Acţiune în constatare. Decizia nr. 114/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-01-2012 în dosarul nr. 114/2012
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din 19 ianuarie 2012
Președinte-G. F.
Judecător- C. N. M.
Judecător-V. E. L.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta G. A. și pârâtul G. P. împotriva sentinței civile nr. 1506 din data de 15 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria G. H. în dosarul civil nr._, intimați fiind pârâții M. a lui I. M., A. S., M. C., C. D., C. G., C. M., P. S., orașul G. H. – prin P., G. L., Terșanschi L., G. R., G. Ș. C., G. P., P. P. R. și A. M.-C..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta recurentă G. A. asistată de avocat A. N. și avocat N. M. pentru pârâtul recurent G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Avocat A. N. pentru reclamanta recurentă, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 999 lei cu chitanța . Nr._/2012, timbru judiciar de 4,50 lei și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța anulează taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și constatând recursurile în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat A. N. pentru reclamanta recurentă, arată că prima instanță nu a ținut cont de art.736 C.civ., nu a partajat în natură bunurile, nu a calculat corect sulta și a cerut admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu cheltuieli de judecată. Totodată a cerut respingerea recursului declarat de pârâtul G. P..
Avocat N. M. pentru pârâtul recurent G. P., a cerut admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru refacerea loturilor, cu cheltuieli de judecată și respingerea recursului declarat de reclamanta G. A..
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
P. cererea adresată Judecătoriei G. H., înregistrată sub nr._ din data de 27 martie 2009, disjunsă din dosarul nr._ al acestei instanțe, reclamanta G. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. a lui I. M., A. S., M. C., C. D., C. G., C. M., P. S., G. P., Orașul G. H. prin P., G. L., Terșanschi L., G. R., G. Ș. C., G. P., P. P. R. și A. M. C., ieșirea din indiviziune cu privire la CF nr. 49 a ., referitor la suprafața de 15 prăjini teren ce constituie cota de 2/4 a lui M. C.; să se constate că împreună cu defunctul său soț, G. I. a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului susmenționat, împreună cu imobilele casă de locuit și anexe gospodărești și în contradictoriu cu urmașii defunctului G. I. (ultimii 7 pârâți), să se dispună partajarea averii succesorale rămase după defunctul G. I. constând în cota de ½ din terenul și construcțiile sus-arătate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, împreună cu defunctul său soț, G. I., în anul 1969 a cumpărat de la urmașii proprietarei tabulare, M. C., respectiv de la C. D., suprafața de 15 prăjini teren, situat în orașul G. H., împreună cu imobilele casă și anexe gospodărești, iar în anul 2004 i-a dat fiul său, G. P., suprafața de 250 mp teren pentru a-și edifica construcția casă de locuit, însă acesta încearcă să se intabuleze cu suprafața de 500 mp împreună cu imobilele edificate.
P. precizările formulate (fila 41), reclamanta a arătat că în ceea ce privește capătul de cerere privind partajarea masei succesorale după defunctul Ghersim I., înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții G. L., Terșanschi M. A., G. I. R., G. Ș. C., G. P., P. P-va R. și A. M. C., toți în calitate de fii, iar în ceea ce privește terenul din petit de 15 prăjini a arătat că acesta se identifică cu . Cc în suprafață de 330 mp, nr. 280 CC de 235 mp, nr. 539/2F de 745 mp din CF_ G. H., nr. 539/21 CC de 220 mp, nr. 539/29F de 280 mp din Cf 549 G. H. astfel că, terenul din litigiu cuprinde suprafața de 500 mp cât și suprafața de 1310 mp.
Pârâții M. a lui I. M., A. S., M. C., C. D., C. G., C. M., P. S. și Orașul G. H., prin primar, legal citați, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței de judecată.
Pârâții G. L., Terșanschi L., G. R., G. Ș. C., P. P. R., A. M. C., prezenți în fața instanței de judecată sau prin înscrisurile depuse la dosar nu au formulat nici un fel de obiecții la acțiunea formulată.
P. cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr. 2517/237 din 30 octombrie 2009, reclamantul G. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. a lui I. M., A. S., M. C. și Orașul G. H., prin primar, să se constate că a dobândit prin folosință îndelungată dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp teren identic cu . și 539/22 din CF nr. 549 a . și prin edificare asupra construcțiilor casă de locuit și anexe gospodărești, amplasate pe . să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.
În motivare, a arătat că a preluat terenul în urmă cu peste 30 de ani, perioadă în care a exercitat o posesie utilă, publică, continuă și netulburată, teren pe care a edificat construcțiile casă de locuit și anexe gospodărești și folosește imobilele și în prezent.
P. încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2009, instanța a dispus conexarea dosarului nr._ al Judecătoriei G.-H. la dosarul nr._ al aceleași instanțe.
Judecătoria G. H., prin sentința civilă nr.1506/15.12.2010 a admis acțiunea în constatare și în consecință:
A sistat starea de indiviziune, privind cota de 2/4 înscrisă în CF nr. 549 a .;
A constatat că reclamanta și defunctul ei soț, G. I., au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 1810 mp teren, identic cu ., nr. 280, nr. 539/2, nr. 539/22 și nr. 539/21 din CF_ a . (convertită din CF nr. 549), dreptul de proprietate asupra construcțiilor casă și anexe gospodărești amplasate pe . și parte din .>
A dispus partajarea averii succesorale rămasă după defunctul G. I., decedat la data de 23 iulie 1983;
A constatat că masa de partajat rămasă după defunctul G. I. se compune din cota de ½ din terenul în suprafață de 1810 mp în identificarea sus-menționată, în valoare de_ lei și cota de 1/2 din imobilele casă de locuit și anexe gospodărești (bucătărie de vară cu anexă, grajd, șură, magazie) situate în ., oraș G. H., jud. Suceava, în valoare totală de_ lei;
Total valoare masă de partajat este de 133.771 lei, din care cota de ½ de 66.885,5 lei reprezintă cota parte de bun comun al reclamantei;
La această masă de partajat concură reclamanta cu cota succesorală de ¼ și valoric de_,37 lei și pârâții Andruhovici M. C., G. L., Terșanschi M. A., G. I. R., G. Ș. C., G. P. și P. P-va R. toți în calitate de fii, fiecare cu cota succesorală de câte 1/7 din ¾ și valoric de câte 71.66,3 lei fiecare.
A atribuit reclamantei lotul nr. 1 compus din: . în suprafață de 452,5 mp, în valoare de_,097 lei și imobilele casă de locuit și anexe gospodărești situate în ., oraș G. H., în valoare de 17.400 lei. Total valoare lot atribuit este de 44.757,09 lei;
A atribuit pârâtei Andruhovici M. C., lotul nr. 2 compus din . în suprafață de 194 mp teren, în valoare de 12.473,036 lei.
A atribuit pârâtei P. P. R., lotul nr. 3 compus din . în suprafață de 194 mp teren, în valoare de 12.473,036 lei.
A atribuit pârâtei Terșanschi L., lotul nr. 4 compus din . în suprafață de 194 mp teren, în valoare de 12.473,036 lei.
A atribuit pârâtului G. Ș. C., lotul nr. 5 compus din . suprafață de 194 mp teren, în valoare de 12.473,036 lei.
A atribuit pârâtului G. R. lotul nr. 6 compus din . în suprafață de 82 mp, în valoare de 5272,108 lei și . în suprafață de 112 mp și în valoare de 7200,928 lei, valoarea totală a lotului atribuit fiind de 12.473,036 lei.
A atribuit pârâtului G. P., lotul nr. 7 compus din . în suprafață de 194 mp teren, în valoare de 12.473,036 lei.
A atribuit pârâtului G. L., lotul nr. 8 compus din . în suprafață de 194 mp teren, în valoare de 12.473,036 lei.
A obligat fiecare pârât să plătească reclamantei, suma de câte 5306,73 lei cu titlu de sultă.
A admis, în parte acțiunea formulată de pârâtul-reclamant G. P., și în consecință:
A constatat că pârâtul-reclamant G. P. a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra construcției casă de locuit și anexe gospodărești amplasate pe . din CF nr._ a . și a dispus înscrierea în CF, pe numele pârâtului-reclamant, a dreptului de proprietate cu privire la aceste imobile, conform planului de situație depus la dosar.
A obligat pe pârâții G. L., Terșanschi M. A., G. I. R., G. Ș. C., G. P., P. P-va R. și Andruhovici M. C., în solidar, la plata sumei de 6323 lei, către stat, reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar acordat reclamantei prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru de 2363 lei și de la plata contravalorii expertizei topo de 2000 lei și expertizei construcții de 1960 lei.
A respins, ca nefondat, celălalt capăt de cerere, cât și pretențiile privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanta G. A. și soțul său, G. I., decedat la 25.06.1983, au cumpărat printr-un act sub semnătură privată, în anul 1969, de la C. D. (urmașul proprietarei tabulare M. C.) terenul în suprafață de 1810 mp identificat cadastral cu ., nr. 280, nr. 539/2, nr. 539/22 și nr. 539/21 (așa cum au fost identificate în raportul de expertiză) înscrise în CF_ a . (convertită din CF nr. 549 G. H.) împreună cu construcțiile casă și anexe gospodărești, actul de vânzare fiind întocmit de martorul C. V..
Se mai reține faptul că, ulterior, cei doi au făcut renovări la construcții și au mai edificat împreună și alte anexe, respectiv, grajd, șură, bucătărie de vară, magazie de lemne, imobile pe care de la data dobândirii le-au folosit în mod public, nestingheriți de nimeni și sub titlu de proprietari.
Din declarațiile martorilor C. Garofa și B. Schmegner G. V. și D. S. a rezultat faptul că în anul 2000, reclamanta i-a dat fiului său, pârâtul G. P., o suprafață de teren pe care acesta și-a edificat construcțiile casă și anexe gospodărești, imobile pe care le deține și în prezent.
În consecință, față de probele administrate, instanța a admis primele două capete de cerere formulate de reclamantă și în temeiul prevederilor art. 729 Cod civil, art. 969, 1077 și următoarele Cod Civil, a sistat starea de indiviziune privind cota de 2/4 teren înscrisă în CF 549 G. H. (în prezent convertită în CF_) și a constatat că reclamanta și defunctul său soț, G. I., au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 1810 mp teren în identificarea susmenționată, cât și asupra construcțiilor casă cu anexe gospodărești amplasate pe . și parte din .>
Totodată, în temeiul prevederilor art. 480 cod civil și a art. 111 Cod pr. civilă a admis în parte cererea formulată de pârâtul-reclamant G. P. și a constatat că acesta a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra construcției casă de locuit și anexe gospodărești amplasate pe . din CF nr._ a comunei cad. G. H. iar în temeiul prevederilor art. 22 din Legea nr. 7/1996, instanța a dispus înscrierea în CF, pe numele pârâtului-reclamant, a dreptului de proprietate cu privire la aceste construcții.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 500 mp, instanța a respins acest capăt de cerere ca nefondat, întrucât, din probele administrate, a rezultat faptul că acest teren aparține părinților pârâtului-reclamant și în urmă cu 10 ani, G. A., mama pârâtului, i-a dat cu titlu gratuit parte din acest teren, pentru a-și edifica construcțiile casă și anexe gospodărești.
În ceea ce privește capătul de cerere privind partajul succesoral după defunctul G. I., instanța a constatat că este întemeiat, admițându-l în temeiul prevederilor art. 729 Cod civil.
Astfel, instanța de fond a constatat că masa de partajat rămasă după defunctul G. I. se compune din cota de ½ din terenul în suprafață de 1810 mp în identificarea sus-menționată, cât și din imobilele casă de locuit și anexe gospodărești (bucătărie de vară cu anexă, grajd, șură, magazie) situate în ., oraș G. H., jud. Suceava.
Din rapoartele de expertiză topometrică și tehnică, dispuse în cauză a rezultat faptul că, valoarea totală a terenului este de_ lei iar valoarea construcțiilor este de_ lei, totalul valoric al masei de partajat fiind de_ lei din care, cota de ½ în valoare de_,5 lei reprezintă cota parte de bun comun al reclamantei în calitate de soție supraviețuitoare.
La această masă de partajat concură reclamanta cu cota succesorală de ¼ și valoric de_,37 lei și pârâții G. L., Terșanschi M. A., G. I. R., G. Ș. C., G. P., P. P-va R. și Andruhovici M. C., toți în calitate de fii, fiecare cu cota succesorală de câte 1/7 din ¾ și valoric de câte 7166,3 lei fiecare.
În consecință, pe considerentele expuse mai sus, instanța a dispus partajarea averii succesorale rămasă după defunctul G. I. și a atribuit loturi părților în funcție de cotele succesorale, posesia actuală și opțiunea părților în teren.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanta G. A. și pârâtul-reclamant G. P..
Reclamanta G. A. a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală în primul rând prin faptul că nu a ținut seama de cerința sa, respectiv de a partaja averea rămasă după defunctul G. I., în natură, potrivit art. 736 Cod civil, care prevede că „fiecare erede poate cere partea sa în natură din mobilele sau imobilele succesiunii”. P. urmare, în principiu, partajul judiciar urmează a se face în natură, fiind inadmisibil, fără consimțământul coindivizarilor, să se atribuie unora dintre ei bunurile în natură, iar altuia contravaloarea acestora.
Mai mult decât atât, instanța de fond i-a încălcat și cota sa de bun comun, incluzând-o la masa de împărțit, reclamantei-recurente acordându-i în schimb sultă, forțând-o practic să-și vândă terenul proprietatea sa.
Mai mult decât atât, imobilul casă de locuit cu anexe gospodărești care i-a fost atribuit în lot se află amplasat pe o suprafață de teren mai mare decât cea care i-a fost atribuită prin sentința recurată.
Astfel, masa succesorală după defunctul G. I. se compune din suprafața de 905 mp, cealaltă suprafață de 905 mp constituind partea sa de bun comun care nu este legal să fíe împărțită, pârâții neavând nici un drept asupra acesteia, cu atât mai puțin instanța nu putea decide cu privire la soarta acestui teren nefiind investită cu un astfel de capăt de cerere.
Instanța de fond a greșit și la calcularea valorii bunurilor și sultei, reclamanta fiind păgubită cu aproximativ 1700 lei, respectiv valoarea totală a bunurilor, inclusiv partea sa de bun comun este de_ lei, din care_,5 lei reprezintă cota sa de bun comun, diferența de_,5 lei reprezentând valoarea bunurilor rămase după defunctul G. I., din care 1/4, respectiv_,37 reprezintă cota sa de soție supraviețuitoare. Adunând cota sa de bun comun, respectiv_,5 cu_,37 care reprezintă cota sa de soție supraviețuitoare, rezultă suma de_,94 lei.
Instanța de fond i-a atribuit bunuri în sumă de_,097, obligându-i pe pârâți să-i plătească sultă în sumă totală de_,11, deci un total de 81.905,08, deci mai puțin cu 1701,86 lei.
Pentru acest motiv, reclamanta-recurentă a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fața instanței de fond. În drept, reclamanta-recurentă a invocat dispozițiile art. 3041 Cod pr. civilă.
Pârâtul G. P., în recursul său, a arătat că prin acțiunea civilă introdusă la Judecătoria G. H. a fost chemat în judecată de reclamanta G. A. solicitând să se constate că ea, împreună cu autorul său, G. I. au devenit proprietari asupra unui imobil alcătuit dintr-o casă de locuit și în suprafață de 181 m.p teren, bunuri situate în orașul G. H..
Apoi a mai solicitat să se dispună partajul succesoral după autorul lor G. I..
Separat de această cauză, el a introdus acțiunea civilă la aceiași instanță, prin care a solicitat să se constate că el a dobândit prin folosință îndelungată dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 500 m.p teren și să se constate că pe acest teren și-a edificat casa de locuit, bunuri care sunt situate în orașul G. H., ., județul Suceava.
A motivat că acest teren l-a deținut o perioadă de timp sub nume de proprietar și că pe acest teren și-a edificat cu efort propriu o casă de locuit.
Această acțiune civilă a format obiectul dosarului nr._ .
Instanța a dispus conexarea dosarelor.
Pentru soluționarea cauzelor s-a admis proba cu martori, proba cu înscrisuri și s-au efectuat expertize tehnice pentru construcțiile din primul dosar și a întregii suprafețe de teren.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța a admis acțiunea pentru ieșire din indiviziune și a admis în parte cererea reconvențională (acțiunea sa din dosarul nr._ ).
Referitor la cererea de a se constata că a dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 500 m.p teren, instanța în mod greșit i-a respins această pretenție deoarece reclamanta-pârâtă a recunoscut că i-a dat în urmă cu 10 ani acest teren și pe care el și-a edificat casa de locuit.
Ori, dacă reclamanta împreună cu autorul lor au devenitproprietari pentru terenul de 1810 m.p, deci în aceste condiții reclamanta G. A. putea să-i dea 500 mp pentru edificarea locuinței. Numai în această înțelegere el și-a edificat gospodăria pentru că altfel nu realiza acea investiție.
Referitor la acțiunea de partaj consideră că expertul topo a
supraevaluat terenul lor, că valorile indicate sunt mult prea mari față de valoarea acestuia, fiind teren de categoria a treia.
De asemenea, expertul construcții a subevaluat construcțiile.
Lotizarea este și ea deficitară deoarece nu toate părțile au solicitat loturi în natură, surorile sale care nu locuiesc în orașul G. H. nu au lot în natură pentru că nu au cum să folosească acele terenuri care după cum se vede sunt extrem de mici, nu au nici o utilitate, s-a realizat o fărâmițare excesivă a terenului.
El nu are cum să folosească în condiții normale locuința, lotul pârâtului G. R. vine exact sub geamul casei sale.
Propune ca să se atribuie alte loturi fraților săi G. R. și G. L., eventual lângă casa reclamantei, deoarece ei locuiesc împreună cu aceasta în imobilul atribuit acesteia, pentru că există posibilitatea unei înțelegeri în acest sens .
Referitor la cheltuielile de judecată, a rugat a se avea în vedere că și el a cheltuit cu planul de situație întocmit pentru terenul de 500 m.p, a timbrat acțiunea respectivă și au profitat această cheltuială și celorlalți din proces, nu poate fi obligat în solidar atâta timp cât cheltuielile sunt efectuate în beneficiul tuturor.
Examinând recursurile ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9, 3041 Cod procedură civilă, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței civile recurate și a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
P. cererea sa de recurs, pârâtul-recurent G. P. a criticat sentința instanței de fond cu privire la modalitatea în care a aceasta a soluționat cererea sa de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 500 mp teren identic cu P.F. 539/21 și P.F. 539/22 din CF 549 a comunei cadastrale G.-H..
În motivarea cererii sale de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei G.-H.( conexat la prezenta cauză), reclamantul G. P. a arătat că a preluat acest teren în urmă cu peste 30 de ani, iar de atunci și până în prezent a exercitat o posesie utilă, publică, continuă, și netulburată, comportându-se ca un adevărat proprietar. Reclamantul și-a întemeiat cererea sa de chemare în judecată pe dispozițiile art. 28 din Legea nr. 115/1938 și a art. 111 Cod pr. civilă.
Tribunalul reține în primul rând că nu este posibilă constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripției achizitive de lungă durată pe calea acțiunii în constatare prevăzută de art. 111 Cod pr. civilă, fiind vorba de o acțiune în realizare și nu de una în constatare.
Referitor la celălalt temei de drept invocat de reclamantul-recurent G. P. în sprijinul cererii sale de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 500 mp și anume art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, tribunalul reține că există o discrepanță între temeiul de drept invocat și temeiurile de fapt invocate de reclamantul-pârât în cererea sa de chemare în judecată.
Astfel, în cererea sa de chemare în judecată, sumar motivată, reclamantul a arătat că a preluat acest teren în urmă cu peste 30 de ani( dar nu a precizat de la cine) iar de atunci și până în prezent a exercitat o posesie utilă, publică, continuă și netulburată, comportându-se ca un adevărat proprietar. Or, dispozițiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 reglementează dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile ca efect al uzucapiunii extratabulare prevăzând că cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat( al.1) iar în al. 2 al aceluiași text de lege se arată că va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate.
Oricum, din probatoriul administrat în cauză în fața instanței de fond rezultă că nu sunt întrunite condițiile de dobândire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500 mp de către reclamantul-recurent nici ca efect al prescripției achizitive de lungă durată și nici ca efect al uzucapiunii extratabulare prevăzută de Decretul-lege nr. 115/1938.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta-recurentă G. A. și soțul ei, defunctul G. I. au dobândit, au cumpărat printr-un act sub semnătură privată, în anul 1969, de la C. D. (urmașul proprietarei tabulare M. C.) terenul în suprafață de 1810 mp identificat cadastral cu ., nr. 280, nr. 539/2, nr. 539/22 și nr. 539/21 (așa cum au fost identificate în raportul de expertiză) înscrise în CF_ a . (convertită din CF nr. 549 G. H.) împreună cu construcțiile casă și anexe gospodărești, actul de vânzare fiind întocmit de martorul C. V..
Instanța de fond a mai reținut că ulterior, cei doi au făcut renovări la construcții și au mai edificat împreună și alte anexe, respectiv, grajd, șură, bucătărie de vară, magazie de lemne, imobile pe care de la data dobândirii le-au folosit în mod public, nestingheriți de nimeni și sub titlu de proprietari, iar aceste împrejurări de fapt reținute de instanța de fond nu fac obiectul criticilor părților prin cererile de recurs deduse judecății.
De asemenea, din declarațiile martorilor C. Garofa(f.150), B. Schmegner G. V.(f. 151) și D. S.(f.121) a rezultat faptul că, în anul 2000( deci în urmă cu 10 ani), reclamanta i-a dat fiului său, reclamantul pârât G. P., o suprafață de teren pe care acesta și-a edificat construcțiile casă și anexe gospodărești, imobile pe care le deține și în prezent.
Chiar dacă de la moartea tatălui său, G. I., reclamantul-recurent a devenit ca efect al devoluțiunii succesorale legale, coproprietar asupra acestei suprafețe de teren, moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
P. urmare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege de dobândire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 500 mp de către reclamantul-recurent, nici ca efect al prescripției achizitive de lungă durată și nici ca efect al uzucapiunii extratabulare prevăzută de Decretul-lege nr. 115/1938, motivul de recurs invocat de pârâtul-recurent cu privire la acest aspect, apare ca fiind neîntemeiat.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de către ambii recurenți cu privire la modalitatea în care a fost soluționată acțiunea privind partajul bunurilor ce alcătuiesc masa succesorală rămasă după defunctul G. I., decedat la data de 25 iulie 1983, tribunalul reține următoarele:
P. cererea sa de recurs, reclamanta-recurentă G. A. a invocat faptul că masa succesorală după defunctul G. I. se compune din suprafața de 905 mp, cealaltă suprafață de 905 mp constituind partea sa de bun comun care nu este legal să fíe împărțită, pârâții neavând nici un drept asupra acesteia, cu atât mai puțin instanța nu putea decide cu privire la soarta acestui teren, nefiind învestită cu un astfel de capăt de cerere.
Este adevărat că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta-recurentă a solicitat să se constate că din masa succesorală rămasă după defunctul G. I. face parte cota de 1/2 din suprafața de 15 prăjini teren împreună cu una casă de locuit și anexe gospodărești, însă tot ea a solicitat instanței să stabilească cotele ce li se cuvin părților în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea bunurilor ce li se cuvin. Or, toate bunurile ce alcătuiesc masa de împărțit sunt în stare de indiviziune iar lichidarea efectivă a stării de indiviziune asupra unui bun sau a unei universalități de bunuri se poate face asupra bunului( sau bunurilor) în materialitatea lor și nu asupra unei cote-părți ideale din bun sau din universalitatea de bunuri, o concluzie contrară golind de orice efect principalul scop al partajului consacrat de art. 728 al. 1 Cod civil( în vigoare la data nașterii situației juridice ce face obiectul prezentului dosar) și anume acela de a pune capăt stării de indiviziune( coproprietate) prin împărțirea, în natură și/sau prin echivalent, a bunurilor aflate în indiviziune, având ca efect înlocuirea cu efect retroactiv a cotei părți ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra unor bunuri( valori) determinate în materialitatea lor.
Or, lichidarea efectivă a stării de indiviziune asupra bunurilor ce alcătuiesc masa succesorală după defunctul G. I. solicitată de însăși reclamanta presupune, în mod implicit, și împărțeala bunurilor comune dobândite de cei doi soți în cursul căsătoriei prin determinarea cotei-părți ideale a fiecărui soț din masa bunurilor comune și împărțirea efectivă a tuturor bunurilor ce alcătuiesc masa de partaj și nu doar a unei cote-părți abstracte din bun sau din universalitatea de bunuri.
De altfel, chiar prin cererea de partaj, reclamanta-recurentă a solicitat să se constate faptul că din masa succesorală rămasă după G. I. face parte cota-parte ideală de 1/2 din suprafața de 15 prăjini teren împreună cu casa de locuit și anexele gospodărești și nu o suprafață de 905 mp anume determinată, fiind de altfel greu de determinat care suprafață de 905 mp din totalul de 1810 mp constituie bunul propriu al reclamantei recurente și care suprafață de 905 mp ar constitui bunul propriu al defunctului din bunurile dobândite în cursul căsătoriei, iar reclamanta nu a indicat acest lucru nici în cererea de chemare în judecată, nici în memoriul de recurs.
Acest lucru, de altfel, nici nu este posibil în condițiile în care ceea ce caracterizează proprietatea comună pe cote părți și indiviziunea este împrejurarea că nici unul dintre copărtași nu are un drept exclusiv asupra unei părți determinate din bun sau din universalitatea de bunuri, privite în materialitatea lor și că fiecare copărtaș are un drept exclusiv numai asupra unei cote-părți ideale din drept. P. urmare, dreptul asupra bunului este fracționat și nu însuși bunul, luat în materialitatea lui.
P. urmare, acest motiv de recurs apare ca fiind neîntemeiat.
În cererea sa de recurs, reclamanta-recurentă G. A. a mai invocat faptul că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală în primul rând prin faptul că nu a ținut seama de cerința sa, respectiv de a partaja averea rămasă după defunctul G. I., în natură, potrivit art. 736 Cod civil. Mai mult decât atât, instanța de fond i-a încălcat și cota sa de bun comun, incluzând-o la masa de împărțit, reclamantei-recurente acordându-i în schimb sultă, forțând-o practic să-și vândă terenul proprietatea sa.
Tribunalul reține că după cum rezultă din dispozițiile art. 6735 al. 2 Cod pr. civilă, instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor.
Prevederile acestui text de lege trebuie coroborate cu cele ale dispozițiilor art. 6739 Cod pr. civilă în care se arată că la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Or, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a acestor dispoziții legale în condițiile în care, deși a reținut o cotă-parte ideală majoritară a reclamantei-recurente G. A. din dreptul de proprietate asupra bunurilor supuse partajului, i-a atribuit acesteia bunuri în natură în valoare de 44.757,09 lei, mai puțin chiar decât cota sa parte de 1/2 din bunurile ce alcătuiesc masa de împărțit, cotă parte ideală ce constituie bunul său propriu din bunurile dobândite în cursul căsătoriei cu de cujus, motivul de recurs invocat apărând parțial întemeiat.
De asemenea, instanța de fond a greșit și la calculul sultei cuvenite reclamantei-recurente. Astfel, deși a reținut că reclamanta-recurentă are o cotă parte-ideală de 1/2 din bunurile supuse partajului, în valoare de_,5 lei și de 1/4 din bunurile ce alcătuiesc masa succesorală rămasă după defunctul G. I., în valoare de_,37 lei, deci în total_,87 lei și i-a atribuit acesteia bunuri în valoare totală de_,09 lei, iar valoarea sultei cuvenite acesteia era de_,78 lei, instanța de fond a dispus obligarea fiecărui pârât să îi achite reclamante-recurente suma de 5306,73 lei cu titlu de sultă( în total_,11 lei), mai puțin cu 1702,66 lei decât i se cuvenea din masa bunurilor de împărțit, motivul de recurs invocat de reclamanta-recurentă cu privire la acest aspect apărând ca fiind întemeiat.
Reclamanta-recurentă a mai invocat faptul că imobilul casă de locuit cu anexe gospodărești care i-a fost atribuit în lot se află amplasat pe o suprafață de teren mai mare decât cea care i-a fost atribuită prin sentința recurată.
Tribunalul constată că prin sentința recurată, reclamantei-recurente i-a fost atribuită o suprafață de lotul nr. 1 compus din: . în suprafață de 452,5 mp, în valoare de_,097 lei și imobilele casă de locuit și anexe gospodărești situate în ., oraș G. H., în valoare de 17.400 lei, conform variantei de lotizare nr. 1 din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert T. P.(f.253). Însă, din conținutul acestui raport de expertiză judiciară rezultă că . mp clădire este în suprafață de 330 mp iar din planul de amplasament și de delimitare a bunului imobil cuprins în anexa nr. 2 la raportul de expertiză rezultă că pe această parcelă sunt situate două construcții însă nu este indicat despre ce fel de construcții este vorba și nici nu sunt identificate din punct de vedere cadastral aceste construcții, mai ales că reclamanta a solicitat și partajul casei de locuit și a anexelor gospodărești dobândite în cursul căsătoriei ce constau din casa de locuit P, bucătăria de vară cu anexa compusă din două camere și anexă gospodărească constând dintr-un grajd cu anexe( grajd, șură și magazie de lemne) identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C. C.(f.222).
Or, prin expertiza tehnică judiciară întocmită de expertul T. P. nu a fost identificată în mod separat suprafața ocupată efectiv de aceste construcții iar prin sentința recurată, instanța de fond a atribuit aceste construcții în lotul recurentei-reclamante, făcând o identificare generică, fără a indica în mod concret unde sunt situate aceste construcții, care sunt acestea, ce suprafață ocupă, pe ce parcelă sunt situate, eventual prin indicarea unui plan de situație, nelămurirea acestor aspecte echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
După cum rezultă din dispozițiile art. 6739 Cod pr. civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
De asemenea, față de dispozițiile art. 741 Cod civil( în vigoare la data nașterii situației juridice ce face obiectul prezentului dosar), instanța trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare. Se va evita însă, pe cât posibil, împărțirea excesivă a bunurilor.
În doctrină și jurisprudență au fost folosite și alte asemenea criterii, respective utilitatea mai mare pentru unul dintre copărtași și necesitatea ca partajul în natură să fie comod realizabil, impunându-se ca lotizarea să se facă în așa fel încât bunurile atribuite să poată fi utilizate în mod comod de fiecare copărtaș iar acestea să poată fi valorificate cât mai eficient din punct de vedere economic.
De aceste criterii trebuie să țină seama nu numai instanța ci și expertul, în condițiile art. 6736 al. 2 Cod pr. civilă.
P. urmare, înainte de formarea și atribuirea loturilor se impunea identificarea, măsurarea efectivă și evaluarea separată a suprafeței ocupate de casa de locuit P, bucătăria de vară cu anexa compusă din două camere și anexă gospodărească constând dintr-un grajd cu anexe( grajd, șură și magazie de lemne) identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C. C.(f.222) și suprafața necesară unei normale utilizări a construcțiilor de către copărtașul căreia urmau să îi fie atribuite aceste bunuri, prin întocmirea unei variante de lotizare în acest sens, motivul de recurs invocat de către reclamanta-recurentă apărând ca fiind întemeiat iar omisiunea de a lămuri aceste aspecte echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
În cererea sa de recurs, reclamantul-recurent G. P. a evidențiat împrejurarea că expertul a supraevaluat terenul părților în sensul că valorile indicate sunt mult prea mari față de valoarea acestuia, fiind teren de categoria a treia.
Din conținutul încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2010 rezultă că pârâtul-recurent, prin apărător a arătat că are obiecțiuni la valorile stabilite de expertul T. P. pentru terenuri, considerând că sunt mult prea mari pentru categoria de folosință a terenului, însă nu a indicat în mod concret elementele prin raportare la care considera că aceste valori sunt prea mari și nici nu a solicitat o contraexpertiză contrarie, așa cum prevăd dispozițiile 212 al. 2 Cod pr. civilă.
Este adevărat că din conținutul încheierii de dezbateri din data de 8 decembrie 2010 rezultă că reclamantul-recurent, prin apărătorul său, a solicitat un termen pentru a depune un mod de calcul corect al valorii terenului, însă instanța de fond a respins în mod corect această cerere de amânare în condițiile în care reclamantul–recurent nu a solicitat o expertiză contrarie așa cum prevăd dispozițiile 212 al. 2 Cod pr. civilă, iar prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2010(f.278), părților le fusese deja acordat un termen pentru studiul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert T. P., răstimp în care pârâtul-recurent avusese răgaz destul să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză și să depună la dosar toate înscrisurile pe care le considera relevante în combaterea susținerilor din raportul de expertiză, date fiind și dispozițiile art. 129 al.1 Cod pr. civilă potrivit cărora părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
P. urmare, acest motiv de recurs apare ca fiind neîntemeiat.
A mai invocat reclamantul-recurent G. P. împrejurarea că expertul în construcții a subevaluat construcțiile, însă din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că raportul de expertiză tehnică în construcții a fost depus la data de 3 septembrie 2010 iar reclamantul-recurent, deși a luat cunoștință de conținutul acestui raport de expertiză, nu a formulat obiecțiuni cu privire la conținutul acestuia și concluziile științifice ale expertului și nici nu a solicitat o expertiză contrarie cu privire la evaluarea imobilelor construcții, care trebuia cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării, așa cum prevăd dispozițiile art. 212 al. 2 Cod pr. civilă. P. urmare, și acest motiv de recurs apare ca fiind neîntemeiat.
A mai invocat pârâtul-recurent împrejurarea că lotizarea este deficitară, realizându-se o fărâmițare excesivă a terenului iar el nu are cum să folosească în condiții normale locuința iar lotul pârâtului G. P. vine exact sub geamul casei sale.
Tribunalul constată că motivul de recurs invocat de pârâtul-recurent apare ca fiind unul întemeiat, având în vedere faptul că, după cum rezultă din dispozițiile art. 6739 Cod pr. civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
P. urmare, la formarea și atribuirea loturilor, instanța trebuie să țină cont de faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea iar din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul T. P. rezultă că pe suprafața de 1810 mp se găsește casa reclamantei G. A., casa și anexa în care locuiește fiul său, pârâtul G. Ș., numerotată cu . și casa de locuit și anexele gospodărești edificate de pârâtul-recurent G. P. pe . identificate în planul de situație de la f. 4-ds. nr._ .
Însă nu au fost identificate în mod distinct toate imobilele construcții situate pe această suprafață de teren, nu au fost identificate, măsurate efectiv și evaluate în mod separat suprafețele ocupate de aceste construcții și suprafața necesară unei normale utilizări a construcțiilor de către copărtașul căreia urmau să îi fie atribuite suprafețele pe care sunt situate aceste imobile, prin întocmirea unor variante de lotizare în acest.
Or, la formarea și atribuirea loturilor atât instanța, cât și expertul trebuiau să țină cont de aceste elemente, având în vedere necesitatea ca partajul în natură să fie comod realizabil, impunându-se ca lotizarea să se facă în așa fel încât bunurile atribuite să poată fi utilizate în mod comod de fiecare copărtaș iar acestea să poată fi valorificate cât mai eficient din punct de vedere economic, evitându-se fărâmițarea excesivă a acestora, nelămurirea acestor aspecte echivalând cu necercetarea fondului.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs invocat de pârâtul-recurent G. P. referitor la cheltuielile de judecată, instanța reține că dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă prevăd că partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut. Or, cheltuielile cu planurile de situație întocmite pentru terenul de 500 mp depuse la f. 4 și 20-ds. nr._ nu sunt cheltuieli de judecată în sensul prevăzut de art. 274 Cod pr. civilă, nefiind cheltuieli de judecată efectuate în acest dosar sau în dosarul de partaj, având în vedere că aceste planuri de situație au fost întocmite în anul 2008, iar în ceea ce privește cheltuielile cu plata taxei de timbru, cererea sa apare ca fiind neîntemeiată în condițiile în care capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 500 mp este nefondat iar reclamanta a fost de acord cu celălalt capăt de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor, date fiind dispozițiile art. 275 Cod pr. civilă.
P. urmare, motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect de către reclamantul-recurent, apare ca fiind neîntemeiat.
Cum instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului iar modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, pentru motivele de fapt și de drept sus arătate, în temeiul art. 312 al.1, 2, 3, 5 și 61 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile 304 pct. 9 și 3041 Cod pr. civilă, tribunalul va admite ambele recursuri, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria G.-H., pentru asigurarea unei judecăți unitare.
În rejudecare, așa cum prevăd dispozițiile art. 315 al.1 Cod pr. civilă, instanța de fond va pune în vedere reclamantului-recurent G. P. să facă dovada vocației sale succesorale concrete după defunctul G. I., având în vedere că la dosarul cauzei nu au fost depuse acte de stare civilă cu privire la acest aspect.
De asemenea, pentru considerentele de fapt și de drept sus evocate, instanța de fond va dispune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză în construcții întocmit de expertul C. C. prin care să fie identificate în mod separat toate imobilele construcții situate pe suprafața de 1810 mp, inclusiv cele ocupate de pârâtul G. Ș. și de reclamantul recurent G. P., prin întocmirea unor planuri de situație separate în acest sens.
De asemenea, instanța de fond va dispune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul T. P. prin care acesta să procedeze la identificarea, măsurarea efectivă și evaluarea separată a suprafeței ocupate de casa de locuit P, bucătăria de vară cu anexa compusă din două camere și anexă gospodărească constând dintr-un grajd cu anexe( grajd, șură și magazie de lemne) identificate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul C. C.(f.222) și suprafața necesară unei normale utilizări a construcțiilor de către copărtașul căreia urmează să îi fie atribuite aceste bunuri, identificarea, măsurarea efectivă și evaluarea separată a suprafețelor ocupate de casa și anexa în care locuiește pârâtul G. Ș., numerotată cu ., identificarea, măsurarea efectivă și evaluarea separată a suprafeței ocupate de casa de locuit și anexele gospodărești edificate de pârâtul-recurent G. P. pe . suprafața necesară unei normale utilizări a construcțiilor de către reclamantul-pârât. De asemenea, prin acest supliment la raportul de expertiză, expertul va întocmi noi variante de lotizare asupra imobilelor terenuri, ținând cont de aspectele sus invocate și de propunerile de lotizare făcute de părți.
În acest sens, instanța de fond le va cere declarații părților cu privire la fiecare dintre bunurile supuse împărțelii și va lua act, când este cazul, de recunoașterile și acordul lor cu privire la existența bunurilor, locul unde se află și valoarea acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 6733 Cod pr.civilă și le va pune în vedere părților să depună la dosar propuneri de lotizare cu privire la bunurile supuse partajului, urmând ca la formarea și atribuirea loturilor să țină cont și de celelalte motive de recurs pe care tribunalul le-a găsit întemeiate cu privire la acest aspect, în rejudecare, instanța de fond urmând a administra orice alte probe pe care le va considera necesare pentru stabilirea situației de fapt și a justei soluționări a cauzei.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de părți în recurs, inclusiv în ceea ce privește acordarea ajutorului public judiciar acordat părților în această cale de atac, tribunalul constată că asupra acestora se va pronunța instanța de fond după rejudecarea cauzei, rămânând la latitudinea acesteia modalitatea în care va face aplicarea dispozițiilor art. 18 și a art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta G. A. și pârâtul G. P., ambii domiciliați în orașul G. H., ., jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1506 din 15 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria G. H. în dosarul nr._, intimați fiind pârâții M. a lui I. M., A. S., M. C., C. D., C. G., C. M., P. S., Orașul G. H. – prin P., G. L., Terșanschi L., G. R., G. Ș. C., G. P., P. P. R. și A. M.-C..
Casează sentința civilă nr.1506/15.12.2010 pronunțată de Judecătoria G. H. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. F. C. N. M. V. E. L.
Grefier,
P. T.
Red. V.E.L.
Jud.fond – M. O.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 6 februarie 2012
| ← Cereri. Decizia nr. 373/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 117/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
