. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentului av. S. S., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. S. S. solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii, cu obligarea intimatei C. Județeană de Fond Funciar S. la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta arată că reclamantul a înțeles să critice sentința sub aspectul faptului că intimata C. de Fond Funciar A. a admis cererea reclamantului și a deschis poziția de Anexă 3, după defuncta Ș. V. însă C. Județeană S., prin hotărârea contestată, a invalidat propunerea Comisiei Locale A., plângerea împotriva hotărârii Comisiei Județene fiind greșit respinsă de instanța de fond cu motivarea că bunica maternă a reclamantului nu ar avea calitatea de autor deposedat. Mai arată aceasta că la filele 77 și 87 dosar fond se fală două adrese emise de Primăria Comunei A.. Din răspunsul aflat la fila 77 dosar fond rezultă faptul că până în anul 1956 nu apare nicio mențiune cu privire la această suprafață de teren. Instanța de fond a înțeles greșit acțiunea cu care a fost investită, cererea de reconstituire a reclamantului fiind soluționată greșit. Mai mult, depozițiile martorilor au confirmat proveniența terenurilor. Reprezentanta recurentului mai arată că R. E. a decedat în anul 1953.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 02.05.2012, reclamantul O. Gh.D., în contradictoriu cu pârâtele Comisia comunală de fond funciar A. și C. județeană S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr.103 din 28.03.2012 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., cu consecința validării propunerii Comisiei locale de fond funciar A. de deschidere a unei noi poziții de Anexă 3, după defuncta Ș. V., bunica maternă, în care să fie înscris cu suprafața de 0,82 ha teren situat pe raza comunei A., dispus în trei trupuri: 0,33 ha „G. Acasă” intravilan A.; 0,18 ha „Sfichi” extravilan A. și 0,36 ha „Pârloage” extravilan A.; cu cheltuieli de judecată de la C. Județeană A..
În motivare, reclamantul a arătat că a luat cunoștință de hotărârea contestată la data de 23.04.2012. P. această hotărâre s-a invalidat propunerea Comisiei locale de fond funciar A. de deschidere a unei noi poziții de anexă 3, după defuncta Ș. V., în care să fie înscris cu suprafața de 0,82 ha, cu motivarea că în anul 1991 nu a solicitat teren după Sfabu V.; că nu se face dovada calității de autor deposedat după Ș. V. (care a decedat în anul 1938) și că pentru terenul de 0,82 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate după Ș. D.D. în favoarea lui R. D., iar nici unul din aceste argumente nu poate fi primit.
Reclamantul a mai arătat că este nepotul de fiică al numitei A. E. (căsătorită O.) al defunctei Ș. V. (cunoscută ca și Fidora), decedată la_, de la care provine suprafața de 0,82 ha teren situat pe raza localității A., dispus în trei trupuri: 0,33 ha „G. Acasă” intravilan A.; 0,18 ha „Sfichi” extravilan A. și 0,36 ha „Pârloage” extravilan A..
A menționat că potrivit adresei nr.4216/22.12.2011 a Primăriei comunei A., acest teren provine de la bunica sa maternă, concluzie care rezultă din discuțiile purtate cu persoane în vârstă, domiciliate pe raza comunei A., vecine cu suprafața de 0,82 ha.
De asemenea a subliniat că ulterior anului 1951 (în perioada 1948-1951, pentru când au fost întocmite primele registre agricole, neapărând nici o mențiune cu privire la terenul în litigiu) suprafața de 0,82 ha a fost evidențiată (eronat) la poziția de rol a lui Ș. D., nora defunctei Ș. V..
A mai arătat că la data apariției Legii 18/1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, cu mențiunea că în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.3386/20.03.1991, a menționat expres că terenul pe care îl solicită era al bunicii sale. P. Hotărârea Comisiei Județene S. de fond funciar nr._/10.10.1991, tabelul anexă 3, poziția 132, au fost validați cu suprafața de 0,87 ha, el-reclamantul și numitul R. V.D., ulterior fiind emisă adeverința de proprietate nr.403/12.10.1991, validarea făcându-se după Ș. D., titular de rol agricol 1959-1962..
Reclamantul a mai precizat că numitul R. V.D. este legatarul universal (conform testamentului autentificat sub nr.5996/30.12.1974 de fostul notariat de Stat Județean S.) al defunctei Ș. D., soția supraviețuitoare a lui Ș. D., fiul din prima căsătorie a defunctei Ș. V. cu defunctul Ș. G..
A mai arătat că prin Hotărârea nr._/19.02.1992 a Comisiei Județene S. se respinge contestația formulată de R. V.E. (pentru R. D.), prin care a solicitat excluderea de la succesiunea după defuncta Ș. D., iar prin sentința civilă nr.8489/18.11.1992 a Judecătoriei S. este admisă plângerea lui R. D., se desființează în parte Hotărârea nr._/19.02.1992 a Comisiei Județene S. și, constatându-se că în calitate de colateral ordinar (în realitate, colateral privilegiat al defunctului Ș. D., moștenit prin retransmitere de Ș. D.) al defunctei Ș. D., a fost greșit inclus în rândul moștenitorilor după aceasta, este înlăturat de la succesiune după aceasta din urmă. Tododată, a arătat că lui R. D. i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,87 ha teren (deși acesta fusese validat ca drept de proprietate, anterior, prin Hotărârea Comisiei Județene S. de fond funciar nr._/10.10.1991, tabelul anexă 3, poziția 132).
Reclamantul a arătat că nu are vocație succesorală concretă după Ș. D., în condițiile în care nu are calitate de moștenitor rezervatar după aceasta, iar defuncta l-a instituit legatar universal pe R. V.D., numai că terenul provine de la Ș. V., bunica sa maternă, după care are vocație succesorală.
Reclamantul a arătat că în acest context, cererea sa de reconstituire formulată în anul 1991 a fost eronat soluționată la nivelul Comisiei locale, ceea ce justifică pretenția de deschidere a unei noi poziții de anexă 3, după defuncta Ș. V., în care să fie înscris cu suprafața de 0,82 ha.
Cum practic toate actele de reconstituire privitor la terenul de 0,82 ha sunt după defuncta Ș. D. (deși autor deposedat era Ș. V.), după care nu are vocație succesorală concretă, cum cererea sa de reconstituire menționează explicit că terenul solicitat provine de la Ș. V. și cum, practic, cererea formulată în baza Legii 18/1991 a fost greșit soluționată, cum R. V.D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după Ș. D. și nu după Ș. V. și cum pretențiile sale împotriva lui R. V.D. nu ar putea fi analizate fără a obține, la rândul său, un titlu de proprietate, solicită admiterea plângerii.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f.8-36)
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.53 al.2 din Legea nr.18/1991 rep., art.274 Cod procedură civilă.
Pârâta C. Județeană S., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Pârâta Comisia comunală de fond funciar A., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea formulată de reclamant, cu condiția expresă ca acesta să probeze prin declarațiile martorilor sau prin alte acte doveditoare că terenurile solicitate au aparținut defunctei Ș. V..
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii I. D. și A. V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la filele 92, 97dosar.
P. sentința civilă nr.257/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria S., prima instanță a respins cererea formulată de reclamantul O. G. D., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul O. G. D. a solicitat, în temeiul legilor fondului funciar, prin cerere adresată autorităților competente, reconstituirea în favoarea sa a suprafetei de 0,82 ha teren situat pe raza comunei A., dispus în trei trupuri: 0,33 ha „G. Acasă” intravilan A.; 0,18 ha „Sfichi” extravilan A. și 0,36 ha „Pârloage” extravilan A.. P. Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 103 din 28.03.2012, cererea sa a fost respinsă, invalidându-se propunerea Comisiei locale de fond funciar A. de deschidere a unei noi poziții de anexă 3, după defuncta Ș. V., în care să fie înscris petentul cu suprafața de 0,82 ha, cu motivarea că în anul 1991 nu a solicitat teren după Sfabu V.; că nu se face dovada calității de autor deposedat după Ș. V. (care a decedat în anul 1938) și că pentru terenul de 0,82 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate după Ș. D.D. în favoarea lui R. D.,.
Potrivit art. 53 alin.2 din Legea nr.18/1991 împotriva hotărârii Comisiei Județene (pronunțate asupra contestațiilor persoanelor care au cerut constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului) se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază este situat terenul în termen de 30 de zile de la comunicare.
Din coroborarea actelor de stare civilă aflate la dosar (f.12,30-36) cu susținerile concordante ale părților, instanta a apreciat că reclamantul a dovedit că este fiul numitei A. E. (I.) rezultată din cea de-a doua căsătorie a numitei A. (Ș.) V. (Fedora) cu A. C.. De precizat că defuncta A. (Ș.) V. (Fedora) a mai fost căsătorită, anterior, cu numitul Ș. G., căsătorie din care a rezultat un fiu, Ș. D. căsătorit, la rândul său, cu numita R. D.. Aceasta din urmă, Ș. D. -soția supraviețuitoare a lui Ș. D., fiul din prima căsătorie a defunctei Ș. V. cu defunctul Ș. G.- a instituit, (conform testamentului autentificat sub nr.5996/30.12.1974 de fostul Notariat de Stat Județean S.) drept legatar universal pe numitul R. V.D.. (f.72)
Examinând întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că prin Hotărârea nr._/19.02.1992 a Comisiei Județene S. se respinge contestația formulată de R. V.E. (pentru R. D.), prin care s-a solicitat excluderea reclamantului de la succesiunea după defuncta Ș. D., iar prin sentința civilă nr.8489/18.11.1992 a Judecătoriei S. este admisă plângerea lui R. D., se desființează în parte Hotărârea nr._/19.02.1992 a Comisiei Județene S. și, constatându-se că în calitate de colateral ordinar (în realitate, colateral privilegiat al defunctului Ș. D., moștenit prin retransmitere de Ș. D.) al defunctei Ș. D., a fost greșit inclus în rândul moștenitorilor după aceasta, este înlăturat de la succesiune după aceasta din urmă. D. urmare, se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,87 ha teren doar în favoarea lui R. D..(f. 16-25, 69-70)
Reclamantul a susținut, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de reconstituire deoarece și-a dovedit vocația succesorală după defuncta A. (Ș.) V. (Fidora) (terenul provenind de la bunica sa maternă) și a formulat, în termenul prevăzut de lege, cererea de reconstituire.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză I. D. și A. V., (92, 97) a rezultat că terenul referitor la care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate ar proveni de la bunica de pe mamă a reclamantului O. G. D., respectiv defuncta A. (Ș.) V. (Fedora).
Aspectul este confirmat și de adresa nr.4216/22.12.2011 a Primăriei comunei A., potrivit căreia acest teren provine de la bunica maternă a reclamantului, concluzie care rezultă din discuțiile purtate cu persoane în vârstă, domiciliate pe raza comunei A., vecine cu suprafața de 0,82 ha. (f.87)
Cu toate acestea, sub un prim aspect, instanța a constatat că în cererea formulată de reclamantul O. G. D. în anul 1991 precizează, în mod expres, că dorește să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor ce i se cuvin moștenire după defunctul Ș. D., nu și după defuncta A. (Ș.) V. (Fedora), doar menționându-se că ele ar proveni de la bunica maternă. (f.76)
Sub un alt aspect, instanța a subliniat că reclamantul nu a probat împrejurarea că defuncta A. (Ș.) V. (Fedora) a adus în cadrul CAP suprafața de 0,82 ha teren. De altfel, această împrejurare nici nu ar putea fi avută în vedere de instanță din moment ce bunica maternă a reclamantului, A. (Ș.) V. (Fedora) a decedat, așa cum reiese din înscrisurile de la dosar (necontestate de părți f.54) în anul 1938, anterior colectivizării. Ca atare, nu s-ar putea reține în favoarea acesteia calitatea de autor deposedat. În acest sens, instanța învederează că suprafața de teren ce face obiectul litigiului figurează, la nivelul anilor 1959-1962 în rolul agricol al defunctei Ș. Dominica care s-a și înscris în CAP cu această suprafață de teren, împrejurare recunoscută de reclamant în cadrul cererii de chemare în judecată (f. 79-80)
Mai mult, potrivit adresei nr.3840/07.12.2011 a Primăriei comunei A., în perioada de dinainte de 1956 terenurile au circulat în mod tradițional, iar documentele prin care au circulat acestea nu se regăsesc în arhiva primăriei, Primăria neavând cunoștință pe ce bază terenul în litigiu, care provine de la A. C. și Fedora (Ș. V.), a apărut înregistrat la poziția Ș. D.D. în R.A. 1956-1962 (cu suprafața de de 0,87 ha). În cadrul aceleiași adrese se mai arată că potrivit mențiunilor R.A. din anii 1956-1962 terenul în litigiu provine de la Ș. D. (f.77)
D. fiind că registrul agricol face dovada proprietății, iar reclamantul nu a reușit să demonstreze că defuncta Ș. D. nu a dobândit, în mod legal, suprafața de 0,82 ha teren situat pe raza comunei A., chiar admițând că ar fi provenit de la defuncta A. (Ș.) V. (Fedora), instanța nu poate da eficiență susținerilor acestuia.
În plus, martorii audiați au reliefat că reclamantul și autorul său (O. G.) nu au stăpânit integral suprafața solicitată deoarece pe terenul „G.” a existat o casă ce a aparținut defunctei A. (Ș.) V. (Fedora) care a fost demolată de defuncta Ș. D.. Această din urmă a construit, pe aceeași suprafață de teren o nouă casă care a fost, ulterior, renovată și vândută de R. E. a lui R. D.. Așadar, susținerile martorilor în sensul că atât în timpul CAP –ului cât și înainte terenul grădină a fost deținut de reclamantul O. G. D. și de tatăl acestuia, O. G., nu pot fi avute în vedere fiind făcute pro causa. (f.92,97)
Nu în ultimul rând, cu privire la aceeași suprafață de teren pârâta C. locală de fond funciar Adîncata a evidențiat că mai există o altă cerere de reconstituire din partea numitului R. D. după Ș. D.D. care a și fost validată emițându-se TP nr. 1614/1995 (f.77)
Pe cale de consecință, trebuie să se conchidă că motivele care au stat la baza respingerii cererii formulată de către reclamantul O. G. D., respectiv că în anul 1991 nu a solicitat teren după Sfabu V.; că nu se face dovada calității de autor deposedat după Ș. V. (care a decedat în anul 1938) și că pentru terenul de 0,82 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate după Ș. D.D. în favoarea lui R. D. sunt justificate.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamantului în ceea ce privește desființarea Hotărârii nr. 103 din 28.03.2012 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., astfel că a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O. Gh. D..
În motivare a arătat că soluția primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză și cu nesocotirea probatoriului administrat în cauză.
Acesta a arătată că ulterior anului 1951 ( în perioada 1948-1951, pentru când au fost întocmite primele registre agricole, neapărând nicio mențiune cu privire la terenul în litigiu) suprafața de 0,82 ha a fost evidențiată ( eronat) la poziția de rol a lui Ș. D., nora def. Ș. V.. Registrele agricole au caracter declarativ cu privire la proprietate ( și nu constitutiv de drept de proprietate, cum eronat reține instanța de fond) și nu fac dovada nici a dreptului de proprietate, nici a naturii juridice și nici a provenienței terenului înscris în acestea.
Totodată a arătat că este adevărat că nu are vocație succesorală concretă după Ș. D., în condițiile în care nu are calitate de moștenitor rezervatar după aceasta, iar defuncta l-a instituit legatar universal pe R. V. D., numai că terenul provine de la Ș. V., bunica sa maternă, după care are vocație succesorală. Apreciază acesta că cererea sa de reconstituire formulată în anul 1991 a fost eronat soluționată la nivelul comisiei locale, ceea ce justifică pretenția de deschidere a unei noi poziții de Anexă 3, după def.Ș. V., în care să fie înscris el, cu suprafața de 0,82 ha.
Reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii 18/1991 se face în favoarea persoanei îndreptățite sau a moștenitorilor persoanei îndreptățite, ceea ce reclamă, în soluționarea cererilor de reconstituire la nivelul comisiei locale, pe de o parte, determinarea provenienței terenului solicitat cu titlu de reconstituire, iar, pe de altă parte, determinarea moștenitorilor cu vocație succesorală abstractă și care au formulat cereri de reconstituire, între care reconstituirea dreptului de proprietate se face în indiviziune, după regulile prevăzute la art.13 alin.3 Legea 18/1991 republicată și art.13 HG 890/2005, potrivit vocației succesorale concrete.
Cum practic, toate actele de reconstituire privitor la terenul de 0,82 ha sunt eronat întocmite după def. Ș. D. ( deși autor deposedat era Ș. V., calitate care trebuie apreciată prin prisma provenienței terenului de la această defunctă, aspect dovedit cu martorii audiați în cauză), după care nu are vocație succesorală concretă, cum cererea sa de reconstituire menționează explicit că terenul solicitat de el provine de la Ș. V. și cum, practic, cererea formulată în baza Legii 18/1991 a fost greșit soluționată, cum R. V. D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după Ș. D. și nu dipă Ș. V. și cum pretențiile sale împotriva lui R. V D. nu ar putea fi analizate fără a obține, la rândulsău, un titlu de proprietate, a solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă. Deși legal citate intimatele nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
În speță, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,82 ha teren situat pe raza . cererii înregistrată la Primăria A. sub nr.3386/20.03.1991 (f.76).
Prima instanță nu a dat efecte acestei cereri reținând ca prim argument faptul că reclamantul a solicitat expres prin această cerere să i se reconstituie dreptul de proprietate după defunctul Șvabu D., unchiul matern, iar nu după bunica sa, A. (Ș.) V. (Fedora) cum pretinde acum, în procedura judiciară și, în plus, aceasta din urmă nici n-ar putea avea calitatea de autor deposedat de acest teren întrucât a decedat în anul 1938.
Sub acest aspect, este adevărat că reclamantul într-unul dintre pasajele cererii emite pretenții la reconstituire după defunctul Ș. D., unchiul matern, însă acest lucru se explică prin faptul că în perioada CAP-ului terenul în litigiu a fost înscris în rolul agricol pe numele soției acestuia, Ș. D.. Însă prin aceeași cerere reclamantul expune situația juridică a terenului, menționând că provine de la bunica sa, aceasta fiind în opinia reclamantului vechiul proprietar, astfel că se poate concluziona din analiza coroborată a susținerilor din cerere că în realitate, intenția reclamantului, confirmată de altfel în procedura judiciară, a fost de a pretinde terenul ca și succesor al vechiului proprietar.
Cât privește împrejurarea că bunica sa n-ar fi autorul deposedat întrucât a decedat în anul 1938, anterior constituirii cooperativelor agricole, instanța de fond a pierdut din vedere faptul că toți antecesorii săi erau decedați anterior CAP-ului, adică și unchiul matern Ș. D. ( în cel de-al doilea război mondial conform depoziției martorei I. D., f.92) și mama reclamantului, O. I. (decedată în anul 1953, conform certificatului de deces depus la dosar, f.60), astfel că cererea nu putea fi formulată decât după pretinsa veche proprietară.
Nici în nume propriu reclamantul nu putea formula cerere întrucât, față de data nașterii, 1949, nu putea pretinde că s-ar fi înscris în CAP.
Așadar, în condițiile în care din conținutul cererii rezultă neîndoielnic intenția reclamantului de a recupera terenurile pe care CAP-ul le-ar fi preluat de la familia sa, văzând imposibilitatea obiectivă de a indica autorul deposedat față de data decesului acestora, ținând cont că o cerere nu trebuie interpretată restrictiv, ad literam, cu atât mai mult cu cât este vorba de o situație atipică, ci în sensul în care poate produce efecte, se impune analiza pe fond a pretenției în contradictoriu cu cel care a obținut deja titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, R. D. după defuncta Ș. D.-titlu de proprietate nr.1614/1995.
Existența acestui titlu în favoarea terțului, întemeiată pe registrul agricol al autoarei sale, D. Ș., care este nora bunicii reclamantului, nu exclude de plano pretenția de reconstituire a reclamantului, cu atât mai mult cu cât, așa cum a reținut și prima instanță, ar exista indicii ( vezi martorii audiați la prima instanță - I. D., A. V. și adresa nr.4216/22.12.2011 a Primăriei Comunei A.) că terenul în cauză ar proveni de la bunica reclamantului.
În acest context, se impune a se pune în discuție lărgirea cadrului procesual și cu terțul R. D. conform art.57 din vechiul cod de procedură civilă, pentru a se lămuri în condiții de contradictorialitate cu toate părțile implicate, situația juridică a terenului până la cooperativizare, modul în care a ajuns să fie evidențiat în registrul agricol al defunctei Ș. D., iar în ipoteza în care s-ar concluziona indubitabil că terenul provine de la defuncta Ș. V. (bunica reclamantului) și că s-a realizat doar o preluare faptică a terenului de către nora sa, Ș. D., singurul adult în viață la data cooperativizării, drepturile fiecărei părți vor fi analizate din perspectiva regulilor de drept comun.
Chemarea în judecată a terțului în acest demers judiciar are menirea de a pune capăt controverselor și litigiilor ulterioare, aceasta fiind de altfel orientarea jurisprudențială din prezent, în acord și cu cele statuate în practica CEDO (a se vedea mutatis mutandis cauza S. împotriva României, hotărârea din 20.04.2004 prin care au fost sancționate autoritățile statului român de a fi creat și întreținut controversa cu privire la o suprafață de teren, eliberând unui terț al doilea titlu de proprietate după o hotărâre definitivă care confirma dreptul de proprietate al unei societăți comerciale).
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1,3,5 din vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă nr. 257/18.01.2013 a Judecătoriei S. și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se conforma observațiilor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant O. GH. D.-com. A., ., jud. S. împotriva sentinței civile nr.257/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți C. JUDEȚEANĂ S. - P. REPREZ.LEGAL-S., jud. S. și C. C. A.- P. REPREZ.LEGAL- A., jud. S..
Casează sentința civilă nr.257/18.01.2013 a Judecătoriei S. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Mai 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond M. L. I.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 05.06.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 992/2012.... | Grăniţuire. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
