Fond funciar. Decizia nr. 2470/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2470/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 2470/2013
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2470
Ședința publică din 19 noiembrie 2013
Președinte- M. C.
Judecător - T. M.
Judecător - D. D.
Grefier - P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de petenta P. V., domiciliată în oraș Vicovu de Sus nr.1961, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1776 din 22 mai 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind Bilibou V. I., domiciliat în mun.A., ., jud.A., C. D., domiciliată în or.Caransebeș, ., ., jud.C. S., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat T. G. pentru petenta recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat T. G. pentru petenta recurentă, a depus la dosar împuternicire avocațială și arată că titlul de proprietate nou emis s-a eliberat pentru suprafețele excluse și nu pentru cele rămase. A cerut admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 30.01.2013, sub nr._, petenta P. V., în contradictoriu cu intimații Bilibou V. I., C. D., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate efectuată de prim-pârâtul Bilibou V. I., potrivit Legii nr.18/1991, înregistrată cu nr.3077/22.03.1991 la Primăria or. Vicovu de Sus și să anuleze hotărârea comisiei județene care a validat această cerere.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că este fiica lui Bilibou P., care a avut deschis rol agricol în anii 1959-1962 pentru teren aflat pe raza ., iar în anul 1991, Bilibou V. I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,80 ha teren situat pe raza ., după tatăl său, Bilibou V., cerere înregistrată cu nr.3077/22.03.1991 la Primăria Vicovu de Sus.
S-a mai arătat de petentă că, întrucât tatăl său nu avea rol separat a arătat printr-o explicație de pe verso a cererii că terenul pentru care a formulat cerere este inclus în rolul lui Bilibou P., fratele lui Bilibou V., iar în baza acesteia s-a dispus anularea titlului de proprietate nr.1044/1996 emis pe numele tatălui său și s-a dispus eliberarea altuia, respectiv nr.3460/2003.
Petenta a mai precizat că a formulat plângere penală împotriva lui Bilibou V., care se numește Bilibou V. I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals, dar din declarația dată în fața organelor de urmărire penală la data de 17.03.2011 rezultă că acesta nu a formulat cererea de reconstituire înregistrată cu nr.3077/1991 la Primăria Vicovu de Sus.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr.1776 din 22 mai 2013 a respins plîngerea cu motivarea că, urmând procedura prealabilă prevăzută de legile fondului funciar, s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 ha și 13 mp teren după Bilibou P., intimatului Bilibou V. și defunctei Bilibou A., conform titlului de proprietate nr. 1044/14.06.1996, ca urmare a cererii înregistrate sub nr.3077/22.03.1991, astfel cum s-a reținut și în sentința civilă nr.2599/12.09.2002 a Judecătoriei Rădăuți. În acea cauză, intimatul Bilibou V. I. s-a judecat în contradictoriu cu petenta și numita B. M., solicitând constatarea nulității titlului de proprietate mai sus-arătat, cu privire la suprafețele de 4314 mp și 1800 mp. În această cauză, petenta P. V. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acțiunii.
Instanța a apreciat că declarația dată la postul de poliție, potrivit căreia intimatul Bilibou V. I. susține că nu a depus cererea de reconstituire sub nr.3077/1991 nu este de natură să producă efecte juridice atâta vreme cât este fără putință de tăgadă că intimatul și-a exprimat intenția de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură finalizată prin emiterea titlului de proprietate, acționând ulterior în vederea anulării acestui titlu și dispunându-se emiterea unui nou titlu de proprietate nr.3460/4.04.2003.
O declarație dată în fața organelor de poliție, nu poate aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești și lipsi de efecte juridice cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
În cauză nu a fost indicat numărul hotărârii comisiei județene de validare și nici o copie a acestui act, însă astfel cum s-a arătat mai sus, s-a apreciat că procedura prealabilă de reconstituire a dreptului de proprietate s-a făcut în condițiile legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta P. V. susținînd următoarele:
Instanța a respins plângerea cu o motivare care nu are nici o legătură cu cele deduse judecății.
In motivare, instanța nu a avut în vedere și nu a analizat efectiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de B. V. llie, cerere care nu a fost întocmită și semnată de el, ci efectele acestei cereri potrivit Legii 18/91, anume, că în baza ei s-a eliberat titlu de proprietate.
A considerat instanța, că, atât timp cât în baza acestei cereri, i s-a reconstituit dreptul de proprietate lui B. V. llie, iar ulterior s-au judecat pentru anularea unui titlu de proprietate, nu se mai poate analiza cererea de reconstituire.
Mai mult, instanța a apreciat că declarația dată la postul de poliție de B. V. llie, potrivit căreia nu el a întocmit și depus cererea de reconstituire nr.3077/1991 nu este de natură să producă efecte juridice, pentru că el „fără putință de tăgadă... și-a exprimat intenția de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură finalizată prin emiterea titlului de proprietate…".
Dar, această motivare este cel puțin surprinzătoare, instanța considerând că B. exprimat intenția de reconstituire, când la dosar există un înscris negru pe alb, dat în fața organelor de urmărire penală, unde B. declară că nu el a întocmit acest înscris.
Mai mult, declară că el nici nu a venit în localitatea Vicov de Sus, în perioada formulării cererilor de reconstituire, nefiind interesat de teren, dar că a renunțat „la tot" în favoarea verișoarei lui, B. V., care în realitate se numește C. D., fostă B. zisă și V..
În ce privește această din urmă persoană, C. D., cu toate a făcut referiri la ea în cererea de chemare în judecată și a depus în probatoriu și declarația data de ea la data la 15.02.2012 în fața organelor de politie, instanța nici nu a analizat acest aspect în considerente, fapt care reprezintă o necercetare a fondului cauzei.
La rândul ei, C. D., a declarat că nici ea nu a întocmit și semnat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu nr.3077/1991, prin urmare cererea a fost depusă la C. locală de aplicare a L.18/91 Vicovu de Sus de alte persoane decât de titular.
Instanța nu a motivat de ce a considerat că declarația dată de B. V. llie în fața organelor de urmărire penală nu este de natură să producă efecte juridice, dar arăt că tocmai această declarație produce efecte juridice, deoarece prin depunerea ei la C. locală, petentul a fost repus în termenul de acceptare a succesiunii pentru terenuri după autorul său, potrivit art.12 din L. 18/91 devenit ulterior art.13 din L.18/91 republicată.
Recunoscând că el nu a formulat cererea de reconstituire, recunoaște implicit că nu a acceptat succesiunea după tatăl său, prin urmare, tocmai această declarație produce efecte juridice.
Pe de altă parte, declarația dată de B. în fața organelor de poliție certifică persoana care o dă, pe când declarația depusă la C. locală putea fi întocmită de oricine și oriunde, nefiind necesară îmbrăcarea unei anumite forme, aspect care a și dus la crearea situației de fapt.
Nu în ultimul rând, faptul ca nu B. a scris cererea de reconstituire este dovedită de scrisul diferit de pe cererea de reconstituire și declarația dată la poliție.
Mai consideră instanța că o declarație dată la poliție nu poate aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, dar, ea nu a invocat acest aspect, ci doar a solicitat ca instanța să analizeze dacă cererea a fost întocmită în mod legal, dacă și-a produs efectele potrivit L.18/91, atât timp cât cel în numele căruia este întocmită nu și-o însușește.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, anularea hotărârii comisiei județene care a validat această cerere, instanța de asemenea nu a analizat fondul cauzei respingând și acest capăt de cerere cu motivarea că, nefiind indicat numărul hotărârii comisiei județene și nedepunerea acestui act, se apreciază că procedura prealabilă de reconstituire a dreptului de proprietate s-a făcut în condițiile legii.
Ea nu a putut intra în posesia acestei hotărâri a comisiei județene pentru a o depune la dosar deoarece, potrivit normelor metodologice de aplicare a L.18/91, dacă cererile de reconstituire au fost admise prin hotărâri ale comisiei județene, aceste hotărâri nu se comunicau petentului, ci doar comisiei locale în vederea întocmirii procesului verbal de punere în posesie.
Ceea ce se comunica unui petent la acea dată era doar adeverința de proprietate, eventual procesul verbal de punere în posesie și în final titlul de proprietate.
Prin urmare, nu i se poate imputa că nu a depus la dosar acea hotărâre a Comisiei județene, ci instanța, în virtutea rolului activ trebuia să solicite Comisiei județene o copie a hotărârii prin care a validat cererea nr.3077/1991.
Instanța nu și-a exercitat rolul activ, nu a expus în considerente și nu a analizat toate cele deduse judecății, astfel că, în concluzie, nu a cercetat fondul cauzei.
Recursul motivat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat din următoarele considerente:
Astfel, conform petitului acțiunii, reclamanta recurentă a solicitat anularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.3077/91 susținînd că nu a fost însușită de către titular, respectiv intimatul Bilibou V. I. și ca atare nu există, dar care a produs consecințe juridice în defavoarea sa.
După cum rezultă din sentința civilă nr.2599/2002 emisă de Judecătoria Rădăuți (f.13), titlul de proprietate nr.1044 din 14 iunie 1996 eliberat pe numele lui Bilibou V. și al mamei sale Bilibou A. după defunctul Bilibou P. a fost anulat parțial și doar cu privire la suprafața de 4314 m.p. și 1800 m.p. teren intravilan, ., ce a avut la bază tocmai cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.3077/91, instanța reținînd că pentru aceste parcele comisia va elibera un nou titlu de proprietate pe numele celor doi, ca moștenitori ai defunctului Bilibou V., defunctului aparținîndu-i doar cei 2900 m.p. teren din extravilan.
Ca atare, în data de 4 aprilie 2003 s-a eliberat titlul de proprietate nr.3460 după defunctul Bilibou V., cu moștenitori Bilibou V. și Bilibou A. pentru suprafața de 4313 m.p. și 1800 m.p. teren intravilan. De menționat că reclamanta din prezenta cauză deși a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2599/2002 a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii de anulare a titlului de proprietate nr. 1044/1996.
După cum a reținut și instanța de fond, faptul că la data de 17 martie 2011 intimatul Bilibou V. I. a declarat în fața organelor de poliție că nu a depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.3077/91 și că în singura sa declarație dată la Primărie s-a referit doar la renunțarea în favoarea verișoarei sale B. V., nu este de natură a duce la anularea cererii de reconstituire nr.3077/91, avînd în vedere că s-a eliberat titlul de proprietate, partea avînd posibilitatea de a-și formula apărări în dosarul în care s-a solicitat anularea titlului de proprietate.
Motivarea instanței de fond are legătură cu obiectul cererii deduse judecății, în condițiile în care în considerente se arată de ce nu se poate ține seama de acea declarație și rolul hotărîrii judecătorești de anulare titlu de proprietate în prezenta cauză.
După cum se poate observa reclamanta a solicitat și anularea hotărîrii Comisiei județene care a validat cererea de reconstituire, motivînd că nu cunoaște numărul hotărîrii, cu mențiunea că dacă a fost validată să se anuleze în sensul excluderii lui Bilibou V. I..
Nu i se poate imputa instanței de fond lipsa rolului activ pentru acest capăt de cerere, în condițiile în care reclamanta a avut apărător ales care nici un moment nu a solicitat întocmirea unei adrese prin care să se înainteze HCJ a cărei anulare se solicită. Mai mult, odată emis titlul de proprietate partea avea posibilitatea de a se apăra în dosarul avînd ca obiect anularea acestuia.
Or, față de obiectul cererii deduse judecății tribunalul constată că hotărîrea instanței de fond este legală și temeinică, sens în care, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta P. V., domiciliată în oraș Vicovu de Sus nr.1961, jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.1776 din 22 mai 2013 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr._ ), intimați fiind Bilibou V. I., domiciliat în mun.A., ., jud.A., C. D., domiciliată în or.Caransebeș, ., ., jud.C. S., C. orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Vicovu de Sus (prin primar) și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M. C. T. M. D. D. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – V. L.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 6 decembrie 2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2354/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 2523/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
