Fond funciar. Decizia nr. 17/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-01-2012 în dosarul nr. 65/2012
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA NR.
Ședința publică din 17 IANUARIE 2012
Președinte: C. L.
Judecător: S. A.
Judecător: M. C.
Grefier: P. I.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., împotriva sentinței civile nr. 179 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul civil nr._ – reclamant intimat fiind C. P. G. domiciliat în or. D., jud. Suceava, iar pârâtă intimată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data 17 ianuarie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._ petentul C. V. P. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., desființarea Hotărârii nr. 366 din 24.04.2008 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,1648 ha teren agricol intravilan, situată la locul „Blocuri CFR” pe raza orașului D., jud. Suceava.
În fapt, a arătat că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, însă i-a fost respinsă pe motiv că nu face dovada proprietății, dar a considerat că poate face dovada proprietății cu martori, așa cum prevăd prevederile Legii nr. 247/2005.
Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului ca nefondată.
Intimata a susținut că cererea petentului pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost depusă după termenul stabilit prin Legea nr. 247/2005, respectiv 30.11.2005, iar sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestui termen legal, imperativ, este decăderea din dreptul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ceea ce echivalează cu pierderea însuși a dreptului pretins.
Prin întâmpinarea formulată intimata C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. a solicitat respingerea plângerii, deoarece cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost formulată abia în anul 2008, iar petentul nu a mai depus anterior alte cereri.
D. fiind decesul petentului, la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorului acestuia, respectiv C. G..
Prin sentința civilă nr. 603/2009 a acestei instanțe, a reținut că excepția tardivității formulării acestei cereri de reconstituire dreptului de proprietate nu este dată, petentul formulând-o în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005 s-a admis plângerea, s-a desființat Hotărârea nr. 366/2008 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul C. G., cerere ce a fost admisă, prin decizia nr. 1219/2009 a Tribunalului Suceava dispunându-se casarea sentinței civile nr. 603/2009 a Judecătoriei Fălticeni și trimiterea cauzei spre rejudecarea la aceeași instanță, motivat de faptul că, nu s-au făcut verificări asupra modului de preluare a terenurilor de la autorul petentului, nu s-au menționat documentele ce au stat la baza emiterii altor titluri de proprietate pe numele acestuia și nu există un plan de amplasament din care să rezulte întinderea suprafețelor pe care autorul petentului a avut-o înainte de cooperativizare.
După reinvestirea instanței de fond cu prezenta plângere, C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa capacității procesuale active a petentului C. P. iar pe fond, a solicitat respingerea plângerii întrucât aceasta nu face obiectul Legii nr. 247/2005 fiind vorba de o suprafață din teren expropriată.
Prin precizările depuse la dosar, petentul a arătat că autorul său a decedat în timpul derulării procesului civil, instanța de judecată, dispunând introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, în speță fiind doar petentul în calitate de descendent al defunctului.
Deși a arătat că nu înțelege foarte bine excepția invocată de pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul de judecată din 24.11.2009 referitoare la lipsa capacității procesuale a petentului, a considerat că aceasta este confuză și nemotivată, fără a arăta la cine de referă solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 179 din 26.01.2011, Judecătoria Fălticeni a admis plângerea, a desființat hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr.366/2008 și a reconstituit petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1648 m.p. teren intravilan, la locul „Blocuri C.F.R.” pe raza localității D., județul Suceava.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în perioada anterioară cooperativizării C. P., autorul petentului C. G. a avut în proprietate, la locul „G.” în intravilanul localității D., o suprafață de circa jumătate de hectar teren pe care l-a avut evidențiat în registrul agricol din perioada respectivă și pe care a predat-o la C.A.P.
În timpul cooperativizării, respectiv anul 1967 și 1968 o parte din acest teren, mai exact suprafețele de 624 m.p. și 1024 m.p. au fost expropriate din proprietatea C.A.P.-ului D. și luate în proprietatea statului pe ele construindu-se două blocuri de locuințe, administrate de C.F.R. (a se vedea decretele nr. 274/1967 și 362/1968, filele 8, 9 dosar fond).
După apariția Legii nr. 18/1991, titularul dreptului de proprietate al terenului predat la C.A.P. – C. P. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul deținut anterior cooperativizării fiindu-i eliberat astfel titlul de proprietate nr. 707/1994 și 2763/1997 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru o parte din teren.
A susținut comisia de fond funciar că petentului nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 247/2005 cât timp terenul pretins de acesta a fost supus exproprierii .
Aceste susțineri nu au fost primite de instanța de fond deoarece din cuprinsul decretelor de expropriere din 1967 și 1968 atașate la dosar reiese că acele două parcele de teren au fost preluate de stat de la C.A.P. – D. și nu de la autorul petentului, suprafețele respective fiind preluate abuziv în anii 1959-1962 de la C. P. și supuse procesului de cooperativizare .
Deși această intimată a susținut că autorul petentului ar fi încasat o sumă de bani pentru terenul expropriat, din documentația atașată la dosar reiese că acea chitanță de plată emisă la 22.01.1959 nu-l privește pe acesta, ci este vorba de o altă persoană, C. D., a cărui teren a fost preluat de stat prin decretul de expropriere nr. 424/11.10.1958.
Prin urmare, instanța a constatat că autorul petentului, a deținut acest teren în perioada anterioară cooperativizării, l-a predat la C.A.P., astfel că după apariția Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, acesta era îndreptățit la reconstituire.
Cât privește întinderea aceste suprafețe, din planul de amplasament atașat la dosar reiese că suprafața pretinsă de petent, de 1648 m.p. este liberă de construcții cele două blocuri ale C.F.R.–ului ocupând teren diferit de amplasamentul cerut de petent și cum din întregul probatoriu administrat, acesta și-a dovedit dreptul de proprietate pentru terenul cerut, în conformitate cu prevederile art. 8-12, art. 53 din Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, a desființat Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nr. 366/2008 și a reconstituit în favoarea acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 1648 m.p. teren intravilan, la locul „Blocuri C.F.R.” pe raza localității D., județul Suceava.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., aducându-i critici pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie; a susținut în motivare că, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legii fondului funciar.
Hotărârea judecătoriei este netemeinică întrucât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, probele administrate în cauză, din care rezultă, fără putință de tăgadă, cele susținute de recurentă în fața instanței de fond.
Ca atare, instanța de fond a încălcat principiul rolului activ, principiul disponibilității și al aflării adevărului, pronunțând o sentința esențialmente nelegală și netemeinică.
Prin decizia nr. 1219/18.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Suceava s-a casat sentința civilă nr. 603/171)3.2009 a Judecătorie! Fălticeni prin care s-a reconstituit dreptul, de proprietate asupra suprafeței de 1011 mp în favoarea intimatului C. G., trimițându-se cauza spre rejudecare pentru următoarele considerente:
- prima instanță nu a stabilit ce suprafață de teren a deținut înainte de cooperativizare autorul petentului;
- prima instanță nu a stabilit dacă față de cele două titluri de proprietate eliberate autorului patentului respectiv, titlul de proprietate nr. 2763/1997 și titlul de proprietate nr. 707/1994, petentul mai este îndreptățit sau nu să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața solicitată;
- prima instanță nu a stabilit față de modalitatea în care au fost preluate terenurile autorului petentului, prin expropriere, instanța nu a verificat dacă sunt sau nu incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Potrivit art. 315 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de casare au caracter obligatoriu pentru judecătorii fondului.
Susține recurenta că, prima instanță care a pronunțat hotărârea atacată nu a respectat și nu a îndeplinit niciuna din obligațiile trasate de instanța superioară.
Având în vedere cele mai sus arătate, apreciază că modul în care a fost analizată cauza echivalează cu o necercetare a fondului, fiind aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, hotărârea primei instanțe este nelegală pentru, următoarele considerente:
Prin. cererea formulată, autorul, intimatului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1648 mp situat la locul „Blocuri CFR", pe acesta suprafață de tern fiind edificate cele două blocuri CFR din orașul D..
Arată că, intimatul nu a făcut dovada dreptului de proprietate anterior cooperativizării, acesta prevalându-se de două acte de expropriere din care nu rezultă în niciun fel că terenul ar fi aparținut autorului acestuia.
Consideră recurenta că, față de înscrisurile existente la dosar, petentul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o altă suprafață de teren, decât cea pentru care este deja reconstituit dreptul de proprietate prin cele două titluri mai sus amintite.
Acesta nu a făcut în nici un fel dovada faptului că anterior anilor 1959 - 1962 ar mai fi deținut o altă suprafață sau că suprafața solicitată i-ar fi aparținut.
De asemenea, mai arară că, nu se poate reține că în prezent terenul solicitat ar fi deținut de petent, pe acest teren aflându-se blocurile CFR și, de asemenea, anexe pentru depozitarea materialului lemnos pentru foc, alei de acces la cele două blocuri.
Reconstituirea pe vechiul amplasament se face doar dacă acesta este liber, în mod greșit prima, instanță a reținut că terenul este liber de construcții, întrucât „cele două blocuri ale CFR ocupă un alt amplasament decât cel cerut de petent.
Apreciază că cererea privind suprafața de 1648 mp nu face obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin întâmpinare, petentul C. G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat; în dezvoltarea cererii depusă la filele 16 – 20 dosar a arătat că, motivele de casare reținute de instanța de recurs au vizat aspecte legate de probațiune și de verificarea atentă de către instanță a fondului pretențiilor sale.
Calea de atac fiind promovată doar de petent, în mod cert instanța de control a trimis cauza pentru rejudecare doar pentru ca prima instanță să verifice temeinic fondul pretențiilor sale și probele ce dovedesc aceste pretenții.
Față de această situație apreciază că recursul declarat de pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. în cel de-al doilea ciclu procesual apare sub aspect procedural ca fiind nefondat.
În primul rând, pentru că soluția de casare cu trimitere spre rejudecare dispusă de Tribunalul Suceava ca urmare a promovării unicului recurs de către petent nu poate fi analizată și interpretată ca o agravare a situației în propria cale de atac.
Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 4 Cod procedură civilă, raportat la art. 296 Cod procedură civilă, părții nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât în hotărârea atacată.
Situația mai grea la care se referă textele prezentate vizează atât obiectul cât și cauza acțiunii, nu numai aspectele legate de câtimea sau întinderea pretențiilor sau a drepturilor încălcate.
În plângerea de față, în primul ciclu procesual Judecătoria Fălticeni a stabilit că temeiul juridic al cererii și al reconstituirii dreptului de proprietate este cel invocat de reclamant, respectiv Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 247/2005.
Nedeclarând recurs în primul ciclu procesual, pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. a achiesat tacit la sentința civilă nr. 603 din 17.0.2009 a Judecătoriei Fălticeni și implicit la obiectul și cauza acțiunii promovate de autorul său.
După casarea cu trimitere spre rejudecare instanța reinvestită cu judecarea cauzei nu poate modifica obiectul sau cauza acțiunii civile.
În ceea ce privește fondul acțiunii promovate de autorul său și preluată de petent în cursul procedurii, solicită a se observa că pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a declarațiilor martorilor G. L. audiat în primul ciclu procesual, și a martorei S. V., audiată în rejudecare, a făcut pe deplin dovada faptului că autorul său a fost proprietarul suprafeței de teren ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în acest dosar.
Terenul pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate nu a făcut obiectul cererilor de reconstituire introduse în baza Legii nr. 18/1991 și nu a fost înscris în niciunul din titlurile de proprietate aparținând autorului său defunct, respectiv titlul de proprietate nr. 707/1.10.1996 și titlul de proprietate nr. 2763/23.05.1997, ci a făcut doar obiectul Legii nr. 247/2005.
Susține că, autorul său C. P. a introdus și înregistrat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate sub nr. 330 la data de 21.09.2005, fapt ce rezultă din însăși conținutul cererii, fiind astfel respectat termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005.
Terenul pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a aparținut autorului său fiind trecut în registrul agricol al acestuia si predat în perioada colectivizării la CAP D..
Exproprierea unor suprafețe de teren de către stat s-a realizat de la CAP D., decretele de expropriere nefiind nominale.
Mai arată petentul intimat că, suprafața de teren pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate există faptic fiind identificat prin planurile de situație depuse la dosar, nu a făcut obiectul altor litigii și nu este afectat de sarcini așa cum arată pârâta recurentă.
Prin planul de amplasament și delimitare întocmit de ing. Musilă C. C. a fost identificată suprafața de 2800 mp teren situată în zona blocuri CFR D. din care doar suprafața de 295 mp este ocupată de blocuri și anexa CFR.
Din suprafața totală de teren s-au identificat suprafețele de 432 mp, 463 mp și 870 mp teren ce pot fi reconstituite în favoarea sa, restul suprafeței de 1035 mp fiind considerată a fi necesară colocatarilor blocurilor CFR.
Examinând motivele de recurs invocate și ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul apreciază că recursul formulat este fondat, pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Regula enunțată de textul citat vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea administrării unor probe. Precizările pe care le face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
Soluția consacrată de art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, având o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar.
În speță, prin decizia civilă nr. 1219 din 18.06.2009, Tribunalul Suceava a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 603/2009 a Judecătoriei Fălticeni de petentul C. P. G. moștenitor al defunctului C. V. P., a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, atât prin cererea formulată la Judecătoria Fălticeni cât și prin motivele de recurs, petentul a pretins că solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate vizează suprafața de 0,1648 ha teren agricol expropriată de la autorul său prin Decretele nr. 274/1967 și 362/1968.
A susținut recurentul că în privința acestei suprafețe de teren nu s-a eliberat până în prezent un titlu de proprietate și că reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la cei 1011 m.p. prin sentința recurată conform relațiilor comunicate de C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. nu privește această suprafață ci o alta pentru care autorul său a fost deja pus în posesie prin procesul-verbal încheiat în anul 1999.
Aceste susțineri ale petentului precum și temeinicia sentinței recurate nu au putut fi verificate de către instanța de recurs, atât timp cât din înscrisurile depuse nu rezultă întinderea suprafeței de teren pe care autorul petentului a avut-o în proprietate anterior cooperativizării și dacă față de titlurile de proprietate nr. 2763/1997 și 707/1994, petentul este îndreptățit să i se mai reconstituie sau nu dreptul de proprietate pentru suprafața de 1648 m.p.
Deși s-au depus două titluri de proprietate, nu s-a solicitat de către instanța de fond documentația care a stat la baza emiterii acestora pentru a se verifica dacă procesul-verbal de punere în posesie din anul 1999 se referă la vreuna din suprafețele incluse în titlu sau vizează o altă suprafață de teren.
Pe de altă parte, față de modalitatea în care au fost preluate terenurile de la autorul petentului, prin expropriere, instanța de fond nu a verificat dacă sunt sau nu incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991.
În speță, așa cum rezultă din actele și piesele dosarului, Judecătoria Fălticeni, ca instanță de trimitere, în rejudecare, a nerespectat îndrumările date de instanța de casare și nu a clarificat aspectele la care a făcut expres, referire, tribunalul.
Astfel, față de înscrisurile depuse la filele 44 – 49 dosar de fond, nu a verificat întinderea suprafeței de teren pe care autorul petentului a avut-o în proprietate anterior cooperativizării, documentația ce a stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate nr. 2763/1997 și 707/1994 și, dacă, față de toate aceste înscrisuri, petentul mai este îndreptățit sau nu la reconstituire.
Pe de altă parte, din planul de situație depus la fila 66 dosar fond, (primul ciclu procesual) prin adresa nr. 3002/12.03.2009 a Primăriei orașului D., rezultă, fără putință de tăgadă, că terenul de 1011 mp, propus a fi retrocedat petentului, nu este liber, acesta fiind ocupat de trotuare și căile de acces la blocurile SN CFR din localitatea D., or, se constată prima instanță a procedat la reconstituire fără a efectua niciun fel de verificări, în sensul de a se stabili dacă terenul pretins de petent este în prezent liber, reconstituit altor persoane sau ocupat de construcții, căi de acces, etc.
Cum rezultatul nerespectării acestor îndrumări îl reprezintă nulitatea hotărârii dată în rejudecare, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului declarat de intimata C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cerându-i-se, pentru a doua oară, să se conformeze îndrumărilor obligatorii date prin decizia civilă nr. 1219/2009 a Tribunalului Suceava.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., împotriva sentinței civile nr. 179 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul civil nr._ – reclamant intimat fiind C. P. G. domiciliat în or. D., jud. Suceava, iar pârâtă intimată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Casează sentința nr. 179 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. M. C. P. I.
Red. C.L.
J.. M. P.
Tehnored. I.P./2 ex./15.01.2012
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 113/2012. Tribunalul... | Partaj judiciar. Hotărâre din 17-01-2012, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
