Fond funciar. Decizia nr. 2412/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2412/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 2412/2013
Dosar nr._ Fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.2412
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.11.2013
PREȘEDINTE I. M.
JUDECĂTOR I. G.
JUDECĂTOR G. D.
GREFIER S. A.
Pe rol,judecarea recursului declarat pârâtul M. C., domiciliat în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.863 pronunțată la data de 29.04.2013 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind reclamanții P. M., domiciliat în G., ., . b, ., P. A., domiciliată în mun. Timișoara, ., ., județul T., B. M., domiciliată în comuna Verești, .,județul Suceava, P. E., domiciliată în mun. Fălticeni, ..2B, ., județul Suceava, P. P., domiciliat în . și pârâtele C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dolhasca și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă recurentul Murariou C. și mandatara acestuia M. M., reclamanții intimați P. M., P. A., P. E. și av. D. N. pentru prim pârâta intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța verificând actele și lucrările dosarului, constatând că reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare duplicatul acesteia fiind înmânat părților adverse prezente astăzi în instanță.
Mandatara recurentului depune la dosar procură judiciară de reprezentare acestuia, autentificată sub nr.1742/11.11.2013, arată că nu mai are de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.
Av. D. N. pentru prim pârâta intimată depune la dosar împuternicire avocațială și solicită de asemenea acordarea cuvântului la dezbateri.
Întrebați fiind intimații reclamanți arată că nu mai au de formulat alte cereri precizând totodată că sunt de acord cu acordarea cuvântului la dezbateri.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat, acordă cuvântul la dezbateri pe fondul recursului.
Mandatara recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse în scris în petiția de recurs.
Reclamanții intimați prezenți astăzi în instanță având pe rând cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Av. D. N. pentru C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dolhasca, învederează instanței faptul că în speță este vorba despre două titluri de proprietate diferite respectiv titlul de proprietate nr.3894/2004 eliberat în baza sentinței civile nr.7946/1994 pronunțată de Judecătoria Suceava și titlul de proprietate nr.1709/2005 eliberat defunctei P. I. autoarea reclamantului P. M. în baza cererii de reconstituire formulată în temeiul legii nr.18/1991, nu au fost respectate dispozițiile legii fondului funciar potrivit cărora în cazul în care actele de reconstituire a dreptului de proprietate s-au emis în baza unei hotărâri judecătorești intră în puterea lucrului judecat, acțiunea în constarea nulității absolute a acestor acte de reconstituire este inadmisibilă, urmând ca terțele persoane prejudiciate să-și valorifice drepturile pe calea unei acțiunii petitorii, motiv pentru care solciită admiterea recursului declarat de pârâtul M. C..
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni și înregistrată sub nr._, la data de 17.01.2013, inițial doar de reclamantul P. M., ulterior fiind introduși în cauză reclamanții: P. A., B. M., P. E. și P. P., au solicitat în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. de fond funciar Dolhasca și M. D. C. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3894/15.04.2004, emis pe numele M. D. C., în sensul excluderii suprafeței de 0,2500 ha teren gradină, între vecinii Nord - Drum, E - M. M., S- pășune Primăria Dolhasca, V - M. A..
În fapt, reclamanții arată că părinții lor au deținut în intravilanul satului Vămeni, oraș Dolhasca, suprafața de 2500 mp teren, între vecinii N - Drum, E - M. M., S - Pășunea Primăriei Dolhasca, V - M. A., conform adeverinței de proprietate nr. 41 din 10.12.1991, terenul fiind dobândit de părinți prin actul de vânzare - cumpărare din data de 18 iunie 1951, conform procesului-verbal nr. 20 a Tribunalului Baia Fălticeni.
Acest teren a fost stăpânit de autorii lor înainte de colectivizare, iar după retrocedarea terenurilor, mama lor l-a stăpânit și cultivat neîncetat.
Terenul a fost declarat în registrul agricol 1959-1962, în baza căruia a fot reconstituit dreptul de proprietate în numele mamei sale P. D. I., eliberându-se titlul de proprietate nr. 1709/18.05.2005.
În titlul de proprietate nr. 3894/15.04.2004 emis pe numele lui M. D. C. a fost trecută suprafața de 2500 mp teren aparținând părinților mei fiind aceeași suprafața și exact aceiași vecini.
Consideră că titlul de proprietate nr. 3894/15.04.2004 a fost întocmit prin încălcarea prevederilor legilor fondului funciar, înscriindu-se în acest titlu suprafața pe care au deținut-o din totdeauna părinții săi.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 42 din Legea nr. 1/2000 introdus prin Titlul VI din Legea nr. 247/2005, raportat la art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Reclamanții nu și-au motivat cererea în drept.
În dovedire, a depus la dosar în copii certificate următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr. 1709/18.05.2005, proces-verbal nr. 361/24.11.2004, adeverința nr. 41/10.12.1991, proces-verbal nr. 20/1951, certificat de moștenitor autentificat sub nr. 121/22.06.2011, extras din registrul agricol pe numele P. D. P., adeverința nr. 41/1991, certificat de moștenitor autentificat sub nr. 907/17.07.1980 (f. 6-10, 36, 44-47 dosar) și au solicitat proba cu martorii M. M., D. P. și D. E..
Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a depus la dosar întâmpinare, prin care a recomandat ca, documentația care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate să fie solicitate de la Comisiile locale de fond funciar (f. 20,21 dosar).
La solicitarea instanței, pârâta C. de fond funciar a orașului Dolhasca, jud. Suceava, a înaintat întreaga documentație ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr. 3894/15.04.2004 (filele 22-25 dosar).
Pârâta C. Locală pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dolhasca, jud. Suceava, în termen legal a formulat întâmpinare, în condițiile art. 115 Cod procedură civilă, prin care, în raport de probatoriul administrat, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acțiunii promovate de reclamanți.
În sprijinul întâmpinării, C. de fond funciar Dolhasca, jud. Suceava a depus în copie, sentința civilă nr. 7946/31.10.1994 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr. 3538/1994 (f. 27 dosar).
Pârâtul M. C. a depus la dosar întâmpinare, în termen legal, prin care a înțeles să invoce excepția inadmisibilității acțiunii, în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991 potrivit cărora „terții vătămați în drepturile lor...nu pot folosi decât calea acțiunilor de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii și nu procedura prevăzută în acest capitol”. Așadar, nu aceasta este calea ce trebuie urmată, ci acțiunea de drept comun.
În subsidiar, solicită respingerea acțiunii tot ca inadmisibilă, pentru lipsa interesului legitim al reclamantului în promovarea acțiunii, întrucât fiecare parte își stăpânește terenul din actele de proprietate pe care le posedă, iar aceste terenuri nu se suprapun.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, deși cererea reclamantului nu este motivată în drept, apreciază că nu sunt date niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.
Dreptul său de proprietate, cu privire la terenul din titlul de proprietate nr. 3894/2004 i-a fost reconstituit conform sentinței civile nr. 7945 din 1994 a Judecătoriei Suceava, fiind moștenit de la fratele său. M. I., care avea terenul înscris în registrul agricol încă din anul 1951.
Acest teren îl stăpânește cu continuitate încă din anul 1990, fără a fi tulburat de cineva, și se află în grădina în care el are edificată gospodăria.
Cu privire la terenul din titlul petentului, care are aceleași vecinătăți cu cel din titlul său apreciază că este vorba de o eroare intervenită la întocmirea titlului, care are la baza o punere în posesie efectuată de C. comunală Dolhasca deși terenul se află pe raza loc. Dolhești.
Pe de alta parte, pe actul din anul 1951, depus în copie la dosar de reclamant, rezultă că terenul cumpărat de la M. G., neavând cunoștință despre această persoană, s-ar afla în zona Gafițenilor, la 2-3 Km depărtare de locuința sa.
În probațiune, anexează în copie, sentința civilă nr. 7945/1994, registrului agricol din 1951-1955 pe numele fratelui I., adeverința nr. 310/1998 și a solicitat proba testimonială.
La termenul de judecată din 15.02.2013, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei P. I., respectiv: P. A., B. M., P. E. și P. P..
Prin sentința civilă nr.863 din 29.04.2013, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea civilă având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate formulată de reclamanții P. M., P. A., B. M., P. E. și P. P., în contradictoriu cu pârâții: C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, C. de fond funciar Dolhasca, jud. Suceava și M. D. C.,a constat ă nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate 3894/2004, emis pârâtului M. D. C., în sensul excluderii suprafeței de 2500 mp teren arabil, intravilan.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 97,23 lei, cheltuieli de judecată și a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor morale în sumă de 1000 lei.
P. a hotărî astfel prima instanță a reținut că ,reclamanții sunt moștenitorii defunctei P. D. I., persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1,98 ha teren, dispusă în mai multe trupuri, în intravilanul și extravilanul satului Dolheștii M., ., conform titlului de proprietate 1709 emis la 18.05.2005 (f. 6-10 și 36 dosar).
In această calitate, reclamanții au achitat taxele și impozitele aferente terenului cu care autorii lor au figurat în registrul agricol, teren cu privire la care a fost emisă și adeverința provizorie de proprietate nr. 42/1992 (f. 43-47 dosar).
După întocmirea adeverinței de proprietate și a documentației premergătoare titlului de proprietate, autoarea reclamanților, P. I. ajutată de aceștia, a lucrat terenurile, inclusiv suprafața de 2500 mp. teren arabil, situat în intravilanul satului Dolheștii M., ., în litigiu, până în anul 2009 când a intervenit decesul acesteia(f. 36, 58).
Martorul M. M. audiat în cauză, vecin al terenului proprietatea reclamanților, a arătat că autorul acestora și aceștia la rândul lor, au stăpânit și lucrat terenul care a figurat și în registrul agricol pentru autorii lor(f. 59-60, 62).
In prezent, după reorganizarea administrativ-teritorială intervenită, terenul deși a fost situat în Dolheștii M., . prezent, pe raza orașului Dolhasca, învecinat cu . care C. de fond funciar Dolhasca este cea care a întocmit documentația premergătoare și a eliberat titlul de proprietate nr. 3894/2004.
Astfel, pârâtului M. D. C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 0,45 ha teren agricol situat în trei trupuri, pe raza ., conform sentinței civile nr. 1946/1994 a Judecătoriei Suceava (f.23).
In dispozitivul acestei sentințe este indicată și suprafața de 0,25 ha la locul numit „ In grădină”, suprafață care potrivit fișei-proces verbal de punere în posesie întocmită în baza hotărârii judecătorești sus-menționată, are ca vecinătăți tocmai vecinătățile terenului de 0,25 ha arabil, înscris în intravilan la locul „La M.” pe titlul de proprietate nr. 1709/2005 emis autoarei reclamanților, respectiv: N- drum, E- M. M., S- Izlaz . A. (f. 23, 24 și 6).
Ulterior, pârâtului i-a fost emis titlului de proprietate nr. 3894/2004, contestat prin prezenta acțiune, cât privește suprafața de 0,25 ha „In grădină”, titlu în care vecinătățile acestei suprafețe sunt cele din fișa-proces verbal de punere în posesie, respectiv: N- drum, E- M. M., S- pășunea Primăriei Dolhasca, V- M. A..
Cu privire la excepțiile invocate de către pârât prin întâmpinarea depusă prin apărător ales, instanța le-a analizat și s-a pronunțat, prin încheierea de ședință din 15.02.2013 (f.37 dosar).
Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa interesului legitim al reclamanților, care potrivit disp.Legii 18/1991 ca terți vătămați în drepturile lor, nu pot folosi decât calea acțiunilor de drept comun și nu procedura prevăzută de legea specială, așa cum de altfel a reținut instanța în considerentele încheierii din 15.02.2013, nu este dată în cauză.
Au fost avute în vedere circumstanțele în care, acțiunile în anularea actelor de reconstituire sau constituirea dreptului de proprietate potrivit art. III din Legea 18/1991 modificată și completată prin Legea 169/1997, pot fi formulate și de orice persoane care justifică un interes legitim.
Interesul ce fundamentează o astfel de acțiune, trebuie să îndeplinească astfel următoarele condiții: să fie legitim, să fie personal, să fie născut și actual.
Ori, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin parcurgerea etapelor prevăzute imperativ de legea specială.
Autoarea lor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cu care a figurat împreună cu soțul și copiii săi în registrul agricol, i-a fost emis titlul de proprietate, a ocupat și lucrat terenul împreună cu reclamanții.
Mai mult decât atât, pârâtul atunci când a înțeles să conteste Hotărârile nr. 7993, nr. 7970 și nr. 7994/ 16.06.1993 ale Comisiei Județene, cauză ce a făcut obiectul dosarului 3531/1994 al Judecătoriei Suceava, nu a chemat în judecată și pe autoarea reclamanților, cea căreia potrivit adeverinței 42/1992 îi fusese recunoscut dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1,98 ha teren, din care 0,25 ha „La M.”, în litigiu (f. 8, 23).
Prin urmare, interesul reclamanților în promovarea acestei acțiuni, îndeplinește condițiile mai sus-menționate și așa cum s-a stabilit prin încheierea din 15.02.2013, excepțiile invocate de către pârât prin întâmpinare, sunt nefondate (f. 30, 37).
De observat, este și faptul că pârâtul M. D.C. nu a făcut dovezi cu privire la îndreptățirea sa de a stăpâni suprafețe de 0,25 ha teren la locul „La grădină”, că autorii săi ar fi figurat cu acest teren în registrul agricol și, că la căsătorie ar fi fost înzestrat cu această suprafață, așa cum a declarat martorul în fața instanței, în dosarul 3531/1994 al Judecătoriei Suceava, soluționat prin sentința civilă nr. 7946/1994( f.31-33 dosar).
Date fiind toate cele de mai sus reținute, în temeiul art. III alin. 1 lit. a pct.(ii) din Legea 18/1991 modificată și completată, coroborat cu dispozițiile art. 8, 9, 11 din Legea 18/1991 și art. 33, art. 36 din HG 890/2005, instanța a admis acțiunea.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul M. C. pe care a criticat-o pentru neegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că a fost chemat în judecată de către P. M. pentru constatarea nulității titlului său de proprietate,3894/2004 în sensul excluderii din acesta a suprafeței de 2500 m.p., care s-ar suprapune, peste o altă suprafață,egală, din titlul mamei sale,decedată, nr.1709/2005.
Prin întâmpinare, a invocat două excepții de inadmisibilitate a acțiunii reclamanților.
Prima are la bază dispozițiile Legii 18/1991 .republicată, potrivit cărora terții vătămați în drepturile lor ... nu pot folosi decât calea acțiunilor de drept comun, petitorii sau, după caz posesorii și nu procedura prevăzută în acest capitol. Excepția i-a fost respinsă prin încheierea din 15.03.2013, fără motivare.
Este evident că prin prezenta acțiune se urmărește apărarea dreptului de proprietate cu privire la cei 2500 m.p. dar acțiunea prevăzută de lege nu poate fi decât acțiunea în revendicare, de drept comun, iar nu cea prevăzută de legea funciară,legea specială.
Acest punct de vedere a fost exprimat și de C. Orășenescă Dolhasca, în „notele de concluzii”, care arată că „... titlul de proprietate nr.3894/15.04.2004 a fost eliberat în baza S C nr.7946/1994.pronunțată de Judecătoria Suceava,iar potrivit literaturii și practicii în materie, în cazul în care actele de reconstituirea dreptului de proprietate s-au emis în baza unei hotărâri judecătorești, intrată în puterea lucrului judecat, acțiunea în constatarea nulității absolute a acestor acte restituire este inadmisibilă, urmând ca terțele persoane prejudiciate să își valorifice drepturile lor pe calea unei acțiuni petitorii .
A doua excepție este lipsa interesului legitim, prevăzut în art. III, alin. 2 din Legea 169/1997 iar nu art. III din Legea 18/1991, modificată și completată prin Legea 169/1997 cum greșit a reținut instanța de fond.
În speță, interesul legitim ar putea fi susținut de suprapunerea celor două suprafețe și dacă această suprapunere ar leza drepturile petenților cu privire la această suprafață. Ori suprapunerea nu a fost probată pentru că numai o expertiză topometrică ar putea clarifica acest aspect, probă care nu a fost administrată . Faptul că vecinătățile celor două suprafețe de 2500 m.p..înscrise în cele două titluri, sunt identice nu înseamnă neapărat că acestea se suprapun, în tot ori în parte, pentru că încă din cele două titluri, rezultă că acele suprafețe se află în aceeași ., dar parcelele sunt diferite: el pe . petenții pe . diferite .
Petenții susțin că au în posesie terenul, îl folosesc, nu sunt tulburați de nimeni.
Și pe fond soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, se constituie într-o eroare gravă,care își are sorgintea în ignorarea primei excepții ridicate de .
Motivele de nulitate a unui titlu de proprietate, eliberat în condițiile legii funciare, nu pot fi decât cele cuprinse în art.3 al Legii nr. 169/1997 .
Ori, reclamanții nu au indicat nici un motiv de nulitate și instanța de fond în considerente sentinței, nu identifică și nu numește nici un motiv de nulitate din cele prevăzute de acest text de lege, nu se arată de ce el nu ar fi îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate.
Așa cum rezultă din titlul său, nr.3894/2004, emis înaintea titlului de proprietate nr.1609 /2010, având ca titular pe P. I., suprafața sa de 2500 m.p. se află în tarlaua (sola),14 și . suprafața de 2500 m.p. a reclamanților(mamei lor) se află în aceeași . nr.33 .
Așadar, amplasamentele sunt diferite și cauza a fost tratată cu superficialitate. Instanța trebuia să dispună, din oficiu, efectuarea unei expertize, singura probă care ar fi putut clarifica situația .
Proba testimonială, administrată în cauză, nu a fost utilă, adică pertinentă și concludentă, atâta timp cât ambele părți au fost îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, având terenul înscris în registrul agricol. Speța a fost abordată ca o acțiune în revendicare, timid s-a procedat la „compararea titlurilor .posesiilor „ . într-o astfel de acțiune, revendicarea, ascultarea martorilor își are rostul, poate fi pertinentă și concludentă, mai ales atunci când se impune compararea titlurilor, dar nu în prezenta speță.
Așa cum a arătat în întâmpinare și concluziile scrise, dreptul său de proprietate i-a fost reconstituit prin sentința civilă nr. 7945/1994 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă și care se bucură de autoritate de lucru judecat. Judecătoria Suceava a stabilit irevocabil că este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 2500 m.p. teren arabil, la locul „grădină” și nimeni, inclusiv instanța de fond, nu poate să reformeze această soluție decât pe calea unei contestații în anulare ori revizuire . Este total nepotrivită atitudinea instanței de fond de a face comentarii în legătură cu această sentință, inclusiv cu imputarea unei culpe, în seama sa, care ar fi trebuit să se judece și în contradictoriu cu autoarea petenților.
Reconstituirea dreptului de proprietate al autoarei petenților s-a făcut de către C. Dolhești, din . baza înscrierilor din registru, fără cenzura vreunei instanțe.
Chiar făcând abstracție de sentința 7945/1994, el a dovedit .prin înscrisurile depuse la dosar, că acest teren a aparținut părinților săi, că a fost înscris în registrul agricol. În atare situație, soluția legală și temeinică nu putea fi decât respingerea acțiunii ca nefondată.
P. cele învederate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în primul rând ca inadmisibilă, pe cele două excepții, și în subsidiar ca nefondată.
Intimații PAVAL MI HAI. PAVAL A., B. M.. P. E. si PAVAL P., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului nefondat si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare au arătat că,excepția de inadmisibilitate a formulării acțiunii lor nu este data în cauza, în mod temeinic a fost respinsă de către instanța de fond prin încheierea de ședința din data de 15.03.2013, încheiere care însă nu a fost recurată prin recursul ce a fost declarat în prezenta cauza.
Se motivează excepția prin prisma faptului ca ei nu pot utiliza calea acțiunii de constatare a nulității absolute a titlului emis paratului pe temeiul art. III din Legea nr. 169/1997, și că raportat la dispozițiile art. 60 din Legea nr. 18/1991, nu puteam folosi decât calea acțiunii de drept comun, în speța trebuind să intenteze o acțiune in revendicare.
Motivarea recurentului nu poate fi primită, întrucât deși acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătoreasca intrată în puterea lucrului judecat, aceasta nu le este opozabilă, nu au avut calitatea de parți în acel dosar, astfel că acea hotărâre nu le poate fi opusă decât ca o prezumție relativă.
Nici acțiunea în revendicare nu puteau a o intenta, întrucât aceasta ar presupune ca ei sa nu dețină terenul, să nu aibă posesia acestuia, aspect care nu se regăsește în cauză.
Dreptul lor de proprietate poate fi apărat și pe altă cale decât cea a acțiunilor de drept comun, astfel încât nu este data excepția.
Noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumita modalitate de respingere a cererii. Practic, apărarea formulata de către recurentul-pârât pe aceasta excepție nu este altceva decât apărare de fond si nicidecum excepție, astfel că acest prim motiv de recurs nu este întemeiat.
Si soluția dată excepției lipsei de interes a lor nu este dată și în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond.
Este dat interesul în promovarea litigiului pentru că deși exercită posesia terenului, dată fiind suprapunerea dintre titluri vor întâmpina probleme la înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciara, cu atât mai mult cu cât pârâtul a început demersurile pentru intabularea terenului, venind în acest sens cu un specialist topometrist pentru a face măsurătorile terenului pe care ei îl dețin si care este înscris si în titlul acestuia.
D. fiindcă sunt terți vătămați, se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 care pot solicita a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate.
Suprapunerea dintre cele doua terenuri este mai mult decât evidentă, aceasta a fost recunoscută de către pârâți, a fost demonstrată si prin proba testimonială si în acest sens nu se punea problema unei expertize topo-cadastrale, astfel ca nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Se invocă faptul că pârâului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința Judecătoriei Suceava, care se bucură de autoritate de lucru judecat si chiar dacă autoarea lor nu a fost parte în acel litigiu, nu putem invoca in prezentul litigiu inopozabilitatea acelei hotărâri.
Dar, sentința in baza căreia paratului i s-a reconstituit dreptul de proprietate si în care autoarea lor nu a avut calitatea de parte, judecata nefăcându-se in contradictoriu cu aceasta, se bucura doar de o prezumție relativa de autoritate de lucru judecat si nu ne poate fi opusa decât ca si proba, fata de care avem posibilitatea de a ne apară si de a aduce probe contrarii.
Acea judecată si implicit soluția a avut la baza doar declarația unui martor. Au arătat ca autorii lor au dobândit acest teren de la numitul M. G., încă din anul 1951 conform actului de vânzare cumpărare autentic depus la dosar.
Aceștia si-au înscris terenul in Registrul Agricol, figurând inclusiv in perioada 1959-1962, când l-au predat la CAP, terenul figurând la poziția „La M.”. După anul 1991, noua li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărâre a Comisiei județene de fond funciar Suceava, fiind eliberată adeverința provizorie de proprietate, ulterior fiindu-le emis si titlu de proprietate.
Pârâtul, prin probele administrate nu a reușit să facă dovada îndreptățiri la reconstituirea dreptului de proprietate, autorii acestuia figurând înscriși cu terenul doar în R.A. din perioada 1951-1955, pentru ca în anul 1951 aceștia au transmis autoarei lor dreptul de proprietate.
Or, in perioada anterioara cooperativizării, autorul pârâtului nu a avut teren în proprietate, nu l-a predat la CAP, nu a fost nici înzestrat, astfel că în cauză este evident dat motivul de nulitate absolută a titlului, respectiv art. III alin. 1 lit. a) pct. i) din Legea nr. 169/1997.
Faptul ca li s-a reconstituit dreptul de proprietate de către Comisia comunală de fond funciar Dolhești si nu de către Dolhasca nu justifica îndreptățirea pârâtului la reconstituire, întrucât așa cum corect s-a reținut de către prima instanța, inițial terenul se afla pe raza comunei Dolhești, după reorganizare, terenul fiind situat pe raza orașului Dolhasca.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr.3894/15.04.2004 emis în favoarea pârâtului M. D. C., în sensul excluderii din titlu a suprafeței de 0, 25 ha teren grădină situat intravilan, . Dolhești, învecinată cu M. M., pășune aparținând Primăriei Dolhasca și drum, motivând că terenul a constituit proprietatea părinților lor dobândit prin actul de vânzare cumpărare din data de 18.06.1951, conform procesului verbal nr.20 a Tribunalului Baia-Fălticeni, fiind în mod greșit inclus în titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii în susținerea căreia s-au invocat disp. art.60 din Legea nr.18/1991 republicată potrivit cărora „ Terții care au fost vătămați în drepturile lor prin hotărârea comisiei județene sau prin ordinul prefectului ori în alt mod, prin acte administrative prealabile ordinului, cum este cazul propunerilor primarului, și care nu aveau interes de a se adresa acestor organe, având deja un titlu de proprietate privată asupra terenului, ori li se recunoscuse un asemenea drept, potrivit legii, nu pot folosi decât calea acțiunilor de drept comun, petitorii sau, după caz, în special revendicare, și nu procedura prevăzută în acest capitol”, tribunalul constată că nu este întemeiată întrucât textul de lege sus citat a fost abrogat prin art.1 pct. 11 din Titlul IV din Legea nr.247/2005 .
Așa fiind, tribunalul va menține soluția primei instanțe de respingere ca neîntemeiată a acestei excepții, cu substituirea motivării în sensul mai sus arătat.
Nici excepția privind lipsa de interes a reclamanților în promovarea acțiunii nu este întemeiată, fiind corect respinsă de către prima instanță.
Astfel, deși reclamanții nu au motivat în drept acțiunea, situația de fapt prezentată se circumscrie cazurilor de nulitate a titlului de proprietate prevăzute de art. III al.1, lit.”a” din Legea nr.169/1997 modificată și completările ulterioare care prevăd că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Potrivit art. III al.2 din Legea nr.169/1997, nulitatea titlului de proprietate poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Reconstituirea Proprietăților și alte persoane care justifică un interes legitim.
Persoanele care justifică un interes legitim în accepțiunea textului delege sus citat, sunt acele persoane care au fost prejudiciate prin acte de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanei chemate în judecată, înțelegând prin aceasta orice persoană ale cărei drepturi sau interese au fost încălcate sau nesocotite la eliberarea titlului de proprietate contestat.
Prin urmare, reclamanții justifică interes în promovarea acțiunii, prin titlul de proprietate nr.1709/18.05.2005 emis după autoarea lor P. D. I. prin care dovedesc că le-a fost recunoscut în condițiile Legii nr.1/1991, dreptul de proprietate ce le este lezat prin emiterea titlului de proprietate a cărui anulare solicită.
Din moment ce reclamanții justifică interes în promovarea acțiunii pentru anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului, acțiunea acestora nu poate fi considerată ca inadmisibilă, o astfel de soluție echivalând cu negarea dreptului privind accesul liber la justiție consacrat, prin art.21 din Constituția României, lucru ce nu este posibil.
Demersul judiciar inițiat de reclamanți se întemeiază pe dispozițiile art. III al.1 lit.”a”din Legea nr.169/1997 pentru modificarea completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, astfel că susținerea pârâtului recurent în sensul că raporturile litigioase dintre părți ar putea fi rezolvate numai pe calea unei acțiuni în revendicare, nu poate fi reținută în contextul în care dreptul de proprietate al reclamanților poate fi apărat și prin acțiunea de față.
Reclamanții nici nu ar putea uza de acțiunea în revendicare întrucât din probele administrate în cauză rezultă că au posesia terenului, iar acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului care a pierdut posesia bunului împotriva posesorului neproprietar.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamanții sunt moștenitorii defunctei P. D. I. după care s-a emis titlul de proprietate nr.1709/18.05.2005 cu privire la suprafața de1,98 ha teren dispusă în mai multe trupuri, în intravilanul și extravilanul . Dolhești, județul Suceava, în care se include și terenul în litigiu în suprafață de 0,25 ha grădină situat intravilan „La M.”, poz.1 din titlul de proprietate aflat în copie la fila 6 dosar fond.
Titlul de proprietate a fost emis în baza evidențelor din Registrul Agricol, din anii 1959-1962, cu respectarea dispozițiilor art.8,9, 11 din Legea nr.18/1991 și art.33, 36 din H.G nr.891/2005 privind Regulamentul de punere în aplicare a legilor fondului funciar.
Astfel, dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost recunoscut autoarei reclamanților P. D. I. prin adeverința de proprietate nr.41/10.12.1999(f.8 ds. fond), aceasta a fost pusă în posesie prin procesul verbal încheiat de C. de fond funciar Dolhasca la data de 24.11.2004 (f.7 ),procedura de reconstituirea dreptului de proprietate fiind finalizată prin emiterea Titlului de proprietate nr.1709/18.05.2005 (f.6 ds. fond).
La baza emiterii Titlului de proprietate nr.3894/15.04.2004 emis în favoarea pârâtului M. D. C. a stat sentința civilă nr.7946/31.10.1994 a Judecătoriei Suceava prin care pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 0,45 ha teren agricol, din care 0,25 ha situat la locul numit „ În grădină”( terenul aflat în litigiu), reținându-se că anterior cooperativizării, petentul a fost înzestrat cu acest teren de către părinții săi (f. 23 ds. fond).
Această sentință nu este opozabilă reclamanților din prezenta cauză, așa încât creează în favoarea pârâtului o prezumție relativă de proprietate ce poate fi răsturnată de către reclamanți prin administrarea probei contrare, probă care a fost făcută în cauză,părinții reclamanților fiind cei care au predat terenul la C.A.P și l-au înscris în Registrul Agricol din perioada 1959-1962( d.45 ds. fond).
Terenul nu figurează în Registrul Agricol din anii 1959-1962 pe numele pârâtului sau a autorilor săi, în considerentele sentinței civile nr.7946/31.10.1994 a Judecătoriei Suceava prin care pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate se reține că, acesta a dobândit terenul prin înzestrare de la părinți iar prin recursul formulat, pârâtul a susținut că terenul figurează în Registrul Agricol pe numele fratelui său I. întrucât „ părinții au murit în război”.
P. considerentele expuse rezultă că pârâtul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, titlul de proprietate fiind emis în favoarea sa cu încălcarea dispozițiilor art. III al.1 lit.”a” din legea nr.169/1997.
Contrar susținerilor pârâtului recurent, suprapunerea terenurilor din cele două titluri de proprietate este clar dovedită, în condițiile în care vecinătățile menționate în cele două titluri de proprietate sunt absolut identice .
Astfel,în ambele titluri de proprietate, vecinii parcelei de 2500 mp teren situat intravilan sunt: drum comunal la Nord, M. M. la Este, izlaz comunal la Sud și M. A. la Vest (f.6 și f. 25 dosar fond).Prin urmare administrarea probei cu expertiza topo - cadastrală pentru identificarea terenului și stabilirea dublei reconstituiri a dreptului de proprietate,nu este utilă soluționării cauzei.
Nici critica referitoare la faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut de către Comisia comunală de fond funciar Dolheștiși și nu de către C. de fond funciar Dolhasca nu poate fi reținută, întrucât dreptul de proprietate în favoarea autoarei reclamanților a fost validat prin Hotărârea Comisei județene Suceava și așa cum corect a reținut prima instanță, inițial terenul s-a aflat pe raza comunei Dolhești iar după reorganizare, este situat pe raza comunei Dolhasca.
P. aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 all.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
P. aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de declarat pârâtul M. C., domiciliat în ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr.863 pronunțată la data de 29.04.2013 de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._, intimați fiind reclamanții P. M., domiciliat în G., ., . b, ., P. A., domiciliată în mun. Timișoara, ., ., județul T., B. M., domiciliată în comuna Verești, .,județul Suceava, P. E., domiciliată în mun. Fălticeni, ..2B, ., județul Suceava, P. P., domiciliat în . Dolhești, județul Suceava și pârâtele C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dolhasca și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 12.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. M. I. G. G. D.
Grefier,
S. A.
RED.IG/Tehnored.SA/2ex/09.12.2013/Judecător fond S. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 169/2012. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 3945/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
