Fond funciar. Decizia nr. 2739/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2739/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 2739/2013
Ds. nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 2739
Ședința publică din data de 17 decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: G. F.
Judecător: C. N. M.
Judecător: F. L.
Grefier: N. A.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta C. M. și pârâta Comisia comunală de fond funciar I. S.-prin primar împotriva sentinței civile nr. 666 din 11 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul nr._, intimați fiind pârâții I. T. de R. S. și V. S. și Direcția S. S..
Dezbaterile asupra prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.12.2013.
Se constată că la dosar s-au depus, prin serviciul registratură, concluzii scrise de către recurenta Comisia comunală de fond funciar I. S. - prin primar.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin plângerea – acțiune formulată potrivit legislației fondului funciar, dar nemotivată în drept, C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. C. de fond funciar I. S., ITRSV S. și Direcția S. S., să se dispună:
- obligarea Comisiei Comunale de F. F. Izv. S. să-i predea posesia suprafeței de 1,17 ha pădure din parc.nr.202 la locul numit „ Cobilioara” pe raza OS B., conform sentinței civile nr.244 din 28.01.2008;
- obligarea ITRSV și a Direcției Silvice S. la desființarea celui de-al treilea marcaj cu ciocanul RP-33-150 aplicat în lipsa ei și prin care i s-a diminuat suprafața de 1 ha teren pădure cu circa 1500-2000 m.p. în favoarea vecinului limitrof care este chiar primarul comunei și președinte al Comisiei de F. F.;
- obligarea Comisiei Comunal de F. F. și a Direcției Silvice să-io plătească despăgubiri, reprezentând contravaloarea a 114,76 m.c. material lemnos rezultată din tăierea a 38 arbori de pe terenul său predat conform procesului verbal nr.208 din 10.10.2009, dar diminuat prin aplicarea celui de-al treilea ciocan de marcaj;
- obligarea ITRSV S. de a dispune către OS B. interdicția de aprobare a oricărei forme de exploatare material lemnos de pe parc. Nr.202; 203 și 233 din U.P. II reprezentând cele 2,17 ha pădure, proprietatea reclamantei – petente.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la 6 ha pădure prin s.c. 244 din 29.01.2008, că din vechiul amplasament la data reconstituirii erau libere 2,17 ha conform planului de situație din 08.11.2007, din care 1 ha în .,17 ha în parc.nr.233 din U.P.II, că a fost pusă în posesie cu cele 2,17 ha în toamna anului 2008, unul dintre vecini fiind Mehno M. a lui C., că la punerea în posesie s-au aplicat 2 marcaje cu ciocanul pătrat RP-33-150 cu vopsea galbenă și roșie, că ulterior i s-a transmis că planurile care au stat la baza pronunțării sentinței sus arătate nu sunt corecte, întrucât nu erau avizate,că după un an de zile achitând taxele pentru avizare i s-au întocmit alte planuri diferite de cele inițiale și numai pentru 1 ha, context în care nu s-a mai procedat la o nouă predare a posesiei în teren, dar în lipsa ei s-a întocmit un alt proces verbal de punere în posesie 208 din 10.10.2009 numai pentru 1 ha, că a crezut că i se va întocmii proces verbal și pentru diferența de 1,17 ha pe care le avea în posesie, lucru care nu s-a întâmplat, iar ulterior a constatat că pe teren apăruse un al treilea marcaj, în interiorul suprafeței sale și care o deposeda de circa 1500-2000 m.p. din pădurea predată inițial și care a revenit astfel vecinului inițial Mehno M. a C. posesie preluată de actualul primar și președinte al Comisiei Locale de fond F. Mehno M. a Ș., care a și exploatat 38 arbori, respectiv 114,76 m.c. material lemnos, creându-i astfel un prejudiciu reprezentat de valoarea acestui material lemnos de pe terenul care inițial îi fusese predat ei.
S-a atașat copia s.c. 244 din 29.01.2008 a Judecătoriei C-lung.Mold. prin care s-a reconstituit lui Ceciulec M. ca moștenitoare după C. M., dreptul de proprietate pentru 6 ha pădure, pe raza OS B., la locul numit „ Cobilioara” fără precizarea parcelelor silvice sau a altor elemente de identificare a amplasamentului, hotărâre definitivă prin respingerea recursului conform Deciziei civil enr.1194 din 20 mai 2008 a Tribunalului S., procesul verbal de punere în posesie nr. 208 din 10.10.2009 ( cel menționat de reclamantă ca fiind cel de-la doilea întocmit doar pentru 1 has pădure ) corespondență între ITRSV S. și C. M. din 20.09.2010, planul de situație din 08.10.2007 și planul din 05.03.2009, un alt plan din 08.07.2009.
Direcția S. S. a trimis la dosar întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii reclamantei, cu motivarea că la 08.11.2007 petenta a făcut o identificare a amplasamentului solicitat, întocmind un plan pentru 11,07 ha, din care rezulta că era liber 1 ha în u.a. 202 și 1,17 ha în u.a 233 acesta fiind menționat ca vechiul amplasament al autorului său, că a fost pusă în posesie la 10.10.2009 cu 1 ha pădure, din care 0,46 în u.a. 203 A, 0,15 ha în u.a. 203 A și 0,39 ha în u.a. 233 conform procesului verbal nr. 208 din 10.10.2009, că nu a mai fost pusă în posesie cu o altă suprafață întrucât până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței nr.244/2008 restul terenului era deja ocupat.
Cu privire la marcaje a arătat că nu există un al treilea marcaj la care face referire reclamanta, că Mehno M. nu a exploatata nici o cantitate de material lemnos din terenul reclamantei ci din terenul cu care a fost el pus în posesie.
La întâmpinarea Direcției Silvie s-a atașat corespondență între OS B. și Direcția S. cu privire la punerea în posesie a reclamantei și marcajele aplicate și precizarea că cei 38 arbori au fost marcați pe proprietatea lui Mehno M. .
S-a efectuat în cauză o expertiză silvică de către expertul S. C. G., prin care au fost identificare suprafețele de pădure menționate în acțiunea reclamantei, marcajele silvice în litigiu, exploatările de material lemnos.
Potrivit expertizei efectuate cele 2,17 ha pădure, conform planului de situație din 08.11.2007 care a stat la baza pronunțării sentinței civile 244/2008, fac parte din parcelele silvice 203 și 233, că pe acel plan cu exista viză nici de la Primăria Izv. S. și nici de la OS B., că în sentința de reconstituire nu este specificată locația din punct de vedere silvic, decât ca denumire a locului, acela de Cobilioara, că procesul verbal de punere în posesie nr.208 din 10.10.2009 consemnează 0,39 ha pădure în aprc.nr.233 dar există o neconcordanță între proiectul de plan parcelar care a stat la baza procesului verbal de punere în posesie și punctele de reper din tabelul întocmit de autoritățile silvice, context în care parte din terenul este în parc.nr.233 și parte în parc.nr.203 și parte în parc.nr.202, că în fapt suprafața conform măsurătorilor este de 0,35 ha și în teren întreaga suprafață este în parc.nr.233, așa încât se impune refacerea proiectului de plan parcelar cu reprezentarea corectă pe plan a limitelor din teren.
S-au identificat marcajele cu ciocanul pătrat RP – 33-150 culori roșu și galben, existând 32 de arbori limită cu marcajul menționat în par.cnr.233, 203 și 202.
Totodată expertul menționează în parc.nr.233 există o suprafață de 0,55 ha nepredată, dar care constituie proprietatea lui D. I. și M. după D. V., conform unui proces verbal de punere în posesie nr.146/2009, că în teren suprafața delimitată cu care C. M. este pusă în posesie este de 1,47 ha din care 0,35 ha în parc.nr.233, 0,26 ha în parc.nr.203 și 0,86 ha într-un alt loc din parc.nr.203, însă în planul parcelar mențiunile sunt diferite existând și o suprapunere peste pădurea aparținând de Fondul Bisericesc.
Mai stabilește expertul că există o diferență de 0,26 ha liberă limitrof cu proprietatea lui Mehno M., că a fost identificat și un gard de-a lungul a3 arbori care prezintă marcaje cu ciocanul pătrat RP-33-150 și că gardul este proprietatea lui Mehno M..
Mai consemnează expertul în lucrarea de la dosar că pe cei 26 ari amplasament liber din parc.nr.202 există 45 de cioate inventariate și din exploatarea acestora a rezultat o cantitate de 63,746 m.c. material lemnos evaluat la suma de 4717,204 lei.
Cu privire la marcajele silvice expertul a constatat că cei 32 arbori limită nu sunt nici pe limita suprafeței predate petentei prin procesul verbal nr.208/2009, nici pe limita suprafeței măsurate conform susținerilor sale în toamna anului 2007, că din cele 1,17 ha pretinse de reclamantă 0,28 ha constituie proprietatea lui Mehno M. conform procesului verbal nr.113/2009 și există o diferență liberă de 0,26 ha care nu este inclusă în planul de situație care a stat la baza procesului verbal de punere în posesie nr.113/2009 întocmit de Mehno M..
Există în expertiză unele mențiuni care sunt oarecum contradictorii și care probabil sunt datorate neconcordanțelor dintre cele constatate prin măsurătorile efective din teren și celor consemnate în documentația întocmită de autoritățile de aplicare a legislației fondului funciar.
A fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive a ITRSV S. cu motivarea că această instituție nu are atribuții în legătură cu legislația fondului funciar.
Prin sentința civilă nr. 666 din 11 iunie 2013 prima instanță a admis acțiunea – plângere având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții C. C. DE F. F. I. S., ITRSV S. și DIRECȚIA S. S., a obligat pe pârâta C. de fond funciar I. S. să procedeze la punerea în posesie a reclamantei C. M. cu suprafața de teren de 0,26 ha pădure în ..II B., la locul numit Cobilioara, reprezentând parte din terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform sentinței civile 244 din 29 ianuarie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă și irevocabilă conf. dec. civ. 1184/20.05.2008 a Tribunalului S., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ITRSV S., cererea pentru predarea restului de teren pd. până la 1,17 ha în . desființare marcaje silvice, ca prematur formulată cererea pt. despăgubiri pt. 114,76 m.c. masă lemnoasă, cererea pentru interzicerea exploatării de masă lemnoasă din parc. 202 ca prematur formulată, iar din parc.203 și 233 pentru terenul predat petentei ca lipsită de interes iar pt. restul terenului din aceste parcele ca nefondată, a obligat C. Locală de F. F. Izv. S. să plătească reclamantei – petente cu titlu de cheltuieli de judecată 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta are recunoscut dreptul subiectiv asupra unei suprafețe de pădure de 6 ha la locul numit „ Cobilioara” din care i-a fost predat doar o parte, că litigiul de față conform susținerilor reclamantei vizează suprafața de 1,17 ha, însă conform măsurătorilor din expertiză doar cele 0,26 ha au fost identificate ca fiind libere în parc.nr.202 U.P.II B., teren care reprezintă parte din suprafața cuvenită reclamantei conform sentinței civile nr.244/2008, cu privire la care aparent se pretinde că aparține vecinului Mehno M., dar conform expertizei se menționează că nu este inclus în planul de situație care a stat la baza punerii în posesie a acestui vecin Mehno M..
În ce privește excepția lipsei calități procesuale pasive a ITRS S. s-a arătat că litigiul de față vizează aspecte ce țin de exploatarea de material lemnos, de aplicarea de marcaje silvice, de aprobări privind exploatările de material lemnos, așa încât instanța a apreciat că indiferent de modul de soluționare a acestor pretenții se impune ca soluția să fie opozabilă și ITRS S., context în care se a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ITRSV S..
În raport de constatările expertului a respins:
- cererea pentru predarea restului de teren pd. până la 1,17 ha în . vedere că în prezenta cauză reclamanta nu a solicitat predarea acestui teren oriunde ci doar în această parcelă și potrivit probatoriul administrat în cauză predarea terenului cuvenit reclamantei nu este posibilă în această parcelă, iar cu privire la stabilirea unui alt amplasament instanța nu a fost investită. Chiar dacă se constată că reclamanta este îndreptățită să primească diferența de teren nepredată, date fiind limitele de investire de către reclamantă și concluziile expertului, aceasta este singura soluție care poate fi pronunțată în cadrul procesual de față.
S-a respins cererea pentru desființare marcaje silvice, având în vedere că din cuprinsul expertizei nu rezultă ca justificată pretenția reclamantei cu privire la existența unor marcaje nelegale.
S-a respins ca prematur formulată cererea pt. despăgubiri pt. 114,76 m.c. masă lemnoasă, dat fiind că în prezent materialul lemnos identificat ca fiind exploatat de pe cei 26 ari teren liber încă nu se poate constata că aparține reclamantei și abia după punerea în posesie cu acest teren va existat o justificare legală pentru ca reclamanta să justifice recuperarea unui eventual prejudiciu.
S-a respins cererea pentru interzicerea exploatării de masă lemnoasă din parc. 202 ca prematur formulată, având în vedere că în momentul de față nu se justifică o asemenea dispoziție întrucât pentru terenul deținut de reclamantă aceasta nu are interes, iar pentru terenul deținut de alte persoane reclamanta nu are calitatea să impună o asemenea măsură, ca de altfel și pentru parc.203 și 233 pentru terenul predat petentei ca lipsită de interes iar pt. restul terenului din aceste parcele ca nefondată.
S-a impus precizarea că instanța este limitată în pronunțarea asupra petitelor din acțiune, de modul în care reclamanta a înțeles să-și formuleze pretențiile, având în vedere că face referire la vecinul limitrof ca fiind primarul comunei și președintele Comisiei de F. F., dar inițial acolo a fost pus în posesie a altă persoană Mehno M. a C., actualul posesor este Mehno M. a Ș., însă exploatarea de material lemnos a fost efectuată de Mehno M. ca persoană fizică, nerezultând că ar fi făcut exploatarea pentru instituție pe care o reprezintă ca primar și în speță pârât nu este nici primarul nici președintele Comisiei de F. F. și nici persoana fizică Mehno M. ci doar C. Locală de F. F. Izv. S. prin primar.
Faptul că persoana fizică Mehno M. a exploatat material lemnos cu sprijinul și acordul OS B., nu angajează răspunderea pârâtei C. C. de F. F. în acest moment și nici a Direcției Silvice sau a iTRS S. având în vedere că cel puțin în momentul de față terenul de pe care a fost exploatat acest material lemnos este caracterizat de expert ca fiind liber, respectiv nepredat reclamantei, dar nici vreunuia dintre pârâți, iar persoană fizică Mehno M. nu figurează ca și pârât în cauză.
Aspectul privind despăgubirile va putea fi pus într-o discuție viitoare după ce reclamanta va fi pusă în posesie cu acest teren liber.
Conform art. 274 Cod pr.civilă ( vechi ) în raport de soluția mai sus preconizată, instanța a obligat C. Locală de F. F. Izv. S. să plătească reclamantei – petente cu titlu de cheltuieli de judecată 2.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând circa ½ din totalul cheltuirilor justificate de reclamantă în prezenta cauză cu plata onorariul avocat, cu plata onorariului de expert, întrucât susținerile și pretențiile acesteia au fost parțial justificate, așa cum a fost formulată acțiunea și în raport de pretențiile din petitele acțiunii C. Locală de F. F. a căzut în pretenții față de reclamantă într-o măsură apreciată la jumătate din cele solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta C. M. și pârâta Comisia comunală de fond funciar I. S.-prin primar.
În motivarea recursului reclamanta C. M. a arătat că instanța a greșit admițând doar în parte acțiunea,pentru 0,26 ha pădure din parc.202 UP ll-B.,la locul Cobilioara,în loc de 0,54 ha, contrar probelor administrate,respectiv: expertiza efectuată,actele de reconstituire ale subsemnatei și ale vecinului limitrof.
A arătat că, deși din documentația existentă la dosar, respectiv PV de predare 113 din 6 februarie 2009 pentru familia limitrofă Mehno,nu rezultă că s-au aplicat marcajele cu ciocanul RP-33-150, instanța nu a admis capătul de acțiune privind desființarea marcajului identificat de expert cu nr.30,deoarece este abuziv efectuat, în lipsa sa, neregăsindu-se evidențiat nici în PV de predare, din data de 10 octombrie 2009, iar datorită acestui marcaj este prejudiciată cu suprafața de 0,28 ha pădure.
A precizat că greșit a fost respins capătul acțiunii privind predarea cantității de 63,746 m.c. lemn exploatat de actualul posesor nelegal pus în posesie,ca fiind prematur promovată,deoarece reprezintă lemnul de pe cei 0,26 ha pădure ce urmează a-i fi predat prin admiterea acțiunii.
A apreciat că în mod corect a solicitat ca „predarea terenului de 0,54 ha pădure și obligarea la predarea cantității de 63,746 m.c. lemn exploatată nelegal să cadă în sarcina Comisiei Locale de F. F. -I. S.,deoarece ilegalitățile învederate și dovedite cu actele de la dosar au fost efectuate de un membru al Comisiei și anume-președintele Mehno M. în beneficiul său,punerile în posesie fiind efectuate de Comisie.
A arătat că deși a justificat cheltuielile de judecată pretinse în sumă de 7000 lei, instanța le-a redus la 2500 lei cu justificarea admiterii parțiale a acțiunii, fapt nerelevant, deoarece expertiza efectuată ,care reprezintă suma cea mai mare din cheltuieli, viza verificarea în teren a tuturor suprafețelor predate către subsemnata pentru determinarea suprafeței lipsă,deci volumul de muncă al expertului ar fi fost același.
A solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar admiterea acțiunii așa cum a fost promovată.
În recursul formulat de pârâta Comisia comunală de fond funciar I. S.-prin primar, aceasta a arătat că prin sentința civilă nr. 244/29.01.2008 s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pentru suprafața de 6, 00 ha de pădure la locul numit Cobilioara, pe raza Ocolului S. B., iar pentru suprafața de 1, 00 ha s-a efectuat identificarea în teren, prin procesul verbal nr. 7122/07.03.2007, iar punerea în posesie s-a efectuat pe vechiul amplasament, respectiv UP II, ua 203%, 233 % rămânând diferență de 5, 00 ha, ca drept de proprietate.
A arătat că pentru suprafața de l,00 ha după autor C. M. a fost recunoscută vecinătatea de către Mehno M., semnând pe procesul-verbal de stabilire a vecinătăților.
A precizat că reclamanta nu a deținut niciodată teren forestier în . reiese din adresa Inspectoratului de R. S. și V. S., cu nr._/2010,, prin care i s-a comunicat reclamantei faptul că nu deține nicio suprafață de teren în UP II, ua 202%, pe care să o probeze cu documente legale.
A arătat că amplasamentul situat în UP II, ua 202% a fost reconstituit moștenitorilor autorului M. N., respectiv: Mechno Ș., Mechno M., L. E., Mechno V., M. V., pentru suprafața de 10,oo ha, cf. ., amplasamentul fiind validat prin HCJ 438/2010, moștenitorii fiind puși în posesie cf. procesului-verbal nr. 114/2009.
A precizat că în UP II, ua 202% a fost reconstituit moștenitorilor autorului M. M. respectiv: Mechno Ș., Mechno M., L. E., Mechno V., M. V., suprafața de 8,oo ha, din care 3,45 ha în 202%, prin HCJ 2541/2007.
A arătat că limita dintre autorii M. N. și M. M. cu autorul C. M. este între 202 si 203, iar delimitarea parcelelor s-a efectuat cu ciocanele specifice de limită ale reprezentanților Ocolului S. B., care le-au aplicat la punerea în posesie.
A arătat că însăși reclamanta, printr-o cerere adresată Comisiei locale de fond funciar, care se află la dosarul cauzei, precizează persoanele care i-au ocupat amplasamentul solicitat.
A precizat că suprafața de teren din . pusă în întregime în posesie moștenitorilor legali, excepție făcând fondul bisericesc.
Față de aceste aspecte, C. locală de fond funciar I. S. arată că nu se află în culpă, astfel că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, solicitând admiterea recursului, respingerea acțiunii, inclusiv capătul de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Referitor la recursul formulat de reclamanta C. M., aceasta a arătat că instanța a greșit admițând doar în parte acțiunea, pentru 0,26 ha pădure din parc.202 UP ll-B.,la locul Cobilioara, în loc de 0,54 ha, contrar probelor administrate,respectiv: expertiza efectuată, actele de reconstituire ale reclamantei și ale vecinului limitrof; că din probele administrate nu rezultă că s-au aplicat marcajele cu ciocanul RP-33-150; că se impune desființarea marcajului identificat de expert cu nr.30, deoarece este abuziv efectuat, în lipsa sa, neregăsindu-se evidențiat nici în PV de predare, din data de 10 octombrie 2009, iar datorită acestui marcaj este prejudiciată cu suprafața de 0,28 ha pădure; că greșit a fost respins capătul de cerere privind predarea cantității de 63,746 m.c. lemn exploatat de actualul posesor nelegal pus în posesie, ca fiind prematur promovată, deoarece reprezintă lemnul de pe cei 0,26 ha pădure ce urmează a-i fi predat prin admiterea acțiunii; că deși a justificat cheltuielile de judecată pretinse în sumă de 7000 lei, instanța le-a redus la 2500 lei cu justificarea admiterii parțiale a acțiunii, fapt nerelevant, deoarece expertiza efectuată ,care reprezintă suma cea mai mare din cheltuieli, viza verificarea în teren a tuturor suprafețelor predate către subsemnata pentru determinarea suprafeței lipsă,deci volumul de muncă al expertului ar fi fost același.
Din analiza probelor administrate, tribunalul reține că reclamantei recurente i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6 ha pădure la locul numit „Cobilioara”, pe raza Ocolului S. B., în conformitate cu sentința civilă 244/29 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia 1184 din 20 mai 2008 a Tribunalului S. – fila 8 dosar fond.
Este de reținut că în considerentele acestei sentințe, se menționează cu titlu generic, că terenul de 6 ha pădure este amplasat pe raza O.S. B., la locul „Cobilioara”.
De-abia în cursul anului 2009, se încheie procesul verbal de punere în posesie nr. 208 din 10 octombrie 2009, în cuprinsul căruia se consemnează că se procedează la predarea suprafeței de 1 ha teren forestier, dispus în trei parcele, după cum urmează: 0,46 ha pe raza O.S. B., în U.P. II, u.a. 203A%, cu vecinii C. M. – izlaz la nord; C. M. la sud; F. bisericesc la vest și C. M. la est; 0,15 ha pe raza O.S. B., în U.P. II, u.a. 203A%, cu vecinii G. V. la nord; B. E. la sud; G. V. la vest și Mehno M. la est; 0,39 ha pe raza O.S. B., în U.P. II, u.a. 233%, cu vecinii C. M. la nord, sud și vest, și la est cu D. V..
Acest proces verbal a fost semnat fără obiecțiuni, de către reclamanta recurentă C. M..
De-abia prin adresa de la fila 10 dosar fond, recurenta contestă acest înscris, întocmit la data de 5 iulie 2010.
De altfel, în cauză s-a efectuat și o expertiză, precum și supliment la raportul de expertiză.
Astfel, la fila 82 dosar, se menționează că suprafața de teren forestier pentru care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă 244/29 ianuarie 2008 se află în parcelele 203 și 233, după cum urmează: suprafața de 1 ha pădure în . – fila 83, iar diferența de 1,17 ha pădure din . – fila 84.
Această suprafață în prezent este ocupată de D. Maihail și I., în conformitate cu procesul verbal de punere în posesie 146 din 19 martie 2009
În ce privește suprafața de 0,54 ha teren, se menționează că . ha este proprietatea lui Mehno M., conform procesului verbal de punere în posesie nr. 113 din 6.02.2009, iar diferența de 0,26 ha este liberă, fiind evidențiată la fila 93 dosar.
Expertiza mai menționează existența unui gard între proprietățile C. M. și Mehno M., gard aflat pe proprietatea lui Mehno M..
Referitor la cioatele rezultate din tăieri de arbori, se arată că în . fost inventariate un număr de 45 cioate de pe suprafața de 0,26 ha amplasament liber, fiind evidențiate în carnetul de inventariere din 26 noiembrie 2012, și că apar marcaje cu ciocanul pătrat R.P. – 33 – 150.
În atare împrejurări, corect judecătorul fondului a concluzionat că în prezenta cauză, reclamanta nu a solicitat predarea terenului de 1,17 ha pădure în ., în condițiile în care în acel amplasament a fost pusă în posesie o altă persoană, este evident că predarea terenului cuvenit reclamantei nu este posibilă în această parcelă, iar pe de altă parte, instanța nu a fost învestită cu o cerere referitoare la stabilirea unui alt amplasament.
Așa fiind, în mod temeinic și legal, prima instanță a avut în vedere cadrul procesual stabilit de reclamantă, care, chiar dacă este îndreptățită să primească diferența de teren nepredată, nu a cerut acest lucru în această acțiune.
Cât privește criticile referitoare la desființarea marcajelor silvice, proba cu expertiza efectuată nu demonstrează în ce ar consta nelegalitatea unor asemenea marcaje.
Referitor la faptul că prima instanță a respins ca prematură, cererea de acordare a despăgubirilor pentru cantitatea de 114,76 m.c. masă lemnoasă, deși materialul lemnos a fost identificat ca fiind exploatat de pe cei 26 ari de teren liber, reclamanta nu are vreun document de punere în posesie, sau vreo hotărâre judecătorească în acest sens, așa încât este corect raționamentul primei instanțe, potrivit căruia încă nu se poate constata că această suprafață de 0,26 ha aparține reclamantei; de-abia după ce reclamanta recurentă va fi pusă în posesie cu acest amplasament, va avea temei pentru formularea unei cereri având ca obiect recuperarea prejudiciului rezultând din exploatarea masei lemnoase.
De altfel prima instanță a avut în vedere aceleași aspecte și în ceea ce privește soluționarea cererii de interzicere a exploatării de masă lemnoasă din parc. 202 deoarece la momentul actual pentru terenul deținut de reclamantă aceasta nu are interes, iar pentru terenul deținut de alte persoane reclamanta nu are calitatea să solicite o asemenea măsură.
Instanța de control judiciar va înlătura ca nefondate, susținerile reclamantei recurente, referitoare la faptul că, anterior procesului verbal din 2009, adică încă din anul 2007, s-ar fi predat terenul către reclamanta recurentă, și că atunci, în anul 2007, Mehno M. ar fi recunoscut vecinătatea cu recurenta, iar terenul era liber în totalitatea sa, atâta timp cât la dosar nu există nici măcar vreun început de dovadă scrisă în acest sens.
De altfel, din analiza legilor fondului funciar, rezultă fără echivoc, că procesul verbal de punere în posesie se întocmește cu deplasarea membrilor comisiei în teren, după ce se procedează la întocmirea unui proces verbal de stabilire a vecinătăților
Referitor la faptul că vecinul limitrof al proprietății reclamantei este primarul comunei și președintele Comisiei de F. F., corect instanța de fond a reținut că inițial a fost pus în posesie Mehno M. a C., iar actualul posesor este Mehno M. a Ș., iar exploatarea de material lemnos a fost efectuată de Mehno M. ca persoană fizică, și nu în beneficiul instituției pe care o reprezintă ca primar.
Mai mult, în cauză are calitatea de pârât C. Locală de F. F. Izv. S. prin primar. Din această perspectivă, este logic raționamentul judecătorului fondului, în conformitate cu care faptul că persoana fizică Mehno M. a exploatat material lemnos cu sprijinul și acordul OS B., nu angajează răspunderea pârâtei C. C. de F. F. și nici a Direcției Silvice sau a ITRS S..
Nici criticile aduse modului de stabilire a cheltuielilor de judecată nu sunt justificate, deoarece acțiunea a fost admisă în parte.
Astfel, la fila 39 dosar se află chitanța din 16 iulie 2012, de achitare a unui avans de 600 lei pentru efectuarea expertizei, achitată de către reclamanta recurentă; apoi, la fila 75 dosar se află chitanța cu achitarea diferenței de 5000 lei;; la fila 139 – 600 lei pentru suplimentul la raportul de expertiză.
Prin raportare la faptul că instanța de fond a admis în parte acțiunea, este evident că și acordarea cheltuielilor de judecată a avut în vedere această împrejurare, în considerarea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, socotind că suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată este suficientă.
Față de cele ce preced, este evident că nu se verifică motivele de recurs invocate de către reclamantă, nefiind date niciunul din cazurile de modificare/casare ale vreunei hotărâri, astfel cum au fost ele prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Comisia comunală de fond funciar I. S. - prin primar, tribunalul reține următoarele:
C. locală de fond funciar I. S. arată că nu se află în culpă, astfel că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, solicitând admiterea recursului, respingerea acțiunii, inclusiv capătul de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Este evident că, prin soluția pronunțată, judecătoria a admis în parte acțiunea, astfel că, așa cum s-a arătat și în motivarea primului recurs, judecătorul fondului a făcut și aplicarea prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, în sensul că a obligat partea căzută în pretenții la plata parțială a cheltuielilor de judecată, tocmai pârâta fiind obligată la punerea în posesie a reclamantei recurente C. M., cu suprafața de 0,26 ha pădure în . B., Cobilioara, parte din terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform sentinței civile 244/s9 ianuarie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, irevocabilă prin decizia civilă 1184/20 mai 2008 a Tribunalului S..
Este de notorietate că nici legile fondului funciar și nici prevederile Codului de procedură civilă nu prevăd scutirea de la plata cheltuielilor de judecată a Comisiilor locale sau județene de aplicare a legilor fondului funciar.
Așa fiind, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a procedat la obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, culpa fiind în sarcina acestei pârâte.
Față de cele ce preced, tribunalul reține că în cauză nu sunt date motive de casare/modificare ale vreunei hotărâri, astfel cum au fost ele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Având în vedere toate considerentele dezvoltate, prin raportare la prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta C. M. și pârâta Comisia comunală de fond funciar I. S.-prin primar împotriva sentinței civile nr. 666 din 11 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta C. M. domiciliată în mun. Sibiu, ..10, ., jud. S. și cu reședința în ..S. și pârâta Comisia comunală de fond funciar I. S.-prin primar cu sediul în ..S. împotriva sentinței civile nr. 666 din 11 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria C-lung Moldovenesc în dosarul nr._, intimați fiind pârâții I. T. de R. S. și V. S. cu sediul în S., . și Direcția S. S. cu sediul în S., Jud.S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2013.
.
Președinte Judecător JudecătorGrefier
G. F. C. N. M. F. L. N. A.
Red. GF/Tehn. NA
Jud. fond M. M.
2 ex./
| ← Expropriere. Sentința nr. 2215/2013. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 2270/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
