Fond funciar. Decizia nr. 1720/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1720/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 1720/2012
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1720
Ședința publică din data de 25 SEPTEMBRIE 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. G.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții recurenți O. G., domiciliat în ., nr.316, județul Suceava, O. P., domiciliat în comuna Moșnița Nouă, ., județul T. și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR de pe lângă PREFECTURA JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.372 din data de 26.01.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta C. M., domiciliată în mun. Rădăuți, ..7 F, județul Suceava și pârât C. C. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR H. DE SUS, prin primar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât O. G. asistat de avocat D. N. care asigură asistență juridică și recurentului pârât O. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că la dosarul cauzei au fost depuse prin intermediul serviciului de arhivă o . înscrisuri respectiv: o împuternicire avocațială din care rezultă că avocat C. F. o reprezintă în instanță pe intimata reclamantă C. M. (fila 26), întâmpinarea (în patru exemplare) formulată de apărătorul anterior precizat referitoare la recursul promovat în cauză de recurenții O. G. și O. P. (filele 30-32) împreună cu o . copii după registrul agricol aflat la Primăria comunei H. de Sus ( filele 33-36).
Instanța luând act de înscrisuri depuse procedează apoi la înmânarea unui exemplar de pe întâmpinare apărătoarei recurenților O. G. și O. P. pentru a lua act de conținutul acesteia, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile și recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la pe fondul cauzei.
Avocat D. N., pentru recurenții pârâți O. G. și O. P., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a hotărârii atacate, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Între motivele de casare, apărătoarea celor doi pârâți învederează disp. art. 304, pct. 6,7, și 9 și art.304/1 Cod Procedură Civilă, arătând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legii fondului funciar.
În primul rând, arată că instanța de fond a dat ceea ce nu s-a cerut, în speță, fiind dat motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 6 Cod Procedură Civilă, întrucât a dispus anularea titlului de proprietate nr. 152/2006, în sensul modificării poziționării trupului de 2.000 mp „Câmp" din extravilan în intravilan.
În al doilea rând, potrivit art. 261 alin. 1 pct 5 Cod proc. civil, o hotărâre trebuie să cuprindă „motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Principiul general consacrat de Codul de procedura civilă, impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată pentru a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite controlul judiciar.
În cauză reclamanta intimată a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 152/11.02.2006, în sensul excluderii de pe titlu a pârâtului - recurent O. P., respectiv a suprafeței de 17 ari, ce a fost reconstituită în exclusivitate mamei reclamantei, defuncta G. Sevastia.
La dosarul de fond la fila 34 există Hotărârea nr.1159/14.07.2005 a Comisiei Județene Suceava prin care s-a admis modificarea poziției nr.771 din anexa 3 privind pe moștenitorii defunctei O. Parasschiva, în sensul includerii și a numitului O. P. ca având vocație succesorală, cu mențiunea că în cauză nu este eliberat un titlu de proprietate, urmând a fi modificată în mod corespunzător adeverința de proprietate, astfel încât deși O. P. era îndreptățit la suprafața de 2,68 ha teren, adeverința de proprietate putea fi contestată de oricine.
Prin sentința civilă nr. 1017/15.04.2004 aflată la fila 42 dosar fond, s-a admis cererea formulată de petenții G. D. și C. M., dispunându-se obligarea pârâtei C. de fond funciar H. de Sus la eliberarea titlului de proprietate care să cuprindă suprafețele de teren reconstituite prin adeverința de proprietate nr. 4895/1991, cu referire la două sentințe civile pronunțate anterior în cauză în anul 1993 și o hotărâre a Comisiei Județene.
Astfel, în temeiul cererilor de reconstituire formulate, s-a eliberat titlul de proprietate nr. 152/2006, pentru suprafața de 3,05 ha, din care 0,97 ha intravilan și 2,08 ha extravilan, acest titlu de proprietate fiind eliberat în mod corect pentru toți cei trei moștenitori, iar față de excluderea de pe acesta a suprafeței de 1500 m.p. există un dosar separat atașat.
Prin hotărârea nr._/1992 a Comisiei de validare s-au stabilit suprafețele după primul moștenitor astfel încât suprafața de 1500 m.p. apare ca fiind un excedent față de suprafața de rol.
De asemenea, apreciază că în mod greșit, s-a dispus excluderea suprafeței de 1.700 mp cu vecinătățile O. M., O. G. și I. V., motivând prima instanță că, deși aparține autorului comun, se impunea eliberarea unui titlu de proprietate separat, însă, autoarea părților, defuncta O. P., figurează în rolul agricol 1959-1962 cu o suprafață de 0,78 intravilan, la locul numit Acasă, iar pentru această suprafață de teren s-a dispus validarea dreptului de proprietate prin HCJ nr._/26.09.1991, în anexa 3 la poziția 771.
Apoi, suprafața care a fost reconstituită prin S.C. nr. 5336/1993, apare ca un excedent pentru suprafața care a fost reconstituită prin adeverința nr. 4895/1991, dar care în momentul punerii în posesie nu a fost regăsită în teren. De altfel, la momentul punerii în posesie, la locul „Acasă" a fost găsită doar o suprafață de 7.600 mp (76 ari).
În ceea ce privește celelalte solicitări referitoare la schimbarea amplasamentului acestea au fost respinse de instanța de fond deși din adresa Comisiei Locale reiese faptul că suprafața de teren se afla în intravilanul localității și nu în extravilanul acesteia.
În consecință, avocat D. N. apreciază că recurentul-pârât O. P. este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta O. P., cererea formulată de acesta a fost validată, dispunându-se înscrierea sa în anexa 3 la poziția 771, în calitate de moștenitor al vechiului proprietar, iar conform actelor de proprietate, defuncta O. P. a deținut la locul „Acasă" suprafața de ce a fost validată prin HCJ nr._/26.09.1991, în anexa 3 la poziția 771, primele două capete de cerere ale acțiunii formulate de reclamanta pârâtă se impuneau a fi respinse ca nefondate, în speță, nefiind dat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de legea fondului funciar.
Pune astfel concluzii de admitere a recursului promovat de pârâții O. G. și O. P., cu cheltuieli de judecată potrivit chitanțelor depuse la filele 28,29 dosar.
În ceea ce privește recursul promovat în cauză de C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicită admiterea acestuia.
În timpul susținerilor la fond ale d-nei avocat D. N., în instanță s-a prezentat intimata reclamantă C. M., aceasta luând act de concluziile puse de antevorbitoarea sa, motiv pentru care instanța îi acordă și acesteia cuvântul pe fondul cauzei, asupra ambelor recursuri promovate în cauză.
Intimat reclamantă C. M., față de recursul formulat de pârâții O. P. și O. G., solicită respingerea acestuia ca nefondat, motivat de faptul că s-a solicitat anularea ambelor titluri de proprietate pentru motivele care au fot dezvoltate pe larg atât în petitul acțiunii la instanța de fond cât și în întâmpinarea formulată în cauza pendinte.
Intimata reclamantă precizează că cererea de constituire a titlului de proprietate a fost formulată și adresată ulterior Comisiei comunale H. de Sus solicitându-i-se eliberarea titlului de proprietate, însă în registrul pentru înregistrarea cererilor privind fondul funciar este doar cererea formulată de mama sa.
Din verificările pe care le-a efectuat a constatat că Primăria H. de Sus a emis o adresă prin care i se comunica faptul că la sediul primăriei este înregistrată doar cererea cu nr. 3018 din 20 martie 1991 care este formulată de O. P., și care a fost cumulată cu cererea nr.1774 din 15.03.1991, însă acea cerere nu există arhivată.
Face precizarea că a depus la dosar copia acelei adrese, (fila 36) solicitând a se lua act că O. P. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Apreciază că lui O. P. i s-a eliberat în mod abuziv titlul de proprietate atâta timp cât acesta nici măcar nu a formulat cerere, și în plus nici nu a fost încunoștiințată despre acest aspect.
C. M. mai arată că în mod greșit a fost trecută în procesul verbal de punere în posesie și implicit in titlul de proprietate sentința civilă nr.5336 din data de 07.12.1993, adică în indiviziune deoarece așa cum a arătat, pentru această sentință care este definitivă și irevocabilă Primăria Comunei H. de Sus trebuia să emită un titlu de proprietate exclusiv pe numele mamei intimatei și anume G. Sevastia, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 17 ari teren, în baza sentinței civile nr. 5336 din data de 07.12.1993, rămasă definitivă și irevocabilă.
În concluzie, față de motivarea pe larg făcută în întâmpinarea depusă la dosar precum și de cele precizate astăzi în instanță, solicită respingerea recursului promovat de O. G. și O. petru, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul promovat de C. Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precizează că lasă soluționarea acestuia la aprecierea instanței.
Precizează însă, că din punctul său de vedere cererea de recurs formulată de cei doi pârâți conține unele contradicții, astfel la pagina 3 din motivele de recurs se precizează că motivele de casare ale sentinței de fond se încadrează în disp. art.304/1 Cod Procedură Civilă, pentru ca în ultimul paragraf aceștia să fie de acord ca suprafața de 2000 m.p. teren din extravilan să fie trecuți în intravilan
Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței de la fila 27 dosar.
Solicitând cuvântul în replică, avocat D. N. precizează că în conformitate cu Legea nr.18/1991, și cu prevederile art.36 din H.G.R. nr.890/2005 cu modificările și completările ulterioare, în calitate de moștenitori după defuncta O. P., pârâții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, la baza emiterii acestuia stând documentația primită de la C. Locală H. de Sus, aceasta din urmă putând elibera titlul de proprietate pe numele moștenitorilor în cazul în care titularul este decedat.
În ceea ce privește contradicția despre care a făcut vorbire intimata reclamantă, arată că prin cererea inițială s-a solicitat modificarea, iar în partea finală pârâții au fost de acord cu schimbarea de amplasament.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin civile nr.372 din data de 26.01.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta C. M., domiciliată în Rădăuți, ..7 F, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâții O. G., domiciliat în . nr.316, județul Suceava, O. P., domiciliat în . Nouă nr.44, județul T., prin mandatar O. G., domiciliat în . nr.316, județul Suceava, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus, prin primar, județul Suceava și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în Suceava, . nr.36, județul Suceava, în parte.
S-a anulat parțial titlul de proprietate nr.152/2006, în sensul excluderii de pe titlu a pârâtului O. P., a excluderii suprafeței de 1.700 m.p. teren arabil intravilan, între vecinii O. M., O. G. și I. V., parte din suprafața de 5.280 m.p. teren arabil intravilan, de la poziția B, respectiv a excluderii suprafeței de 2.000 m.p. teren arabil la locul „Câmp”, extravilan (poziția A-1-5) și includerii aceleiași suprafețe pe același amplasament, la poziția B - Suprafața primită în intravilan.
S-au respins cererile de modificare a poziției parcelei de 0,27 ha teren arabil extravilan la locul „Rede-Fântânele”, respectiv de înscriere în noul titlu de proprietate și a suprafeței de 0,27 ha la locul „În Câmp”.
S-a anulat parțial fișa proces-verbal de punere în posesie încheiată de Comisia comunală de fond funciar H. de Sus în baza hotărârii nr._/26.09.1991 a Comisiei județene de fond funciar Suceava (în ceea ce privește validarea propunerii de admitere a cererii de reconstituire înscrisă în anexa nr.3, poziția 771) și a sentinței civile nr.5336/07.12.1993 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, în sensul celor reținute la alin.2 din minuta ce va constitui al.2 din dispozitivul hotărârii, anume a excluderii pârâtului O. P. de la persoanele îndreptățite a fi puse în posesie, a excluderii suprafeței de 1.700 m.p. teren arabil intravilan, așa cum a fost mai sus identificată, și a includerii terenului în suprafață de 2.000 m.p. teren arabil „Câmp”, poziția B- suprafața primită în intravilan, după excluderea acestuia de la poziția A - suprafața primită în extravilan.
Pârâți au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Rădăuți sub nr._ din 21 septembrie 2012, reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții O. G., O. P., C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, a solicitat instanței anularea titlului de proprietate nr.152 din 11.02.2006, în sensul excluderii de pe titlu a pârâtului O. P., respectiv a suprafeței de 17 ari teren, ce a fost reconstituit în exclusivitate mamei sale, G. Sevastia, prin sentința civilă nr.5336 din 07.12.1993, anularea procesului verbal de punere în posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.152 din 11.02.2006 în sensul celor precizate mai sus, modificare poziției parcelelor de 0,27 ha teren arabil la locul „Rede-Fântânele” și 2.000 m.p. teren arabil la locul „Câmp”, din extravilan în intravilan, respectiv înscrierea în noul titlu de proprietate și a suprafeței de 0,27 ha la locul „În Câmp”.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1991, mama sa, G. Sevastia, moștenitoare, în calitate de fiică, după O. P., a solicitat reconstituirea dreptului proprietate pentru suprafața de 0,78 ha teren intravilan și 2,28 ha teren extravilan, în total suprafața de 3,06 ha teren. Cererea a fost făcută studiind temeinic registrul agricol, sens în care a depus o copie după această cerere, cu toate suprafețele de teren ce au fost în registrul agricol cu locația acestora, denumirea și suprafețele.
În anul 1991, se eliberează adeverința de proprietate nr.4895 din 30.09.1991 pe numele mamei sale, G. Sevastia, și pe numele O. G., pentru suprafața de 2,88 ha teren.
În anul 1992, se eliberează un proces-verbal din 23.04.1992 cu ocazia punerii în posesie a suprafeței de 3330 m.p. pe numele O. G. si G. Sevastia.
În anul 1994 se eliberează alt proces verbal de punere în posesie cu suprafața de 1900 m.p., tot pe numele G. Sevastia și O. G..
Menționează faptul că în anul 2004 a promovat o plângere la Lg. 18/1991, solicitând ca instanța să oblige C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus să înainteze documentația în vederea eliberării titlului de proprietate.
Prin sentința civilă nr.1017 din 15.04.2004, pronunțată în dosar nr.1568/2004, C. comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus a fost obligată să înainteze Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava documentația pentru eliberarea titlului de proprietate, dar doar pe numele G. Sevastia și O. G., conform adeverinței enunțate mai sus, însă, în mod neîntemeiat, se eliberează titlul de proprietate în care apare o terță persoană, respectiv O. P..
A solicitat să se rețină faptul că nu a fost pusă în posesie cu nici o suprafață de teren, nu a semnat fișa proces verbal de punere în posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.152 din 11.02.2006.
În mod greșit, pe acest proces-verbal este specificată sentința civilă nr.5336 din 07.12.1993, deoarece din această sentință rezultă foarte clar că i se reconstituie dreptul de proprietate, în exclusivitate, lui G. Sevastia, pentru suprafața de 17 ari teren, motiv pentru care solicită anularea acestui titlu, în sensul excluderii acestei suprafețe de teren.
Deosebit de acest aspect, suprafața de teren de la „Rede Făntănele" de 27 ari, este trecută în extravilan, iar în mod corect trebuie să fie în intravilan.
Suprafața de 20 ari din „Câmp" este în intravilan și nu în extravilan, iar suprafața „În câmp" din fața Căminului cultural și din spatele ultimului grajd C.A.P., în suprafață de 27 ari, nu este înscrisă în titlul de proprietate.
În drept, acțiunea civilă nu a fost motivată.
În întâmpinare, pârâtul O. G. a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că sentința civilă nr. 5336 din 7 decembrie 1993, dată în dosarul nr. 6449/1993 al Judecătoriei Rădăuți, nu-i este dânsului opozabilă, nici pârâtului O. P., deoarece nu au fost părți în procesul respectiv, nu au fost chemați în judecată și nici nu au știut de acel proces, prin care mama reclamantei( în prezent decedată), a obținut dreptul să i se reconstituie proprietatea asupra terenului de 17 ari.
Sentința mai sus amintită a fost obținută pe baza unor acte neconforme cu realitatea, inducând în eroare instanța de judecată, prin aceea că a depus o adeverință purtând nr. de înregistrare 5530 din 7 decembrie 1993, pretinsă a fi emisă de către C. C. pentru aplicarea Legii Fondului Funciar din H.. În realitate, această adeverință a fost obținută prin mijloace frauduloase, fără să existe o cerere de eliberare a acesteia din partea mamei reclamantei și fără să se fi emis vreodată în mod oficial o asemenea adeverință. D. dovadă, depune la întâmpinare un act oficial, din partea Primăriei H. de Jos, din care rezultă că nu s-a găsit arhivată la Primăria H. vreo cerere cu nr. 5530 din 1993 și că nici nu s-a emis o asemenea adeverință, ceea ce înseamnă că adeverința prin care s-a obținut hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate este un fals.
Nici susținerea reclamantei, cum că ar fi fost pusă în posesie mama acesteia cu terenul respectiv, nu este adevărată, întrucât la căsătoria acesteia i s-a atribuit teren în zona„ Osoi", cu alte vecinătăți, pe care mama reclamantei 1-a vândut în timpul vieții.
Așa se explică faptul că reclamanta indică alte vecinătăți, decât cele reale ale terenului din litigiu, teren ce a fost în posesia și folosința tatălui său, pe care l-a lucrat dintotdeauna, fiind în imediata apropiere a casei. Că așa stă situația cum a prezentat-o mai sus, o dovedește faptul că în rolul agricol apar înscrise numele bunicii sale și a tatălui pârâtului O. P., care gospodăreau împreună.
Terenul obținut de mama reclamantei, prin acea hotărâre judecătorească, în realitate nu există, nu poate fi localizat, nici ca suprafață și nici prin vecinătăți.
În întâmpinare, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a invocat că titlul de proprietate a fost emis în baza documentației întocmită de comisia locală.
În vederea soluționării cauzei, s-a administrat proba cu înscrisuri, s-a depus documentația pentru titlul de proprietate, s-au solicitat relații Comisiei comunale de fond funciar H. de Sus și a fost atașat dosarul nr.6449/1993, soluționat prin sentința civilă nr.5336/07.12.1993 a Judecătoriei Rădăuți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța dec fond a constatat că acțiunea civilă promovată este întemeiată, în parte, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit titlului de proprietate nr.152/2006, în favoarea lui O. G., G. Sevastia și O. P., după autorul O. P., a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,05 ha teren, pe raza comunei H. de Sus.
Din documentația aferentă titlului, rezultă că au acceptat expres succesiunea defunctei O. P., fostul proprietar deposedat, prin cererea adresată Primăriei comunei H. de Sus, O. G. și G. Sevastia, în favoarea cărora dreptul de proprietate a fost reconstituit în limita suprafeței de 2,88 ha, prin hotărârea nr._/26.09.1991 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, care a validat propunerea Comisiei comunale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. de Sus înscrisă în anexa nr.3, poziția 771, așa încât, în temeiul art.8, 13 din Legea nr.18/1991, persoanele îndreptățite a fi înscrise în titlu sunt autoarea reclamantei, G. Sevastia, și pârâtul O. G., iar suprafața pentru care se justifică înscrierea este 2,88 ha, căci diferența de 0,17 ha arabil intravilan a făcut distinct obiectul reconstituirii în procedura separată inițiată de G. Sevastia, după același autor, prin sentința civilă nr.5336/07.12.1993 a Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă, cu vecinătățile O. M., O. G. și I. V., așa încât, pentru acest teren, se impune a fi emis separat un titlu de proprietate, iar în cadrul acțiunii de partaj succesoral moștenitorii pot cere completarea masei de împărțit, cu acest teren, fostă proprietate a autorului comun. Cât privește amplasamentele din titlu de unde urmează a fi exclusă suprafața de 1700 mp, instanța a avut în vedere vecinătățile indicate în hotărârea de reconstituire în favoarea autoarei reclamantei, dar și categoria de folosință a terenului, anume arabil, așa încât a conchis că amplasamentele vizate sunt cele din intravilan - teren arabil, pozițiile B-1-1, B-1-2 și B-1-3, ce însumează suprafața de 5280 mp
Cât privește amplasamentul terenului „Câmp” de 2.000 m.p. arabil, înscris în titlul de proprietate la poziția „Extravilan”, în prezent este poziționat în intravilan, așa cum rezultă din adresa nr.47/18.01.2012 a Comisiei comunale de fond funciar H. de Sus, nu în aceeași situație se află terenul arabil de la locul „Rede-Fântânele”, de 0,27 ha, precum și cel de 0,35 ha arabil de la locul „Câmp”, așa încât, cum se impune, prin admiterea primului capăt al cererii, întocmirea unui nou titlu de proprietate, va fi repoziționat și terenul pentru care s-a probat că aparține intravilanului, în prezent, conform art.36 din H.G.890/2005.
Referitor la suprafața de 0,27 ha teren, la locul „În câmp” ce se pretinde a fi inclusă în noul titlu de proprietate, reclamanta nu a probat că a obținut, în procedura obligatorie prevăzută de art.9 și următoarele din Legea 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate, drept pentru care cererea nu poate fi admisă.
Dată fiind întocmirea greșită a titlului de proprietate, cu elementele mai sus prezentate, ce atrage nulitatea lui parțială, a fost desființată, în parte, și fișa proces verbal de punere în posesie, ca act premergător emiterii titlului, urmând ca noul titlu să fie emis după ce comisia locală a înaintat documentația aferentă, rectificată potrivit prezentei hotărâri, atât în ceea ce privește persoanele îndreptățite a fi înscrise în titlu, cât și suprafața totală ce trebuie să figureze în titlu, respectiv cea din intravilan, și amplasamentele de la această poziție.
În temeiul art.274, 277 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocatului.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs pârâții recurenți O. G., O. P. și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR de pe lângă PREFECTURA JUDEȚULUI SUCEAVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele considerente:
Pârâții recurenți O. G. și O. P. au solicitat în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea, în parte, a hotărârii atacate, cu obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că hotărârea primei instanțe este esențialmente nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legii fondului funciar.
Hotărârea judecătoriei este netemeinică întrucât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, probele administrate în cauză, din care rezultă, fără putință de tăgadă, cele susținute de recurenți în fața primei instanțe.
Ca atare, instanța de fond a încălcat principiul rolului activ, principiul disponibilității și al aflării adevărului, pronunțând o sentință esențialmente nelegală și netemeinică.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta - intimată a solicitat instanței anularea titlului de proprietate nr. 152/11.02.2006, în sensul excluderii de pe titlu a pârâtului - recurent O. P., respectiv a suprafeței de 17 ari, ce a fost reconstituită în exclusivitate mamei reclamantei, def. G. Sevastia, prin S.C. nr. 5336/7.12.1993, anularea procesului verbal de punere în posesie ce a stat la baza/ emiterii titlului de proprietate nr. 152/11.02.2006, în sensul celor precizate mai sus, modificarea poziției parcelare de 0,27 ha teren arabil la locul „Rede-Fântânele" și 2.000 mp teren arabil la locul „Câmp", din extravilan în intravilan, respectiv înscrierea în noul titlu de proprietate și a suprafeței de 0,27 ha, la locul numit „In Câmp". Cererea nu a fost motivată în drept.
Judecătoria Rădăuți, prin S.C. nr. 1372/26.01.2012, a admis în parte acțiunea formulată, anulează parțial titlul de proprietate nr. 152/2006, în sensul excluderii din totalul a pârâtului O. P., a excluderii suprafeței de 1.700 m.p. teren arabil intravilan, între vecinii O. M., O. G.
și I. V., respectiv a excluderii suprafeței de 2.000 m.p. Teren arabil, la locul „Câmp",extravilan și includerea aceleași suprafețe, în intravilan, anulând, în același sens și fișa proces verbal de punere în posesie, ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr.152/2006. Hotărârea primei instanțe este nelegală pentru următoarele considerente:
În primul rând, prima instanță a dat ceea ce nu s-a cerut, în speță, fiind dat motivul de modificare prev. de art. 304 pct 6 Cod procciv.
Astfel, prin cererea formulată s-a solicitat modificarea titlului de proprietate, în ceea ce privește schimbării poziției parcelare a suprafeței de 2.000 mp teren arabil la locul „Câmp", din extravilan în intravilan.
Prin hotărârea contestată, prima instanță a dispus anularea titlului de proprietate nr. 152/2006, printre altele, în sensul modificării poziționării trupului de 2.000 mp „Câmp" din extravilan în intravilan.
Având în vedere că prin cerere s-a solicitat modificarea și nu anularea titlului de proprietate cu privire la poziționarea trupului de 2.000 mp „Câmp" din extravilan în intravilan, apreciem că, în cauză este dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod Procedură Civilă.
În al doilea rând, potrivit art. 261 alin. 1 pct 5 Cod proc. civ. hotărârea va cuprinde „motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Principiul general consacrat de Codul de procedura civilă, impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată pentru a da posibilitatea instanțelor superioare să exercite controlul judiciar.
Prin interpretarea art. 304 pct. 7 Cod proc. civ, practica și literatura juridică în materie a stabilit că lipsa motivelor de drept care au dus la admiterea sau respingerea unei cereri echivalează cu nemotivarea hotărârii care trebuie reformată.
În speța dedusă judecății, reclamanta intimată a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 152/11.02.2006, în sensul excluderii de pe titlu a pârâtului- recurent O. P., respectiv a suprafeței de 17 ari, ce a fost reconstituită în exclusivitate mamei reclamantei, def. G. Sevastia, prin S.C. nr. 5336/7.12.1993, anularea procesului verbal de punere în posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 152/11.02.2006, în sensul celor precizate mai sus, modificarea poziției parcelare de 0,27 ha teren arabil la locul „Rede-Fântânele" și 2.000 mp teren arabil la locul „Câmp", din extravilan în intravilan, respectiv înscrierea în noul titlu de proprietate și a suprafeței de 0,27 ha, la locul numit „în Câmp", fără a indica vreun motiv de drept.
Prima instanță nu a arătat care este temeiul de drept în baza căruia se impune anularea titlului de proprietate pentru ca instanța de control să poată verifica justețea soluției.
Pe de altă parte, hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât, în mod greșit, s-a dispus anularea titlului nr. 152/2006 și s-a dispus excluderea de pe titlu a pârâtului - recurent O. P., respectiv a suprafeței de 17 ari, ce a fost reconstituită reclamantei, def. G. Sevastia, prin S.C. nr. 5336/7.12.1993 și anularea procesului verbal de punere în posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 152/11.02.2006.
În speță, nu este dat niciunul din motivele prevăzute de disp. art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, republicată.
În temeiul art. 9 din Legea nr. 18/1991, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate formulează o cerere pe care o depun la comisia de fond funciar în circumscripția căreia se află suprafața de teren pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
În calitate de moștenitori după defuncta O. P., au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate O. G. și G. Sevastia (în temeiul Legii nr. 18/1991) și O. P. (potrivit Legii nr. 169/1997) prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,88 ha (din care 0,78 ha la locul „Acasă" - intravilan).
Având în vedere faptul că la data formulării cererii de către O. P., care este nepot de fiu al def O. P. și prezintă vocație succesorală, nu era eliberat titlu de proprietate după def. O. P., pentru a se evita eliberarea două titluri de proprietate, unul pe numele primilor doi moștenitori, iar al doilea pe numele recurentului O. P., prin HCJ nr. 1159/14.07.2005 s-a dispus modificarea poziției nr. 771 din anexa 3, incluzându-i și pe O. P., dispunându-se, în același sens și modificarea adeverinței de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 1017/15.04.2004 s-a admis cererea formulată de petenții G. D. și C. M., dispunându-se obligarea pârâtei C. de fond funciar H. de Sus la eliberarea titlului de proprietate care să cuprindă suprafețele de teren reconstituite prin adeverința de proprietate nr. 4895/1991, S.C. nr. 5336/1993, S,C, nr. 5337/1993 și H.C.J. nr._/1992 și_/1992.
Astfel, cum rezultă din fișa proces verbal de punere în posesie, aceasta a fost întocmită avându-se în vedere Adeverința de proprietate nr. 4895/1991 - anexa 3, poziția 771 a H.C.J. nr._/26.09.1991, a S.C. nr. 5336/7.12.1993 și HCJ nr. 1159/14.07.2005.
În temeiul cererilor de reconstituire formulate, s-a eliberat titlul de proprietate nr. 152/2006, pentru suprafața de 3,05 ha, din care 0,97 ha intravilan și 2,08 ha extravilan.
Recurenții au mai învederat instanței de control faptul că prima instanță nu a verificat întreaga documentație ce a stat la eliberarea titlului de proprietate, dispunând, în mod greșit, excluderea recurentului O. P. din titlul de proprietate nr. 152/2006.
Recurentul O. P. este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate după def. O. P., întrucât a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fapt echivalent cu acceptarea succesiunii după autoarea sa, în termenul legal prevăzut de legea nr. 169/1997, aspect recunoscut prin HCJ nr. 1159/2005.
De asemenea, în mod greșit, s-a dispus excluderea suprafeței de 1.700 mp cu vecinătățile O. M., O. G. și I. V., motivând prima instanță că, deși aparține autorului comun, se impune eliberarea unui titlu de proprietate separat.
Așa cum se poate observa, autoarea părților, def. O. P., figurează în rolul agricol 1959-1962 cu o suprafață de 0,78 intravilan, la locul numit Acasă.
P. această suprafață de teren s-a dispus validarea dreptului de proprietate prin HCJ nr._/26.09.1991, în anexa 3 la poz 771.
Față de aceste considerente, suprafața care a fost reconstituită prin S.C. nr. 5336/1993, apare ca un excedent pentru suprafața care a fost reconstituită prin adeverința nr. 4895/1991, dar care în momentul punerii în posesie nu a fost regăsită în teren. De altfel, la momentul punerii în posesie, la locul „Acasă" a fost găsită doar o suprafață de 7.600mp.
Întrucât, pentru diferența de teren, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverința nr. 4895/1991 (200 mp) și S.C. nr. 5336/7.12.1993 (1.700 mp) nu s-a putut efectua punerea în posesie la locul numit „Acasă", C. de fond funciar H. de Sus, a procedat la punerea în posesie, cu această diferență, la locul numit „V. . care a aparținut tot autorului părților, dar care nu a fost declarat.
Mai învederează instanței că introducerea suprafeței de 1.700 mp reconstituită prin S.C. nr. 5336/1993, pe titlul de proprietate nr. 152/2006 s-a făcut în urma cererii reclamantei intimate de obligare a Comisiei de fond funciar H. de Sus la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate, conform S.C. nr. 1017/15.04.2004.
Chiar dacă s-ar aprecia că autoarei reclamantei intimate i s-a reconstituit suprafața de 1.700 mp, cu vecinătățile O. M., O. G. și I. V., solicită a se observa că, prin adeverința nr. 4895/1991, ce are prioritate față de S.C. nr. 5336/1993, s-a reconstituit, cu respectarea legislației fondului funciar, dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,78 ha „Acasă", pe vechiul amplasament deținut de vechiul proprietar, def. O. P..
P. aceste considerente, cum recurentul-pârât O. P. este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta O. P., formulând cerere care a fost validată, dispunându-se înscrierea sa în anexa 3 la poziția 771, în calitate de moștenitor al vechiului proprietar, iar conform actelor de proprietate, defuncta O. P. a deținut la locul „Acasă" suprafața de ce a fost validată prin HCJ nr._/26.09.1991, în anexa 3 la poziția 771, primele două capete de cerere ale acțiunii formulate de reclamanta pârâtă se impunea a fi respinse ca nefondate, în speță, nefiind dat niciunul din motivele de nulitate prevăzute de disp. legilor fondului funciar.
Față de aceleași considerente, nemaiprecizând cazurile în care se poate dispune anularea procesului verbal de punere în posesie, se impunea și respingerea solicitării de anulare a procesului verbal de punere ir posesie ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate contestat.
În ceea ce privește solicitarea modificării titlului de proprietate nr. 152/2006, privind modificarea poziției parcelare din extravilan în intravilan pentru suprafața de 2.000 mp „Câmp", se impunea admitere?, acestui capăt de cerere, așa cum s-a solicitat, în sensul modificării și nu anulării titlului de proprietate, întrucât, aceasta suprafață de teren se află în intravilan și nu în extravilan.
P. aceste considerente, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei pârâte de anulare a titlului de proprietate nr. 152/11.02.2006, în sensul excluderii de pe titlu a pârâtului - recurent O. P., respectiv a suprafeței de 17 ari, ce a fost reconstituită mamei reclamantei, def G. Sevastia, prin S.C. nr. 5336/7.12.1993, respingerii cererii de anulare a procesului verbal de punere în posesie cea stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 152/11.02.2006, în sensul celor precizate mai sus și admiterea în parte a acțiunii în ceea ce privește modificarea poziției parcelare de 0,20 ha teren arabil la locul „Câmp" din extravilan în intravilan. A solicitat obligarea reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecată, în drept: ari. 304 pct. 6,7,9 Cod proc.civ. și art. 304/1 Cod proc.civ.
C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA a formulat recurs în conformitate cu prevederile art. 299 și art. 304/1 din Codul de procedură civilă, criticând sentința pronunțată de instanța de fond, ca nelegală și netemeinică, prin care a fost admisă plângerea formulată de reclamanta C. M., anulează parțial titlul de proprietate nr. 152/2006 și obligă pârâții, în solidar să plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Titlul de proprietate se emite de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și conferă persoanei căreia i s-a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren calitate de proprietar. La baza emiterii titlurilor de proprietate stau documentațiile primite în două exemplare de la comisiile teritoriale din subordine, din care un exemplar se reține și se depozitează la arhiva Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, conform prevederilor art. 36 din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, "Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr.20 iar C. locală de aplicare a Legilor fondului funciar H. de Sus a întocmit documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 152/2006.
C. Județeană de fond funciar este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, conform prevederilor art. 51 din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor H.G.R. nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie, prin delimitare în teren a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor de fond funciar.
Din interpretarea textelor legale din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, rezultă ca, adeverința de proprietate se emite după operațiunea de validare, documentații ce se depozitează în arhiva comisiei locale în raza căreia este situat terenul.
Potrivit art. 5 lit. "i" din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, punerea în posesie, prin delimitare în teren, a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completarea fișelor de punere în posesie a acestora sunt de competența exclusivă a comisiilor locale de fond funciar.
Potrivit art. 36(1) din același act normativ, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată emite titluri de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale.
Facem precizarea că, obligativitatea punerii în posesie, precum și întocmirea fișei proces-verbal de punere în posesie a persoanelor îndreptățite este de competența exclusivă a comisiilor locale și/sau, în caz de refuz, prin intermediul instanțelor judecătorești, numai în baza validării/invalidării dreptului de proprietate de către C. județeană sau a reconstituirii de către - instanțele judecătorești.
C. Județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și de regulament. în speță, nu se poate reține o răspundere civilă delictuală care incumbă plata cheltuielilor de judecată întrucât C. Județeană Suceava de fond funciar nu avea posibilitatea legală de a modifica o fișă proces-verbal a cărei competență de întocmire revine în exclusivitate comisiei locale de fond funciar. Subordonată condițiilor impuse de această formă de răspundere ce nu sunt întrunite în prezenta cauză civilă, iar C. Județeană de fond funciar, organ colegial fără personalitate juridică nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată acordate de instanța de judecată, întrucât nu are patrimoniu propriu.
Concepția legii potrivit căreia comisiile ce se instituie acționează di oficiu întărită și de prevederile Legii nr. 169/1997, exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, căci cel obligat la o diligentă funcțională nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii,
În prezenta cauză, nu se poate reține culpa comisiei județene deoarece obiectul litigiului l-a constituit și anularea procesului-verbal de punere în posesie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate precum și modificarea poziției unor parcele de teren, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute de legile fondului funciar de către C. locală H. de Sus.
În această situație a solicitat a se constata că, în mod greșit, instanța de judecată i-a obligat, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 lei. C. Județeană de fond funciar este un organ administrativ, colectiv și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat. Din considerente nu rezultă culpa comisiei județene, atitudinea adoptată de aceasta pe parcursul ciclului procesual precum și motivele de sancționare pentru atribuții care nu sunt prevăzute în sarcina comisiei județene prin legile funciare.
Față de cele sus-menționate, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul de a modifica Sentința civilă nr. 372/26.01.2012 a Judecătoriei Rădăuți în sensul excluderii Comisiei Județene Suceava de fond funciar de la plata cheltuielilor de judecată, întemeindu-și în drept recursul pe dispozițiile art. 299 și art. 3041 Cod procedură civilă, pe prevederile Legilor fondului funciar și pe regulamentele de aplicare ale acestora.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. ultim din Codul procedură civilă, în caz de neprezentare s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata C. C. M. a formulat întâmpinare la acțiunea promovată de cei doi recurenți prin care a arătat că în motivele de recurs s-a invocat art.304 punctul 6, solicitând astfel să se caseze hotărârea întrucât instanța a dat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Solicită a se mai observa că din întreg probatoriul efectuat în cauză, instanța de fond nu și-a depășit absolut de loc atribuțiile, dând exact ceea ce s-a cerut, bineînțeles după administrarea probelor.
Referitor la motivul de recurs, respectiv la casare, art.304 punctul 7, solicită a se observa că instanța a motivat în mod foarte corect hotărârea de fond, referitor la toate capetele de cerere din petitul acțiunii.
Nu în ultimul rând se impune a se observa că art.304 punctul 9 nu poate fi primit ca motiv de casare întrucât hotărârea este și legală și temeinică.
A mai învederat instanței ca s-a solicitat anularea procesului verbal de punere in posesie, ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.152 din 11.02.2006 și implicit anularea acestui titlu de proprietate, invocându-se 3 motive foarte simple.
În mod greșit a fost trecută în procesul verbal de punere în posesie și implicit în titlul de proprietate sentința civilă nr.5336 din data de 07.12.1993, adică in indiviziune deoarece așa cum a demonstrat pentru aceasta sentința care este definitivă și irevocabilă Primăria Comunei H. de Sus trebuia să emită un titlu de proprietate exclusiv pe numele mamei intimatei și anume - G. SEVASTIA, căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 17 ari teren, în baza sentinței civile nr. 5336 din data de 07.12.1993, rămasă definitivă și irevocabilă.
De altfel, de precizat este și faptul ca prin sentința civilă nr.1017 din data de 15.04.2004 pronunțata de Judecătoria Rădăuți in dosar 1568/2004 instanța de fond a admis plângerea intimatei C. C.-M. astfel ca a fost obligată C. Comunala de Aplicare a Legii 18/1991 H. de Sus prin Primar să înainteze documentația Comisiei Județene Suceava.
P. eliberarea titlurilor de proprietate pentru suprafața de 2,88 ha teren pentru G. SEVASTIA si O. G. si un alt titlu de proprietate in exclusivitate conform sentinței civile 5336 din 07.12.1993, C. Comunala H. de Sus - prin Primar nu numai ca nu s-a conformat acestei hotărâri a Judecătoriei Rădăuți, dar tergiversând în mod fraudulos aceasta chestiune, după aproximativ 2 ani de zile emite un titlu de proprietate esențialmente nelegal si netemeinic introducând în titlu o terța persoană care nu are legătura cu aceasta cauză și care nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește solicitarea intimatei de a fi exclus de pe titlu de proprietate a numitului O. P., a solicitat a se constata că acesta nu a făcut niciodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât acesta nu are dreptul legal sa fie pe titlul de proprietate. Chiar din hotărârea nr.1159 din 14.07.2005, rezultă că se admite propunerea COMISIEI COMUNALE de fond funciar H. de Sus și nicidecum nu se amintește de numitul O. P..
Primarul în calitate de funcționar public, in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, a îndeplinit in mod defectuos un act, în sensul ca a făcut o propunere de reconstituire pentru pârâtul recurent -O. P. deși nu exista nicio cerere pe numele său. P. a beneficia de prevederile Legii fondului funciar, persoana îndreptățită trebuia să fi formulat cerere scrisă adresată Comisiei locale, însoțită si de acte doveditoare, ori pârâtul recurent nu a făcut acest lucru.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate se face de fiecare moștenitor, în nume personal, cererea formulată de unul din ei, neprofitând tuturor moștenitorilor.
C. locală H. de Sus, nu era îndrituită să reconstituie dreptul de proprietate în lipsa unei cereri expres formulate în termenul legal și cu respectarea dispozițiilor art.10 si art.11 din Legea 18/1991.
De asemenea, din Adresa Comisiei Comunale H. de Sus referitor la solicitarea instanței - dacă numitul O. P. - a făcut sau nu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, Primaria răspunde ca nu s-a găsit decât cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a mamei intimatei - respectiv G. SEVASTIA iar ca cererea cu nr.1774 din data de 15.04.1991- nu se afla in arhiva motivând că lipsește dosarul.
Deplasându-se personal la Primăria Comunei H. de Jos, i s-a eliberat - la cerere - o adeverința din care rezultă că la dosar exista doar cererea numitei G. SEVASTIA cu nr.3018 din 20.03.1991, iar ca pe aceasta cerere este scris că s-a cumulat cu cererea 1774 din 15.04.1991 - formulată de către O. G. și nicidecum de către O. P., și care nici măcar nu există, nu se afla arhivată, sens in care am făcut o copie xerox după Registrul pentru înregistrarea cererilor privind fondul funciar, documente pe care le-a mai anexat odată la prezenta cauză.
Deci, instanța de fond a pronunțat o hotărâre și legală și temeinică anulând titlul de proprietate nr. 152/2006 în sensul excluderii de pe acesta a pârâtului - O. P. și a excluderii suprafeței de 1700 mp teren intravilan intre vecinii - O. M. ,O. G. si I. V..
În mod corect a fost exclusă suprafața de 2000mp - teren de la locul numit "CAMP" din extravilan și includerea acestei suprafețe de teren in intravilan conform adeverinței și a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Față de toate acestea a solicitat respingerea recursului și acordarea de cheltuieli de judecata conform chitanței.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art.304 pct. 6,7 și 9 Cod Procedură Civilă, Tribunalul reține că recursurile promovate de recurenți sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții O. G. și O. P., tribunalul constată că recurenții invocă în esență că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea T.P. nr. 152/2006 în loc de modificare acestuia, astfel că a dat ceea ce nu s-a cerut – motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod Procedură Civilă, hotărârea recurată nu cuprinde motivarea în drept a instanței, temeiul de drept în baza căruia se impune anularea titlului de proprietate – motiv de recurs prev. de art.304 pct.7 Cod Procedură Civilă, și că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legilor fondului funciar – motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, tribunalul reține că acesta nu este dat în cauză, întrucât reclamanta a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, anularea T.P. 152/2006 și nu modificarea acestuia, astfel că instanța a răspuns întocmai solicitării reclamantei.
Nici al doilea motiv de recurs nu este incident în cauză, întrucât în considerentele sentinței recurate se regăsește și motivarea în drept a instanței de fond, întemeiată pe dispozițiile art.8,13 din Legea nr.18/1991 și art.36 din H.G. nr.890/2005.
Cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor din legile fondului funciar, tribunalul apreciază că și acest motiv este nefondat pentru considerentele ce urmează.
În mod corect prima instanță a dispus excluderea din titlul de proprietate nr.152/2006 a suprafeței de 1700 m.p. teren arabil intravilan, urmând a se emite un titlu separat cu această suprafață pe numele defunctei G. Sevastia, a cărei moștenitoare este reclamanta, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 5336/07.12.1993 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren anterior menționată doar în favoarea petentei G. Sevastia (fila 33 ds. fond).
De asemenea, este legală și temeinică și dispoziția de excludere din același titlu de proprietate a pârâtului O. P., întrucât, cu probele administrate în cauză, nu s-a dovedit că acesta ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autoarea O. P., singurele cereri de reconstituire a dreptului de proprietate regăsite în arhiva comunei H. de Jos – după autoarea O. P. – fiind cererea nr.3018/20.03.1991 formulată de G. Sevastia și cererea nr.1774/15.04.1991 – formulată de O. G., așa cum rezultă și din Registrul pentru înregistrarea cererilor privind fondul funciar (filele 53,54 ds. fond).
Astfel, în mod corect a fost exclus din titlul de proprietate nr.152/2006 pârâtul O. P., cu respectarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.18/1991 republicată.
De altfel, susținerile pârâtului O. P. - confirmate de cuprinsul Hotărârii nr.1159/2005 a Comisiei Județene de fond funciar Suceava ( fila 34 ds.) sunt în sensul că acest pârât ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta O. P. în temeiul Legii nr.169/1997, și nu în temeiul Legii nr.18/1991, așa cum au procedat O. G. și G. Sevastia.
Este adevărat că art. IV din legea 169/1997 a repus în termenul de formulare a cererilor de reconstituire persoanele care nu au depus astfel de cereri în termenul prevăzut de Legea nr.18/1991, însă, având în vedere interpretarea sistematică a art. II și IV din Legea nr. 169/1997, rezultă că modul de soluționare a cererilor formulate în temeiul art. IV a depins între altele dacă asupra aceleiași suprafețe de teren au fost formulate alte cereri de reconstituire și dacă au fost sau nu admise. Astfel, dacă nici o persoană nu a făcut cerere de reconstituire, dispozițiile art.II nu se aplică, fiind posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul art.IV.
În schimb, dacă alte persoane îndreptățite au solicitat și obținut reconstituirea dreptului de proprietate, sunt incidente prevederile art.II, suprafețele de teren care au făcut deja obiectul restituirii fiind exceptate de la reconstituirea în condițiile art.IV alin.1 din Legea nr.169/1997.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta C. Județeană de fond funciar Suceava, care vizează dispoziția de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, tribunalul apreciază că sunt nefondate argumentele referitoare la lipsa culpei procesuale a acestei intimate, întrucât comisia județeană de fond funciar este un organ colegial cu atribuții administrativ – jurisdicționale însărcinat, printre altele, cu eliberarea titlurilor de proprietate, astfel că poartă răspunderea emiterii corecte a acestor titluri.
Totodată, titlul de proprietate anulat a fost eliberat în această formă și ca urmare a Hotărârii nr.1159/2005 a Comisiei județene de fond funciar Suceava prin care s-a dispus incorect includerea în titlu și a pârâtului O. P., conform considerentelor anterior expuse.
Nici argumentul potrivit căruia C. Județeană, neavând un patrimoniu propriu, nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată, nu este unul pertinent, în condițiile în care art.52 alin.3 face trimitere la prevederile art.274 din Codul de Procedură Civilă, și în ceea ce privește comisiile prevăzute în primele două alineate ale aceluiași text de lege.
În consecință, apreciind că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în temeiul art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, tribunalul urmează a respinge recursurile ca nefondate.
Conform art.274 Cod Procedură Civilă, dat fiind că apărările intimatei formulate prin întâmpinare vizează doar recursul formulat de recurenții O. G. și O. P., instanța urmează a obliga dor pe acești recurenți la plata către intimată a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la fila 27 dosar.
P. aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâții recurenți O. G., domiciliat în ., nr.316, județul Suceava, O. P., domiciliat în comuna Moșnița Nouă, ., județul T. și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR de pe lângă PREFECTURA JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, ., nr.36, județul Suceava împotriva sentinței civile nr.372 din data de 26.01.2012 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta C. M., domiciliată în mun. Rădăuți, ..7 F, județul Suceava și pârât C. C. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR H. DE SUS, prin primar.
Obligă recurenții O. G. și O. P. la plata către intimata C. M. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 SEPTEMBRIE 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. G. G. D. N. M.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. G.D..
Jud. P. G.
Tehn. Ș.L.G.
Ex.2/ 25.10.2012.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1713/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 186/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
