Fond funciar. Decizia nr. 117/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-01-2012 în dosarul nr. 117/2012
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 117
Ședința publică din 19 ianuarie 2012
Președinte-G. F.
Judecător- C. N. M.
Judecător-V. E. L.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele C. M. și C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, împotriva sentinței civile nr. 338 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimate fiind reclamanta B. E. L. și pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâta recurentă C. M. asistată de avocat Dusceac V. și avocat N. L. pentru reclamanta-intimată B. E. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Avocat Dusceac V. pentru pârâta-recurentă a depus la dosar înscrisuri și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri conform dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă și constatând recursurile în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat Dusceac V. pentru pârâta-recurentă, depunând la dosar concluzii scrise arată că în mod vădit nelegal a reținut Judecătoria Rădăuți că nu se poate ține seama de decizia civilă nr. 92/2002 a Tribunalului Suceava și de apărările pîrîtei în sensul că suprafața de teren în litigiu este proprietatea Statului Român.
Mai arată că prin decizia civilă nr.92/2002 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. 9376/R/1999, definitivă și irevocabilă (f.64-66 dosar fond), s-a admis apelul pârâtei declarat împotriva sentinței civile nr.4690/9.10.1997 a Judecătoriei Rădăuți (dosar 5230/1997), pe care a schimbat-o în totalitate și s-a respins acțiunea antecesoarei reclamantei B. E. pentru ridicarea unor construcții proprietatea pîrîtei - garaj, WC și gard din plasă de sârmă, cu motivarea că terenul pe care s-au edificat sunt proprietatea Statului Român. În motivarea acestei decizii s-a reținut că urmărindu-se situația juridică în timp a p.f. nr.449/2 din CF 141 și a p.f. nr.450 din CF nr.1503 a . reține că în anul 1984, p.f. 449/2 din CF 141 și p.f. 450 din CF nr.1503 a .-a schimbat configurația în sensul că p.nr.450 din CF 1503 s-a mărit de la 600 mp la 980 mp, prin preluarea suprafeței de 380 mp din p.f. 449/2, dispunându-se intabularea p.f. 450 din CF 5103 nou formate în suprafață de 980 mp teren pe Statul Român în CF 1542 - aspect ignorat cu ocazia întocmirii planului de situație din 01.08.1994 și cu ocazia efectuării expertizei de către expert T. C. în cadrul acțiunii în revendicare. Ulterior p.f. 450 din CF 1542 proprietatea Statului Român s-a divizat în p.454/1 din CF 9785 proprietar tabular pentru construcții fiind pârâta-recurentă iar pentru teren - Statul Român.
Această decizie a fost pronunțată în contradictoriu cu antecesoarea intimatei-reclamante, a intrat în puterea lucrului judecat și conform art.1200 pct.4 cod civil din 1864 - este o prezumție legală, care potrivit art.1202 din același cod civil dispensează de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută, text de lege încălcat flagrant de prima instanță.
Această decizie este confirmată de înscrisurile pe care le anexează, respectiv: decizia nr.248/30 mai 1984 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului Suceava - aflată în arhiva OCPI prin care s-a aprobat schimbul suprafeței de 1.980 mp teren proprietate de stat, administrată de Consiliul Popular al orașului Rădăuți, cu suprafața de 1.980 mp teren proprietatea Cooperativei Agricole de Producție Rădăuți, terenuri identificate prin planurile de situație care fac parte integrantă din această decizie, procesul verbal din 27.02.1984 încheiat între Consiliul Popular al orașului Rădăuți și CAP oraș Rădăuți.
Din procesul verbal de schimb și planurile de situație care fac parte din Decizia nr.248/30 mai 1984 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Județean rezultă că Cooperativa Agricolă de Producție Rădăuți a predat Consiliului Popular al orașului Rădăuți suprafața totală de 1.980 mp din perimetrul construcții al orașului Rădăuți constând din p.f. 307/1 și p.f. 307/2 din CF nr.1969 din Rădăuți, .. în suprafață de 1.000 mp și p.f. nr.450 și p.f. nr.449 din CF nr.5103 și 141 din Rădăuți, .. în suprafață de 1.980 mp pe locul numit „Pe Deal" toate aceste terenuri fiind identificate în planurile cadastrale anexă la Decizia nr.248/1984 în baza căreia Consiliul Popular al orașului Rădăuți a cerut intabularea în cartea funciară cu adresa nr._/12 iunie 1984.
A mai arătat că în mod vădit nelegal a reținut prima instanță că dreptul de proprietate al reclamantei-intimate a fost confirmat irevocabil prin sentința civilă nr.5065/1993 a Judecătoriei Rădăuți, prin care a fost obligată să-i predea autoarei intimatei suprafața de 101 mp teren situat în ., fără să se observe că în decizia civilă nr.92/17.01.2002 a Tribunalului Suceava pe care a înlăturat-o nemotivat, s-a reținut că expertiza făcută de expert T. C. în acest dosar a fost greșită, ignorând că terenul era la acea dată proprietatea Statului Român, dobândit prin schimb de la CAP, antecesoarea reclamantei nepunând niciodată în executare această sentință și neavând reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 deși acest teren, anterior schimbului a fost proprietatea CAP Rădăuți.
Or, la data revendicării acestui teren în dosarul nr.3306/1993, antecesoarea reclamantei nu a avut un titlu de proprietate emis în baza Legii 18/1991 ci o adeverință de proprietate care nu valorează titlu de proprietate în condițiile în care aceasta nu a fost pusă efectiv în posesie cu acest teren.
De asemenea, arată că în mod greșit a reținut prima instanță că reclamanta este proprietara suprafeței de 101 mp teren inclusă în suprafața de 391 mp pentru care pârâta deține titlu de proprietate, fără să examineze dacă reclamanta deține titlu de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 și dacă pentru suprafața de 101 mp teren în litigiu, a fost pusă efectiv în posesie, având în vedere că potrivit Legii nr. 18/1991 sunt supuse reconstituirii dreptului de proprietate doar terenurile libere de construcții, ori terenul în litigiu la data de 01.01.1990, când a intrat în vigoare Legea nr. 18/1991 era ocupat de construcțiile proprietatea sa, ea beneficiind de dispozițiile art.36 alin.l și 4 din Legea 18/1991, art.36 alin.4 făcând trimitere la art.23 din Legea 18/1991 care prevede dreptul la constituire până la 1.000 mp teren conform art.8 din Decretul - Lege nr.42/1990.
Simplul fapt că s-a anulat ordinul prefectului pentru suprafața de 101 mp teren, nu justifică hotărârea instanței de fond, care a fost dată fără să verifice dacă reclamanta are sau nu reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 101 mp, pe același amplasament pe care-l deține pârâta-intimată, deși dovada acțiunii revine reclamantei-intimate conform art.1169 Cod civil, identificare fără de care se pune în discuție inclusiv calitatea procesuală activă a acesteia.
Invocând disp.art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.5 Cod procedură civilă, a cerut admiterea recursului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cu cheltuieli de judecată. Totodată a cerut admiterea recursului declarat de pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți.
Avocat N. L. pentru reclamanta-intimată B. E. L., a cerut respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 27.04.2010, reclamanta B. E.-L., în contradictoriu cu pârâtele C. M., C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat instanței constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.4221/2009, emis în favoarea prim-pârâtei, cu privire la suprafața de 101 m.p. teren, situată în intravilanul municipiului Rădăuți, . A, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafețe de 850 m.p. teren, identică cu p.f.449/2 din CF_, iar prim-pârâta, care este vecină cu această parcelă ocupă această suprafață, prin titlul de proprietate ce face obiectul prezentei cauze constituindu-i-se dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 391 m.p. teren, aferent construcțiilor, acest titlu fiind emis în baza Ordinului Prefectului nr.1116/1994, care a fost anulat în limita suprafeței de 101 m.p., printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, opozabilă prim-pârâtei. Se mai precizează că dreptul de proprietate cu privire la suprafața mai sus arătată a fost confirmat în mod irevocabil prin sentința civilă nr.5065/1993 a Judecătoriei Rădăuți, și prin decizia nr.39/2008 a Curții de Apel Suceava.
Prin întâmpinare, pârâta C. M. a solicitat respingerea acțiunii întrucât prin sentința civilă nr.1823/16.06.2003 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și irevocabilă, pârâta C. locală de fond funciar Rădăuți a fost obligată să o pună în posesie cu întreaga suprafață de 391 m.p. teren aferent locuinței, iar prin decizia nr.92/2002 a Tribunalului Suceava s-a respins acțiunea având ca obiect ridicare construcții pentru considerentul că terenul de pe care se solicită ridicarea construcțiilor este proprietatea Statului Român.
Prin întâmpinare, pârâta C. județeană de fond funciar Suceava, a solicitat ca prezenta cauză să se judece în contradictoriu cu comisia locală care întocmește documentația în vederea emiterii titlului de proprietate.
Prin întâmpinare, pârâta C. locală de fond funciar Rădăuți, a solicitat respingerea acțiunii, întrucât la baza emiterii titlului a stat Ordinul Prefectului nr.116/1994, sentința civilă nr.1823/2003 a Judecătoriei Rădăuți și procesul-verbal de punere în posesie nr._/14.04.2009.
Prin încheierea de ședință din data de 9 septembrie 2010, instanța de fond a dispus atașarea dosarelor nr. 5230/1997 și 2286/2006 ale Judecătoriei Rădăuți.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.338 din 20 ianuarie 2011 a admis acțiunea și în consecință:
A constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.4221/2009 emis pârâtei C. M. cu privire la suprafața de 101 m.p. teren situat în municipiul Rădăuți, . A și a respins solicitarea privind cheltuielile de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza titlului de proprietate nr.4221/18.05.2009, prim-pârâtei i s-a constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 391 m.p. teren, situat în intravilanul municipiului Rădăuți, . A, la baza emiterii acestui titlu stând Ordinul Prefectului județului Suceava nr.1116/19.10.1994. Prin sentința civilă nr.158/14.07.1995 a Curții de Apel Suceava, rămasă irevocabilă, s-a anulat parțial Ordinul Prefectului județului Suceava nr.1116/19.10.1994, cu privire la suprafața de 101 m.p. teren, reținându-se că reclamanta este proprietara suprafeței de 101 m.p. teren, pentru care s-a constituit dreptul de proprietate prim-pârâtei, astfel cum s-a reținut și prin sentința civilă nr.5065/25.11.1963 a Judecătoriei Rădăuți. De asemenea, potrivit deciziei nr.39/01.02.2008 a Curții de Apel Suceava s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăți, prin raportare la sentința civilă mai sus arătată, reținându-se că . CF 1542 a comunei cadastrale Rădăuți și-a mărit suprafața și și-a schimbat configurația în defavoarea parcelei 449/2 din CF 147 a comunei cadastrale Rădăuți, fără ca această operațiune realizată în anul 1984 să fi fost efectuată cu respectarea Decretului-Lege nr.115/1938 și fără să fi fost intabulată în mod corespunzător, astfel încât instanța nu poate ține seama de decizia Tribunalului Suceava nr.92/2002 și de susținerile pârâtei în sensul că suprafața în litigiu este proprietatea Statului Român.
Așadar, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta este proprietara suprafeței de 101 m.p. teren inclusă în suprafața de 391 m.p. teren, cu privire la care i s-a constituit dreptul de proprietate prim-pârâtei potrivit titlului de proprietate în discuție, Ordinul Prefectului care a stat la baza emiterii acestuia a fost anulat în parte.
Instanța nu a putut ține seama de sentința civilă nr. 1823/16.06.2003 întrucât nu este opozabilă reclamantei.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâtele C. M. și C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți.
Pârâta C. M. a criticat sentința pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a reținut ca reclamanta este proprietara suprafeței de 101 mp teren, incluși in suprafața de 391 mp teren, cu privire la care i s-a constituit dreptul de proprietate, potrivit titlului de proprietate in discuție, reținând ca Ordinul Prefectului care a stat la baza emiterii acestuia a fost anulat in parte.
Tot eronat instanța de fond a reținut că nu se poate ține seama de . aceasta nu ar fi opozabilă reclamantei B. E. L.. Așa cum a mai arătat, titlul de proprietate a cărui anulare o solicită reclamanta a fost emis in conformitate cu dispozițiile legale, susținerile acesteia din motivarea cererii de chemare în judecată fiind nereale.
Astfel, a învederat instanței ca prin Sentința Civila 1823/16.06.2003 a Judecătoriei Radauti, rămasă definitivă și irevocabilă s-a admis plângerea la Legea 18/1991 formulată împotriva intimatei C. municipală de aplicarea Legii nr.18/1991 Rădăuți, aceasta din urmă fiind obligată să o pună în posesie cu întreaga suprafață de 391 mp teren aferent locuinței sale situate în Rădăuți, . A, județul Suceava, în motivarea acestei hotărâri reținându-se următoarele:,,prin decizia nr.92/17.01.2002 a Tribunalului Suceava, pronunțată in dosar 9376/R/1999, rămasă definitivă și irevocabilă prin admiterea apelului formulat de C. M., s-a respins acțiunea formulată de Streangă E., având ca obiect ridicare construcții, pentru considerentele ca terenul in suprafața de 101 mp de pe care se solicita ridicarea construcțiilor este proprietatea statului roman și nu a reclamantei Streanga E.."
P. aceste motive, instanța de fond a considerat ca este îndreptățită să solicite și să fie pusă în posesie cu suprafața de 391 mp teren aferent locuinței, inclusiv cu cei 101 mp ce au făcut obiectul litigiului cu Streangă E..
Chiar dacă Ordinul prefectului nr. 1116/1994 prin care s-a constituit dreptul său de proprietate pentru suprafața de 391 mp a fost anulat parțial pentru suprafața de 101 mp, instanțele au reținut in repetate rânduri că ea a deținut acest teren ca și lot de folosință, teren pe care a edificat mai multe construcții, cu care este intabulată în CF. P. suprafața de 391 mp teren a făcut cerere la Legea 18/1991, astfel ca a fost îndreptățită să i se constituie dreptul de proprietate.
Aceste susțineri au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv hotărârile mai sus arătate. Cum aceste hotărâri judecătorești sunt definitive si irevocabile, acestea reprezintă autoritate de lucru judecat, astfel că schimbarea în orice fel a dispozițiilor acestora ar însemna încălcarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Cum reclamanta nu a fost niciodată proprietara suprafeței de 101 mp teren ce face obiectul prezentului litigiu, aceasta suprafață fiind proprietatea statului român, iar în prezent proprietatea sa, constituită prin titlul de proprietate, consideră cererea ei ca fiind nefondată, iar . Judecătoriei Radauti nelegală.
Pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, în recursul său, a criticat soluția primei instanțe arătînd că numita B. E. L. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.4221/2009, motivat de faptul că numita C. M. a fost obligată potrivit Deciziei nr.39/2008 a Curții de Apel Suceava să-i predea în deplină proprietate și posesie o suprafața de 101 mp teren situată în municipiul Rădăuți, . A, pe care este edificată o anexă, parte din . atribuită pârâtei.
La baza emiterii titlului sus-menționat au stat Ordinul Prefectului Județului Suceava nr.l 116/1994 prin care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate privată pentru suprafața de 391 mp, Sentința Civilă nr.l823/2003 a Judecătoriei Rădăuți și procesul verbal de punere în posesie nr.l7597 din 14 aprilie 2009, astfel cum a precizat și reclamanta, drept pentru care nu sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art.III alin.(l), lit.a din Legea nr. 169/1997.
Legal citată, intimata-reclamantă B. E. L. nu a depus întâmpinare dar a fost legal reprezentată de apărătoarea sa, av. N. L. care a pus concluzii de respingere a recursului declarat în cauză ca nefondat.
Deși a fost legal citată, pârâta-intimată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, legal reprezentată prin prefect, nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.
Examinând motivele de recurs invocate, ansamblul probelor administrate în cauză și considerentele sentinței civile recurate, Tribunalul reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 1116 din data de 19 octombrie 1994 al Prefectului jud. Suceava s-a dispus constituirea dreptului de proprietate privată în favoarea pârâtei-recurente C. M. pentru suprafața de 391 mp teren aferent locuinței, situată în orașul Rădăuți, . A, jud. Suceava, reținându-se incidența prevederilor art. 35 al. 2-5 din Legea nr. 18/1991.
Prin sentința nr. 158 din data de 14 iulie 1995, Curtea de Apel Suceava- Secția civilă și de contencios administrativ( dosar nr. 69/1995) a dispus anularea parțială a Ordinului nr. 1116 din data de 19 octombrie 1994 al Prefectului jud. Suceava în favoarea pârâtei C. M. numai cu privire la suprafața de 101 mp teren identică cu ./2 din cartea funciară nr. 147 a comunei cadastrale Rădăuți, situată în municipiul Rădăuți, . A, jud. Suceava.
În argumentarea soluției sale, instanța a reținut faptul că reclamanta Streangă E.( autoarea reclamantei B. E. L.) este proprietară și asupra suprafeței de 101 mp teren pentru care s-a constituit dreptul de proprietate pârâtei prin ordinul sus menționat și a constatat că în speță nu sunt incidente prevederile art. 35 al. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991, prevederi ce au fost avute în vedere la emiterea ordinului contestat.
Recursul declarat de pârâta-recurentă C. M. împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 61 din data de 22 ianuarie 1996 a Curții Supreme de Justiție-Secția de contencios administrativ cu argumentarea că pârâtei-recurente i-a fost atribuită pentru construcții o suprafață de 250 mp, dar faptic deține 401 mp, prin ocuparea terenului intimatei în suprafață de 101 mp.
Prin sentința civilă nr. 1823 din data de 16 iunie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, jud. Suceava( dosar nr. 1852/2003) s-a dispus obligarea pârâtei-recurente C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, jud. Suceava să o pună în posesie pe pârâta-recurentă C. M. cu întreaga suprafață de 391 mp teren aferent locuinței situată în municipiul Rădăuți, . A, jud. Suceava. Hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă.
În baza ordinului de constituire a dreptului de proprietate și a sentinței civilă nr. 1823 din data de 16 iunie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, pârâta-intimată C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a emis titlul de proprietate nr. 4221 din data de 18 mai 2009 prin care pârâtei-recurente i s-a constituit dreptul de proprietare pentru suprafața de 391 mp situată în intravilanul municipiului Rădăuți, . A, jud.Suceava cu vecinii N-Mihaluc M.; E-P. I.; S-B. E. și V- .> După cum rezultă din prevederile art. III al. 1 lit.,,a” din Legea nr. 1169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi cum sunt actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Tribunalul reține că titlul de proprietate este un act administrativ jurisdicțional emis în procedura Legii nr. 18/1991 republicată iar emiterea acestuia are la bază parcurgerea unei proceduri administrative prealabile obligatorii care presupune în cazul constituirii dreptului de proprietate, emiterea unui ordin de constituire a dreptului de proprietate de către prefect în baza art. 36 al. 6( fostul 35) din Legea nr. 18/1991 republicată pentru suprafața de teren atribuită în folosință pe durata existenței construcțiilor și documentațiile întocmite de comisiile locale de fond funciar, așa cum prevăd dispozițiile art. 116 al.1 și 2 din același act normativ, în care se arată că ,,Comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua lucrările și operațiunile stabilite de lege, din competența lor, indiferent dacă se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, înaintând aceste lucrări, după caz, comisiilor județene sau prefectului, în vederea eliberării titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului. (2) Comisiile prevăzute la alin. (1) vor efectua operațiunile de punere în posesie, întocmind în acest scop procese-verbale pe care le vor înainta comisiilor județene”.
Prin urmare, titlul de proprietate este actul prin care se finalizează activitatea autorităților publice special înființate în vederea punerii în aplicare a Legii nr. 18/1991.
Titlul de proprietate ce se emite are, astfel, o natură juridică complexă, conferită, pe de o parte, atât de caracterul autorității emitente, acela de autoritate administrativă, cât și de procedura specială administrativă de emitere a actului, iar, pe de altă parte, de caracterul drepturilor ce decurg în puterea legii din acesta, respectiv dreptul de proprietate cu toate prerogativele sale.
Prin urmare, pentru a fi valabil, acest act juridic cu caracter mixt trebuia să fie emis cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de legea în vigoare la data emiterii lui, condiții între care se numără și aceea să fi fost parcursă procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege și anume existența unui ordin al prefectului și întocmirea documentației necesare de către comisia locală de fond funciar și a operațiunilor de punere în posesie.
Or, din probatoriul administrat în cauză rezultă că titlul de proprietate atacat pentru suprafața de 101 mp (proprietatea reclamantei-intimate B. E.-L.) a fost întocmit cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 în vigoare la data emiterii lui având în vedere că ordinul prefectului de constituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, fusese deja anulat parțial tocmai pentru această suprafață de teren printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și anume sentința nr. 158 din data de 14 iulie 1995, Curtea de Apel Suceava- Secția civilă și de contencios administrativ( dosar nr. 69/1995) opozabilă pârâtei-recurente ce a fost parte în acel dosar.
Prin această hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că pârâta-recurentă C. M. nu era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 101 mp teren identică cu ./2 din cartea funciară nr. 147 a comunei cadastrale Rădăuți, situată în municipiul Rădăuți, . A, jud. Suceava, proprietatea reclamantei-intimate, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 35 al 2-5 din Legea nr. 18/1991( în forma în vigoare la data emiterii ordinului de constituire a dreptului de proprietate).
Or, în calitate de proprietară a suprafeței de teren în litigiu, reclamanta-intimată B. E. L. își justifică un interes legitim în sensul prevăzut de art. III al. 2 din Legea nr. 169/1997, în promovarea acțiunii de constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate atacat emis cu încălcarea dispozițiilor legilor de fond funciar în vigoare la data emiterii lui.
Faptul că la baza emiterii titlului de proprietate atacat a stat și sentința civilă nr. 1823 din data de 16 iunie 2003 a Judecătoriei Rădăuți, jud. Suceava( dosar nr. 1852/2003) prin s-a dispus obligarea pârâtei C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, jud. Suceava să o pună în posesie pe pârâta-recurentă C. M. cu întreaga suprafață de teren aferent locuinței situată în municipiul Rădăuți, . A, jud. Suceava, nu are relevanță în cauză atâta timp cât autoarea reclamantei-intimate nu a fost parte în acel proces, astfel încât nu a avut posibilitatea să combată în fapt și în drept susținerile recurentei-pârâte( petenta din acel dosar).
Prin urmare, motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect de pârâții-recurenți în ambele recursuri, apare ca fiind neîntemeiat.
A mai invocat pârâta-recurentă C. M. că reclamanta nu a fost niciodată proprietara suprafeței de 101 mp teren ce face obiectul prezentului litigiu, aceasta suprafață fiind proprietatea statului roman, iar în prezent proprietatea sa, constituită prin titlul de proprietate.
Susținerile recurentei sunt neîntemeiate atâta timp cât din extrasul de carte funciară pentru informare depus la f. 5 ds. fond rezultă că reclamanta-intimată B. E.-L. este proprietara unei suprafețe de 850 mp teren situat în . din CF nr._ a comunei cadastrale Rădăuți, imobilul fiind dobândit prin moștenire în baza certificatul de moștenitor nr. 61 din data de 1 martie 2006, suprafață în care este inclusă și suprafața de 101 mp în litigiu, iar acest lucru rezultă și din conținutul sentinței nr. 5065 din data de 25 noiembrie 1993 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr.3306/1993), rămasă irevocabilă(f.13-ds. fond) și Decizia nr. 39 din data de 1 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava( dosar nr._ ) irevocabilă, prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că reclamanta-intimată este proprietara acestei suprafețe de teren iar pârâta-recurentă a fost obligată pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, să îi recunoască dreptul de proprietate reclamante-intimate asupra acestei suprafețe de teren.
Astfel, prin sentința nr. 5065 din data de 25 noiembrie 1993 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr.3306/1993), rămasă irevocabilă, a fost admisă acțiunea în revendicare imobiliară promovată de autoarea reclamantei-intimate, Streangă E. iar pârâta-recurentă a fost obligată să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 101 mp teren situat în . identică cu perimetrul ABCD din planul de situație de la dosar.
În argumentarea soluției sale, instanța a reținut împrejurarea că autoarei reclamantei-intimate i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 0,40 ha teren specificată în adeverința de proprietate nr. 2722/1991, suprafață din care 0,22 ha sunt situați în .. S-a mai reținut faptul că pârâta a primit în anul 1985 suprafața de 250 mp pentru construcția unei locuințe în vecinătatea terenului reclamantei reprezentând o parte din . și-a construit pe această suprafață o casă și anexe, însă ulterior a mai ocupat o suprafață de teren ce nu îi aparține, pentru a-și extinde curtea.
Tribunalul reține că aceste aspecte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat iar situația de fapt și de drept reținută de instanța care a admis acțiunea în revendicare imobiliară nu poate reanalizată în cadrul acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate al pârâtei-recurente întrucât s-ar înfrânge prezumția legală a lucrului judecat, prezumție care are caracter absolut și irefragabil în ceea ce o privește pe pârâta-recurentă.
De asemenea, prin Decizia nr. 39 din data de 1 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava( dosar nr._ ) s-a admis acțiunea în grănițuire promovată de reclamanta-intimată și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul_4 din planul de situație anexă la raportul de expertiză(fila 61-ds. fond), limită stabilită prin sentința nr. 5065 din data de 25 noiembrie 1993 a Judecătoriei Rădăuți( dosar nr.3306/1993).
În argumentarea soluției sale, instanța a reținut că susținerile pârâtei cu privire la existența unui drept de superficie stabilit pe cale judecătorească în favoarea sa, în contradictoriu cu reclamanta, sunt reale dar lipsite de relevanță în această cauză în contextul în care trecerea din proprietatea autorilor reclamantei a porțiunii de teren în proprietatea Statului Român și în folosința pârâtei a avut loc fără ca aceștia să fi fost înștiințați, conform art. 126 și următoarele din Decretul-Lege nr. 115/1938 și fără să se facă aplicarea dispozițiilor art. 481 Cod civil.
Curtea de Apel Suceava a mai reținut în decizia sa că recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român în condițiile în care nu s-a făcut dovada preluării acestui teren cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare nu poate avea loc, instanțele învestite cu soluționarea acțiunii în revendicare imobiliară recunoscând dreptul de proprietate al autorilor reclamantei după anul 1991, apreciind că întinderea dreptului de proprietate al acestora este cea care rezultă din înscrierile în cartea funciară, coroborate cu adeverința de proprietate nr. 2722/1991.
Tribunalul constată că statuările instanței de recurs asupra chestiunilor de fapt și de drept litigioase sus menționate nu pot răsturnate prin rediscutarea și reanalizarea acestor chestiuni în cadrul prezentei cauze, având în vedere că rezolvările date acestor apărări de fapt și de drept ale pârâtei-recurente( invocate și în prezenta cauză) prin Decizia nr. 39 din data de 1 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava, au intrat în puterea lucrului judecat, prezumție care are caracter absolut și irefragabil în ceea ce o privește pe pârâta-recurentă.
Prin urmare, motivul de recurs invocat de pârâta-recurentă C. M. cu privire la faptul că reclamanta nu a fost niciodată proprietara suprafeței de 101 mp teren ce face obiectul prezentului litigiu, aceasta suprafață fiind proprietatea statului roman, apare ca fiind neîntemeiat, instanța de fond înlăturând în mod corect apărările pârâtei-recurente cu privire la acest aspect.
A mai învederat pârâta-recurentă C. M. împrejurarea că prin decizia nr. 92/17.01.2002 a Tribunalului Suceava, pronunțată in dosar 9376/R/1999, rămasă definitivă și irevocabilă prin admiterea apelului formulat de C. M., s-a respins acțiunea formulată de Streangă E., având ca obiect ridicare construcții, pentru considerentele că terenul in suprafața de 101 mp de pe care se solicita ridicarea construcțiilor este proprietatea statului roman și nu a reclamantei Streanga E. iar acest aspect a fost reținut prin hotărârea judecătorească prin care s-a dispus obligarea comisiei municipale de fond funciar să o pună în posesie pe recurenta-pârâtă cu această suprafață de teren.
Tribunalul consideră că acest motiv de recurs este neîntemeiat având în vedere că autoarea reclamantei-intimate nu a fost parte în procesul care a avut ca obiect obligarea la punere în posesie, astfel încât nu a avut posibilitatea să combată în fapt și în drept susținerile recurentei-pârâte( petenta din acel dosar) cu privire la acest aspect, hotărârea nefiind pronunțată în condiții de contradictorialitate iar în ceea ce privește apărarea de fond a pârâtei-recurente referitoare la faptul că reclamanta nu a fost niciodată proprietara suprafeței de 101 mp teren ce face obiectul prezentului litigiu, aceasta suprafață fiind proprietatea statului roman, instanța constată că această chestiune de fapt și de drept litigioasă a fost tranșată în mod definitiv și irevocabil de către instanțele care au soluționat acțiunea în revendicare imobiliară și în grănițuire.
Astfel, în cadrul judecării acestor litigii, instanțele au analizat drepturile de proprietate ale părților și ale antecesorilor lor în materialitatea lui și au stabilit că titlul de proprietate al autorilor reclamantei este preferabil iar terenul nu a fost niciodată proprietatea statului român, trecerea din proprietatea autorilor reclamantei a porțiunii de teren în proprietatea Statului Român și în folosința pârâtei a avut loc fără ca aceștia să fi fost înștiințați, conform art. 126 și următoarele din Decretul-Lege nr. 115/1938 și fără să se facă aplicarea dispozițiilor art. 481 Cod civil, dezlegările date acestor chestiuni litigioase prin hotărârile pronunțate în cadrul judecării acțiunilor în revendicare imobiliară și în grănițuire, fiind intrate în puterea lucrului judecat și au caracter precumpănitor față de celelalte aspecte invocate de pârâta-recurentă.
Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a ținut cont de decizia Tribunalului Suceava nr. 92/2002 și a reținut că pârâta-recurentă nu era îndreptățită la constituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, titlul de proprietate atacat fiind emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 republicată în vigoare la data emiterii lui cu privire la suprafața de teren în litigiu.
Tribunalul nu poate reține și analiza motivele de recurs invocate pentru prima dată în notele de concluzii scrise din data de 19 ianuarie 2012 de către pârâta-recurentă C. M. și dezvoltate în concluziile orale puse de apărătoarea sa, având în vedere că acestea au fost invocate pentru prima dată în fața instanței de recurs, cu încălcarea dispozițiilor art. 303 al.1 Cod pr. civilă, iar contrar susținerilor pârâtei-recurente, aspectele noi invocate prin aceste note de concluzii și concluzii orale nu constituie motive de nelegalitate de ordine publică în accepțiunea art. 306 al. 2 Cod pr. civilă.
Prin urmare, cum motivele de recurs invocate în termen de cele două pârâte s-au dovedit a fi neîntemeiate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă prin raportare la dispozițiile art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge ambele recursuri ca nefondate, prima instanță pronunțând o hotărâre cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata B. E. L. în recurs, tribunalul constată că, după cum rezultă din dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă aplicabil și în calea de atac a recursului, date fiind dispozițiile art. 316 prin raportare la dispozițiile art. 298 din același act normativ, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Prin concluziile orale din data de 19 ianuarie 2012, reclamanta-intimată a solicitat cheltuieli de judecată, dar nu a dovedit cu nici un fel de chitanțe sau alte documente justificative efectuarea acestor cheltuieli în faza recursului, astfel încât cererea sa de va fi respinsă ca nefondată.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pîrîtele C. M., din Rădăuți ./A, jud.Suceava și C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Rădăuți, împotriva sentinței civile nr.338 din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimate fiind reclamanta B. E. L., din loc.V. nr.1401, jud.Suceava și pîrîta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
Respinge, ca nefondată, cererea intimatei B. E. L. privind plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. F. C. N. M. V. E. L.
Grefier,
P. T.
Red. V.E.L.
Jud.fond – V. L.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 7 februarie 2012
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 114/2012. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 113/2012. Tribunalul... → |
|---|
