Pretenţii. Sentința nr. 3945/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3945/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 140/2014
Dosar nr._ -pretenții-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.140
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014
Președinte S. A.
Judecători C. L.
V. E. L.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta M. S. prin primar, împotriva sentinței civile nr. 3945 din 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta Asociația de proprietari nr.24 S. și pârâtul P. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat K. C. pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că prin serviciul registratură reclamanta intimată Asociația de Proprietari nr.24 S. a depus la dosar întâmpinare.
Întrebat fiind, apărătorul reclamantei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei intimate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, conform celor arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 11.02.2013 sub nr._, reclamanta ASOCIATIA DE P. NR.24 S. în contradictoriu cu pârâtul M. S. și P. E. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_,69 lei reprezentând 8606,52 lei cheltuieli comune aferente perioadei ianuarie 2009-octombrie 2012 și 2050,17 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că, deși pârâtul M. S. are calitatea de proprietar al locuinței situate în mun. S., ., nr.41, ., . a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități și nu a reclamat disfuncționalități în prestarea serviciilor, pentru perioada nominalizată nu a efectuat plați în cuantumul prevăzut în listele de plată lunare.
A mai arătat și faptul că pârâtul M. S. a încheiat un contract de închiriere cu numitul P. E., respectiv contractul 1891/23.02.2004.
Pârâtul M. S., legal citat a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru pretențiile reclamantului începând cu luna ianuarie 2009..
La termenul din 28.03.2013 reclamanta a depus precizări la acțiune prin care a indicat faptul că solicită obligarea prim pârâtei M. S. la plata sumei de 6302,01 lei cheltuieli comune aferente perioadei 1 februarie 2010 -31 ianuarie 2013 și 3344,25 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată (f.61-62).
La data de 24.04.2013 prim pârâtul M. S. a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtului P. E. solicitând obligarea acestuia la plata sumelor solicitate de reclamantă, motivat de faptul că acesta a beneficiat de utilitățile apartamentului în cauză în temeiul contractului de închiriere.
Pârâta a mai precizat că nu mai insistă în excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei motivat de faptul că aceasta și-a precizat cuantumul pretențiilor și perioada de calcul a acestora.
P. sentința civilă nr. 3945 din 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria S. s-a admis cererea având ca obiect „pretenții” astfel cum a fost precizată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 24 S., în contradictoriu cu pârâtul M. S. – prin P., pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 6302,01 lei reprezentând cheltuieli comune aferente perioadei 01.02._13 și a sumei de 3344,25 lei penalități de întârziere aferente cheltuielilor comune de mai sus calculate din 12.05.2010 până la 28.02.2013 .
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. S. – prin P. în contradictoriu cu chematul în garanție P. E., chematul în garanție fiind obligat la plata către pârât a sumei de 6302,01 lei reprezentând cheltuieli comune aferente perioadei 01.02._13 și a sumei de 3344,25 lei penalități de întârziere aferente cheltuielilor comune de mai sus calculate din 12.05.2010 până la 28.02.2013, sume la care pârâtul a fost obligat prin prezenta la plată către reclamant .
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Chematul în garanție a fost obligat la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cheltuieli de judecată la care pârâtul a fost obligat prin prezenta față de reclamant.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele;
În fapt, pârâtul M. S. este proprietarul apartamentului nr. 13 din S., ., nr.41, .. S., arondat Asociației de P. nr. 24 S., beneficiind de serviciile prestate de furnizorii de utilități.
În această calitate, potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007, pârâții sunt obligați la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune. Titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plată, conform art.25 alin.1 din H.G. nr.1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, membrii asociației având obligația de a achita sumele în termen 20 de zile de la afișarea listei. În caz de neplată, proprietarii pot fi acționați în justiție de către Asociația de Proprietari (art.50 alin.1 din Legea 230/2007). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr.230/2007, intrată în vigoare în august 2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Instanța a reținut, de asemenea, faptul că pârâtul nu a contestat, în condițiile art. 12 pct. a lit. d din HG nr. 1588/2007, calculul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere în termenul legal de 10 zile de la afișarea listelor de plată, însușindu-și astfel obligația de plăti sumele înscrise în listele afișate.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Din înscrisurile depuse la dosar, extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție (f. 10-55, 65-67), coroborate cu atitudinea procesuală a pârâtului, instanța a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere pentru perioada 1 februarie 2010 -31 ianuarie 2013, deși a apartamentul proprietatea pârâtului a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități.
Împrejurarea neachitării acestei datorii este confirmată de către probele administrate.
Astfel, în lumina art. 1082 C.civ. sub aspect probatoriu, creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea ei . Cum însă, în cauză pârâtul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
În ceea ce privește plata penalizărilor de întârziere, instanța a constatat că prin hotărârile adunării generale a asociației (f. 81-89, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 85/2001 (reiterate de art. 49 din Legea nr. 230/2007) precum și cu prevederile art. 25 din H.G. nr. 400/2003, s-a stabilit penalizarea restanțierilor cu 0,04% pentru fiecare zi de întârziere la plata cotelor de întreținere pentru anii 2013, 2012, penalizarea restanțierilor cu 0,2% pentru fiecare zi de întârziere la plata cotelor de întreținere pentru anii 2011, 2010, modul de calcul prevăzut imperativ de normele menționate fiind respectat de reclamantă, așa cum reiese din copiile listelor de plată privind cheltuielile comune. D. urmare pârâtului i-au fost stabilite penalități în cuantum de 3344,25 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada calculate din 12.05.2010 până la 28.02.2013 (f. 91-92), aferente debitului restant.
În consecință, față de cele reținute de mai sus și în temeiul art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta ASOCIATIA DE P. NR.24 S. în contradictoriu cu pârâtul M. S. și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6302,01 lei reprezentând cheltuieli comune aferente perioadei 01.02._13 și sumei de 3344,25 lei penalități de întârziere aferente cheltuielilor comune de mai sus calculate din 12.05.2010 până la 28.02.2013.
Instanța a reținut că între pârâtul M. S. și chematul în garanție P. E. a fost încheiat contractul de închiriere locuință 1391/1.02.2005, potrivit căruia una din obligațiile chematului în garanție este de a achita cheltuielile apartamentului în care locuiește, respectiv apartamentul nr. 13 din S., ., nr.41, ., .. S., arondat Asociației de P. nr. 24 S..
Având în vedere clauzele contractului de închiriere 1391/1.02.2005, instanța a constat întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. S. .
Instanța nu a putut dispune obligarea directă a chematului în garanție față de reclamantă ci doar față de prim pârât, pentru că nu există raporturi juridice între reclamantă și chematul în garanție. În cauză sunt două raporturi juridice distincte unul între reclamantă și pârât și unul între pârât și chematul în garanție.
În baza art. 274 C.pr.civ., având în vedere faptul că pârâtul a căzut în pretenții a dispus și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( onorar avocat f. 97,98) și în temeiul art. 60 C.pr.civ., având în vederea soluția pe cererea de chemare în garanție a obligat chematul în garanție la plata către pârât a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cheltuieli de judecată la care pârâtul a fost obligat prin prezenta față de reclamant.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta M. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său (fil.3-5), pârâta a arătat că prin acțiunea promovată, Asociația de proprietari nr. 24 S. a solicitat obligarea Municipiului S. la plata debitelor restante aferente perioadei 1 februarie 2010 - 31 februarie 2013 datorate pentru apartamentul nr. 13 situat în municipiul S. . nr. 41, .. Instanța a admis acțiunea reclamantei obligând instituția lor la plata sumelor solicitate, admițând în același timp și cererea lor îndreptată împotriva chematului în garanție, chiriașul P. E..
În mod nelegal instanța a admis acțiunea reclamantei, în pofida recunoșterii obligațiai chiriașului, chematul în garanție, de a achita sumele ce fac obiectul cererii. Chiar legislația specifică asociațiilor de proprietari - Legea nr. 230/2007 și Normele de aplicare - prevăd expres că reclamanta are posibilitatea de a se îndrepta împotriva chiriașului, cel care a beneficiat de serviciile prestate prin intermediul asociației.
A învederat instanței despre existența contractului de închiriere încheiat cu chematul în garanție, P. E.. Consideră că în mod greșit instanța a admis atât cererea reclamantei cu consecința obligării instituției lor la plata sumelor de bani înscrise în cerere, cât și cererea de chemare în garanție. Afirmă instanța că nu se putea obliga direct chematul în garanție la plata către asociație a sumelor pretinse, neexistând raport legal între acestea. Dar, există în legislația specifică HGR nr. 400/2003 -, cât și a celor actuale - Legea nr._, posibilitatea asociației de a se îndrepta direct împotriva chiriașului.
P. obligarea directă a chiriașului la plata sumelor reprezentând cheltuieli comune s-ar evita o executare silită succesivă, acoperirea debitelor fiind asigurată direct prin obligarea exclusivă a chiriașului la plata acestor sume.
În plus, asociația de proprietari în cauză a neglijat total calitatea de proprietar a municipalității cu privire la acest apartament. Astfel, atât în baza prevederilor legale anterioare HGR nr. 400/2003 -, cât și a celor actuale - Legea nr. 230/2007 - asociația de proprietari este condusă de adunarea generală, formată din toți proprietarii. Ori, M. S., în calitate de proprietar al apartamentului pus în discuție nu a fost convocat niciodată la adunările generale ale asociației, în cadrul cărora au fost adoptate hotărâri cu privire la fondurile bănești ale asociației, cuantumul penalităților percepute, ori pragul de contribuție al fiecărui proprietar la plata cheltuielilor administrative, cheltuieli care acum îi sunt imputate prin cererea de chemare în judecată.
Acest aspect are relevanță în contextul în care deși legea oferă posibilitatea reclamantului de a se îndrepta împotriva chiriașului, acesta alege calea acțiunii directe împotriva municipalității, deși manifestă o atitudine ignorantă față de drepturile de reprezentare ale acesteia la nivelul asociației de proprietari.
Având în vedere faptul că în speța de față sunt aplicabile dispozițiile art. 1092 Cod Civil, potrivit cărora «orice plată presupune o datorie «, consideră că debitor în cauză este chiriașul, beneficiar al serviciilor prestate de furnizori prin intermediul asociației de proprietari.
Față de cele mai sus expuse și, având în vedere că în speța de față sunt aplicabile dispozițiile art.1092 Cod Civil, potrivit cărora «orice plată presupune o datorie«, consideră că debitor în cazul de față este chiriașul, beneficiar al serviciilor prestate de furnizori prin intermediul asociației de proprietari, motiv pentru care, a solicitat admiterea prezentului recurs și respingerea acțiunii îndreptate împotriva Municipiului S. ca nefondată.
În drept, a invocat disp.art.3041 Cod Procedură Civilă. De asemenea, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 Cod Procedură Civilă.
P. întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta intimată ASOCIATIA DE P. NR. 24, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că din analiza motivelor invocate în memoriul de recus depus de pârâtă, nu se desprinde nici un argument de fapt sau de drept care să atragă desființarea hotărârii recurate.
Astfel, invocă pârâta ca prim motiv de recurs că, s-ar fi impus obligarea chiriașului pârâtei la plata contravalorii cheltuielilor de întreținere și comune neachitate, datorate pentru imobilul situat în M. S., ., nr. 41, . a pârâtei M. S. - prin primar, invocând existența contractului de închiriere încheiat între pârâtă și chiriașul P. E.. Ori, existența contractului de închiriere a locuinței, naște raporturi juridice între pârâtă și chiriaș, nicidecum între chiriaș și reclamantă, fapt reținut și analizat în mod temeinic de instanța de fond.
Mai susține pârâta recurentă că, prevederile legale în vigoare, ar deschide reclamantei calea acționării în instanță a chiriașului, invocând generic dispozițiile HG 400/2003 și ale Legii nr. 230/2007, fără a indica care este textul de lege inserat în aceste legi care să prevadă acest lucru. Dimpotrivă, disp. art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, prevăd expres că "Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit ", neexistând o dispoziție contrară acesteia, astfel că nici această susținere a pârâtei recurente nu este fondată.
De altfel, contrar susținerilor din recurs, pârâta însăși a comunicat reclamantei, prin adresa nr._/31.07.2013, care este procedura de urmat în cazul în care se urmărește recuperarea sumelor restante datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere de la chiriașii primăriei, cu specificația că în astfel de litigii se va chema în judecată M. S. - prin primar și nu chiriașul.
Pe de altă parte, în fața instanței de fond, prin întâmpinarea formulată, pârâta M. S. - prin primar, nu a negat existența debitului, formulând cerere de chemare în garanție a chiriașului P. E., prin care a solicitat instanței a dispune obligarea chematului în garanție la plata sumelor datorate reclamantei cu titlu de cheltuieli de întreținere și comune. Cererea pârâtei a fost admisă, și ca urmare a admiterii cererii de chemare în judecată, chematul în garanție a fost obligat la rândul său la plata către pârât a sumelor datorate reclamantei. P. urmare, opoziția pârâtei, față de admiterea acțiunii, formulată în recurs, este vădit nefondată.
Nu prezintă nici o relevanță pentru admiterea acțiunii, susținerile pârâtei recurente privitoare la recuperarea debitelor prin procedura executării silite, la care pot recurge părțile litigante în cazul refuzului îndeplinirii obligației de plată de bună voie.
A mai arătat pârâta că nu ar fi fost convocată la adunările generale ale asociației de proprietari, în cadrul cărora s-au adoptat hotărâri cu privire la fondurile bănești ale asociației, cuantumul penalităților percepute, pragul de contribuție al fiecărui proprietar la plata cheltuielilor administrative și că în mod injust acum îi sunt imputate a plăti astfel de cheltuieli prin cererea de chemare în judecată, atâta vreme cât reclamanta ar fi avut o atitudine ignorantă față de drepturile pârâtei. Aceste susțineri nu au nici o relevanță în cauză, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, în condițiile în care, deși normele legale permit pârâtei să conteste cuantumul cheltuielilor comune în termen de 10 zile de la afișare, pârâta nu a contestat niciodată acest cuantum. Pe de altă parte, convocările la adunările generale ale asociației de proprietari s-au făcut întotdeauna conform legislației în vigoare, cu înștiințarea prin convocatoare a locatarilor și cu invitarea directă a pârâtei la toate aceste adunări, la care întotdeauna a participat și un reprezentant al municipalității, astfel că susținerile sunt și pentru aceste motiv nefondate.
Pârâtul intimat P. E., deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar pentru a-și exprima poziția față de recursul declarat.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar, tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Contrar susținerilor recurentei este a se observa că instanța de fond a realizat o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr.230/2007, ale H.G.R. nr.400/2003 și ale art.1092 din Codul civil.
Astfel, dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.230/2007 prevăd expres că „Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.”
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că pârâtul M. S. și nu chematul în garanție P. E. este proprietarul apartamentului nr. 13 din S., ., nr.41, ., .. S., arondat Asociației de P. nr. 24 S., beneficiind de serviciile prestate de furnizorii de utilități.
În această calitate, potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007, e de necontestat că trebuie obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune, titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezentându-l listele de plată, conform art.25 alin.1 din H.G. nr.1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, membrii asociației având obligația de a achita sumele în termen 20 de zile de la afișarea listei. În caz de neplată, proprietarii pot fi acționați în justiție de către Asociația de Proprietari (art.50 alin.1 din Legea 230/2007). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr.230/2007, intrată în vigoare în august 2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Instanța reține, de asemenea, faptul că pârâtul nu a contestat, în condițiile art. 12 pct. a lit. d din HG nr. 1588/2007, calculul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere în termenul legal de 10 zile de la afișarea listelor de plată, însușindu-și astfel obligația de plăti sumele înscrise în listele afișate, iar termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție (f. 10-55, 65-67), din atitudinea procesuală a pârâtului, instanța reține că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere pentru perioada 1 februarie 2010 -31 ianuarie 2013, deși apartamentul proprietatea sa a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități, iar împrejurarea neachitării acestei datorii este confirmată de către probele administrate.
În ceea ce privește plata penalizărilor de întârziere, tribunalul constată că prin hotărârile adunării generale a asociației (f. 81-89, în conformitate cu dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 85/2001 (reiterate de art. 49 din Legea nr. 230/2007) precum și cu prevederile art. 25 din H.G. nr. 400/2003, s-a stabilit penalizarea restanțierilor cu 0,04% pentru fiecare zi de întârziere la plata cotelor de întreținere pentru anii 2013, 2012, penalizarea restanțierilor cu 0,2% pentru fiecare zi de întârziere la plata cotelor de întreținere pentru anii 2011, 2010, modul de calcul prevăzut imperativ de normele menționate fiind respectat de reclamantă, așa cum reiese din copiile listelor de plată privind cheltuielile comune. D. urmare întemeiat pârâtului recurent i-au fost stabilite penalități în cuantum de 3344,25 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada calculate din 12.05.2010 până la 28.02.2013 (f. 91-92), aferente debitului restant.
Tribunalul reține apoi că între pârâtul M. S. și chematul în garanție P. E. a fost încheiat contractul de închiriere locuință 1391/1.02.2005, potrivit căruia una din obligațiile chematului în garanție este de a achita cheltuielile apartamentului în care locuiește, respectiv apartamentul nr. 13 din S., ., nr.41, ., .. S., arondat Asociației de P. nr. 24 S..
Date fiind clauzele contractului de închiriere 1391/1.02.2005, se apreciază că, raportat la prevederile art. 60 C.pr.civ. rap. la art. 969 C. civ, întemeiat a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. S., chematul în garanție fiind obligat la plata către pârât a sumei de 6302,01 lei reprezentând cheltuieli comune aferente perioadei 01.02._13 și sumei de 3344,25 lei penalități de întârziere aferente cheltuielilor comune de mai sus calculate din 12.05.2010 până la 28.02.2013, sume la care pârâtul a fost obligat la plată către reclamant.
Contrar susținerilor din recurs, în mod just nu s-a dispus obligarea directă a chematului în garanție față de reclamantă ci doar față de prim pârât, câtă vreme nu există raporturi juridice între reclamantă și chematul în garanție.
Susținerile recurentei că, potrivit dispozițiilor art.1092 Cod civil, debitor este chiriașul respectiv intimatul P. E. și că acesta trebuia obligat la plata cheltuielilor de întreținere restante către reclamantă, nu pot fi primite de instanța de recurs.
Se apreciază, în acest sens, că față de dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.230/2007, debitor al obligației față de reclamantă este proprietarul imobilului, respectiv pârâta recurentă și nicidecum chematul în garanție, care nu are stabilite raporturi juridice cu reclamanta intimată; aspect de altfel, reținut în mod corect de instanța de fond.
Este a se observa în acest sens, că, prin întâmpinarea formulată, pârâta M. S. - prin primar, nu a negat existența debitului, ci a formulat doar cerere de chemare în garanție a chiriașului P. E..
A mai criticat pârâta și faptul că nu ar fi fost convocată la adunările generale ale asociației de proprietari, în cadrul cărora s-au adoptat hotărâri cu privire la fondurile bănești ale asociației, cuantumul penalităților percepute, pragul de contribuție al fiecărui proprietar la plata cheltuielilor administrative și că în mod injust acum îi sunt imputate a plăti astfel de cheltuieli prin cererea de chemare în judecată, atâta vreme cât reclamanta ar fi avut o atitudine ignorantă față de drepturile pârâtei. Aceste susțineri nu vor fi primite de instanța de recurs, ele neavând nici o relevanță în cauză, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, în condițiile în care, deși normele legale au permis pârâtei să conteste cuantumul cheltuielilor comune în termen de 10 zile de la afișare, pârâta nu a contestat niciodată acest cuantum. Pe de altă parte, a rezultat din probe că, toate convocările la adunările generale ale asociației de proprietari s-au făcut întotdeauna conform legislației în vigoare, cu înștiințarea prin convocatoare a locatarilor și cu invitarea directă a pârâtei la toate aceste adunări, la care întotdeauna a participat și un reprezentant al municipalității, astfel că susținerile sunt și pentru aceste motiv nefondate.
În contextul tuturor celor arătate, găsind că motivațiile recurentei sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza disp.art.312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenții, în baza disp.art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul recurent să achite reclamantei intimate Asociația de Proprietari nr.24 S., suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 14 dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta M. S. prin primar, cu sediul în mun.S., ..5A, jud.S., împotriva sentinței civile nr. 3945 din 27 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta Asociația de Proprietari nr.24 S., cu sediul în mun.S., ..1, ., jud.S., și pârâtul P. E., domiciliat în mun.S., ., nr.41, ., ..
Dispune obligarea pârâtului recurent să achite reclamantei intimate suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 21 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. C. L. V. E. L. R. M.
Red.C.L.
Jud.Cayacu A.
Tehnored.R.M.
2 ex.06.02.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2412/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 2363/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
