Fond funciar. Decizia nr. 1861/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1861/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 1861/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1861/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții-reclamanți P. R. - LA AVOCAT N. L.-S., ., nr.47,., ., P. M. - LA AVOCAT N. L.-S., ., nr.47, ., jud S. împotriva sentinței civile nr.5492/23.11.2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți N. V.-S., .,nr.37, jud S., N. M.- S., .,nr.37, jud S., C. M. S. - P. REPREZ.LEGAL-S., jud S., C. JUDEȚEANĂ S. - P. REPREZ.LEGAL-S., jud S., . nr.36, M. C.-S., ., jud S., M. M. A.-S., ., jud S., A. D. I.-S., ..1, ., .,jud. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. N. L. pentru recurenții reclamanți, mandatarul intimaților N. V. și M., G. L. și av. D. O. pentru intimatul A. I., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul Registratură al Tribunalului S. a fost depusă întâmpinare de către intimata C. M. S. și o cerere de amânare a cauzei formulată de către intimații Maieran C. și Maieran M..
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării către reprezentanta recurenților după care acordă cuvântul asupra cererii de amânare a cauzei.
Av. N. L. se opune amânării cauzei dat fiind faptul că deja este al doilea termen de judecată.
Mandatarul G. L. se opune acordării unui nou termen de judecată.
Av. D. O. lasă la aprecierea instanței amânarea cauzei.
Instanța, având în vedere faptul că în cauză a mai fost acordat un termen de judecată, intimații având timp suficient pentru a-și pregăti apărarea, respinge cererea de amânare a cauzei.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. N. L. solicită admiterea recursului casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe arătând că cele două excepții au fost greșit reținute de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Astfel, cu privire la excepția lipsei de interes statuările primei instanțe sunt greșite și aceasta deși a reținut dispozițiile art.54 din Legea 18/91 nu a verificat dacă ordinul nr.168/2011 le-a fost sau nu comunicat în condițiile art.53 din legea 18/1991. Ordinul Prefectului trebuia comunicat prin scrisoare recomandată iar la dosarul cauzei nu există o astfel de comunicare astfel încât nu a putut fi calculat termenul. La fila 64 dosar există într-adevăr un înscris însă este vorba de o adresă cu o semnătură indescifrabilă. La fila 72 dosar fond există o cerere a reclamantului prin care a solicitat să-i fie comunicat modul de soluționare a cererii sale la domiciliul ales la cabinet avocat N. L.. Dispozițiile art.54 raportat la art.53 din Legea 18/91 impuneau ca Ordinul să-i fie comunicat reclamantului la adresa indicată de acesta, soluția instanței de fond în sensul expirării termenului, fiind greșită
. De asemenea aceasta arată că se impunea soluționare pe fond a litigiului. Prima instanță a reținut excepția inadmisibilității cererii cu motivarea că pentru valorificarea dreptului de constituire cu privire la terenul aferent curții și anexelor gospodărești trebuiau să formuleze plângere împotriva ordinului nr.168/2011, în condițiile art.54 raportat la art.53 din Legea 18/91. Această motivare a instanței de fond este greșită, în cauză fiind vorba de 2 parcele distincte, organele jurisdicționale emițând 2 titluri de proprietate și 2 ordine separate. Reclamanții ar fi trebuit să formuleze plângere dacă prefectul le-ar fi respins plângerea însă cererea lor rămas nesoluționată.
Mandatarul intimaților N. V. și M. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. De altfel o parte din critici au fost invocate direct în recurs nu și la soluționarea cauzei în primă instanță. Reclamanții aveau posibilitatea de a formula plângere în termen legal, prima instanță soluționând corect litigiul prin reținerea celor două excepții.
Av. D. O. în calitate de reprezentantă a intimatului A. D. I. solicită respingerea recursului ca nefondat fără cheltuieli de judecată, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală. Recurenții susțin că procedura nu a fost epuizată însă aceste susțineri nu sunt corecte. Conform înscrisului de la fila 64 dosar fond, Ordinul a fost comunicat, procedura referitoare la legea 18/91 fiind finalizată. De asemenea motivarea din recurs se contrazice cu răspunsul la întâmpinare din primă instanță. Reclamanții nu justifică interes legitim dat fiind faptul că nu dovedesc un drept de proprietate.
Totodată, atâta timp cât reclamanții nu au formulat plângere ci s-au adresat direct instanței, acțiunea lor apare ca inadmisibilă.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 21.11.2011, sub numărul de dosar_, reclamanții P. R. și P. M., au chemat în judecată pe pârâții N. V., N. M., C. M. S., C. Județeană S., M. C., M. M. A. și A. D. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 2067/2001 și a ordinului nr. 197/2001 emis de Prefectul jud. S. pentru suprafața de 431,3 mp teren situat în intravilanul mun. S., ., identic cu . din CF electronică nr. 39.227, . Cf electronică nr. 32.040, . din CF_.
Au mai solicitat obligarea Prefectului jud. S. să emită ordinul de constituire a dreptului nostru de proprietate pentru suprafața de 245,84 mp teren situată în mun. S., ., identică cu o parte din parcelele funciare 415/10,415/14,415/15; să obligați Prefectul jud. S. să emită un nou ordin de constituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâților N. V., N. M. pentru suprafața de 185,45 mp teren situată în mun. S., ., identică cu o parte din parcelele funciare 415/10,415/14,415/15.
De asemenea au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că imobilul în litigiu este situat în intravilanul mun. S., ., pe amplasamentul identic cu parcelele funciare inițiale 415/3 și 415/10, care au fost înscrise în CF 2065 a corn. cad. S.. Pe terenul identic cu . află amplasată o construcție tip vilă, compusă din două apartamente ce au format obiectul unor contracte de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Astfel, apartamentul nr. 1, aflat la parterul imobilului, compus din trei camere cu dependințe, în suprafață utilă de 107,1 mp și din boxa nr. 1, cu suprafața utilă de 11,61 mp le-a fost transmis, în condițiile actului normativ sus menționat, reclamanților prin contractul de vânzare cumpărare nr. 184/1997, încheiat cu fosta RAUCL S.. P. același contract li s-a atribuit în folosință suprafața de 120,78 mp teren aferent construcției ( identic cu o parte din .), respectiv cota de 57% din suprafața totală aferentă construcției. Apartamentul nr. 2, situat la etajul imobilului, compus din 3 camere cu dependințe și din boxa nr. 2 a fost transmis în aceleași condiții numitului Ianopol Jean, căruia i s-a atribuit în folosință suprafața de 93,35 mp teren aferent construcției ( identic cu o parte din .), respectiv cota de 43% din suprafața totală aferentă construcției.
P. titlul de proprietate nr. 2927/2000 s-a constituit în favoarea numitului Ianopol Jean, în temeiul art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 93,35 mp teren, iar prin titlul de proprietate nr. 3717/2011 reclamanților li s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 120,78 mp teren, suprafețele sus menționate formând împreună . de cele două apartamente și fiind atribuite proporțional cu cotele din construcție deținute de fiecare din proprietarii apartamentelor.
Alăturat parcelei funciare nr. 415/3 la care au arătat că s-au referit anterior există o suprafață de 431,30 mp teren care face parte integrantă din imobilul situat în ., suprafață cu destinația de curte, care a fost în permanență folosită de locatarii celor două apartamente și pe care se află o . anexe gospodărești, respectiv garajul C4, garajul C2, garajul cu magazie C5 ( care ne aparține nouă), magaziile de lemn C3 și C6, garajul C7 ( care de asemenea ne aparține nouă).Această suprafață de teren se identifică cu ., înscrisă inițial în CF 2065, parcelă care s-a divizat în pf 415/10 (221,70 mp), 415/14 (187 mp),415/15 (22,60 mp) care au fost transcrise în CF_ iar apoi au fost retranscrise în cărțile funciare electronice nr. 39.227, 32.040, 18.232.
P. ordinul nr. 197/2001 emis de Prefectul jud. S., în temeiul art. 36 alin. 2 și 4 din Legea nr. 18/991 republicată, s-a constituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 431,30 mp teren individualizată anterior în favoarea pârâților N. V. și N. M., care au dobândit prin cumpărare apartamentul nr. 2 din construcția amplasată pe terenul identic cu pf 415/3. În temeiul acestui ordin a fost emis titlul de proprietate nr. 2067/2001 în favoarea pârâților N. V., N. M., titlu în care este înscrisă suprafața de 431,30 mp teren identică cu .. 415/10.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că, cu toate că, în calitate de proprietari ai unei părți din construcția amplasată pe . solicitat să li se constituie dreptul de proprietate atât pentru terenul aferent construcției principale ( . și pentru parte din terenul aferent curții (. cu cota deținută de aceștia din construcție, cererea acestora de constituire a fost soluționată favorabil numai în limita suprafeței de 120,78 mp teren situat sub construcția principală, fără a li se atribui nici o porțiune din terenul aferent curții și anexelor care ne aparțin.
Au mai arătat că, în speță, din contractele de vânzare cumpărare încheiate cu fosta RAUCL S. rezultă că noi, reclamanții deținem cota de 57% din construcția principală, iar pârâții N. V., N. M. dețineau cota de 43% din aceeași construcție, astfel încât terenul aferent curții și anexelor ( . atribuit proprietarilor locuințelor prin constituirea dreptului de proprietate în limita acestor cote, așa cum de altfel s-a procedat în cazul terenului aflat sub construcție (.>
Separat de aceasta, au mai arătat că, amplasamentul înscris în titlul de proprietate nr. 2067/2001 include și terenul aferent unor anexe gospodărești ce le aparțin reclamanților ( anexele C5,C7), precum și calea acestora de acces la construcția principală, astfel încât și sub aspectul stabilirii amplasamentului titlul nr. 2067/2001 a fost nelegal emis.
În ceea ce-i privește pe pârâții M. C., M. M. A., A. D. I., au precizat că aceștia sunt succesori cu titlu particular ai pârâților N. V., N. M. întrucât au cumpărat de la aceștia prin acte succesive de vânzare cumpărare parcelele 415/10, 415/14,415/15 și sunt înscriși în cartea funciară ca proprietari ai parcelelor respective, așa încât au arătat ă apreciază că se justifică citarea acestor subdobânditori în cauza de față pentru ca hotărârea ce se va pronunța să le fie opozabilă.
In drept, reclamanții și-au cererea pe disp. art. 36 alin. 2,4,6, art. 54 din Legea nr. 18/1991, at. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, art. 274 cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanții au depus înscrisuri (f. 8 – 46).
Pârâții au fost legal citați, dar doar pârâții N. V., N. M., A. D. I. și C. M. S. și-au delegat reprezentanți în instanță.
La data de 30.05.2012 pârâta C. Județeană S. a depus întâmpinare, însoțită de o . înscrisuri (f. 61 – 87).
La data de 02.08.2012 O.C.P.I. S. a depus la dosar relațiile solicitate de instanță cu privire la documentația aferentă înscrierii parcelei cadastrale nr. 415/10 din CF nr._, a parcelei cadastrale nr. 415/14 în CF nr._ și parcelei cadastrale nr. 415/15 în CF nr._ a UAT S. (f.103 – 119).
La data de 30.08.2012 pârâții N. V. și N. M. au depus la dosar întâmpinare (f. 121 – 125). P. întâmpinare pârâții N. V. și N. M. au solicitat pe cale de excepție respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 2967/2001 și a ordinului nr. 197/2001 emis în favoarea acestora ca fiind lipsit de interes și formulat de către o persoană fară calitate procesuală activă. De asemenea, au solicitat respingerea celui de-al doilea capăt de cerere privind obligarea la emiterea ordinului de constituire a dreptului de proprietate pentru reclamanți ca inadmisibil. Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanții P. M. și P. R. ca nefondată și neîntemeiată.
La data de 07.09.2012 pârâtul A. D. I. a depus întâmpinare, însoțită de o . înscrisuri (f. 128 – 135). P. întâmpinare pârâtul A. D. I. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata si obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata. De asemenea, acesta a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamanților in condițiile in care aceștia nu dovedesc dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de teren si amplasamentului solicitat, ce a format obiectul dreptului de proprietate al paraților N., potrivit T.P 2067/2001, a cărui anulare se solicita, excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere obiectul cauzei, respectiv „anularea titlului de proprietate și constituirea dreptului de proprietate”, precum și excepția lipsei de interes atât cu privire la anularea titlului pentru suprafața de 22,60 mp identica cu P.F. 415/15 (in prezent proprietatea mea potrivit contractului de vânzare cumpărare 4702 din 18.12.2006 aut. de BNP P. Atanasoaie) pe care se afla situat garajul C4 - proprietatea defuncților săi bunici materni O. V. si C. D., cât și cu privire la constituirea dreptului de proprietate.
La solicitarea instanței la data de 28.09.2012 Instituția Prefectului Județului S. a comunicat, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr. 197/2001(f. 149 – 156).
La data de 12.10.2012 reclamanții au depus la dosar răspunsul formulat la întâmpinările pârâților (f. 157 – 161), prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate.
La data de 12.10.2012 pârâta C. M. S. a depus întâmpinare, însoțită de o . înscrisuri (f. 164 – 174), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
P. sentința civilă nr5492/23.10.2012 prima instanță a admis excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare cu privire la primul capăt de cerere formulat.
A respins primul capăt de cerere formulat de către reclamanții P. R. și P. M., cu domiciliul ales la C.. Av. N. L., cu sediul în mun. S., ., nr. 47, ., în contradictoriu cu pârâții N. V., N. M., ambii domiciliați în mun: S., ., nr. 37, jud. S., M. C., M. M. A., ambii domiciliați în mun. S., ., jud. S., A. D. I., domiciliat în mun. S., .. 1, ., ., C. M. de fond funciar S. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a județului S., ca lipsit de interes.
A respins, ca rămase fără obiect, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. D. I. cu privire la primul capăt de cerere formulat.
A admis excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere formulat.
A respins cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamanții P. R. și P. M., în contradictoriu cu pârâții N. V., N. M., M. C., M. M. A., A. D. I., C. M. de fond funciar S. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a județului S., ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, imobilul în litigiu este situat în intravilanul mun. S., ., pe amplasamentul identic cu parcelele funciare inițiale 415/3 și 415/10, care au fost înscrise în CF 2065 a corn. cad. S.. Pe terenul identic cu . află amplasată o construcție tip vilă, compusă din două apartamente ce au format obiectul unor contracte de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Astfel, apartamentul nr. 1 a fost dobândit de reclamanți prin contractul de vânzare cumpărare nr. 184/1997, încheiat cu fosta RAUCL S., prin același contract atribuindu-li-se în folosință suprafața de 120,78 mp teren aferent construcției ( identic cu o parte din .). Apartamentul nr. 2, a fost transmis numitului Ianopol Jean, căruia i s-a atribuit în folosință suprafața de 93,35 mp teren aferent construcției ( identic cu cealaltă parte din .). (f.15)
P. titlul de proprietate nr. 2927/2000 s-a constituit în favoarea numitului Ianopol Jean, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 93,35 mp teren, iar prin titlul de proprietate nr. 3717/2011 s-a constituit reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafața de 120,78 mp teren, suprafețele sus menționate formând împreună . de cele două apartamente și fiind atribuite proporțional cu cotele din construcție deținute de fiecare din proprietarii apartamentelor. (f.14,30)
În baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2241 din 19.04.2001, pârâții N. V. și N. M., au cumpărat apartamentul nr. 2 din imobilul situat în Municipiul S., ., județul S., precum și suprafața de 93,35 mp teren aferent construcției, de la numiții S. T. și S. V. - F., care la rândul lor, îl dobândiseră de la numitul Ianopol Jean.
Suprafața ce face obiectul litligiului, de 431,30 mp teren, identică cu ., este alăturată parcelei funciare nr. 415/3 și face parte integrantă din imobilul situat în ., având destinația de curte, iar pe această parcelă se află o . anexe gospodărești, ce aparțin reclamanților.
P. ordinul nr. 197/2001 emis de Prefectul jud. S. s-a constituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 431,30 mp teren în favoarea pârâților N. V. și N. M., care au dobândit, prin cumpărare, apartamentul nr. 2 din construcția amplasată pe terenul identic cu pf 415/3, fiind emis titlul de proprietate nr. 2067/2001 în favoarea acestora din urmă. (f.8-13)
Pârâții M. C., M. M. A., A. D. I., au dobândit de la pârâții N. V. și N. M. prin acte succesive de vânzare cumpărare (contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 6796 din 30.11.2001 respectiv contractului de vânzare cumpărare 4702 din 18.12.2006 aut. de BNP P. Atanasoaie) întreaga parcelă funciară nr. 415/10, înscrisă inițial în CF 2065, parcelă care s-a divizat în pf 415/10 (221,70 mp), 415/14 (187 mp),415/15 (22,60 mp) care au fost transcrise în CF_ iar apoi au fost retranscrise în cărțile funciare electronice nr. 39.227, 32.040, 18.232. (f.33-35,103-119)
P. primul capăt de cerere formulat reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 2067/2001 și a ordinului nr. 197/2001 emis de Prefectul jud. S. pentru suprafața de 431,3 mp teren situat în intravilanul mun. S., ., identic cu ..
În drept, potrivit prevederilor art. III lit. b) din Legea nr. 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 sau Legii 1/2000: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Față de caracterul absolut, peremptoriu și de fond al excepției lipsei de interes, instanței îi revine obligația de a verifica dacă acțiunea promovată întrunește condițiile prevăzute de lege, astfel că se va pronunța cu precădere asupra acesteia.
P. interes se înțelege folosul practic urmărit de către cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, născut și actual, personal și direct. Interesul este legitim atunci când nu contravine legii sau regulilor de conviețuire socială, este născut și actual, dacă există în momentul în care se exercită acțiunea civilă, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune și este personal și direct când îl vizează pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
Prima instanță a reținut că reclamanții nu justifică, prin promovarea prezentei acțiuni un interes legitim, în condițiile art. III alin2 din Legea nr. 169/1997, conform căruia ”nulitatea poate fi invocată și de terțele persoane care justifică un interes legitim”.
Astfel, în practica judiciară s-a statuat, în mod constat, că justifică interes legitim persoanele care au un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu sau exhibă orice alt act cum ar fi o hotărâre judecătorească, adeverință de proprietate, prin care să li se fi recunoscut dreptul de proprietate ce le este lezat prin tilul a cătui anulare se cere. Situația premisă este că aceste persoane -reclamanții- au formulat cerere de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, deoarece, în caz contrar, nu au nici un folos practic de pe urma anulării titlului pârâților pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea lor, atât timp cât nu au un drept asupra terenului.
În speță, reclamanții au susținut că din suprafața de teren de 431,30 mp constituită în favoarea pârâților N. V. și N. M., suprafața de 245,84 mp. li se cuvine în temeiul art. 36 alin. 4, rap.la art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Cu toate acestea, reclamanți nu pot invoca nici un astfel de act prin care să li se fi recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. De asemenea, instanța constată că deși reclamanții au solicitat să li se constituie dreptul de proprietate atât pentru terenul aferent construcției principale ( . și pentru parte din terenul aferent curții (. suprafață de 431,30 mp), proporțional cu cota deținută de aceștia din construcție, cererea lor de constituire a fost soluționată favorabil numai în limita suprafeței de 120,78 mp teren situat sub construcția principală, fără a li se atribui nici o porțiune din terenul aferent curții și anexelor care ne aparțin. Aspectul rezultă atât din documentația aferentă titlului de proprietate nr. 3717/2011, cât și susținerile reclamanților din cererea de chemare în judecată care au, din punct de vedere probatoriu, valoarea unei mărturisiri judiciare. (f.71,72,166-171)
Prima instanță a subliniat că legile fondului funciar au instituit o procedură specială de constituire/reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să conteste în condițiile precis determinate de lege. Aceste etape premergătoare emiterii titlului de proprietate au ca obiect stabilirea dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de constituire/reconstituire trebuie adusă la cunoștința comisiilor de fond funciar sau instanței care rezolvă acest gen de contestații anterior emiterii titlului de proprietate. După eliberarea titlului asemenea contestații nu mai sunt posibile.
Așadar, din moment ce reclamanții nu au formulat plângere (în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991) împotriva titlului de proprietate ce le-a fost eliberat doar pentru o parte din suprafața cerută, înseamnă că au fost de acord cu modalitatea de constituire. Cu alte cuvinte, pentru suprafața de teren pentru care cererea le-a fost respinsă, soluție rămasă definitivă prin neatacarea ei, reclamanții se găsesc în aceeași situație ca și când nu s-ar fi adresat, vreodată, cu cerere autorităților competente conform Legilor fondului funciar.
P. urmare, reclamanții nu pot solicita anularea titlului de proprietate eliberat pârâților recurgând la acest mijloc procesual pentru a ocoli procedura plângerii prevăzută de Legea nr. 18/1991 și a obține, indirect, constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren pentru care cererea inițială le-a fost soluționată nefavorabil.
De precizat că împrejurarea că pe terenul constituit în favoarea prim-pârâților N. V. și N. M. se găsesc niște anexe edificate de către reclamanți nu este de natură a conduce la o altă concluzie, existând alte căi procesuale pentru ca dreptul lor de proprietate asupra acestora să fie protejat.
În concluzie, întrucât, în speță, constatarea nulității absolute a ordinului nr. 197/2001 emis de Prefectul jud. S. și a titlului de proprietate nr. 2067/2001 emis în favoarea pârâților N. V. și N. M. nu ar putea produce nici un folos material reclamanților de vreme ce aceștia nu au înțeles să urmeze procedura specială a plângerii prevăzute de Legea nr. 18/1991 astfel că nu sunt îndreptățiți să beneficieze de constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața solicită (cererea pe care au formulat-o în acest sens fiind respinsă), prima instanță a admis excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare cu privire la primul capăt de cerere formulat de către reclamanții P. R. și P. M., în contradictoriu cu pârâții N. V., N. M., M. C., M. M. A., A. D. I., C. M. de fond funciar S. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a județului S., și l-a respins ca lipsit de interes.
Față de modul de soluționare al excepției lipsei de interes invocată prin întâmpinare cu privire la primul capăt de cerere formulat, prima instanță a respins, ca rămase fără obiect, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. D. I. cu privire la primul capăt de cerere formulat.
P. cel de-al doilea capăt de cerere formulat reclamanții au solicitat obligarea Prefectului jud. S. să emită ordinul de constituire în favoarea lor a dreptului de proprietate pentru suprafața de 245,84 mp teren situată în mun. S., ., identică cu o parte din parcelele funciare 415/10,415/14,415/15 și pe cale de consecință, un nou ordin de constituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâților N. V., N. M. pentru suprafața de 185,45 mp teren situată în mun. S., ., identică cu o parte din parcelele funciare 415/10,415/14,415/15.
Examinând acțiunea formulată prin prisma excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinare, prima instanță a considerat că aceasta din urmă este întemeiată.
Astfel, prima instanță a reținut că prin Ordinul nr. 168/2011 s-a constituit în favoarea reclamanților dreptul de proprietate pentru suprafața de 120,78 mp. teren situat în mun. S., . identificată cu parte din . CF nr._ S.. (f. 166-171)
Așa cum s-a arătat mai sus, împotriva Ordinului nr. 168/2011 care a stat la baza emiterii titlul de proprietate nr. 3717/2011, reclamanții nu au formulat plângere în temeiul art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, deși cererea le-a fost admisă doar în parte (în limita suprafeței de 245,84 mp solicitate cererea fiind respinsă). Ca atare, procedura prevăzută de legea fondului funciar nu a fost parcursă în întregime, reclamanții neprevalându-se de posibilitatea de a sesiza instanța de judecată. Consecința acestui fapt este că cererea reclamanților de obligare a Prefectului de le emite un nou ordin în limita suprafeței amintite (de 245,84 mp) în contextul în care li s-a soluționat odată cererea (în sensul respingerii) apare ca fiind inadmisibilă. A admite opinia contrară ar echivala cu recunoașterea, în favoarea reclamanților, a unei noi căi de a contesta, în fața instanței (dar cu nerespectarea condițiilor și termenelor stipulate de lege) actele administrative emise în aplicarea Legii 18/1991, ceea ce nu este admisibil.
Susținerile reclamanților în sensul că procedura prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991 nu este aplicabilă nu pot fi reținute.
Potrivit art. 54 din textul normativ sus enunțat, dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III, dispozițiile art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile.
Așadar, poate constitui obiect al plângerii adresate instanței de judecată și ordinul prefectului, reclamanții având la dispoziție o cale recunoscută de lege pentru a obține recunoașterea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren cu privire la care se considerau îndreptățiți, dar la care nu au înțeles să recurgă.
Pentru toate considerentele de mai sus, prima instanță a admis excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamanții P. R. și P. M., în contradictoriu cu pârâții N. V., N. M., M. C., M. M. A., A. D. I., C. M. de fond funciar S. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a județului S., și l-a respins ca inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții P. R. și P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că instanța a reținut greșit excepția lipsei de interes în promovarea cererii privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.2067/2001 și a ordinului nr.197/2001, respectiv a excepției inadmisibilității cererii referitoare la emiterea unui ordin de constituire în favoarea lor pentru suprafața de 245,84, cauza fiind soluționată fără cercetarea fondului pretențiilor deduse judecății.
Statuările instanței de fond cu privire la excepția lipsei de interes sunt neîntemeiate întrucât, contrar celor reținute, procedura privind constituirea dreptului de proprietate al reclamanților pentru cota parte ce li se cuvine din terenul aferent curții (identic cu pf inițială nr.415/10) nu a fost epuizată iar reclamanții nu sunt decăzuți din dreptul de a contesta refuzul de atribuire a acestui teren.
Prima instanță nu a verificat dacă ordinul nr.168/2011, prin care li s-a constituit dreptul de proprietate numai pentru o parte din suprafața solicitată prin cerere, le-a fost sau nu comunicat în condițiile art.53 alin.1 raportat la art.54 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată. În măsura în care ar fi efectuat aceste verificări, prima instanță ar fi observat că ordinul în discuție nu le-a fost comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (documentația înaintată la dosarul cauzei necuprinzând nicio dovadă a comunicării ordinului nr.168/2011 către reclamanți) și în acest context procedura de soluționare a cererii lor de constituire pentru întreaga suprafață de teren aferentă construcției principale și curții nu a fost epuizată, ei având posibilitatea de a contesta ordinul emis doar pentru o parte din suprafața solicitată în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În contextul celor arătate, este vădit lipsită de temei aprecierea instanței de fond în sensul că soluția constituirii dreptului lor de proprietate numai pentru cota parte din terenul aferent construcției principale ar fi rămas definitivă ca urmare a neatacării de către ei a ordinului nr.168/2011 și că în privința terenului aferent curții situația lor juridică ar fi identică cu cea în care nu ar fi formulat niciodată cerere pentru atribuirea respectivului teren.
Raportat la faptul că au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru cota parte din suprafața de 431,3 mp teren atribuită pârâților N. V. și N. M. prin ordinul nr.197/2001 și titlul de proprietate nr.2067/2001, precum li faptul că, potrivit celor expuse anterior,, procedura de soluționare a acestei cereri nu a fost finalizată, consideră că justifică un interes legitim în a solicita constatarea nulității absolute a acestor acte prin a căror emitere nelegală a fost vătămat dreptul lor de constituire cu privire la terenul aferent curții și anexelor, drept consacrat de dispozițiile art.36 alin.2,4 din Legea nr.18/1991.
Împrejurarea reținută de prima instanță în sensul că ar exista și alte căi procesuale pentru protejarea dreptului lor de proprietate asupra construcțiilor nu exclude posibilitatea formulării acțiunii în constatarea nulității absolute a actelor de constituire emise în favoarea pârâților întrucât atâta timp cât aceste acte rămân valabile ei pot obține cel mult recunoașterea unui drept de superficie și stabilirea unei servituți care să le asigure accesul la construcțiile lor, cu obligația corelativă de dezdăunare a proprietarului, fără a-și putea însă valorifica dreptul de constituire pentru terenul strict necesar folosirii construcțiilor, drept care s-a născut în temeiul Legii 18/91 în aceleași condiții cu cel al antecesorilor pârâților.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii ce vizează obligarea Prefectului la emiterea ordinului de constituire în favoarea lor pentru o suprafață de 245,84 mp, această excepție a fost de asemenea greșit reținută cu motivarea că pentru valorificarea dreptului de constituire cu privire la terenul aferent curții și anexelor gospodărești trebuiau să formuleze plângere împotriva ordinului nr.168/2011, în condițiile art.54 raportat la art.53 din Legea 18/1991.
P. ordinul nr.168/2011 a fost soluționată cererea reclamanților de constituire doar în ceea ce privește suprafața de teren aferentă construcției principale (120,78 mp), care era vizată și de propunerea înaintată de Primăria Mun. S. și că cererea de constituire pentru terenul aferent curții și anexelor a rămas practic nesoluționată, din cuprinsul ordinului sus menționat nerezultând că cererea lor ar fi fost examinată și sub acest din urmă aspect.
În drept și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9, 3041 Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Legal citați intimații N. V. și M. au formulat întâmpinare ( filele 19-28 dosar ) prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare aceștia au arătat că reclamanții nu justifică un interes legitim în solicitarea de a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.2967/2001 și a ordinului nr.197/2001 emis de prefectul Județului S.. P. cererea de recurs, se învederează faptul că reclamanții nu sunt decăzuți din dreptul de a contesta refuzul de atribuire a terenului ce rezultă din diferența dintre cei 431,30 mp solicitați și cei 120,78 mp situați sub construcția principală acordați, întrucât ordinul prefectului nr.1698/13.05.2011 în baza căruia a fost emis titlul de proprietate nr.3717/2011 nu le-a fost comunicat cu conformare de primire conform art.53 alin-1 din Legea nr.18/91. Pe de o parte aserțiunile invocate nu pot fi reținute drept motiv de casare a sentinței recurate întrucât acestea au fost invocate pentru prima dată în calea de atac a recursului, nefiind invocate și în fața instanței de fond prin răspunsul la întâmpinare ( moment la care reclamanții aveau cunoștință despre excepțiile invocate), sens în care motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 nu este incident în cauză. Pe de altă parte, conform înscrisului de la fila 64 dosar fond, reclamanții au ridicat personal plicul ce conținea adresa de înaintare a ordinului prefectului, sens în care în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință despre modalitatea de soluționare a cererii de constituire a dreptului de proprietate aveau posibilitatea de a formula plângere în condițiile legii 18/91.
Cu privire la motivele de recurs invocate față de excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cere, apreciază intimații că acestea sunt nefondate și se impune respingerea recursului ca atare. Întrucât reclamanții nu au contestat Ordinul de constituire a dreptului de proprietate nr.168/2011 în termen legal deși aveau cunoștință de soluția dată cererii lor, iar pe calea prezentei acțiuni solicită constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 245,84 mp cu destinația de curte aferentă locuinței în baza cererii formulate pentru emiterea Ordinului nr.168/2011 necontestat, apreciază intimații că cel de-al doilea capăt de cerere este inadmisibil deoarece nu a fost respectată procedura specială stabilită de Legea 18/91 constând în depunerea unei cereri în acest sens.
Chiar dacă cel de-al doilea capăt de cerere ar reprezenta o plângere împotriva Ordinului de constituire a dreptului de proprietate 168/2011, orice solicitare în acest sens ar fi tardivă.
Legal citată C. M. S. a formulat întâmpinare (filele 42-44 dosar) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
Legal citat, intimatul A. D. I., prin reprezentat în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Deși legal citați ceilalți intimați nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul, ce se subsumează prevederilor art.304 pct.9 din vechiul Cod procedură civilă, în raport de actele și lucrările dosarului, de considerentele sentinței și de criticile formulate, Tribunalul reține următoarele:
În mod corect a reținut prima instanță excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.,2967/2001 emis în favoarea pârâților N. V. și N. M., în condițiile în care reclamanții nu au un drept recunoscut cu privire la terenul în litigiu, prin epuizarea procedurii speciale prevăzută de legea 18/1991.
Este de observat că în primă instanță reclamanții s-au apărat față de excepția invocată arătând că interesul lor rezidă în mod direct din lege, având recunoscut dreptul la constituire prin dispozițiile art.36 alin.2,4 din Lega 18/1991 în calitate de cumpărători ai locuinței situate în mun. S., ., . ar justifica un interes legitim în contestarea actelor de proprietate ale terților.
Totodată, au menționat că sunt titularii unei cereri de constituire pentru terenul în litigiu care le oferă o dată în plus interes în cauză.
În fine, au precizat că în cauză nu trebuia parcursă procedura prevăzută de art.53 alin.2 din legea 18/1991 față de ipoteza de constituire aplicabilă (art.36 din legea 18/1991), fiind vorba de competențe diferite, cererea sa revenind spre soluționare prefectului, în timp ce art.53 alin.1 se referă la contestațiile împotriva hotărârilor comisiei județene.
În calea de atac reclamanții și-au negat propriul raționament, schimbându-și fundamental apărările, având în vedere considerentele sentinței prin care s-a reținut obligativitatea parcurgerii procedurii de contestare a Ordinului Prefectului (168/2011) în temeiul art.53 coroborat cu art.54 din legea 18/1991, invocând de această dată că de fapt ei n-au epuizat procedura, că ar fi în termenul de 30 de zile prevăzut de textele legale sus-menționate câtă vreme ordinul în cauză( nr.168/2011) nu le-ar fi fost comunicat,împrejurare neverificată de prima instanță.
Or, așa cum au semnalat și intimații N. V. și N. M. prin întâmpinare la recurs, fiind vorba de apărări noi, deci fundamental schimbate față de ceea ce s-a judecat la prima instanță, nu pot fi analizate pentru prima oară în calea de atac.
Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art.129 din Constituție, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, cauza căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.
Cauza recursului constă în nelegalitatea ( și netemeinicia ) hotărârii ce se execută pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art.304 (art.3041) din vechiul cod de procedură civilă.
Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, întrucât numai astfel se respectă dublul grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța investită cu calea de atac extraordinară.
Oricum, nu se poate reține necomunicarea Ordinului către reclamanți, dovada contrară reieșind din înscrisul aflat la fila 64 dosar fond, conform căruia mandatara C. C. L. a ridicat personal actul de la Instituția Prefectului, înscris pe care reclamanții nu l-au contestat potrivit legii, astfel că nu mai era necesară transmiterea lui prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Tot privitor la excepția lipsei de interes, au susținut reclamanții că au amplasate pe terenul în litigiu două construcții anexe (garaje), însă ceea ce interesează ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile este interesul juridic, iar nu un simplu interes material.
Cu referire la cealaltă excepție, a inadmisibilității capătului de cerere vizând obligarea Prefectului la emiterea ordinului de constituire în favoarea reclamanților pentru suprafața de 245,84 mp teren, de asemenea corect a fost soluționată, întrucât primirea unei astfel de pretenții direct în instanță ar fi echivalat cu eludarea procedurii speciale prevăzute de legea 18/1991.
Mai exact, în condițiile în care cererea reclamanților de constituire a dreptului de proprietate finalizată prin Ordinul Prefectului nr.168/2011 a vizat ambele parcele -120,78 mp identică cu p.f. 415/3, respectiv cea în litigiu de 245,84 mp identică cu pf. 415/10, iar Ordinul a fost emis doar pentru prima parcelă, este evident că pentru cea de-a doua parcelă, în litigiu, cererea a fost respinsă implicit, astfel că trebuia formulată plângere împotriva acestui Ordin conform art.53,54 din Lega 18/1991 republicată și modificată, iar nu acțiune directă în instanță de emitere a unui nou ordin.
Pentru considerentele învederate, în baza art.312 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți P. R. - LA AVOCAT N. L.-S., ., nr.47,., ., P. M. - LA AVOCAT N. L.-S., ., nr.47, ., . împotriva sentinței civile nr.5492/23.11.2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți N. V.-S., .,nr.37, jud S., N. M.- S., .,nr.37, jud S., C. M. S. - P. REPREZ.LEGAL-S., jud S., C. JUDEȚEANĂ S. - P. REPREZ.LEGAL-S., jud S., . nr.36, M. C.-S., ., jud S., M. M. A.-S., ., jud S., A. D. I.-S., ..1, ., .,jud. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond M. L. I.
Tehnored.L.A.
2 ex./03.10.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 47/2014. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 2532/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
