Fond funciar. Decizia nr. 1983/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1983/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-10-2012 în dosarul nr. 1983/2012
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1983
Ședința publică din data de 18 OCTOMBRIE 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
JUDECĂTOR: G. F. F.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții C. L. P. S. D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR IPOTEȘTI și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA împotriva sentinței civile nr. 5082 din data de 15.11.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind reclamanta C. S., domiciliată în sector 1, București, ..68.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care, cauza este lăsată la a doua strigare pentru a le da acestora posibilitatea prezentării în instanță.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat S. S. pentru intimata reclamantă (potrivit împuternicirii avocațiale depuse la fila 15 dosar recurs), lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că prin serviciul de arhivă s-a depus la dosar întâmpinarea (în dublu exemplar) formulată de intimata reclamantă la recursurile promovate în cauză ( filele 12,13).
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri prealabile și recursurile în stare de judecată, a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat S. S., pentru intimata reclamantă solicită respingerea ambelor recursuri promovate în cauză, ca nefondate, urmând a fi menținută ca legală și temeinică sentința civilă pronunțată în data de 15.11.2011, a se constata reaua credință a pârâtelor atâta timp cât inițial au fost de acord cu plângerea formulată de C. S. pentru ca ulterior să promoveze prezenta cale de atac. În ceea ce privește argumentele Comisiei Comunale Ipotești de aplicare a Legii nr.18/1991 de formulare a recursului, acestea nu pot fi primite și nici nu justifică vreo solicitare de modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond.
În ceea ce privește recursul promovat în cauză de recurenta C. Județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr.18/1991, se impune respingerea acestuia motivat de faptul că deși a fost respinsă pretenția intimatei de reconstituire a suprafeței de teren, motivat de faptul că nu s-a depus plan de situație privind identificarea în plan parcelar a terenului solicitat, atâta timp cât identificarea nu este condiționată de identificarea în plan parcelar a terenului, ci doar de dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Instanța de judecată verifică doar împrejurarea dacă persoana care solicită reconstituirea dreptului de proprietate este sau nu îndreptățită să fie pusă în posesie, punerea în posesie făcându-se exclusiv de comisiile locală și județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și nu de către instanța de judecată.
Astfel, apreciază că raționamentul instanței de fond a fost corect atât în momentul formulării de către petentă a cererii de reconstituire cât și atunci când expertul topo a precizat că nu se poate reconstitui suprafața de teren solicitată pe vechiul amplasament.
În consecință, apreciind că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică solicită respingerea recursurilor promovate în cauză ca nefondate și menținerea soluției pronunțate de Judecătoria Suceava. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL:
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5082 din data de 15.11.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, s-a admis plângerea formulată de reclamanta C. S., domiciliată în București, .. 68, sector 1 în contradictoriu cu pârâtele C. Comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ipotești, jud. Suceava, și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
S-a desființat Hotărârea nr. 527/21.07.2010 a secund pârâtei.
S-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 3500 m.p. teren situată pe raza comunei Ipotești, jud. Suceava.
Secund pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2504 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din 9 august 2010, reclamanta C. S. le-a chemat în judecată pe pârâtele Comisia comunală de fond funciar Ipotești și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, solicitând desființarea Hotărârii nr. 527/21.07.2010 a Comisiei Județene Suceava și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,35 ha teren situat pe raza comunei Ipotești, în favoarea reclamantei, după autoarea C. D. Filomela, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr. 527/21 iulie 2010 a Comisiei Județene Suceava s-a respins contestația împotriva propunerii Comisiei Locale Ipotești de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,35 ha teren situat pe raza comunei Ipotești, în favoarea reclamantei, după autoarea C. D. Filomela, cu motivarea că nu s-a depus plan de situație privind identificarea în plan parcelar a terenului solicitat.
A mai arătat reclamanta că defuncta C. D. Filomela figurează înscrisă în registrul agricol din 1959-1962 cu suprafața de 0,35 ha teren pe raza comunei Ipotești, jud. Suceava.
Cu privire la motivarea Comisiei Județene Suceava în sensul că nu s-a depus plan de situație privind identificarea în plan parcelar a terenului solicitat, a susținut că mandatarul reclamantei a solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă generic, din teren situat pe raza comunei Ipotești, fără indicarea amplasamentului, această atribuție fiind exclusiv de competența comisiei locale.
Cum terenul în litigiu figurează în registrele agricole la poziția de rol a mamei reclamantei, cum a făcut dovada calității de unic moștenitor legal acceptant după def. C. Filomela, cum terenul în litigiu se identifică din punct de vedere tabular cu parcele înscrise pe numele autorilor reclamantei și cum reconstituirea dreptului de proprietate nu se face obligatoriu pe vechile amplasamente, nefiind condiționată de identificarea în plan parcelar a terenului solicitat, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 53 al.2 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.5-13).
Legal citată, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare (f.15) prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus la dosar înscrisuri (f.16-38).
În temeiul art. 242 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal citată, pârâta Comisia comunală de fond funciar Ipotești, jud. Suceava nu a formulat întâmpinare, însă la termenul de judecată din 15.11.2011, prin reprezentant, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice și cadastrale, raportul de expertiză întocmit de expertul P. C. fiind depus la filele 88-94.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 527/21.07.2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a fost respinsă contestația formulată de reclamanta C. S. împotriva propunerii Comisiei comunale Ipotești de fond funciar, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,35 ha teren situată pe raza comunei Ipotești, după autoarea acesteia C. D. Filomela, cu motivarea că nu s-a depus planul de situație privind identificarea în plan parcelar a terenului solicitat.
Reclamanta este unica moștenitoare acceptantă a mamei sale, defuncta C. D. Filomela, decedată la data de 6 iunie 1990 în baza certificatului de moștenitor nr. 472/1991 (f.63-64 dosar). Aceasta din urmă figurează înscrisă în registrul agricol din perioada 1959-1962 cu suprafața de 0,35 ha teren arabil situată pe raza comunei Ipotești, jud. Suceava.
Reclamanta a formulat, prin mandatarul său C. D.. V. M., în baza Legii 247/2005 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 35 ari, însă această cerere i-a fost respinsă pe motiv că nu ar fi depus documentele necesare identificării vechiului amplasament și nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate (f.28 dosar).
Or, așa cum s-a reținut mai sus, reclamanta a făcut dovada că mama sa, C. D. Filomela, figurează cu suprafața de teren solicitată înscrisă în registrul agricol din perioada 1959-1962, partea a II-a, fila ultimă la poziția 22 (f.6).
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 1/2000 actualizată, „ consemnările efectuate între anii 1945-1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.
De asemenea, motivul invocat de C. Județeană Suceava în Hotărârea nr. 527/21.07.2010 privind lipsa planului parcelar de identificare a terenului solicitat nu este temeinic, întrucât așa cum rezultă din cererea de reconstituire formulată de reclamantă prin mandatarul său convențional (f.22), aceasta a solicitat ca reconstituirea să se facă generic din terenul aparținând comunei Ipotești, fără a indica vechiul amplasament.
De altfel, art. 8 al.1 din Legea nr. 18/1991 republicată prevede că „ S. dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile legii, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept”.
Conform dispozițiilor art. 11 al.1 din Legea fondului funciar, republicată „ Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
Prin urmare, atâta timp cât reclamanta a făcut dovada că mama sa, a cărei unică moștenitoare este, a figurat în evidențele agricole ale fostei C.A.P. Ipotești, din perioada 1959-1962, cu suprafața de 0,35 ha teren arabil, în mod cu totul nejustificat, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin Hotărârea nr. 527/2010 i-a respins contestația, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate nu este condiționată de identificarea în plan parcelar a terenului solicitat de aceasta mai ales că reclamanta nu a solicitat reconstituirea pe vechiul amplasament.
P. cele ce preced, întrucât reclamanta a făcut dovada că terenul de 0,35 ha ce a aparținut mamei sale și cum reconstituirea dreptului de proprietate nu se face în mod obligatoriu pe vechile amplasamente, în conformitate cu dispozițiile art. 53 al.2 din Legea nr. 18/1991 s-a admis plângerea reclamantei și s-a desființat Hotărârea nr. 527 din data de 21.07.2010 a secund pârâtei și pe cale de consecință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la suprafața de 3500 m.p. teren situată pe raza comunei Ipotești, jud. Suceava.
Având în vedere poziția procesuală a prim pârâtei C. comunală Ipotești de fond funciar, care prin reprezentantul său, la termenul din data de 15.11.2011, a fost de acord cu plângerea reclamantei, față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, secund pârâtă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către reclamantă în sumă totală de 2504 lei reprezentând contravaloarea onorariului pentru expert și a onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au promovat recurs pârâții C. L. P. S. D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR IPOTEȘTI și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA.
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat recurs din următoarele considerente:
Prin hotărârea nr.527/2010, C. județeană de fond funciar Suceava a respins, la propunerea Comisiei locale de fond funciar Ipotești, contestația reclamantei intimat C. S. privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,35 ha teren situat în . că nu se face identificarea în plan parcelar a terenului solicitat.
Consideră că, în mod greșit instanța de fond a reținut ca netemeinic motivul invocat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, apreciind că reconstituirea dreptului de proprietate nu este condiționată de identificarea în plan parcelar a terenului solicitat.
Legile fondului funciar stabilesc retrocedarea vechilor amplasamente ale fostei-proprietăți și, numai în cazul în care acestea sunt ocupate legal prin aplicarea legilor fondului funciar anterioare, se pot oferi alte terenuri în compensare.
Operațiunea de reconstituire a dreptului de proprietate necesită analizarea unui număr de trei elemente:
1. Calitatea persoanei care solicită, prin cerere, reconstituirea dreptului de proprietate.
2. Documentele depuse, prin care se face dovada dreptului de proprietate și a preluării la stat a terenului solicitat
3. Identificarea vechiului amplasament a fostei proprietăți care, în cazul terenurilor cu vegetație forestieră se realizează și prin identificarea în amenajamentul silvic a terenului cu vegetație forestieră care face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate..
Art.6 alin.l1 și următoarele din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, arată că
( 1/1) Titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
(1/2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.
(1/3) În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea".
La art. 39 alin (2) și alin. (4) din același act normativ, se prevede în mod expres obligația de a se „solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat”, identificare realizată și însușită de către comisiile locale.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în prezenta cauză, nu rezultă cu certitudine că suprafața de 3500 mp teren solicitată figurează pe rolul agricol 1959-1962 al autoarei reclamantei intimat De asemenea, din concluziile acestui raport rezultă „nu este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, întrucât toate punerile în posesie s-au făcut total diferit de vechile amplasamente din cadastrul vechi austro-ungar".
De asemenea, apreciază că nu se poate reține culpa Comisiei județene Suceava pentru aplicarea legilor fondului funciar, în sensul art.274 C.proc.civ. deoarece obiectul litigiului l-a constituit plângerea formulată de reclamanta intimat, în condițiile art.53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare. C. județeană a analizat în conformitate cu prevederile HGR nr.890/2005, cu modificările și completările ulterioare propunerile făcute de comisia locală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate.
Mai mult, consideră că lămurirea prezentei cereri a reclamantei intimat nu se putea face f decât prin administrarea tuturor probelor care s-au produs în timpul judecății, respectiv expertiza judiciară efectuată în prezenta cauză, probe care nu le-a avut la dispoziție C. județeană în faza procedurii administrative de soluționare a acesteia, astfel că nu poate fi reținută culpa Comisiei județene care să justifice în baza art.274 cod de procedură civilă obligarea la cheltuielile de judecată.
Potrivit prevederilor art. 51 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană este autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională, competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
Din economia dispozițiilor art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare rezultă că, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, în fiecare comună, oraș, municipiu și județ se constituie prin ordin al prefectului comisiile locale și respectiv comisia județeană.
Legiuitorul nu a înființat aceste comisii ca persoane juridice așa încât C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava nu poate fi decât organ colegial fără personalitate juridică și fără un patrimoniu propriu.
C. județeană de fond funciar are atribuții strict stabilite de lege și un regulament diferit de funcționare față de instanțele judecătorești și ca urmare a acestui aspect, legiuitorul a statuat că, numai în baza proceselor verbale de punere în posesie, a schițelor terenurilor precum și a planurilor parcelare, aceasta emite titlurile de proprietate.
În această situație a solicitat a ase constata că, în mod greșit, instanța de judecată a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 2504 lei. C. județeană de fond funciar este organ administrativ-jurisdicțional și deliberativ care hotărăște asupra măsurilor stabilite de comisiile locale, dar nu are cont propriu și independență financiară încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de obligare fiind imposibil de executat.
Aceasta fiind starea de fapt și de drept, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și să desființarea Sentinței civilă nr. 5082/2011, întemeindu-și în drept recursul pe dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, art., 8, 11, art. 51, art. 52, din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. ultim din Codul de procedură civilă, în caz de neprezentare s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
C. L. P. S. D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR IPOTEȘTI a solicitat admiterea recursului declarat în cauză, casarea în întregime a hotărârii atacate, pe care o consideră nelegală, în motivarea recursului arătând următoarele:
În fapt, terenul de pe raza comunei Ipotești pe care doamna C. S. îl revendică provine de la autoarea autoarei sale, bunica maternă - Scolobiuc M..
Or, după Scolobiuc M., moștenitorii celorlalți copii (moștenitorii fraților și surorii doamnei C. Filomela) precum și ai unei nurori de la un fiu predecedat (noră numită tot Scolobiuc M.) au solicitat și obținut prin hotărâri judecătorești sau reconstituire în baza legii nr. 18/1991, reconstituirea drepturilor de proprietate
Instanțele au apreciat că fiecare în parte a făcut dovada dreptului de proprietate, nu au ținut cont că vorbim de același autor și nu au corelat cererile, motiv pentru care s-a ajuns la o situație de-a dreptul absurdă: reconstituirea MULTIPLĂ în baza aceleiași suprafață.
Instanța de fond a făcut referire la prevederile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 care dă dreptul ca reconstituirea să nu se facă neapărat pe vechiul amplasament iar reclamanta a fost de acord. De ce? Fiindcă știe că pe vechiul amplasament este reconstituit dreptul de proprietate în favoarea unor rude după autoarea comună, Scolobiuc M..
În urma acestor hotărâri judecătorești, comisia locală de fond funciar se află în situația ingrată de a nu putea aplica hotărârile judecătorești definitive și irevocabile dintr-un motiv lesne de înțeles: nu mai există teren la dispoziția comisiei din cauza multiplelor reconstituiri - unui moștenitor i se reconstituie pe vechiul amplasament, celorlalți, pe raza comunei.
P. aceste motive a solicitat analizarea situației create atât în prezentul dosar cât și prin practica reconstituirilor multiple în favoarea mai multor moștenitori ai aceluiași autor întemeindu-și în drept recursul pe dispozițiile art. 3041din Codul procedură civilă.
Intimata C. S. a formulat întâmpinare la recursurile promovate în cauză în temeiul disp. art. 115, 118 și 308 al. 2 C.pr.civ., prin care a solicitat respingerea, ca nefondate, a recursului Comisiei comunale de fond funciar Ipotești și a recursului Comisiei județene Suceava de fond funciar, menținând S.C. nr. 5082/15.11.2011 (Dosar nr._ ) a Judecătoriei Suceava, ca fiind legală și temeinică.
Corect instanța de fond i-a admis plângerea, a desființat Hotărârea nr. 527/21.07.2010 a Comisiei județene Suceava de fond funciar și, pe fond, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,35 ha teren situat pe raza comunei Ipotești în favoarea sa, după autoarea C. D. Filomela, obligând C. județeană la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.504 lei.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 527/21.07.2010 a Comisiei județene Suceava de fond funciar s-a respins contestația împotriva propunerii Comisiei locale Ipotești de fond funciar, vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,35 ha teren situat pe raza comunei Ipotești în favoarea subsemnatei, după autoarea C. D. Filomela, cu motivarea că nu s-a depus plan de situație privind identificarea în plan parcelar a terenului solicitat.
Precizează că a împuternicit pe nepotul său de frate, C. D. V. M., ca în numele său și pentru ea să întreprindă toate demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenurile care au aparținut mamei mele C. Filomela.
Petenta a mai arătat că este unicul moștenitor legal acceptant al def. C. Felomela, decedată la 06.06.1990, că defuncta C. D. Filomela figurează înscrisă în R.A. 1959-1962, printre altele, cu suprafața de 0,35 ha pe raza comunei Ipotești.
Astfel, a solicitat în baza Legii 247/2005, prin mandatarul său convențional, reconstituirea dreptului de proprietate, cererea fiind soluționată negativ la nivelul comisiei locale de fond funciar, cu motivarea că deși mandatarul ei a fost invitat în data de 07.03.2006 prin Adresa 1059/28.08.2006 să se prezinte cu o . documente necesare completării dosarului, nu a dat curs acestei solicitări, în sensul că nu a depus înscrisurile cerute.
Împotriva acestei propuneri mandatarul său a formulat în temeiul disp. art. 27 al. 3 din H.G. 890/2005 contestație, în care s-a arătat că greșit a fost respinsă la nivel local cererea de reconstituire, în realitate această solicitare fiind întemeiată.
Terenul solicitat cu titlu de reconstituire figurează în registrele agricole anterioare cooperativizării, art. 6 al. I2 din Legea 1/2000 dispunând că au valoare declarativă consemnările cu privire la proprietate efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, iar art. 6 al. I3 din Legea 1/2000 prevăzând că dacă nu mai există înscrisuri doveditoare proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate, când aceasta se face pe vechile amplasamente.
Motivarea comisiei județene, în sensul că nu s-a depus plan de situație privind identificarea în plan parcelar a terenului solicitat, nu putea fi primită.
În primul rând, mandatarul său a solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă generic, din teren situat pe raza comunei Ipotești, fără indicarea amplasamentului, această atribuție ținând exclusiv de competența comisiei locale.
În al doilea rând, art. 8 al. 1 din Legea 18/1991 rep. prevede că stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar art. 11 al. 1 din Legea 18/1991 rep. prevede că suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din registrul agricol de la data intrării în cooperativă. Aceasta înseamnă că reconstituirea nu este condiționată de identificarea în plan parcelar a terenului solicitat cu acest titlu, ci doar de dovada dreptului de proprietate asupra terenului, făcută în condițiile textelor de mai sus, coroborate cu prevederile art. 6 L. 1/2000.
În al treilea rând, arată că terenul în litigiu provine de la Papuk M., străbunica maternă a subsemnatei, care era proprietar tabular al unei suprafețe totale de 1,03 ha „Lan de Jos", înscrisă în CF 440 Tișăuți. Acest teren a fost moștenit de fiica sa, Scolobiuc M., mama lui C. Filomela și a numitului Scolobiuc V.. O suprafață de 35 ari a fost dată mamei mele cu titlu de zestre, aceasta înscriindu-și-o în registrele agricole anterioare cooperativizării, iar diferența a fost dată cu același titlu unchiului meu matern Scolobiuc V.. Nu cunosc cine deține în prezent terenul mamei sale, însă am anexat schița terenului de 1,03 ha, identic cu p.f. 399/1 și p.f. 399/4, care include și suprafața în litigiu de 0,35 ha.
Așa fiind, cum a făcut dovada că terenul în litigiu figurează în registrele agricole la poziția de rol a mamei sale, cum a făcut dovada calității de unic moștenitor legal acceptant după def. C. Filomela, cum terenul în litigiu se identifică din punct de vedere tabular cu parcele înscrise pe numele autorilor mei și cum reconstituirea dreptului de proprietate nu se face obligatoriu pe vechile amplasamente, nefiind condiționată de identificarea în plan parcelar a terenului solicitat, corect a fost admisă plângerea.
În altă ordine de idei, expertiza administrată în cauză a confirmat înscrierea autoarei sale în registrele anterioare cooperativizării cu terenul în litigiu, proveniența acestuia din punct de vedere cadastral, a fost identificat inclusiv vechiul amplasament, care nu este liber.
Prin urmare, nu există nici un argument dintre cele invocate de recurente, care să justifice respingerea plângerii.
Solicită a se constata și faptul că, deși la data dezbaterilor, în concluziile orale ale reprezentantului comisiei locale, acesta a fost de acord cu admiterea plângerii, ulterior a declarat recurs, ceea ce demonstrează reaua sa credință procesuală.
Nu în ultimul rând, cu referire la obligarea la cheltuieli de judecată a comisiei județene aceasta este justificată prin prisma art. 52 al. 3 L. 18/1991 rep., potrivit cu care prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile.
P. cele expuse, a solicitat respingerea recursurilor, întemeindu-și în drept întâmpinarea pe disp. art. 115, 118, 308 al. 2 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ., iar în temeiul art. 242 al. 2 C.pr.civ., a solicitat judecata și în lipsă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Corect a reținut instanța de fond că petenta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 0,35 ha teren situat pe raza comunei Ipotești, județul Suceava.
Astfel, petenta a făcut dovada că terenul în litigiu figurează în registrele agricole la poziția de rol a mamei sale, de asemenea, a făcut dovada calității de unic moștenitor a acesteia, și a acceptării succesiunii după aceasta, în condițiile legii.
Cum, terenul în litigiu se identifică din punct de vedere tabular cu parcelele înscrise pe numele autorilor petentei și cum reconstituirea dreptului de proprietate nu se face obligatoriu pe vechile amplasamente, nefiind condiționată de identificarea în plan parcelar a terenului solicitat, în mod corect s-a reținut nelegalitatea Hotărârii nr.527/21.07.2010 a Comisiei Județene Suceava.
Motivarea Comisiei Județene în sensul că nu s-a depus plan de situație privind identificarea în plan parcelar a terenului solicitat nu poate fi primită.
Este de observat că mandatarul petentei a solicitat în numele acesteia, ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă generic, din terenul situat pe raza comunei Ipotești, fără indicarea amplasamentului, stabilirea acestuia fiind atributul exclusiv al Comisiei Locale de fond funciar.
În aceeași ordine de idei, art.8 alin.1 din Legea nr. 18/1991 republicată, prevede că stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituire sau constituire iar art.11 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată, prevede că suprafața adusă în C.A.P. este cea care rezultă din registrul agricol de la data intrării în cooperativă.
Prin urmare, reconstituirea nu este condiționată de identificarea în plan parcelar a terenului solicitat cu acest titlu ci doar dovada dreptului de proprietate asupra terenului, făcute în condițiile textelor de lege mai sus arătate, raportat la prevederile art.6 din Legea nr.1/2000.
Expertiza administrată în cauză a confirmat înscrierea autoarei petentei-intimate în registrele anterioare cooperativizării cu terenul în litigiu, proveniența acestuia din punct de vedere cadastral, identificându-se inclusiv vechiul amplasament care s-a stabilit că nu este liber.
Așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de dezbateri, reprezentanta recurentei-pârâte, C. Comunală Ipotești de aplicare a Legii fondului funciar a fost de acord cu admiterea plângerii petentei, acesta fiind și motivul pentru care instanța de fond nu a obligat această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, dând astfel eficiență disp. art.275 Cod procedură Civilă.
Cu toate acestea, pârâta critică hotărârea instanței de fond însă motivele sale vor fi respinse ca nefondate pentru argumentele mai sus arătate.
Referitor la motivul vizând obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, invocat de recurenta-pârâtă, C. Județeană Suceava, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut în sarcina acesteia obligația plății cheltuielilor avansate de petentă cu prilejul judecății pricinii.
Obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată este o obligație legală, independentă de ideea de rea-credință sau de orice greșeală, singura condiție prevăzută de textul de lege – art.274 alin.1 Cod Procedură Civilă, fiind aceea ca partea să fii căzut în pretenții, adică să fi pierdut procesul.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, iar hotărârea primei instanțe va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâții C. L. P. S. D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR IPOTEȘTI și C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR SUCEAVA împotriva sentinței civile nr. 5082 din data de 15.11.2011 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr._, intimată fiind reclamanta C. S., domiciliată în sector 1, București, ..68.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 OCTOMBRIE 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. M. F. L. G. F.
N. F.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. F. M.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./18.11.2012.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1923/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 187/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
