Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2354/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 2354/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2354/2013

Dosar nr._ - revendicare imobiliară -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2354

Ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: G. F. F. JUDECĂTOR: C. M. N.

JUDECĂTOR: F. L.

GREFIER: Ș. L. G.

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta M. M., cu domiciliul ales la cabinet de avocat G. E., din municipiul Suceava, Bulevardul G. E., nr.48, . B, . împotriva sentinței civile nr. 938 din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimat fiind pârâta S. C. T. S.R.L SUCEAVA, cu sediul în municipiul Suceava, ..11 A, Birou 2, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. E. pentru recurenta reclamantă și avocat D. V. pentru intimata pârâtă, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri, probe de solicitat sau excepții de invocat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat G. E. pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și admiterea acțiunii principale cu obligarea pârâtei la a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 0,53 ha teren situat în localitatea Ilișești, în sola „Față Fermă”, învecinată cu . N și E, drum la S și I. E. la V și să se dispună radierea din CF 3074 a . parcelei funciare 3853 de pe numele . suprafața identică cu parte din terenul revendicat.

Apreciază că acțiunea în revendicare este o acțiune corect formulată, apreciind că M. M. indubitabil a făcut dovada faptului că este proprietara suprafeței de 0,53 ha teren situată în localitatea Ilișești, sola „F. ferma” conform titlului de proprietate nr.2211/2000.

Acest fapt rezultă și din conținutul deciziei civile nr. 873/01 august 1994 a Comisiei Județean de fond funciar Suceava ( fila 8 ds. fond) prin care s-a aprobat ca recurenta să devină acționar la S.C. PRODINCOM S.A, această decizie nefiind contestată de societatea anterior menționată.

Apoi, la fila 9 ds. fond există depus contractul de locațiune nr.1398/1995 din care rezultă că S.C. Prodincom S.A. are calitatea de arendaș cu privire la suprafața de teren în litigiu, aspect ce conduce la simpla concluzie că, în cazul în care S.C. Prodincom S.A era proprietarul terenului, de ce a acceptat calitate de arendaș, de primitor în arendă a suprafeței e teren proprietatea recurentei.

Față de soluțiile anterioare pronunțate în speță ( fila 29 – sentința civilă nr. 3574/10.09.2002 + 31 ds. fond- sentința penală nr.1102/12 noiembrie 2003) și în contextul deținerii efective a suprafeței de teren, s-a eliberat titlul de proprietate nr.2211 din 15.09.2000 ( fila 10. ds. fond) prin care se dovedește fără tăgadă faptul că recurenta reclamantă a făcut dovada deplină a dreptului său de proprietate.

De altfel, la filele 86-87 ds. fond s-a depus tabelul care conține locatorii acționari.

Din punctul său de vedere la instanța de fond se impunea a se avea în vedere că pârâta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că este proprietara suprafeței de teren în litigiu și că acesta ulterior a intrat în mod legal în proprietatea S.C. Prodincom S.A. fosta I.A.S. Suceava, care nu a prezentat nici un titlu de proprietate privind dobândirea legală a terenului potrivit art.6 din Legea nr.213/1998.

De reținut este faptul că nici statul prin fostul I.A.S. nu a prezentat un act de proprietate valabil în baza căruia a dobândit terenul, în aceste condiții însăși întabularea terenului este viciată ca urmare a nerespectării condițiilor prevăzute de Legea nr.213/1998.

Este real că între părți existaseră 2 dosare penale în care s-a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale în ceea ce o privește pe reclamantă.

Astfel, față de probatoriul administrat la instanța de fond ( fila 35) apreciază că întabularea din anul 2005 dovedește reaua credință a S.C. Prodincom S.A..

Nu în ultimul rând referitor la protocolul la care s-a făcut referire în cuprinsul sentinței civile recurate, respectiv protocolul de predare-primire încheiat între fosta . ADS privind terenurile proprietate de stat care fac parte din domeniul public sau privat al statului care a stat la baza schimbului făcut de antecesorii acestora, acesta excede cadrului procesual dedus judecății și nu constituie nici titlu de proprietate și nici un inventar al terenurilor deținute de S.C. Prodincom S.A.

În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile pronunțate de instanța de fond și în rejudecare admiterea acțiunii și obligarea pârâtei de a lăsa reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 0,53 ha teren situat în localitatea Ilișești, în sola „Față Fermă”, învecinată cu . N și E, drum la S și I. E. la V și să se dispună radierea din CF 3074 a . parcelei funciare 3853 de pe numele . suprafața identică cu parte din terenul revendicat. Depune concluzii scrise (filele18-20). Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la fila 21 dosar.

Avocat D. V. pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat.

În primul rând încunoștiințează instanța de control judiciar că apărătoarea recurentei reclamante a expus la termenul de astăzi cu totul alte motive de recurs decât cele consemnate în cererea de recurs astfel încât față de cele consemnate în petit s-au invocat motive ce nu țin de fondul dreptului dedus judecății, apreciind că aceste motive trebuiau invocate în conformitate cu disp. art.303 alin.1 Cod Procedură Civilă prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, la termenul de astăzi nemaiputându-se discuta altceva decât cel trei motive de casare așa cum apar în cererea de recurs respectiv prev. de art.304 pct. 4 Cod proc. civilă, cel prev. de art. 304 pct. 6 Cod Proc. Civilă și cel prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă.

Instanța de fond a apreciat după compararea titlului că preferabil este titlul pârâtei, astfel apreciind că nu s-a intrat sub autoritatea altei puteri judecătorești.

Avocat G. E. pentru recurenta reclamantă, în replică menționează că nu a susținut alte motive de recurs ci doar a procedat la detalierea celor deja formulate în scris.

Instanța având în vedere faptul că apărătorul ales al pârâtei solicită instanței să analizeze dacă recurenta reclamantă a invocat sau nu pe cale separată noi motive de ordine publică în considerarea art.304 pct.7 Cod Procedură Civilă, va dispune în consecință.

Avocat D. V. pentru intimata pârâtă reiterează faptul că dispozițiile legale în materie arată că instanța de judecată este cea care dă eficiență titlului de proprietate cel mai bine caracterizat atunci când două titluri de proprietate sunt opozabile, pe baza probelor administrate, inclusiv a raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul topo P. C. în care s-a reținut că terenul în litigiu de 5.300 mp de la locul „Față fermă" înscris în titlul de proprietate emis pe numele reclamantei nu face parte din suprafața totală predată prin protocolul nr.1252/09.11.1999 de la . Comisia Locală de fond funciar Ilișești în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru toți cei 26 de acționari la . apar în anexa 4 la protocol (f.106 dosar fond), deoarece amplasamentul suprafeței de 35, 46 ha predate prin protocol, se află în tarlaua „C.", care are un alt amplasament decât cel de la locul „Față Fermă", nu înseamnă că instanța s-a substituit Comisiei Local de Fond Funciar în stabilirea amplasamentului, aceasta nefăcând decât să examineze probatoriul administrat în cauză.

De altfel raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul topo P. C. care a fost validat de instanța de judecată nu a fost contestat de niciuna dintre părțile litigante.

Este real faptul că recurenta reclamantă a fost acționar la S.C. Prodincom S.A. pentru ca ulterior prin protocolul nr.1252/09.11.1999( fila 98 ds. fond) să-i fie pus la dispoziție în calitate de acționar terenul de la punctul „C.” situat la 5 km distanță de zona în litigiu, astfel reclamanta a fost pusă în posesie de Comisia comunală Ilișești cu . amplasată la podul de la Ilișești, la o distanță de aproximativ 5 km față de terenul proprietatea societății pârâte.

Pârâta a arătat că nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei reconstituit pentru 0,53 ha, doar amplasamentul acestuia, astfel cum s-a făcut punerea în posesie efectivă, este altul decât cel pretins de către reclamantă și nu a fost inclus în protocolul de predare-primire încheiat între fosta . ADS privind terenurile proprietate de stat care fac parte din domeniul public sau privat al statului care a stat la baza schimbului făcut de antecesorii acestora.

Instanța de fond a procedat la compararea titlurilor și a considerat că trupul de teren „La Fermă” nu a fost predat în conformitate cu protocolul anterior menționat astfel încât a apreciat că, plecând de amplasamentul terenului în litigiu la care ar fi îndreptățite părțile, pârâta este singura care justifică dreptul de proprietate pe actualul amplasament ceea ce conferă preferință titlului său de proprietate față de titlul reclamantei care ar fi fost îndreptățită la o suprafață de 5300 m.p. teren însă într-un alt loc.

Pe calea unei cereri reconvenționale formulate ulterior nu s-a mai cerut nimic ci doar s-au făcut apărările și s-a reținu că referitor la capătul de cerere subsidiar se impunea ca acesta să fie respins ca urmare a respingerii capătului de cerere principal.

Real este faptul că posesia nu are nici o legătură cu proprietatea, în speță aplicându-se principiul relativității hotărârilor judecătorești.

De altfel, referitor la faptul că prin sentința penală nr. 1102/12.12.2003, pronunțată în dosarul nr.2860/2003 în care reclamanta a fost judecată pentru tulburare în posesie, prev. de art.220 cod penal, a fost achitată nu înseamnă că prin această hotărâre s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că este proprietara terenului, recurenta omițând cu bună știință să arate temeiul de drept în baza căruia aceasta a fost achitată.

De asemenea, nici Ordonanța din 18.04.2003 din dosarul 278/P/2002 nu se bucură de puterea lucrului judecat.

Cum nici din aceste probe, care se pretinde că nu au fost analizate, nu dovedesc că titlul de proprietate al reclamantei este preferabil titlului de proprietate opus de pârâtă și că ar fi fost determinante în soluționarea cauzei, motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 Cod Procedură Civilă nu este dat în cauză.

În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat și apreciind că în cauză este dată culpa procesuală a recurentei reclamante solicită obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

În replică, avocat G. E. învederează instanței că în cauză subzistă motivul de casare prev. de art.304 pct.4 Cod Procedură Civilă, referitor la preferabilitatea Titlului de proprietate al pârâtei deoarece instanța de fond nu poate stabili care este proprietatea recurentei. În ce privește protocolul nr.1252/09.11.1999 este real faptul că acesta nu a constituit niciodată un titlul de proprietate și nici nu poate fi validat drept titlul de proprietate. Însă, recurenta reclamantă a încheiat protocolul cu S.C. Prodincom S.A în calitate de proprietar iar societatea în calitate de arendaș.

Astfel apreciază că se impune admiterea recursului promovat în cauză.

În replică, avocat D. V. învederează faptul că Comisiile Județene pentru aplicarea Legii nr.18/1991 pot trece terenurile din proprietatea privată în proprietatea Comisiei Locale de fond funciar în fondul de rezervă.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL :

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 20.10.2009 și înregistrată sub nr._ din aceeași dată, reclamanta M. M. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta .. Suceava, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 0,53 ha teren situat în localitatea Ilișești, în sola „Față Fermă”, învecinată cu . N și E, drum la S și I. E. la V și să se dispună radierea din CF 3074 a . parcelei funciare 3853 de pe numele . suprafața identică cu parte din terenul revendicat.

În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 0,53 ha teren situată în localitatea Ilișești, sola „F. ferma” conform titlului de proprietate nr.2211/2000. Înainte de a-i fi validată suprafața de 0,53 ha teren reclamanta a arătat că a fost acționară la .. În anul 2001 Comisia de aplicare a Legii 18/1991 C. P. a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.2211/2000, cu motivarea că terenul . fi intrat în domeniul public și privat al statului. Prin sentința civilă nr.3574 din 10.09.2002, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată, sentința rămânând definitivă și irevocabilă.

S-a mai arătat că în anul 2008 pârâta i-a ocupat suprafața de 0,53 ha teren, refuzând să i-l elibereze.

Reclamanta a solicitat să se constate că prin vânzările succesive, până la ultimul proprietar-cumpărător, . s-au încălcat prevederile legale, astfel că transferul dreptului de proprietate este ilicit, deoarece Agenția Domeniilor Statului avea obligația să inventarieze terenurile ce formau obiectul retrocedării sau, cele pentru care se emiseră titluri de proprietate, să întocmească planuri de situație, să le delimiteze și să le pună la dispoziția comisiilor de aplicare a Legii 18/1991.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.480 cod civil și Legea nr.7/1997.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.7-38 dosar).

Prin întâmpinarea formulată (f.48 dosar), pârâta . Suceava a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.

A arătat pârâta că suprafața de 0,53 ha teren pe care o revendică reclamanta, este proprietatea sa și face parte din . arabil de 267.100 m.p. înscrisă în CF 3074 a . dobândită prin cumpărare de la . baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.501/5.02.2008 de B.N.P. A. I..

La rândul său, vânzătoarea . dobândit acest teren de la asociatul său . care l-a cumpărat de la numiții R. C. D. și R. D. I. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1661 din 11 iulie 2005 de BNP A. I., care l-au dobândit prin schimb de la ADS prin contractul autentificat sub nr.4720 din 17.08.2004.

A mai arătat faptul că reclamanta a fost pusă în posesie de Comisia comunală Ilișești cu . amplasată la podul de la Ilișești, la o distanță de aproximativ 5 km față de terenul proprietatea societății pârâte, parcelă predată de fostul . de stat, în acest scop acestei comisii, încât fișa proces verbal nedatată, depusă de reclamantă în apărare nu reflectă punerea în posesie efectivă, cu denumirea tarlalei, a parcelei și a schiței terenului, ceea ce a determinat și emiterea greșită a titlului de proprietate.

Cu privire la sentința civilă nr.3574 din 10.09.2002 a Judecătoriei Suceava, invocată de reclamantă în apărare, pârâta a arătat că nu-i este opozabilă, antecesorii acesteia nefiind părți în acel dosar.

Cu privire la capătul de cerere privind radierea intabulării dreptului de proprietate, a solicitat respingerea acestuia întrucât titlul de proprietate în temeiul căruia s-a intabulat nu a fost desființat.

Reclamanta a solicitat respingerea apărătorilor formulate de pârâtă, prin răspunsul depus la fila 50 dosar, arătând că terenul în litigiu a fost în stăpânirea reclamantei de la emiterea titlului de proprietate până în anul 2008 când pârâta a ocupat suprafața de 0,53 ha teren și a refuzat să o elibereze. De asemenea, a arătat că legalitatea titlului de proprietate nr.2211/2000 a fost stabilită prin hotărâri definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr.3574/2002 și sentința penală nr.1102/2003.

La solicitarea reclamantei instanța a admis proba cu expertiză topo, ce a fost efectuată în cauză de către expert A. M. ( f.122- 129 dosar).

Întrucât părțile au fost nemulțumite de expertiza întocmită de expert A. M., care nu a răspuns la obiecțiunile formulate și nu a întocmit planuri de situație aferente, instanța a admis ca în cauză să fie efectuată o nouă expertiză de către expert P. C.-T. (filele 156- 163 dosar) cu suplimentul nr.1 depus la filele 183 -186 dosar.

Prin sentința civilă nr. 938 din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea civilă având ca obiect „revendicare imobiliară” formulată de reclamanta M. M. D., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat G. E. din Suceava, ..48, ..B, . în contradictoriu cu pârâta .. Suceava, cu sediul în Suceava, .. 11 A, birou 2, jud. Suceava, ca nefondată.

Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 605 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată din următoarele motive:

În baza titlului de proprietate nr.2211/15.09.2000 ( f.10 dosar) reclamantei M. M. D. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,53 ha teren arabil situată în extravilanul satului Ilișești, . sola „Față Fermă” cu vecinii: . N și E, drum la S și I. E. la V. După cum rezultă din înscrisurile depuse de reclamantă la filele 7-18 și 106 dosar, aceasta anterior emiterii titlului de proprietate a fost acționar la . Deciziei nr.873/01.08.1994 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ( f.8 dosar). Ulterior emiterii titlului de proprietate nr.2211/2000, Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 C. P. a solicitat Judecătoriei Suceava constatarea nulității absolute a acestuia motivat de faptul că reclamantei M. M. D. i-ar fi fost atribuit un amplasament ce face parte din domeniul public. Prin sentința civilă nr.3574/10.09.2002 (f.29-20 dosar), rămasă definitivă și irevocabilă Judecătoria Suceava a respins acțiunea comisiei locale de fond funciar cu motivarea că protocolul invocat de aceasta nu face dovada că suprafața de 0,53 ha teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr.2211/2000 face parte din domeniul public al statului, nefiind îndeplinite condițiile art. III alin.1 lit. „a” din Legea nr.169/1997.

Pârâta . Suceava deține la locul litigiului . arabil în suprafață de 267.100 m.p. înscrisă în CF 3074 a . dobândit prin cumpărare de la . contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.501/05.02.2008. La rândul său . dobândit acest teren de la asociatul său . care l-a cumpărat de la numiții R. C. D. și R. D. I. în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1661/11.07.2005. Aceștia din urmă au dobândit suprafața de teren în baza contractului de schimb încheiat cu Agenția Domeniilor Statului, autentificat sub nr.4720 din 17.08.2004 de B.N.P. I. L. (f.19- 21 dosar).

Așa după cum rezultă din Hotărârea nr.69/10.04.1998 a Comisiei Județene Suceava de aplicare a Legii fondului funciar ( f.109) a fost admisă contestația Primăriei comunei C. P., în sensul că a fost restituită acesteia suprafața de 39,48 ha teren pășune din administrarea . proprietatea comunei. Potrivit concluziilor expertizei întocmite de inginer P. C. T., suprafața de 0,53 ha teren de la locul „Față Fermă” nu face parte din suprafața totală predată prin Protocolul înregistrat sub nr.1252/09.11.1999 la . cu nr.2853/09.11.1999 la Primăria comunei C. P. de către . comunei C. P. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru cei 26 de acționari care apar în anexa 4 la protocol ( f.106), deoarece amplasamentul suprafeței de 35,46 ha predate prin protocol se află în tarlaua „C.” care nu se află la locul litigiului, adică la locul „Față Fermă”, ci în cu totul altă parte.

Așa cum a arătat expertul P. C. în suplimentul raportului de expertiză f.185 dosar, în urma efectuării măsurătorilor în teren, a rezultat că terenul în litigiu de 5300 m.p. înscris în titlul de proprietate emis pe numele reclamantei nu se află în nici una din tarlalele predate prin protocol de către . Comisia locală de fond funciar Ilișești, și în mod distinct nu face parte din tarlaua „C.” în suprafață totală de 35,46 ha predate pentru foștii acționari ai .>

Prin urmare în cazul în care, în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe art.480 din Codul civil ambele părți invocă titluri de proprietate, instanța de fond a procedat la compararea lor dând eficiență titlului mai bine caracterizat. În cazul de față, în raport de considerentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că, plecând de amplasamentul terenului în litigiu la care ar fi îndreptățite părțile, pârâta este singura care justifică dreptul de proprietate pe actualul amplasament ceea ce conferă preferință titlului său de proprietate față de titlul reclamantei care ar fi fost îndreptățită la o suprafață de 5300 m.p. teren însă într-un alt loc.

Pentru aceste motive, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, în conformitate cu art.274 Cod procedură civilă instanța a obligat-o să plătească pârâtei suma de 605 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta M. M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele de casare prevăzute de artr.304 pct.4,7,8,9 Cod Procedură Civilă, astfel:

Primul motiv de casare, cel prev. de art.304 pct. 4 C.proc.civ – „instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.”

În mod greșit, instanța în motivarea hotărârii, pentru a justifica soluția nelegală, face trimitere la un alt amplasament pe care „ar fi trebuit” să fie pusă în posesie reclamanta M. D. M., respectiv tarlaua "C." unde au fost puși și alți acționari ai .>

În speță, consideră că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, in contextul în care stabilirea amplasamentului pentru punerea in posesie conform Legii 18/91, este atributul comisiilor locale de fond funciar; în cauza, reclamantei M. M. D., îi fusese stabilit amplasamentul la locul "Față Fermă" și eliberat titlul de proprietate nr. 2211/2000 pentru suprafața de 0,53 ha teren, astfel încât, instanța nu poate analiza acțiunea decât prin prisma actului juridic existent si nu poate face considerații proprii exact cadrului juridic dedus judecații; pârâta nu a formulat cerere reconvențională în cauza, iar apărarea formulată prin întâmpinare, cu privire la amplasamentul pe care Comisia de aplicare a Legii 18/91 ar fi trebuit să o pună in posesie pe reclamanta nu poate fi analizată și reținută de instanță, în condițiile în care reclamantei i-a fost emis titlul de proprietate nr. 2211/2000, alături de alți acționari la locul "Față Fermă".

Al doilea motiv de casare, cel prev. de art. 304 pct. 6 C. Proc. Civ. – „dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”.

În speță, prin acțiunea formulată, M. M. D. a solicitat ca pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie, suprafața de 0,53 ha teren situate în Ilișești, sala "Față Fermă", ocupata abuziv in 2009 de pârâtă (primul capăt de cerere); să se dispună radierea din CF. 3074 a . parcelei funciare 3853 intabulata in mod greșit pe . (al II-lea capăt de cerere).

Conform art. 129 pct.(6) C.proc. civ. – „ judecătorii sunt obligați să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecații”.

Dispozitivul trebuie să cuprindă, în termeni imperativi și lipsiți de orice echivoc soluția adoptată. De asemenea judecătorii sunt ținuți sa se pronunțe prin dispozitiv asupra tuturor capetelor de cerere formulate de părți.

În cauza, dispozitivul sentinței civilă nr. 938/20 febr. 2013 - nu cuprinde soluția pronunțată cu privire la capătul 2 de cerere din acțiune, respectiv radierea din CF. a pârâtei.

Al treilea motiv de casare, cel prev. de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii”.

În speța, instanța de fond, analizând în parte probele administrate de părți și comparând titlurile părților, ajunge la concluzia greșită că se acorda preferința titlului pârâtei ., in contextul in care, motivarea sentinței este lapidară (hotărârea instanței de fond este nemotivată) în condițiile în care, antecesorul pârâtei - respectiv Agenția Domeniilor Statului București s-a judecat cu reclamanta M. M. D., . (Dos.Nr.2860/2003 al Judecătoriei Suceava) - în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă - Soluția penală nr.1102/12 nov.2003 - sentința ce recunoaște valoarea incontestabila si legalitatea titlului emis reclamantei M. M. D. pe amplasamentul în cauză.

Potrivit textului art.22 C.p.p. – „hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

În speță, Agenția Domeniilor Statului București a formulat plângere penală împotriva lui M. M. D. - pentru tulburarea de posesie, faptă prev. de art.220 Cp. - în sensul ca ar fi ocupat abuziv, fără drept, suprafața de 0,53 ha, teren în .>

Prin Ordonanța din 18.04.2003 pronunțata în Dos.278/P/2002, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a lui M. M. D., iar prin Sentința civ.1102/2003 a Judecătoriei Suceava, s-a dispus achitarea inculpatei M. luându-se în considerare analiza titlului de proprietate emis acesteia, inclusiv a amplasamentului stabilit "Față Fermă"; analiza prevederilor legale aplicabile în materie; dreptul fiecărei părți la . M. D. - Agenția Domeniilor Statului).

În concluzie, instanța a pronunțat o hotărâre nemotivată, in contextul în care, nu a justificat, de ce a înlăturat probele administrate de reclamantă, respectiv Sentința 1102/12 nov.2003, Sentința civ.nr.3574/2002 a Judecătoriei Suceava, prin care s-a stabilit că „protocolul încheiat la 20 aprilie 2000 prin care Agenția Domeniilor Statului prelua terenurile din domeniul public si privat al Statului, deținute anterior de ., nu face distincție între terenurile aparținând domeniului public și cele aparținând domeniului privat”, și ....”nu face dovada că, suprafața de 0,53 ha teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate 2211/15sept.2000 lui M. D. ar face parte din domeniul public al statului”.

În concluzie, analiza efectuată de instanța de fond, raportat la probele administrate în cauză, este deficitară, contradictorie și în atare condiții, nu motivează soluția pronunțată.

În atare condiții sunt date și motivele de casare prev. de art. 304 pct.8 C. proc. civ. și ale art.304 pct.9 C. proc. civ. sentința pronunțată fiind nelegală și netemeinică.

În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâtei a lăsa în deplină posesie și proprietate suprafața de 0,53 ha teren la locul "Față Fermă", dispunându-se totodată radierea din CF. nr.3074 a parcelei 3853 întabulată în mod greșit pe parata ., totodată s-au solicitat cheltuielile de judecată și onorariu avocat.

Intimata pârâtă S. C. T. S.R.L SUCEAVA a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamanta M. M. D. împotriva sentinței civile nr.938/20 februarie 2013 a Judecătoriei Suceava, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea acesteia prin care cerem respingerea recursului ca nefondat, în cauză nefiind date cerințele art.304 pct.4, 7, 8 și 9 cod proc. civilă pe care recurenta și-a întemeiat recursul.

În ce privește motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.4 cod proc. civilă constând în depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești acesta este neîntemeiat.

Acest motiv de recurs are în vedere situația în care, prin hotărârea recurată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intrând în cele ale autorității legislative sau executive, ceea ce în speță nu este dat.

Astfel faptul că instanța a comparat, în cadrul acțiunii în revendicare, titlurile supuse de părți și a dat eficiență titlului de proprietate opus de pârâtă, pe baza probelor administrate, inclusiv a raportului de expertiză topo (f.185 și urm. dosar fond) în care s-a reținut că terenul în litigiu de 5.300 mp de la locul „Față fermă" înscris în titlul de proprietate emis pe numele reclamantei nu face parte din suprafața totală predată prin protocolul nr.l252/09.11.1999 de la . Comisia Locală de fond funciar Ilișești în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru toți cei 26 de acționari la . apar în anexa 4 la protocol (f.106 dosar fond), deoarece amplasamentul suprafeței de 35, 46 ha predate prin protocol, se află în tarlaua „C.", care are un alt amplasament decât cel de la locul „Față Fermă", nu înseamnă că instanța s-a substituit Comisiei Local de Fond Funciar în stabilirea amplasamentului, aceasta nefăcând decât să examineze probatoriul administrat în cauză.

De asemenea, pârâta nu trebuia să-și facă apărările prin cerere reconvențională cum pretinde acesta, societatea nerevendicând nimic de la ea pentru a se impune formularea unei cereri reconvenționale.

Nu este dat nici motivul de recurs prev. de art.304 pct.6 cod proc. civilă în sensul nepronunțării asupra capătului de cerere privind radierea din cartea funciară a pârâtei.

Este adevărat că reclamanta a cerut revendicarea suprafeței de 0, 53 ha teren, precum și radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului revendicat, dar cum în baza probatoriului administrat instanța a respins acțiunea, a respins-o cu toate capetele de cerere, a o consecință a respingerii capătului de cerere principal, neputând fi admisă cererea de radiere a dreptului de proprietate a pârâtei decât dacă se admitea acțiunea în revendicare.

În ce privește motivul prev. de art.304 pct.7 cod proc. civilă, faptul că în urma analizei probatoriului administrat a concluzionat că titlul opus de pârât este preferabil titlului opus de reclamantă, nu înseamnă că hotărârea nu este motivată sau că aceasta cuprinde motive contradictorii.

În ce privește faptul că prin sentința penală nr. 1102/12.12.2003, pronunțată în dosarul nr.2860/2003 în care reclamanta a fost judecată pentru tulburare în posesie, prev. de art.220 cod penal, a fost achitată nu înseamnă că prin această hotărâre s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că este proprietara terenului, recurenta omițând cu bună știință să arate temeiul de drept în baza căruia aceasta a fost achitată.

De asemenea, nici ordonanța din 18.04.2003 din dosarul 278/P/2002 nu se bucură de puterea lucrului judecat.

Referitor la motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod proc. civilă, a solicitat a se observa că nu a fost detaliat, ci doar enunțat, întrucât recurenta nu a arătat în mod concret care normă de drept a fost încălcată sau a fost interpretată greșit de către prima instanță, motiv pentru care cererea respingerea lui.

Pentru motivele expuse a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar față de împrejurarea că în cauză este dată culpa procesuală a recurentei a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată din recurs, invocând în drept dispozițiile prevăzute de art.115 și urm. Cod proc. civilă și art.274 Cod proc. civilă.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

Recurenta reclamantă M. M. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, susținând că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în condițiile în care stabilirea amplasamentului pentru punerea în posesie conform legilor fondului funciar este atributul comisiilor locale de fond funciar; că reclamanta recurentă are amplasamentul la locul „Față fermă” și are titlul de proprietate 2211/2000 pentru suprafața de 0,53 ha teren; că pârâta nu a formulat cerere reconvențională în cauză, iar apărarea formulată prin întâmpinare cu privire la amplasamentul pe care comisia de aplicare a legii 18/1991 ar fi trebuit să o pună în posesie pe reclamantă nu poate fi analizată și reținută de către instanță, deoarece reclamantei i s-a emis titlul de proprietate menționat, alături de alți acționari, la locul „Față fermă”.

Pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, este necesar ca instanța să fi săvârșit un exces de putere într-una din următoarele forme: prin îndeplinirea unui act ce putea fi emis numai de un organ al puterii executive sau legislative; consfințește texte de lege abrogate; contestă puterea legală a unor prevederi; aplică o lege adoptată înainte de a intra în vigoare.

În speță, instanța de fond, învestită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, a reținut că reclamantei M. M. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,53 ha teren arabil situată în extravilanul satului Ilișești, . sola „Față Fermă”; că reclamanta recurentă, anterior emiterii titlului de proprietate a fost acționar la . Deciziei nr.873/01.08.1994 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ( f.8 dosar); că după emiterea acestui titlu, prin sentința civilă nr.3574/10.09.2002 (f.29-20 dosar), rămasă definitivă și irevocabilă Judecătoria Suceava a respins acțiunea comisiei locale de fond funciar având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului reclamantei, cu motivarea că protocolul invocat de aceasta nu face dovada că suprafața de 0,53 ha teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr.2211/2000 face parte din domeniul public al statului, nefiind îndeplinite condițiile art. III alin.1 lit. „a” din Legea nr.169/1997.

De asemenea, prima instanță a procedat la dezvoltarea împrejurărilor concrete ce se conturează în cauză și în ceea ce privește pârâta, făcând trimitere la probele existente la dosar, reținând astfel, că pârâta deține la locul litigiului . arabil în suprafață de 267.100 m.p. înscrisă în CF 3074 a . imobilul a fost dobândit prin cumpărare de la . contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.501/05.02.2008, care la rândul său l-a dobândit de la asociatul său ., care l-a cumpărat de la numiții R. C. D. și R. D. I. în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1661/11.07.2005; că aceștia din urmă au dobândit suprafața de teren în baza contractului de schimb încheiat cu Agenția Domeniilor Statului, autentificat sub nr.4720 din 17.08.2004 de B.N.P. I. L..

Apoi, instanța de fond a menționat existența unei expertize întocmite de inginer P. C. T., lucrare care relevă că suprafața de 0,53 ha teren de la locul „Față Fermă” nu face parte din suprafața totală predată, precum și suplimentul la raportul de prin Protocolul înregistrat sub nr.1252/09.11.1999 la . cu nr.2853/09.11.1999 la Primăria comunei C. P. de către . comunei C. P. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru cei 26 de acționari care apar în anexa 4 la protocol ( f.106), deoarece amplasamentul suprafeței de 35,46 ha predate prin protocol se află în tarlaua „C.” care nu se află la locul litigiului, adică la locul „Față Fermă”, ci în cu totul altă parte.

Considerentele sentinței recurate fac trimitere și la suplimentul la raportul de expertiză, în care se precizează că, în urma efectuării măsurătorilor în teren, a rezultat că terenul în litigiu de 5300 m.p. înscris în titlul de proprietate emis pe numele reclamantei nu se află în nici una din tarlalele predate prin protocol de către . Comisia locală de fond funciar Ilișești, și în mod distinct nu face parte din tarlaua „C.” în suprafață totală de 35,46 ha predate pentru foștii acționari ai .>

Aceste rețineri ale instanței de fond nu echivalează cu întocmirea vreunui proces verbal de punere în posesie a recurentei reclamante în alt loc, așa cum încearcă să susțină aceasta, atunci când invocă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul că prima instanță ar fi procedat la stabilirea amplasamentului pentru punerea în posesie conform legilor fondului funciar, sarcină care este atributul comisiilor locale de fond funciar.

Așa fiind, tribunalul constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, motiv pentru care va înlătura ca neîntemeiate aceste critici.

A mai invocat recurenta reclamantă, incidența în cauză, a prevederilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, respectiv instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.

Este de observat că prin acțiunea formulată, reclamanta M. M. D. a chemat în judecată pârâta S.C. „T.” S.R.L., solicitând instanței, obligarea acestei pârâte, să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul de 0,53 ha situat în Ilișești, Sola „Față Fermă”, învecinată la nord, cu S.C. „PRODINCOM”, la est cu aceeași societate, la sud cu drum, la vest cu I. E., precum și radierea din CF 3074 a . parcelei funciare 3853 de pe numele societății pârâte, suprafața identică cu parte din terenul revendicat.

Prin sentința recurată, Judecătoria Suceava a respins ca nefondată această acțiune.

Reține instanța de control judiciar, că această cerere de chemare în judecată are ca obiect principal, revendicarea terenului descris în petitul acțiunii, iar ca și capăt subsecvent, radierea tabulară.

Cum instanța de fond a respins primul capăt de cerere, este evident că al doilea capăt de cerere, subsecvent, va urma aceeași soluție, în conformitate cu principiul „accesoriul urmează principalul”.

Mai reține instanța de control judiciar, că hotărârea pronunțată de judecătorie cuprinde implicit considerentele în virtutea cărora instanța a respins acțiunea în totalitate, implicit în ceea ce privește al doilea capăt de cerere.

De altfel, doctrina și practica în materie sunt unanim constante atunci când au statuat că, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, nu este necesar a se răspunde în mod special tuturor susținerilor părților, ci este suficient ca din întreaga hotărâre, să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor invocate de părți în mod implicit – speța de față.

În atare împrejurări, tribunalul conchide că în speță nu este dat nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.

Hotărârea primei instanțe a fost recurată și prin raportare la prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, în conformitate cu care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii.

Este de reținut că acest text instituie de fapt, două ipoteze: cea în dare hotărârea nu este motivată, și a doua ipoteză se referă la situația în care hotărârea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

În ceea ce privește prima ipoteză, instanța de control judiciar reține că nu sunt date în cauză circumstanțele pentru incidența acesteia, căci așa cum arătam anterior, hotărârea cuprinde în mod explicit, considerentele în virtutea cărora judecătorul fondului a ajuns la concluzia arătată în dispozitiv, motivarea sentinței făcând trimitere la probele administrate în cauză, iar din coroborarea acestora, judecătorul fondului, descriind raționamentele avute în vedere la pronunțarea hotărârii, și-a argumentat corect soluția dată, prin raportare la normele în vigoare la data pronunțării soluției.

A doua ipoteză se referă la faptul că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

Pentru a se contura o asemenea situație, este necesar ca să existe contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că din argumentele expuse să rezulte, de exemplu, că acțiunea este întemeiată, iar din dispozitiv, să rezulte că cererea a fost respinsă ca nefondată; tot această ipoteză este dată și atunci când înseși considerentele sunt contradictorii, în sensul că parte din ele să conveargă spre soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, iar din altă parte, să rezulte, că de fapt, se impune admiterea cererii, așa încât nu se poate determina ce anume a hotărât instanța.

În prezenta cauză, nu se poate vorbi despre incidența unor asemenea împrejurări, în condițiile în care judecătorul fondului, dând o interpretare logică a probelor administrate, prin raportarea lor la prevederile legale în vigoare, a argumentat temeinic și legal soluția adoptată.

Pentru a ajunge însă, în această fază, s-au administrat probe,m ajungându-se inclusiv la compararea titlurilor de proprietate opuse de părți, și instanța explicând logic motivul pentru care a acordat preferabilitate titlului de proprietate al pârâtei.

Nu se poate reține că sentința primei instanțe este lapidară, neavând relevanță amploarea motivării, fiind esențial ca, din modalitatea de redactare a hotărârii, să rezulte clar, la obiect, concis, considerentele care au determinat soluția.

Faptul că judecătorul fondului a analizat condițiile în care s-au emis titlurile de proprietate ale părților, faptul că a făcut referiri la expertiza efectuată anterior, că s-au analizat documentele depuse de ambele părți la dosar, toate aceste împrejurări fiind relatate în cuprinsul hotărârii, precum și trimiterea la norma juridică în considerarea căreia a dat preferabilitate titlului pârâtei, sunt de natură să demonstreze contrariul celor criticate de către reclamanta recurentă, astfel că instanța de control judiciar va înlătura ca neîntemeiate, și susținerile reclamantei recurente privind incidența în cauză, a dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.

Nu are relevanță faptul că antecesorul reclamantei, respectiv Agenția Domeniilor Statului s-a judecat cu reclamanta în dosar penal 2860/2003 al Judecătoriei Suceava, deoarece prin această hotărâre, reclamanta recurentă a fost achitată pentru tulburare în posesie, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 220 alin. 1 Cod penal, însă din această sentință, nu rezultă că ar fi fost vorba despre suprafața formând obiectul prezentului litigiu, așa încât această hotărâre nu are legătură cu prezenta cauză.

În ceea ce privește incidența art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul reține că nici acest text de lege nu se configurează a fi aplicabil în speță.

Astfel, instanța de fond corect a procedat la compararea titlurilor de proprietate pe care părțile și le-au exhibat reciproc, având în vedere cadrul procesual fixat de reclamanta recurentă, respectiv cel al unei acțiuni în revendicare.

Astfel, în ceea ce privește situația reclamantei, instanța de fond a reținut că acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,53 ha teren arabil situată în extravilanul satului Ilișești, . sola „Față Fermă” cu vecinii: . N și E, drum la S și I. E. la V, titlului de proprietate nr.2211/15.09.2000 ( f.10 dosar); că reclamanta, potrivit înscrisurilor depuse la filele 7-18 și 106 dosar, anterior emiterii titlului de proprietate a fost acționar la . baza Deciziei nr.873/01.08.1994 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; că după ce s-a emis acest titlu, Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 C. P. a solicitat Judecătoriei Suceava constatarea nulității absolute a acestuia, tocmai cu motivarea că reclamanta M. M. D. a fost pusă în posesie cu un amplasament ce face parte din domeniul public, însă prin sentința civilă nr.3574/10.09.2002 (f.29-20 dosar), rămasă definitivă și irevocabilă Judecătoria Suceava a respins acțiunea comisiei locale de fond funciar cu motivarea că protocolul invocat de aceasta nu face dovada că suprafața de 0,53 ha teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr.2211/2000 face parte din domeniul public al statului, nefiind îndeplinite condițiile art. III alin.1 lit. „a” din Legea nr.169/1997.

Referitor la situația juridică a pârâtei, judecătorul fondului a menționat că aceasta deține la locul litigiului . arabil în suprafață de 267.100 m.p. înscrisă în CF 3074 a . dobândit prin cumpărare de la . contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.501/05.02.2008, instanța de fond urmărind succesiunea în timp a actelor juridice încheiate, până la situația inițială, în care R. C. D. și R. D. I. au dobândit imobilul în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1661/11.07.2005, în baza contractului de schimb încheiat cu Agenția Domeniilor Statului, autentificat sub nr.4720 din 17.08.2004 de B.N.P. I. L. (f.19- 21 dosar); apoi, cele două persoane fizice au înstrăinat terenul către . în baza contractului de vânzare - cumpărare, această din urmă societate l-a vândut către asociatul său Prodincom, pentru ca, în final, să ajungă la societatea pârâtă.

Instanța de fond a avut în vedere și faptul că prin Hotărârea nr.69/10.04.1998 a Comisiei Județene Suceava de aplicare a Legii fondului funciar ( f.109) a fost admisă contestația Primăriei comunei C. P., în sensul că a fost restituită acesteia suprafața de 39,48 ha teren pășune din administrarea . proprietatea comunei., iar în legătură cu acest aspect, a reținut împrejurările relevate prin raportul de expertiză și suplimentul la acest raport, potrivit cărora suprafața de 0,53 ha teren de la locul „Față Fermă” nu face parte din suprafața totală predată prin Protocolul înregistrat sub nr.1252/09.11.1999 la . cu nr.2853/09.11.1999 la Primăria comunei C. P. de către . comunei C. P. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru cei 26 de acționari care apar în anexa 4 la protocol ( f.106), deoarece amplasamentul suprafeței de 35,46 ha predate prin protocol se află în tarlaua „C.” care nu se află la locul litigiului, adică la locul „Față Fermă”, ci în cu totul altă parte și în conformitate cu care terenul în litigiu nu se află în nici una din tarlalele predate prin protocol de către . Comisia locală de fond funciar Ilișești, și în mod distinct nu face parte din tarlaua „C.” în suprafață totală de 35,46 ha predate pentru foștii acționari ai .>

Trebuie de precizat că instanța de fond a făcut referire la aceste împrejurări, tocmai pentru că a avut în vedere definiția dată acțiunii în revendicare, conform căreia aceasta este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar judecătorul fondului, pentru a da eficiență art. 480 Cod civil de la 1864, a conchis că expertiza și suplimentul la raportul de expertiză sunt elocvente în ceea ce privește amplasamentul, acesta fiind elementul ce a fost analizat pentru a stabili care din părți justifică dreptul de proprietate, precum și care parte are titlu mai preferabil.

Așa fiind, nu se poate vorbi despre faptul prima instanță a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în condițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Referitor la faptul că apărătoarea recurentei reclamante ar fi expus la termenul din 24 octombrie 2013, cu totul alte motive de recurs decât cele consemnate în cererea de recurs și că ar fi trebuit invocate în conformitate cu disp. art.303 alin.1 Cod Procedură Civilă prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, tribunalul va înlătura aceste apărări ale intimatei, deoarece ele constituie doar o dezvoltare a motivelor menționate în recurs, iar pe de altă parte, în cauză operează prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.

Față de cele ce preced, în considerarea art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat, recursul formulat de reclamanta M. M., împotriva sentinței civile nr.938 din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge recursul formulat de reclamanta M. M., cu domiciliul ales la cabinet de avocat G. E., din municipiul Suceava, Bulevardul G. E., nr.48, . B, . împotriva sentinței civile nr.938 din data de 20 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, intimat fiind pârâta S. COMERCILĂ T. S.R.L SUCEAVA, cu sediul în municipiul Suceava, ..11 A, Birou 2, județul Suceava, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 OCTOMBRIE 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. F. C. M. F. L.

F. N.

GREFIER,

Ș. L.

Red. G.F.F.

Jud. fond. F. M.

Tehnored. Ș.L.G.

Ex.2./11.11.2013.

← Daune cominatorii. Decizia nr. 2348/2013. Tribunalul SUCEAVA		Fond funciar. Decizia nr. 2470/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2354/2013. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2354/2013. Tribunalul SUCEAVA