Anulare act. Hotărâre din 10-09-2013, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1875/2013
Dosar nr._ - anulare act-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA C.
DECIZIA Nr. 1875
Ședința publică din 10 septembrie 2013
Președinte: D. D.
Judecători: M. C.
Judecători: T. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul L. I., domiciliat în mun. S., .. 18, ., . împotriva sentinței civile nr. 4397 din 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. S., prin primar și C. M. B. – S. civilă M., cu sediul în S., .. 26, județul S..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul recurent, asistat de avocat L. M., consilier juridic I. P. D., pentru pârâtul intimat M. S., prin primar și avocat G. Ș., pentru secund pârâta intimată C. M. B. – S. civilă M..
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia, a învederat că la dosar, prin serviciu registratură au fost depuse: memoriu de către reclamantul recurent și întâmpinări de către pârâții intimați, sens în care instanța le-a comunicat părților adverse.
Avocatul reclamantului recurent a depus la dosar chitanța fiscală nr._ din 21.10.2011, pe care este consemnată suma de 930 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil în valoare de 2 lei.
Avocat V. I. pentru pârâta recurentă a solicitat amânarea pronunțării pentru a studia notele de concluzii depuse la dosar de avocatul reclamanților intimați.
Întrebați fiind, reprezentanții părților, au precizat că nu mai au de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând că recursul a fost legal timbrat și se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat L. M., pentru reclamantul recurent, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că instanța de fond nu a analizat motivele de nulitate absolută și relativă parțiale ale contractului de vânzare cumpărare, spațiul fiind vândut cu încălcarea dreptului de folosință, nerespectându-se procedurile prealabile. Nu s-a pronunțat asupra excepțiilor inadmisibilității și tardivității invocate prin notele de ședință, care trebuiau formulate pe calea unei cereri reconvenționale.
Instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății, s-a invocat că reclamantul nu ar fi avut dreptul să cumpere imobilul, însă prevederile disp. art. 5 alin. 2 din HG 884/2004 nu sunt incidente în cauză, iar reținerea lor de către instanța de fond și interpretarea dată actului dedus judecății sunt nelegale și netemeinice.
Contractul de concesiune din 11.08.200 încheiat între L. M., în calitate de concesionar și M. S., prin primar, în calitate de concedent nu este valabil întrucât nu are determinat obiectul contractului, iar prin anexa încheiată la acesta are caracter pur declarativ și nu produce efecte juridice, neîndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerată un act juridic.
C. juridic I. P. pentru pârâtul intimat M. S., prin primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat în concordanță cu prevederile O.G. 68/2008 și a respectat întrutotul procedura prevăzută de act normativ. C. M. B. a fost titulara dreptului de concesiune și a uzat de dreptul său participând la procedura de cumpărare a spațiului respectiv. Față de dispozițiile legale incidente în materie, consideră că nu este dat nici un motiv de nulitate absolută parțială sau relativă a contractului de vânzare – cumpărare.
Avocat G. Ș., pentru pârâta intimată Societatea C. M. „C. M. B.” a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivul de recurs privind nulitatea absolută și relativă parțială a contractului de vânzare – cumpărare nu se încadrează în vreunul dintre motivele de recurs enumerate de art. 304 pct. 1- 9 Cod procedură civilă.
Față de motivul de recurs care vizează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor inadmisibilității și tardivității invocate prin notele de ședință, acesta este lipsit de interes, având în vedere că instanța nu a anulat contractul de concesiune dintre Primăria mun. S. și reclamant, în dispozitivul sentinței neexistând nici o mențiune față de acest aspect.
A mai precizat că, în mod corect prima instanță a reținut că nu este incident nici un caz de nulitate absolută sau relativă în ceea ce privește contractul de vânzare – cumpărare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ la data de 30.03.2011, precizată la termenul din 18.10.2011 și completată la termenul din 28.02.2012 reclamantul L. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria S. - prin primar să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 2492/26.11.2010 autentificat de B.N.P. M. C., respectiv a vânzării cumpărării spațiului cu destinația „ Cabinet Pediatrie 44- laborator” aflat la poziția 21 din contract, întrucât s-au încălcat norme imperative de ordine publică ale O.U.G. 68/2008, anularea parțială sub incidența nulității relative a contractului de vânzare cumpărare nr. 2492 din data de 26.11.2010 autentificat de B.N.P. M. C., în sensul anulării vânzării cumpărării spațiului cu destinația „ Cabinet pediatrie 44- laborator” aflat la poziția 21 din contract, întrucât s-au încălcat norme imperative de ordine privată ale O.U.G. nr. 68/2008, obligarea pârâtei la încheierea cu reclamantul a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului „ Cabinet pediatrie” situat în clădirea „ Policlinica Industrială” din mun. S., Calea Unirii, nr. 26, jud. S., înscrisă în C.F. nr._- C1-U48 a comunei cadastrale S., împreună cu dreptul de coproprietate asupra părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt în folosință comună, precum și cota indiviză din terenul aferent, cu număr cadastral_ înscris în cartea funciară nr._ a comunei cadastrale S., la același preț cu cel indicat în contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare parțială se cere și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că din data de 1 martie 2000 prestează servicii medicale în specialitatea pediatrie în baza contractului de muncă pe durată nedeterminată încheiat cu C. medical „ B.- S. C. medicală”.
A mai arătat reclamantul că la data de 31.01.2008 a încheiat cu reprezentantul unității administrativ teritoriale - M. S. contractul de concesiune nr. 1211 având ca obiect exploatarea spațiului în care funcționează cabinetul medical individual situat în Policlinica Industrială S., pentru o durată de 10 ani, începând cu data de 31.01.2008.
De asemenea, reclamantul a susținut că începând cu anul 2006 a efectuat numeroase demersuri la Primăria S. în vederea cumpărării spațiului în care își desfășoară activitatea, iar la data de 11.01.2007 prin cererea înregistrată sub nr. 1493 la Primăria S. a solicitat aprobarea participării la cumpărarea, prin licitație, a cabinetului medical situat în mun. S., Calea Unirii, nr. 24 S..
Reclamantul a apreciat că, contractul de vânzare cumpărare nr. 2492 din 26.11.2010 autentificat de B.N.P. M. C. este lovit de nulitate absolută parțială precum și de nulitate relativă parțială fiind încălcate dispozițiile imperative ale legii, atât de ordine publică, cât și de ordine privată.
Totodată, reclamantul a susținut că, contractul de vânzare cumpărare nr. 2492 din data de 26.11.2010 autentificat de B.N.P. M. C. este lovit de nulitate absolută parțială întrucât s-a dispus vânzarea unui bun temporar indisponibilizat, până la expirarea contractului de concesiune, iar cauza vânzării este una ilicită, fiind vizată atât eludarea dispozițiilor legale indicate, cât și încălcarea dreptului prioritar pe care îl avea reclamantul de a cumpăra imobilul supus vânzării.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 948, art. 962, art. 966, art. 968, art. 998, art. 999 cod civil și art. 112 Cod procedură civilă.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (f. 6-37).
La termenul de judecată din data de 28.02.2012, instanța a aluat act de modificarea cadrului procesual în sensul că pârâți în cauză vor figura C. M. „ B.” și M. S.- prin P..
La același termen de judecată, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul M. S., ca neîntemeiată.
Legal citat, pârâta Societatea C. M. „ C. M. B.” S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. Totodată, a invocat excepția tardivității introducerii în cauză a Societății Civile Medicale „ C. M. B.” S. și a Municipiului S.- prin primar, excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului S. (f.123 dosar).
Pe fond a arătat că spațiul pe care îl revendică reclamantul a fost concesionat Societății civile medicale „C. medical B.”, conform contractului_/15.08.2005, a fost și este folosit de către aceasta, iar reclamantul are doar calitatea de angajat al societății, astfel că în mod nelegal municipiul S. a încheiat contractul de concesiune nr. 1211/31/01.2008 cu reclamantul, pentru același spațiu.
A mai arătat că prin adresa 1211/31.01.2008 primăria S. a înștiințat reclamantul despre încetarea contractului, chiar de la data încheierii acestuia, precum și faptul că nu au fost respectate prevederile 5 al. 2 al HG 884/2004 care limita perioada concesionării la vârsta de pensionare a concesionarului, iar în speță reclamantul concesionar era deja pensionar la data încheierii concesiunii.
A mai învederat că reclamantul a concesionat spațiul deși nu era un medic care să își desfășoare activitatea într-un cabinet medical individual, cum impune H.G. 884/2004, respectiv O.G. 124/1998, acesta fiind numai un angajat al pârâtei Societatea C. M. „ C. M. B.”.
Legal citat, pârâtul M. S.- prin primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată (f.131 dosar).
A arătat în esență că, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2492/2010 dintre pârâți a fost încheiat cu respectarea O.G. 68/2008, pe de o parte, iar pe de altă parte că nu poate fi obligat să încheie un alt contract de vânzare asupra aceluiași spațiu cu reclamantul întrucât acesta nu are calitatea de medic titular al cabinetului și a depășit vârsta legală de pensionare.
P. notele de ședință din data de 21.05.2012 (f.151 dosar), reclamantul a invocat excepția tardivității formulării întâmpinării.
La termenul de judecată din data de 29.05.2012, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării întâmpinării de către ambele pârâte, invocată de reclamant și excepția tardivității introducerii în cauză a Centrului M. B.- S. C. M. și a Municipiului S.- prin primar (f.153 dosar). P. aceeași încheiere, instanța a luat act că pârâtul C. M. B. nu mai insistă în soluționarea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. S.- prin primar.
P. sentința civilă nr. 4397 din 9 octombrie 2012, Judecătoria S. a respins cererea ca nefondată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, între pârâții municipiul S.-prin P. și C. M. „ B.” – S. civilă medicală s-a încheiat Contractul de concesiune nr._/15.08.2005 pentru spațiul situat în Policlinica industrială S., în suprafață de 532,56 mp., pentru o perioadă de 15 ani, modificat prin Actul adițional nr. 1258/15.04.2008, - filele 139-145 dosar.
Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2492/26.11.2010 la B.N.P. M. C. (pct. 21) municipiul S. vinde pârâtei C. M. „ B.” mai multe spații, printre care și spațiul cu destinația cabinet pediatrie 44, ce a fost anterior concesionat secund-pârâtei, ce face obiectul prezentei cauze/filele 88-99 dosar.
1. Cu privire la Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2492/26.11.2010 la B.N.P. M. C.:
Conform art. 3 din OUG 68/2008 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, au dreptul de a cumpăra spațiile ce fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență medicii, medicii dentiști, dentiștii, biologii, biochimiștii, fizicienii, tehnicienii dentari și celelalte persoane fizice cu drept de liberă practică ce desfășoară activități conexe actului medical și care dețin în mod legal spațiul respectiv, precum și persoanele juridice care, deținând în mod legal spațiul, au ca obiect unic de activitate furnizarea serviciilor medicale.
În speță, secund - pârâta era concesionara, printre altele, și a spațiului cu destinație cabinet pediatrie 44 din cadrul Policlinicii industriale S., conform Contractul de concesiune nr._/15.08.2005 încheiat cu prim-pârâta, pentru o perioadă de 15 ani, începând cu data de 14.01.2005 (fila 139 ds), fiind de asemenea organizată în forma prevăzută de art. 1 al. 3 lit. d din OG 124/1998-societate civilă medicală și impusă de art. 1 din O.U.G. 68/2008.
Astfel că instanța constată legalitatea încheierii vânzării în cauză, nefiind dat nici unul motivele de nulitate absolută sau relativă invocate de reclamant.
2. Cu privire la Contractul de concesiune 1211/31.01.2008 încheiat între reclamant și prim-pârât, pentru cabinetul de pediatrie din Policlinica industrială S., camera 44, (fila 14-16 dosar) contract ce constituie practic fundamentul pretențiilor reclamantului:
Încheierea acestui contract s-a făcut cu nerespectarea de către părțile contractante a dispozițiilor legale referitoare la condițiile cerute concesionarului sub aspectul capacității de a contracta, precum și separat de aceasta, a duratei concesiunii prevăzute în art. 3 al. 3 și art. 5 al. 2 din H.G. 884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de cabinete medicale.
Astfel, în primul rând, conform art. 3 al. 3 susmenționat calitatea de concesionar o are medicul titular al cabinetului sau cel delegat de medicii asociați, care funcționează în spațiul ce face obiectul concesionării, aceștia având drept de preferință față de alți medici.
P. urmare, pentru legala încheiere a contractului, concesionarul poate fi ori medicul titular al cabinetului individual, ori reprezentantul legal al societății civile medicale, sau reprezentantul legal al unității medico-sanitare cu personalitate juridică înregistrat la Registrul unic al cabinetelor medicale în una din formele de exercitare a profesiei reglementată de art. 1 al. 3 din O.G. 124/1998.
În speță, reclamantul nu este organizat în nici o o formă din cele mai sus enumerat, din adresa nr._/12.09.2012 a Direcției de sănătate publică județeană S. (fila 160 dosar) rezultând că acesta a avut înregistrat numai în perioada 2000-2002 cabinet medical individual, iar prin adresa 636/16.01.2003 a solicitat închiderea cabinetului, și ulterior, în perioada 2000-2012 și-a exercitat meseria ca și angajat în cadrul societății civile medicale a secund-pârâtei.
În același sens este și contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. sub nr._/19.03.2003 dintre reclamant, în calitate de salariat și secund-pârâtă, în calitate de angajator-filele 7, 8 dosar.
Deci, având calitatea de angajat al secund-pârâtei, și nu de medic titular al cabinetului individual, reclamantul nu era în drept să beneficieze de concesionarea spațiului în care își desfășura activitatea, conform H.G. 884/2004, art. 3 al. 3, acest drept aparținând chiar secund-pârâtei.
În al doilea rând, chiar ignorând acest aspect, art. 5 al. 2 din H.G. 884/2004 impune ca durata contractului concesiune să nu depășească data limită de pensionare, ori, în speță, la data încheierii contractului de concesiune 1211/31.01.2008 reclamantul era pensionat din 30.06.1999 (conform propriilor susțineri din notele de ședință de la fila 175 dosar).
Astfel că, din acest punct de vedere contractul de concesiune nu a produs și nici nu putea produce vreun efect, situație adusă la cunoștința reclamantului de către prim-pârâtă prin adresa nr. 9570/06.03.2008-fila 129 dosar.
Nu în ultimul rând a reținut instanța că încheierea celui de-al doilea contract de concesiune pentru cabinetul pediatrie nr. 44 din cadrul Policlinicii industriale S., cu reclamantul (contract 1211/31.01.2008) era lipsită de obiect, de vreme ce anterior, pentru același spațiu prim-pârâta încheiase cu secund-pârâta contractul de concesiune_/15.08.2005.
În concluzie, instanța a constatat că reclamantul, angajat al secund-pârâtei la data încheierii Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2492/26.11.2010 la B.N.P. M. C. nu era în drept a cumpăra spațiul în cauză, nefiind nici medic titular de cabinet și nici concesionar legal al spațiului, precum și că vânzarea dintre pârâți s-a realizat cu respectarea O.U.G. 68/2008, astfel că acțiunea reclamantului, în privința ambelor capete de cerere –anulare act și obligare la încheierea contractului de vânzare cumpărare) este nefondată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul L. I..
În motivare, a arătat că instanța de fond nu a analizat motivele de nulitate absolută și relativă parțială ale contractului de vânzare – cumpărare nr. 2492/2010, din primul punct al considerentelor nereeșind raționamentul în baza căruia s-a ajuns la concluzia că nu era dat nici unul din aceste motive.
A precizat că, deși a invocat toate motivele de nulitate absolută parțială și nulitate relativă parțială ale contractului de vânzare – cumpărare, instanța nu le-a analizat.
A arătat că s-a contestat, pe lângă calitatea de concesionar al spațiului în litigiu a secund-pârâtei și alte chestiuni legate de procedura prealabilă vânzării, precum și condițiile legale ale vânzării propriu-zise (cum este dispoziția imperativă ca o persoană juridică să nu poată cumpăra decât un singur spațiu medical) și este de observat că prim-pârâta nu a depus la dosar întreaga documentație care a stat la bază vânzării spațiului în litigiu, deși erau incidente dispozițiile art. 172 alin. 2, 174 și 175 Cod procedură civilă și dispozițiile imperative prevăzute de lege referitoare la procedura prealabilă, procedura de evaluare și vânzarea propriu-zisă a spațiului cabinet medical.
In aceste condiții, instanța era ținută să analizeze toate motivele de nulitate absolută sau relativă ale contractului de vânzare-cumpărare și nu să concluzioneze în baza unui raționament lacunar și lapidar că nu este dat nici unul din motivele invocate.
Neputând fi dedus raționamentul prin care s-a ajuns la concluzia pe care ei o contestă, este dat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea sub acest aspect nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
In plus, în cauză sunt date motivele de nulitate absolută, respectiv relativă parțiale invocate prin cererea de chemare în judecată și precizările la acțiune, care au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar de către reclamant, situație în care sub acest aspect hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată și împotriva probatoriului administrat.
A criticat că și instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor inadmisibilității și tardivității invocate prin notele de ședință depuse la termenul din 25.09.2012.
Astfel cum se arată în literatura de specialitate cererea reconvențională este „actul procedural prin intermediul căruia pârâtul urmărește valorificarea unui drept propriu față de reclamant
P. invocarea nulității absolute (care poate fi încadrată juridic doar ca o nulitate relativă, date fiind motivele invocate, ce privesc ocrotirea unui interes individual) a contractului de concesiune încheiat între reclamant și M. S., prin primar, pârâta Societatea civilă „C. medical B." urmărește valorificarea unui drept propriu față de reclamant și anume anularea/constatarea nulității absolute a acestui contract
Pe cale de consecință, această excepție este inadmisibilă întrucât nu poate forma obiectul unei apărări de fond ci a unei cereri reconvenționale.
În plus, această excepție este tardivă întrucât nu a fost formulată o dată cu întâmpinarea și nu este o excepție de ordine publică ce poate fi invocată ulterior, pentru motivele arătate.
Având în vedere și faptul că aceste excepții erau fondate și întemeiate, prin neanalizarea lor instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Instanța a interpretat greșit actele deduse judecății, dat fiind că pe de o parte contractul de concesiune nr. 1211 din 31.01.2008 încheiat între L. I. și M. S., prin primar, nu încetase și îndeplinea toate condițiile de legalitate la data încheierii sale, iar pe de altă parte contractul de concesiune din 11.08.2005 încheiat între L. M. și M. S. nu era valabil, neavănd determinat obiectul, acest contract nu a fost transferat Centrului M. „B." și secund-părâta nu putea să aibă calitatea de concesionar în cadrul acelui contract
a) Contractul de concesiune nr. 1211 din 31.01.2008 încheiat între L. I., în calitate de concesionar și M. S., prin primar, în calitate de concedent, nu a încetat
Astfel cum a arătat în notele de ședință de la termenul din 25.09.2012, adresa nr. 9570 din 06.03.2008, depusă la dosar de pârâta Societatea civilă „C. M. B." nu a fost niciodată comunicată reclamantului, situație în care nu produce nici un efect juridic. De altfel, la o analiză mai atentă a adresei se poate observa un alt motiv pentru care aceasta este lipsită de orice efect juridic: a fost emisă de Primăria Municipiului S., deși aceasta nu este parte contractul de concesiune nr. 1211 din 31.01.2008, în care calitatea de concedent o are M. S..
Faptul că nu a încetat contractul de concesiune nr. 1211 din 31.01.2008 este dovedit și de emiterea dispozițiilor de încasare către casierie și încasarea efectivă a sumelor de bani reprezentând redevența anuală (filele 17-23 dosar).
In ce privește considerațiile conform cărora contractul de concesiune nu a produs și nu putea produce efecte juridice, acestea sunt nereale din următoarele motive: clauza prin care se prevede că durata concesiunii este de 10 ani, începând de la 31.01.2008, dar nu mai mult de data pensionării este o clauză redactată defectuos, care nu produce efecte în ceea ce privește partea sa finală.
Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate,2 atât termenul, cât și condiția sunt evenimente viitoare care afectează în modul lor specific executarea unei obligații, respectiv, existența raportului juridic obligațional.
Cât timp reclamantul era pensionat de la data de 30.06.1999, cu mult înainte de încheierea contractului de concesiune, este evident că o clauză ce privește survenirea pensionării în viitor nu este nici termen nici condiție pentru că nu avem dată cerința evenimentului viitor. Este vorba doar de o redactare defectuoasă, cauzată de caracterul preformulat al contractului.
Interpretarea dată acestei clauze de către pârâte și însușită de instanța de fond, conform căreia contractul de concesiune ar fi fost încetat de la momentul încheierii lui este contrară regulilor de interpretare juridică: un contract trebuie interpretat în ansamblul lui și avându-se în vedere voința comună a părților iar nu raportat doar la o clauză din cuprinsul său, iar o clauză trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice și nu în sensul în care nu produce nici un efect.
Apreciază că hotărârea de guvern nu dispune pentru situația în care pensionarea a intervenit înainte de încheierea contractului de concesiune.
Având în vedere că această prevedere privește o limitare a unui drept, respectiv a dreptului de a avea calitatea de concesionar, este vorba despre o situație de excepție, care este de strictă interpretare și aplicare și nu poate fi extinsă altor situații.
Pe cale de consecință, prevederile art. 5 alin. 2 din HG. nr, 884/2004 nu sunt incidente în cauză, iar reținerea lor de către instanța de fond și interpretarea dată actului dedus judecății sunt nelegale și netemeinice.
b)Contractul de concesiune din 11.08.2005 încheiat între L. M., în calitate
de concesionar și M. S., prin primar, în calitate de concedent nu este valabil
întrucât nu are determinat obiectul contractului
A arătat că în cadrul acestui contract calitatea de concesionar o are L. M., medic titular al cabinetului individual de medicină generală și din analiza punctului 2.1 din contract referitor la obiectul contractului se poate observa că a fost concesionat un spațiu neindividualizat, fără a se indica numărul cabinetului medical concesionat, fiind precizată doar suprafața de 523,56 mp.
Având în vedere că suprafața totală a Policlinicii industriale din M. S., .. 26, este de 823,16 mp (fila 74 dosar, anexa la H.C.l. nr. 3/2006 a Consiliului local al Municipiului S.), este evident că nu a fost concesionat întreg spațiul aferent acestei unități medicale și nu se poate identifica concret spațiul supus concesiunii.
Urmare a faptului că obiectul contractului de concesiune nu este determinat, iar L. M. nu putea avea calitatea de concesionar decât a spațiului în care își desfășura activitatea, contractul de concesiune fără număr din 11.08.2005 nu este valabil.
Totodată, nu există coincidență între obiectul contractului de concesiune fără număr din 11.08.2005 și contractul de concesiune nr. 1211 din 31.01.2008.
Cât timp obiectul contractului de concesiune fără număr din 11.08.2005 nu este valabil, iar acest act a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare, respectiv constatare a nulității absolute se solicită, avem de-a face cu un motiv suplimentar pentru care se impunea admiterea cererii de chemare în judecată și constatarea că secund-pârâta nu putea să aibă calitatea de cumpărător întrucât spațiul în litigiu nu i-a fost concesionat în mod valabil.
c) P. anexa la contractul de concesiune din 11.08.2005 încheiat între L.
M. și M. S., prin primar, Societatea civilă „ C. M. B." nu
a devenit concesionar în contractul de concesiune inițial
P. această anexă au fost modificate părțile contractului de concesiune, în sensul că s-a schimbat persoana concesionarului, L. M. fiind înlocuită de Societatea civilă „C. M. B.".
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile pentru nici una din modalitățile de transmitere, respectiv transformare a obligațiilor (în speță nu avem de-a face nici nu o cesiune de creanță, nici subrogație în drepturile creditorului prin plata creanței, nici novație sau delegație) anexa în discuție are caracter pur declarativ și nu produce efecte juridice, neîndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerată un act juridic.
d)Societatea civilă „ C. M. B." nu putea avea calitatea de concesionar
în contractul de concesiune din 11.08.2005, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 3 din
H.G.nr. 884/2004
In situația în care se solicită concesionarea unui spațiu în care funcționează o societate civilă medicală, conform art. 3 alin. 3 din H.G. nr. 884/2004, calitatea de concesionar o are medicul delegat de medicii asociați si nu societatea civilă medicală.
În aceste condiții, Societatea civilă „C. M. B." nu putea să aibă calitatea de concesionar în contractul de concesiune din 11.08.2005, iar anexa la contractul de concesiune este nulă deoarece a fost încheiată cu nerespectarea art. 3 alin. 3 din H.G. nr. 884/2004.
Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, relativ la motivul de recurs, potrivit căruia instanța de fond nu a analizat cauzele de nulitate invocate, acesta nu poate fi reținut, instanța având în vedere disp. art. 3 din OUG nr. 124/1998 privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale care condiționează cumpărarea spațiilor ce fac obiectul ordonanței de deținere în mod legal a acestor spații, respectiv existența unui contract de concesionare încheiat în baza HG nr. 884/2004.
Ori, la data cumpărării, spațiul în litigiu era deținut de societatea intimată conform contractului de concesiune nr._/15.08.2005 încheiat cu M. S..
De asemenea, art 11 din OUG 68/2008 dispune că nu pot fi cumpărate de către același cumpărător mai multe spații situate în aceeași comună, oraș, municipiu sau județ, iar nu și mai multe spații alăturate care se află în același imobil.
În raport de art. 1 din OUG 68/2008, toate spațiile concesionate pot fi cumpărate, astfel încât cumpărarea spațiilor concesionate conform contractului de concesiune nr._/15.08.2005 încheiat între M. S. și societatea intimată s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Nerespectarea etapelor de împărțire a spațiilor este un motiv invocat prima oară în recurs și nu poate fi supus dezbaterii.
Nepronunțarea pe excepțiile invocate prin notele de ședință, nu constituie motiv de casare, contractul de concesiune dintre M. S. și reclamant nefiind anulat.
Nici al treilea motiv de casare nu este dat.
Astfel reclamantul are contract individual de muncă încheiat cu intimata astfel că M. S. nu putea încheia cu el un contract de vânzare – cumpărare pentru spațiul medical în care acesta lucrează ca angajat.
Potrivit OUG 68/2008, cabinetele medicale reglementate de OG nr. 124/1998 pot cumpăra spațiile în care își desfășoară activitatea, iar nu și angajații unui cabinet medical.
Cum, potrivit adresei nr._/12.09.2012 a D.S.P. S., reclamantul nu a mai ființat cu cabinet medical propriu din anul 2002, fiind angajatul intimatei, M. S. nu poate fi obligat la încheierea contractului de vânzare – cumpărare a spațiului în litigiu.
De asemenea, contractul de concesionare al intimatei dovedește legalitatea deținerii spațiului de către aceasta și nu de către reclamant, astfel că nici prev. art. 3 alin. 1 din OUG 68/2008 nu este îndeplinită.
Art. 3 alin. 3 prevede că are calitate de concesionar „medicul titular al cabinetului sau cel legat de medici asociați care funcționează în spațiul ce face obiectul concesionării”.
Neaflându-se în nici unul din condițiile cerute de lege, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul nu putea concesiona spațiul în litigiu.
Nu poate fi reținută afirmația potrivit căreia contractul de concesionare nr. 1255/2005 a fost încheiat cu dr. L. M. pentru că toate înscrisurile sunt împotriva acestei susțineri.
De asemenea, art. 5 alin. 2 din HG 884/2005 dispune că „În situația în care concesionarul îndeplinește condițiile în vederea pensionării pentru limită de vârstă la un termen care se înscrie în cadrul duratei minime a concesiunii, contractul de concesiune se va încheia pe o perioadă care să nu depășească data limită de pensionare”.
Ori, la data încheierii contractului de concesiune nr. 1211/2008, reclamantul avea cu mult vârsta peste cea legală de pensionare.
Cum în cauză nu sunt date motivele de casare invocate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. I., domiciliat în mun. S., .. 18, ., . împotriva sentinței civile nr. 4397 din 09.10.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind pârâții M. S., prin primar și C. M. B. – S. civilă M., cu sediul în S., .. 26, județul S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. P. L.
Red. T.M.
Jud. L. C. Ș.
Tehnored. P.L./ 2ex. – 24.09.2013
| ← Fond funciar. Hotărâre din 10-09-2013, Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1857/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
