Uzucapiune. Decizia nr. 1923/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1923/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 16-10-2012 în dosarul nr. 1923/2012
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA NR. 1923
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Președinte: S. A.
Judecător: V. E.-L.
Judecător: C. L.
Grefier: P. I.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții L. S., L. P. și L. I. împotriva sentinței civile nr. 1703 din data de 9 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._, pârâtă-intimată fiind ., jud. Suceava, legal reprezentată prin primar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat G. V. pentru reclamanții-recurenți, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că reclamanții-recurenți au depus la dosar chitanța și timbru judiciar cu care fac dovada achitării taxei de timbru.
Întrebat fiind, apărătorul reclamanților-recurenți precizează că nu mai are de formulat alte cereri, iar instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamanților-recurenți solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond pentru motivele depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Gura Humorului sub nr._ din 1 iunie 2011, reclamanții L. S., L. A., L. P. și L. I. au chemat-o în judecată pe pârâta ., jud. Suceava, prin primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1297 m.p., situat în intravilanul comunei Pârteștii de J., județul Suceava, învecinat cu E. Tecla, drumul, situat la locul numit „Poiana Bălți”, identic cu p.f. nr.2601/1-/2/3-/4, prin uzucapiunea de 30 de ani.
În motivare, au arătat că sunt moștenitorii lui L. P. – decedat la data de 21 iunie 2008, L. E. – decedată la 25 decembrie 1992 și L. V. – decedat la 8 iunie 1994.
Au mai arătat că terenul a aparținut lui L. E. și a fost stăpânit împreună cu cei doi fii I. și V., neîntrerupt până la decesul acestora, iar după aceea de către reclamanți, că se află într-o zonă care nu a fost supusă colectivizării și a fost înscris în certificatul suplimentar de moștenitor nr.53 din 17 mai 2011, la Certificatul suplimentar de moștenitor nr.238 din 16 februarie 1995, emis de către fostul notariat de Stat Suceava.
Potrivit reclamanților, terenul a fost în stăpânirea lor timp de peste 30 de ani, fără a fi tulburați de cineva, astfel că se impune admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1890 Cod civil.
În data de 1 iulie 2011, reclamanții L. I., L. S. și L. P. au depus precizări la acțiune prin care au arătat că reclamanta L. A. a decedat la data de 23 mai 2011, după cum rezultă din certificatul de deces de la f. 47-ds. fond și că moștenitorii legali ai acesteia sunt reclamanții L. I. și L. P. în calitate de fii(f.32-ds. fond).
P. încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2011 a Judecătoriei Gura Humorului s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, fiind repusă pe rol la data de 7 noiembrie 2011, în urma solicitării reclamanților.
P. adresa nr. 2631 din 21 iunie 2011, pârâta . a comunicat instanței că este de acord cu acțiunea reclamanților, confirmând susținerile acestora.
P. sentința civilă nr. 1703 din data de 9 decembrie 2012, Judecătoria Gura Humorului a respins acțiunea, reținând în motivare următoarele:
Terenul în suprafață totală de 1.297 m.p este situat în extravilanul comunei Pârteștii de J., județul Suceava, U.A.T Pârteștii de J., învecinat cu E. Tecla, drumul și se identifică cu p.f. nr. 1 . p – 644 m.p. și nr.2 – f – 653 m.p., nr. cadastral_ UAT Pârteștii de J. (plan de situație de la f.59 – 61 dosar).
Conform notei de corespondență depusă la dosar, acest teren este descris în certificatele suplimentare de moștenitor nr.52, 53 și 54 din 17 mai 2011, anexe la certificatele de moștenitor nr.5, 6 și 7 din 29 ianuarie 2009.
Din schița de arbore genealogic depusă la dosar rezultă că L. V. și L. I. sunt fiii lui L. I. (E.), toți trei fiind, în prezent, decedați.
L. S. este moștenitoare după L. V., în calitate de soție supraviețuitoare iar L. A. – soție supraviețuitoare, L. P. și L. I. – ambii fii – sunt moștenitorii lui L. I..
Terenul este situat în zona necooperativizată și nu a făcut obiectul legilor de fond funciar, fiind stăpânit, în mod succesiv, de către autorii reclamanților și reclamanți, pe parcursul a mai mult de 30 de ani, în mod continuu, neîntrerupt, sub nume de proprietar.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, că terenul a făcut obiectul certificatelor de moștenitor mai sus arătate, indicându-se o altă modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, instanța a respins acțiunea reclamanților având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra aceluiași teren prin uzucapiunea de 30 de ani, precum și intabularea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în data de 16 decembrie 2011 reclamanții L. S., L. P. și L. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse pe cale separată în data de 21 ianuarie 2012, în termenul legal prevăzut de art. 303 al. 1 Cod pr. civilă, reclamanții au arătat că sentința recurată este nemotivată, instanța de fond nefăcând referire la probele administrate sau la motivele pentru care a dispus înlăturarea lor, dar a reținut în mod greșit că certificatul de moștenitor reprezintă titlu de proprietate. Recurenții arată că ei au probat că sunt întrunite condițiile pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren solicitate ca efect al prescripției achizitive de lungă durată, invocând în acest sens dispozițiile art. 1890 Cod civil, 644 Cod civil, art. 645 cod civil coroborate cu cele ale dispozițiilor art. 27, 28 al. 1, art. 29 și 36 din Legea nr. 115/1938, motiv pentru care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii. Recurenții nu au indicat temeiul de drept al recursului.
Legal citată, pârâta-intimată ., jud. Suceava, legal reprezentată prin primar, nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentanți în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat în cauză.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din dispozițiile art. 261 al.1 pct. 5 Cod pr. civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
După cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, convingătoare și accesibilă. În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost soluționate și normele juridice pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilită.
După cum au remarcat în mod corect reclamanții prin motivele de recurs, hotărârea nu este motivată, având în vedere că după ce a reținut în considerente că terenul este situat în zona necooperativizată și nu a făcut obiectul legilor de fond funciar, fiind stăpânit, în mod succesiv, de către autorii reclamanților și reclamanți, pe parcursul a mai mult de 30 de ani, în mod continuu, neîntrerupt, sub nume de proprietar, instanța de fond a respins acțiunea, cu argumentarea lapidară că terenul a făcut obiectul certificatelor de moștenitor mai sus arătate, indicându-se o altă modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, dar nu a motivat în concret de ce a respins acțiunea reclamanților și de ce aceștia nu întrunesc condițiile pentru a uzucapa, după ce în paragraful anterior din considerente reținuse practic contrariul.
Simpla referire la faptul că terenul a făcut obiectul certificatelor de moștenitor mai sus arătate, indicându-se o altă modalitate de dobândire a dreptului de proprietate nu explică soluția dată de judecătorul fondului, având în vedere că suprafața de 1297 mp teren situată la locul numit ,,Poiana Belții” este înscrisă în certificatul suplimentar de moștenitor nr. 53 la certificatul de moștenitor nr. 238 din data de 16 februarie 1995, certificatul suplimentar de moștenitor nr. 54 la certificatul de moștenitor nr. 7 din data de 29 ianuarie 2009 și în certificatul suplimentar de moștenitor nr. 52 la certificatul de moștenitor nr. 5 din data de 29 ianuarie 2009 eliberate de Biroul Notarului Public P. A. din Suceava(f.10-12 ds. fond), dar în aceste certificate de moștenitor nu sunt indicate existența altui titlu de proprietate sau a altei modalități alternative de dobândire a dreptului de proprietate decât împrejurarea generică că este stăpânit în fapt de peste 40 de ani și că este dobândit prin înzestrare de la părinți iar certificatul de moștenitor nu constituie act de proprietate, având în vedere că, după cum rezultă din dispozițiile 85 al. 1 din Legea nr. 35/1996, acesta face dovada deplină doar în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
Or, formularea unor considerente contradictorii și străine de natura pricinii cât și insuficiența motivării, echivalează cu nemotivarea cauzei, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, având în vedere că îndatorirea de a motiva hotărârea, de a o motiva clar, convingător și pertinent, constituie o garanție în fața arbitrariului și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita real controlul judecătoresc iar în cazul de față echivalează practic cu necercetarea fondului cauzei, având în vedere că din motivarea hotărârii recurate nu se poate desluși care sunt practic considerentele de fapt pe care prima instanță și-a întemeiat soluția, fiind imposibil de exercitat controlul judiciar.
Aceeași ambiguitate se regăsește și în soluția pronunțată, atâta vreme cât din considerentele și din dispozitivul hotărârii atacate nu rezultă dacă acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, ca nefondată sau pe alt considerent.
În hotărârea recurată nu este indicat temeiul de drept al soluției pronunțate, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 al.1 pct. 5 Cod pr. civilă, fiind lipsită de temei legal, astfel încât nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce echivalează practic cu necercetarea fondului cauzei.
Având în vedere aceste împrejurări, tribunalul constată că recursul este întemeiat, motiv pentru care îl va admite și, în temeiul art. 312 al. 1, 2, 3, 5 și 61 Cod pr. civilă, va casa în totalitate hotărârea atacată și va trimite cauza primei instanțe, Judecătoria Gura-Humorului, pentru necercetarea fondului cauzei.
În rejudecare, instanța de fond va solicita documentația care a stat la baza emiterii tuturor certificatelor de moștenitor depuse la f.6-12 ds. fond de la birourile notariale care le-au emis, extras de carte funciară pentru terenul în litigiu, va proceda la măsurarea și identificarea cadastrală a suprafeței de teren solicitate pentru a verifica dacă aceasta coincide cu cea înscrisă în registrul agricol pe numele autorilor reclamanților, în certificatele de moștenitor și în planurile de situație depuse la dosar, dacă este liberă și cine deține posesia acestei suprafețe prin administrarea probei cu o expertiză de specialitate( după cum au solicitat reclamanții-recurenți în cererea de chemare în judecată) și va solicita relații clare de la pârâta-intimată pentru a comunica situația juridică actuală a acestei suprafețe de teren, dacă suprafața solicitată a făcut sau nu obiectul cooperativizării și a reconstituirii dreptului de proprietate prin legile de fond funciar, cine figurează în evidențele administrației publice locale ca proprietar al terenului, cine a deținut posesia acestei suprafețe de teren în perioada 1962-1990 și din 1990 și până în prezent și cu ce titlu în evidențele pârâtei și cine a plătit impozitele și taxele pentru această suprafață de teren anterior anului 1990 și până în prezent, relațiile comunicate prin adresa nr. 2631 din data de 21 iunie 2011 de la f. 24-ds. fond nefiind suficiente pentru lămurirea situației juridice a terenului, instanța de fond urmând a administra toate probele pe care le va considera necesare pentru corecta stabilire a situației de fapt și justa soluționare a cauzei prin raportare și la argumentele juridice invocate de reclamanții-recurenți în sprijinul acțiunii lor în cererea de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții L. S., L. P. și L. I., domiciliați în ., jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1703 din data de 9 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr._, pârâtă- intimată fiind ., jud. Suceava, prin primar.
Casează în totalitate sentința civilă nr. 1703 din 9 decembrie 2011 a Judecătoriei Gura Humorului și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Gura Humorului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. V. E.-L. C. L. P. I.
Red. V.E.L.
Jud. E. S.
Tehnored. I.P./2 ex./29.10.2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1919/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 1983/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
