Fond funciar. Decizia nr. 2363/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2363/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 2363/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2363/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. M.
Judecător V. O. D.
Judecător L. A.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant C. E. - LA AV. O. A.-S., ..29, .,. împotriva sentinței civile nr.1888/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI S.-S., ., jud S. și C. M. S. DE A. A L. F. FUNCIAR-S., jud S..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.10.2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 25.10.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei S. la data de 30 august 2010 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Instituția P. Județului S. și C. M. S. de aplicare a legilor fondului funciar, modificarea Ordinului nr.411 din 5.11.2008 emis de prim pârâtă prin Prefectul Județului S., în sensul atribuirii în proprietate a diferenței de teren de la 49 m.p. teren situată în intravilanul municipiului S., atribuită prin acest ordin contestat până la diferența de 365 m.p. pentru care posedă acte de proprietate pe același amplasament respectiv CF 244, parcelele funciare 266/49, 266/50, 266/51, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că Ordinul nr.411 emis de Instituția P. prin Prefectul Județului S. i-a atribuit, în baza art.34 din legea nr.1/2000 suprafața de 49 m.p. la propunerea Comisiei Municipale S.. Reclamantul a fost proprietarul parcelei funciare 266/8 preluată de stat și divizată ulterior în mai multe parcele, respectiv ., 266/50, 266/51, parte din acest teren, în suprafață de 365 m.p. nefiind afectat de lucrări de investiții, astfel că în baza art.34 din legea nr.1/2000 putea să-i fie restituit în integralitate.
Se susține că, fără nici o justificare C. M. de fond funciar a făcut o identificare superficială a suprafețelor de teren, neafectate de investiții și a propus restituirea doar a suprafeței de 49 m.p. Totodată, reclamantul a arătat că nu i-a fost comunicat ordinul contestat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.54 din Legea nr.18/1991, art.34 din legea nr.1/2000, art.274 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat admiterea probei cu expertiză topo.
Prin întâmpinarea formulată ( f.26 dosar), Instituția P.- Județul S. a arătat că prin adresa nr._/2008, Primăria municipiului S. a propus a se atribui reclamantului numai suprafața d e 49 m.p., respectiv . . este alee betonată de acces, iar pe . conducte de gaz metan.
Față de această situație, a solicitat a se constata că ordinul P. nr.411/2008 este legal și temeinic, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată.
A depus la dosar întreaga documentație ce a stat la baza emiterii ordinului contestat ( f.28- 63).
Pârâta C. M. S. de fond funciar a formulat întâmpinare ( f.110 dosar, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art.34 din Legea nr.1/2000, reclamantul nefăcând dovada calității de fost proprietar al terenului solicitat, iar terenul solicitat este afectat de lucrări de investiții.
Instanța a admis efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară specialitatea topo, întocmit de către expert S. E. ( filele 122- 129) și un supliment la raportul de expertiză ( f.144-151 dosar), probă propusă spre a fi administrată de către reclamantul C. E., prin care să se stabilească dacă terenul identic cu p.f. 266/49, 266/50 și 266/51 din CF 2244 este liber de construcții în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Prin precizările la acțiune formulate de reclamant ( fila 204 dosar) acesta a solicitat ca diferența de teren de 316 m.p. să-i fie atribuită pe cât posibil pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament întrucât pentru suprafața de 49 m.p. a fost emis Ordinul nr.411/05.11.2008 contestat.
Prin sentința civilă nr.1888/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria S., prima instanță a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordinul P. Județului S. nr.411/05.11.2008 ( f.4) la propunerea Primăriei municipiului S., prezentată în adresa nr._/2008 (f.32) s-a restituit în favoarea reclamantului C. E. suprafața de 49 m.p. teren agricol situat pe raza municipiului S., pe vechiul amplasament, față de o suprafață totală de 363 m.p. solicitată de reclamant.
Prin Hotărârea nr.2161 din 17.02.2006 a Comisiei Județene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ( f.5) a fost validată poziția 5 din anexa 2 b-7 (f.6) pe numele reclamantului cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 363 m.p.
După cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii Ordinului P. nr.411/2008 ( filele 28- 63 dosar) prin Decretul de expropriere nr.775/09.12.1964 ( f.47- 49) a fost expropriată suprafața de 300 m.p. teren aferentă gospodăriei reclamantului situată în municipiul S., ..40 ( fostă nr.28). Mama reclamantului, numita C. M., (în prezent decedată) anterior exproprierii nu a declarat toată suprafața deținută ca grădină astfel că, în rolul agricol figura doar cu 300 m.p. față de suprafața de 435 m.p. deținută așa încât în decretul de expropriere a fost menționat doar terenul trecut în evidențele agricole.
După adoptarea Legii nr.18/1991, la solicitarea foștilor proprietari a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 135 m.p. teren nedeclarat în rolul agricol, emițându-se pe numele reclamantului titlul de proprietate nr. 464/22.06.1994 ( f.44) pentru această suprafață de teren categoria curți-construcții situată în intravilanul municipiului S., .>
Întrucât prin Ordinul P. județului S. nr.411/2008 i-a fost restituită reclamantului doar suprafața de 49 m.p. din totalul de 363 m.p. teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, acesta a contestat ordinul amintit solicitând ca diferența de teren să-i fie atribuită pe vechiul amplasament sau eventual pe un alt amplasament.
După cum rezultă din adresa nr._/04.06.2008 (f.32) anterior emiterii ordinului contestat, membrii Comisiei municipale S. de aplicare a Legii nr.18/1991 au constatat că doar ./51 în suprafață de 49 m.p. poate fi restituită pe vechiul amplasament întrucât celelalte 2 parcele (266/50 și 266/49) nu sunt libere, una fiind alee pietonală betonată, iar cealaltă fiind afectată de trecerea conductelor de gaz metan.
În concluzie, în raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, expertul S. E. ( f.125) arată că poate fi retrocedată reclamantului suprafața de „51 m.p. teren ce este traversată de un acces pietonal secundar (alee ușor betonată) la blocul de locuințe nr. T 5 din . ce nu apare în inventarul Domeniului Public al municipiului S.”. De asemenea, expertul a mai propus pentru diferența de teren neretrocedată un alt amplasament reprezentat de zona riverană Liceului cu Program Sportiv din cartierul G. E..
Concluziile expertului nu pot fi reținute de instanță din următoarele motive:
Așa cum a indicat expertul S. E., suprafața de 51 m.p. propusă de el spre retrocedare reclamantului pe vechiul amplasament este reprezentată de o alee pietonală care asigură accesul la blocul de locuințe T 5 din .>
Prin urmare, suprafața de 51 m.p. nu poate fi restituită reclamantului pe vechiul amplasament întrucât nu este liberă, fiind afectată de detalii de sistematizare respectiv de zona de protecție a blocului de locuințe construite în perioada anterioară anului 1989.
Potrivit art.60 din O.M.T.C.T. nr.839/2009, sunt considerate terenuri libere acele terenuri fără construcții, de orice fel (supraterane sau subterane) inclusiv amenajările aferente. De asemenea, în același articol la litera „c” sunt definite terenurile aparent libere ca fiind terenurile fără clădiri, asigurând funcțiuni urbane de interes public stabilite și executate în baza prevederilor documentațiilor urbanistice legal aprobate (spațiile verzi și de protecție, locuiri de joacă pentru copii, trasee ale rețelelor tehnico- edilitare subterane- inclusiv zonele de protecție aferente-, rezerve pentru lărgirea ori modernizarea căilor de comunicație etc).
Așadar, suprafața de 51 m.p. propusă de expertul S. E. nu poate fi considerată ca fiind liberă și neafectată de detalii de sistematizare așa încât nu poate fi retrocedată reclamantului pe vechiul amplasament.
Articolul 34 din Legea nr.1/2000 modificată și completată, text de lege invocat de reclamant, prevede că „Terenurile fără construcții neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse și nu mai prezintă nici o valoare de întrebuințare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donație, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ- teritoriale prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr.712/1966 și ale altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz”.
Or, în speța de față conform celor reținute mai sus terenul rămas neretrocedat reclamantului este afectat de construcții și de alte lucrări de investiții, iar textele L. fondului funciar nu prevăd posibilitatea, ca în astfel de cazuri, să se atribuie foștilor proprietari terenuri în compensarea celor ocupate, dar nici posibilitatea acordării de despăgubiri.
Pentru cele ce preced, întrucât situația terenului solicitat de reclamant nu se circumscrie situațiilor reglementate de art.34 din Legea nr.1/2000, instanța a respins acțiunea reclamantului C. E. de anulare parțială a Ordinului P. județului S. nr.411/05.11.2008, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că acțiunea formulată avea două capete de cerere.
1.Modificarea Ordinului nr.411 din 5.11.2008, în sensul că în baza art.34 din legea 1/2000 să i se atribuie întreaga suprafață de teren din M. V., proprietatea autoarei sale, în suprafață totală de 363 mp teren care nu este afectat de construcții sau de lucrări de investiții.
Instanța a făcut o greșită aplicare a textelor invocate. S-a stabilit în mod cert că suprafața de 51 mp este doar traversată de un acces pietonal secundar ( ușor betonată) la blocul de locuințe T5 din . această așa zisă alee nu apare în inventarul Domeniului Public al Mun. S..
Soluția pronunțată este nelegală întrucât această așa-zisă alee nu a fost executată în baza prevederilor documentațiilor urbanistice legal aprobate, nu constituie singura cale de acces la blocul de locuințe T5, acesta având cale de acces, iar așa zisa alee este de fapt o altă cale de acces, făcută după bunul plac al locatarilor și a celor care vor să scurteze aproximativ 10 m accesul la blocul de locuințe.
2.În situația în care nu poate fi retrocedat întregul teren de 363 mp pentru care au reconstituit dreptul de proprietate conform hotărârii nr.2161 din 17.02.2006 a Comisiei Județene S., atunci să se dispună ca diferența dintre această suprafață și cea retrocedată conform art 34 din legea 1/2000 să le fie atribuită pe un alt amplasament, ținând cont de terenurile pe care le are la dispoziție C. M. S. de fond funciar, care tocmai în acest scop a fost chemată la judecată.
S-a dat o caracterizare greșită cererii, întrucât nu s-aținut cont că ei au deja reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâre a comisiei județene, iar retrocedarea pe vechiul amplasament este de fapt o punere în posesie.
Recurentul a mai arătat că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.
Legal citată, intimata C. M. S. a formulat întâmpinare ( filele 13-15) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În apărare aceasta arată că recurentului nu i se poate restitui în proprietate o suprafață mai mare de 49 mp deoarece amplasamentul este ocupat de obiective de interes public aferente blocurilor de locuințe, respectiv . este ocupată de o . la blocurile de locuințe iar . este traversată de o conductă de gaz metan.
În mod corect a reținut prima instanță faptul că suprafață de 51 mp solicitată de recurent este afectată de detalii de sistematizare respectiv zona de protecție a unui .-se în prevederile art.66 din Ordinul MTCT nr.839/2009 conform căruia sunt considerate terenuri libere acele terenuri fără construcții de orice fel (supraterane sau subterane) inclusiv amenajările aferente.
Recursul este fondat.
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, reclamantul-recurent a solicitat modificarea ordinului nr.411/5.11.2008 în sensul atribuirii în proprietate a diferenței de la 49 mp teren situat în intravilanul mun. S. atribuit prin ordinul contestat până la suprafața de 365 mp pentru care posedă acte de proprietate ( f.2,3).
În cursul judecății reclamantul-recurent a formulat precizări la acțiune prin care a pretins ca diferența de teren în discuție, de 316 mp ( 365 mp-49 mp) să fie atribuită pe cât posibil pe vechiul amplasament, iar în caz de imposibilitate obiectivă comisia locală să fie obligată să-l pună în posesie pe un alt amplasament ( f.204).
Prin sentința civilă nr.1888/20.03.2013 a Judecătoriei S., acțiunea a fost respinsă cu motivarea că, pe de o parte, vechiul amplasament nu este liber, iar pe de altă parte, legile fondului funciar nu prevăd posibilitatea compensării cu teren echivalent, nici posibilitatea acordării de despăgubiri.
Cât privește pretenția de restituire a vechiului amplasament, anume 51 mp, reține tribunalul că a fost corect soluționată, având în vedere că nu reprezintă teren liber, fiind „traversată de un acces pietonal secundar ( alee sau cărare ușor betonată) la blocul de locuințe nr.T5 din . constatărilor expertului S. E. ( f.125).
Nu prezintă relevanță faptul că locuitorii blocului respectiv ar mai avea o cale de acces, nici modul în care a fost făcută acea alee, nici cât de des este folosită și de către cine, fiind suficientă destinația acesteia, de mijloc de acces la un .>
Art.34 din legea 1/2000 stipulează foarte clar că nu pot fi restituire fostului proprietar terenurile cu construcții, prin aceasta înțelegându-se evident nu doar terenul afectat de construcția în sine, ci și căile de acces, necesare pentru utilizarea normală a respectivului bun.
A interpreta altfel, înseamnă a lipsi de conținut textul de lege și a încălca până la urmă finalitatea urmărită de legiuitor, aceea de a nu aduce atingere situațiilor juridice constituite legal sub vechiul regim.
Cât privește solicitarea reclamantului-recurent de compensare cu un teren echivalent, prima instanță a subsumat-o tot prevederilor art. 34 legea 1/2000, fără a observa că părții i s-a recunoscut deja în principiu dreptul la reconstituire pentru suprafața totală de 363 mp teren prin hotărârea nr.2161/17.02.2006, figurând în Anexa de validare 2B-7 la poziția 5 ( f.5,6), astfel că pretenția sa trebuia analizată din perspectiva îndreptățirii acestuia la finalizarea procedurii speciale, prin punerea în posesie cu un teren echivalent sau, în lipsă, prin acordarea de despăgubiri în condițiile legii 247/2005.
DE altfel, este de observat că reclamantul-recurent a solicitat expres prin precizări ( f.204) obligarea comisiei locale la punerea în posesie pe un alt amplasament, în măsura în care vechiul amplasament nu poate fi retrocedat ( f.204,210), astfel că instanța, dacă avea nelămuriri sub aspectul temeiurilor de fapt și de drept vizând această pretenție, trebuia să ceară părții explicații suplimentare.
Reținând că „precizările” reclamantului-recurent au fost practic omise, fondul nefiind cercetat în aceste condiții tribunalul, în baza art.312 alin.5 din vechiul cod de procedură civilă va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant C. E. - LA AV. O. A.-S., ..29, .,. împotriva sentinței civile nr.1888/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI S.-S., ., jud S. și C. M. S. DE A. A L. F. FUNCIAR-S., jud S..
Casează sentința civilă nr.1888/20.03.2013 pronunțată de Judecătoria S. și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. I. M. V. O. D. L. A. L. A.
Red V.O.D
Jud.fond F. M.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 22.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3945/2014. Tribunalul SUCEAVA | Daune cominatorii. Decizia nr. 2348/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
