Expropriere. Sentința nr. 2215/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2215/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 2215/2013
Dosar nr._ expropriere
ROMÂNIA
T. S.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2215/2013
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Grefier L. A.
M. Public a fost reprezentat prin procuror J. L. din cadrul Parchetului de pe lângă T. S..
Pe rol, judecarea acțiunii având ca obiect „expropriere”, privind pe reclamantele B. E. și C. E. ambele cu domiciliul ales la cabinet C. A. D.-sat Mihoveni, ., jud S. în contradictoriu cu pârâții S. R. R. DE M. T. ȘI I. P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI-Iași, ..19, jud S., .-Șcheia, jud S. și . V. A DREPTURILOR DE PROPRIETATE ȘI ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR-Șcheia, jud S..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat C. D. A., pentru reclamante, av.substituient R. S. pentru pârâta S. R. reprezentat de M. transporturilor și infrastructurii prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale din România sa - Direcția regională de drumuri și poduri Iași, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul Registratură al Tribunalului S. au fost depuse concluzii scrise de către contestatori.
Av. R. S. înmânează instanței un punct de vedere cu privire la suplimentul la raportul de expertiză arătând că acesta reprezintă apărări de fond.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. C. D. A. solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor cu cheltuieli de judecată.
Av R. S. solicită respingerea acțiunii cu compensarea cheltuielilor.
Reprezentanta Ministerului Public, d-na procuror J. L. solicită respingerea acțiunii arătând că despăgubirile au fost corect stabilite.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra acțiunii civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. sub nr._ la data de 23.01.2013, reclamantele B. E. și C. E. au formulat contestație împotriva hotărârii nr.239/09.04.2012, dată în dosarul nr.80/2011 și au solicitat în contradictoriu cu pârâții S. R. R. DE M. T. ȘI I. P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, . și . V. A DREPTURILOR DE PROPRIETATE ȘI ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR următoarele:
A.Să se verifice temeinicia Hotărârii nr.239/09.04.2012 cu privire la cuantumul despăgubirilor cu care nu sunt de acord, acestea fiind calculate la un preț mult inferior față de prețul de piață, a valorii de înlocuire și aprețului solicitat de noi, să dispuneți anularea parțială a Hotărârii sub aspectul despăgubirilor acordate și să dispuneți obligarea expropriatorului - S. R. reprezentat de M. T. și I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași la plata acestora raportat la prețul de piață a imobilului expropriat de 40 euro pe mp,( 4.000 euro pe arul de teren expropriat) în sumă totală de 24.640 euro la cursul BNR din ziua plății, în cote de ½ pentru fiecare contestatoare;
B.Exproprierea suprafeței afectate în fapt construirii șoselei de centură și a suprafețelor de teren rămase în urma exproprierii care nu mai pot fi folosite conform destinației acestora, fiind transformate în locuri înfundate, fără nici o cale de acces și obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor pentru aceste suprafețe de teren raportat la prețul de piață de 40 euro pe mp, la cursul BNR din ziua plății, în cote de ½ pentru fiecare contestatoare;
C.Obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul rezultat din diminuarea valorii terenurilor rămase în urma exproprierii, în cote de ½ pentru
fiecare contestatoare;
D.Obligarea expropriatorului la plata prejudiciului constând în cheltuielile impuse de achiziționarea unui teren de aceeași natură( taxe notariale, publicitate, comisioane) în procent de 10% din valoarea imobilului, acest cuantum fiind reținut și în Decizia nr.1423/16.04.1999 a înaltei Curți de Casație si Justiție- Secția civilă, în cote de ½ pentru fiecare contestatoare;
E.Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, prin Hotărârea nr.239 din data de 09.04.2012 s-a dispus exproprierea suprafeței de 616 mp., identică cu parcela nr._ rezultată din dezmembrarea parcelei nr._ din C.F._ a Comunei Cadastrale Scheia.
Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de Guvern nr.614/2011, ( poziția 280 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului S., Km 0+000-Km 13+173,,.
Au formulat cerere de plată a despăgubirilor în termenul legal, înregistrată la Primăria Comunei Șcheia, prin care și-au arătat dezacordul cu suma derizorie stabilită drept despăgubire și au solicitat drept despăgubire suma de 40 euro pe mp de teren expropriat.
Au depus în susținerea cererii, următoarele documente, în copii legalizate conform dispozițiilor art.19 alin.2 din Legea nr.255/2010: acte de identitate, titlu de proprietate nr. 1694/1996, certificat de moștenitor nr.83/2010 eliberat de BNP Negura A. L., plan de amplasament, extras de carte funciară, documentație cadastrală, raport de evaluare.
P. procesul verbal încheiat cu C. de V. a Dreptului de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a Comunei Șcheia s-a constatat atât neacceptarea cuantumului despăgubirilor acordat de expropriator, cât și faptul că au solicitat plata sumei de 4.000 euro pe arul de teren gxpropriat.
Despăgubirile au fost stabilite la suma de 760 lei pentru suprafața de teren expropriată, expropriatorul având în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în Grila Camerei Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Potrivit art.18 din Norma metodologică de aplicare a Legii 255/2010, „ în situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face referire despre această situație în procesul verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică..,,.
Art.16 din Legea nr.33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și din daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luînd în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art.44 alin.3 din Constituția României și art.l din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
I.C.C.J. prin Decizia nr.9760/2.12.2009 a stabilit că „ sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, prevăzută de art.26 alin. 1 și alin.2 din Legea nr.33/1994 definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate,,.
Contestația formulată vizează și solicitarea de expropriere suplimentară a suprafețelor de teren ocupate și folosite efectiv pentru viitoarea șosea de centură și a suprafețelor care nu mai pot fi folosite conform cu destinația acestora, care nu mai au cale de acces și având o suprafață mică care nu mai permite folosirea în nici un fel a acestora.
În situația în care instanța de judecată stabilește că nu se impune exproprierea acestor suprafețe, au arătat că solicită acordarea unei despăgubiri reprezentând diminuarea valorii terenurilor rămase în urma exproprierii.
Expropriatorul nu a realizat și nu ne-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță topo-cadastrală din care să vedem exact situația terenurilor rămase neexpropriate, dar la o simplă vedere, acesta a considerat că doar suprafața acoperită de asfalt constituie suprafața expropriată, nu și suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente și care le ocupă aproape o suprafață de 5 ari, pe care nu o mai pot folosi, motiv pentru care au arătat că solicită exproprierea acestor suprafețe de teren și a suprafeței rămase care nu mai poate fi folosită conform destinației economice și plata despăgubirilor pentru aceste suprafețe de teren.
Conform art.24 alin.4 din Legea nr.33/1994 „ în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar va dispune exproprirea totală,,.
Au solicitat ca valoarea terenurilor expropriate să fie stabilită la data afectuării expertizei, care se va dispune în cauză.
De asemenea, au arătat că solicită obligarea expropriatorului, la plata cheltuielilor administrative pentru achiziționarea unui teren identic(taxe notariale, publicitate, comisioane), în cuantum de 10% din valoarea imobilului expropriat, având în vedere și Decizia nr.1423/16.04.1999 a I.C.C.J., instanța urmând a respecta principiul predictibilității procesului civil.
In urma raportului de expertiză ce se va dispune și efectua în cauză, își vor preciza exact contestația cu privire la fiecare capăt de cerere.
Conform rapoartelor de expertiză care s-au întocmit pentru terenurile vecine, prețul de piață este situat între minim 20 și maxim 55 de euro.
In concluzia celor susținute au solicitat admiterea prezentei contestației cu cheltuieli de judecată.
In drept: Legea nr.255/2010, Legea nr.33/1994, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.2 alin.l lit.f C.proc.civ.
Probe: înscrisuri, expertiză topo-cadastrală.
În data de 18.02.2013, reclamantele au depus precizări la acțiune( fila 19) prin care au arătat că își micșorează pretențiile primului capăt de cerere la suma de 18.480 euro ( 3000 euro pe arul de teren expropriat).
Legal citat, prim-pârâtul Statul Român prin CNADNR a formulat întâmpinare ( filele 21-24 dosar) prin care a arătat că este neîntemeiată pretenția reclamantelor privind exproprierea unei suprafețe mai mari decât cea care formează obiectul hotărârii contestate, pretenție motivată prin prisma faptului că suprafața care deservește șoseaua de centură mai ocupă o parcelă din terenul proprietatea lor, parcelă care, potrivit susținerilor reclamantelor, nu ar mai putea fi folosită conform destinației sale.
Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere numai sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar potrivit art. 22 alin. 3 acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Având în vedere faptul că Legea nr. 255/2010 constituie o lege specială în materia exproprierii și reglementează o procedură derogatorie de la procedura de drept comun prevăzută de Legea nr. 33/1994, dispozițiile acestui din urmă act normativ sunt aplicabile în prezenta cauză numai în măsura în care legea specială nu cuprinde prevederi derogatorii.Cum însă dispozițiile art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010 limitează obiectul contestației împotriva hotărârii expropriatorului, precum și competența instanței de judecată doar la verificarea cuantumului despăgubirii, precizând expres că dispozițiile art.21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile numai în ceea ce privește stabilirea despăgubirii rezultă că, în conformitate cu principiul priorității legii speciale, reglementarea din art. 24 alin. 4 al Legii nr. 33/1994 privind posibilitatea instanței de a aprecia asupra caracterului total sau parțial al exproprierii nu își găsește aplicarea.
A precizat în acest context că, spre deosebire de procedura comună reglementată de Legea nr. 33/1994, în care instanța este chemată să se pronunțe atât asupra exproprierii, cât și asupra despăgubirii, în procedura specială prevăzută de Legea nr. 255/2010 decizia privind stabilirea întinderii imobilului expropriat este de competența exclusivă a expropriatorului, instanța de judecată având posibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii de expropriere numai sub aspectul despăgubirii, așa cum rezultă din cuprinsul art. 22 alin. 1 și 3 din acest act normativ.
Separat de aceasta, nici pe fond nu este întemeiată pretenția reclamantelor privind exproprierea unei suprafețe mai mari dat fiind faptul că numai suprafața de 616 mp teren identică cu pf_ se află pe coridorul de expropriere, iar suprafețele rămase neexpropriate (2413 mp teren identic cu pf_ și 1263 mp teren identic cu pf_) pot fi utilizate în continuare ca terenuri arabile, conform categoriei de folosință existente la data exproprierii, aceste suprafețe nefiind afectate de lucrările de investiții executate de expropriator.
In ceea ce privește cuantumul despăgubirii acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr. 255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1, art. 11 alin. 7 și 8 din lege sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind. 1 alin. 5 din codul fiscal.
Totodată,potrivit art. 8 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 ind. 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
In conformitate cu dispozițiile legale sus menționate,prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici S. pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza corn. Șcheia.
Nu este întemeiată pretenția reclamantelor privind plata unei despăgubiri în sumă de 40 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenul în cauză este situat în extravilanul corn. Șcheia, la locul numit "Dealul Vechi", are destinația de teren arabil, nu beneficiază de nici o utilitate ( rețea electrică,apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune), iar distanța față de mijloacele de transpot în comun, de zonele cu locuințe și de unitățile comerciale din zonă este de peste 500 m.Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciem că despăgubirea solicitată de reclamante este nejustificată.
De asemenea, nu este întemeiată nici pretenția reclamantelor privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul lor după expropriere deoarece parcelele care nu au format obiectul exproprierii ( 2413 mp și respectiv 1263 mp) nu sunt afectate sub aspectul posibilităților de utilizare, iar valoarea acestora nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a sporit ca urmare a construirii șoselei de centură în imediata lor vecinătate.
In fine, este netemeinică și lipsită de suport legal solicitarea reclamantelor privind plata unor despăgubiri de 10% din valoarea imobilului expropriat cu titlul de cheltuieli administrative pentru procurarea unui imobil de același fel, aceasta întrucât nici o dispoziție a legii nu reglementează o asemenea despăgubire, iar împrejurarea că printr-o decizie de speță singulară s-au acordat astfel de cheltuieli nu poate constitui suport al pretenției sus menționate. In plus, achiziționarea în viitor a unui imobil similar cu cel expropriat reprezintă o simplă ipoteză, nematerializată prin nici un demers concret din partea reclamantelor, iar cuantumul cheltuielilor ocazionate de o asemenea achiziție se determină în raport de valoarea imobilului ce ar urma să fie achiziționat, iar nu de cea a imobilului expropriat, astfel încât nu există nici suport faptic pentru cuantificarea pretențiilor reclamantelor.
In dovedirea susținerilor din întâmpinare au depus înscrisuri( filele 25-52 dosar).
Deși legal citați ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.
În cauză s-a efectuat expertiza topo-cadastrală, raportul de expertiză fiind depus la dosar filele 98-118) precum și un supliment la expertiză ( filele 144-153 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
P. hotărârea nr. 239/9.04.2012 emisă de C. de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor Moara s-a dispus plata sumei de 760 lei în favoarea reclamantelor cu titlu de despăgubire pentru exproprierea imobilului situat în ., identic cu p. nr._, din CF35958, compus din teren liber de construcții, în suprafață de 616 mp.
Potrivit art. 22 al. 1 din Legea nr. 255/2010 cu modificările și completările ulterioare, expropriatul poate contesta hotărârea de expropriere sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate, iar conform art. 22 al. 3 din lege acțiunea se soluționează potrivit disp. art. 21- art. 27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Art. 26 al. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 (lege-cadru generală în materie de expropriere) la care legea specială (nr. 255/2010) face trimitere, deci aplicabil speței, stabilește criteriile pentru determinarea cuantumului despăgubirii, stipulând că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane interpuse și că la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art. 27 din Legea nr. 33/1994, la care de asemenea se face trimitere în vederea soluționării cauzei, stabilește că pentru fixarea despăgubirii instanța compară rezultatul expertizei cu oferte și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată neputând fi mai mică decât cea oferită de către expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de către expropriat.
În speță, așa cum s-a arătat, expropriatorul a oferit pentru terenul expropriat suma de 760 lei, în timp ce prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către comisia de experți compusă din experții S. C., V. S. și A. M., s-a propus într-o variantă suma de 308 eur (0,5 eur/mp) prin raportare la expertiza actualizată a Camerei Notarilor Publici S., iar într-o altă variantă suma de 9246 eur (15,01eur/mp) prin raportare la valoarea de piață după Standardele Internaționale de Evaluare (f. 98).
Expropriatorul a solicitat instanței înlăturarea raportului de expertiză și menținerea ofertei de despăgubire inițială, invocând că experții nu s-au raportat la tranzacții concrete cu imobile similare, luând ca element de referință în stabilirea valorii de circulație doar ofertele de vânzare și, în plus, nu au ținut seama de caracteristicile terenului expropriat și de elementele care îl diferențiază de comparabila de referință, omițând aplicarea tuturor corecțiilor necesare sau individualizând greșit unii coeficienți de corecție (f.122,160).
Într-adevăr, pentru determinarea prețului de piață experții nu au avut în vedere tranzacții concrete, raportându-se la oferte de tranzacționare, pentru terenuri similare sau comparabile, însă în răspunsul la obiecțiuni pe acest aspect și-au argumentat „alegerea”, arătând că sursele de informare aflate la dispoziția experților, posibile și credibile – bănci, agenții imobiliare, primărie, intermedia, presa de specialitate, localnici -, nu au oferit informații despre tranzacțiile încheiate, ceea ce confirmă caracterizarea de piață imobiliară inactivă față de perioada anterioară 2008-2010, că nu au fost identificate tranzacții efective, astfel că folosirea ofertelor este singura rațională și se bazează pe încrederea care trebuie atribuită datelor faptice și a ipotezelor utilizate (Standardele Internaționale de Evaluare 2011, IVS – Cadru general).
Au mai arătat experții că, potrivit acelorași Standarde Internaționale, atunci când nu există tranzacții efective suficiente cu terenuri libere comparabile sau când datele obținute din tranzacțiile efectuate nu sunt credibile și/sau nu pot fi verificate prin evaluare, se pot folosi și prețurile cerute prin ofertele de vânzare sau prețurile oferite prin cererile de cumpărare de terenuri comparabile.
Au mai arătat experții că informațiile despre preț din oferte de pe o piață inactivă pot fi totuși o dovadă a valorii de piață deoarece, chiar pe piețele în declin, există vânzători care nu acționează sub constrângerea de a vinde; în acest context, a nu ține cont de dovada prețurilor realizate de vânzători ar însemna ignorarea realității pieței.
Nu se poate reține că experții ar fi „ignorat” tranzacțiile concrete, cum susține expropriatorul, ci nu le-au identificat ca și surse credibile de informare, astfel că instanța trebuie să țină cont de concluziile acestora, cu atât mai mult cu cât sunt unanime, au o bază legală (S.I.E. 2011), iar expropriatorul, deși le-a pus sub semnul îndoielii, nu a oferit cel puțin un exemplu de tranzacție concretă similară ori comparabilă.
Cât privește comparația efectivă cu terenul din ofertă, expropriatorul s-a arătat nemulțumit de coeficienții de corecție aplicați/omiși, față de deosebirile existente între terenul expropriat și comparabila aleasă (f.122).
Or, prin suplimentul la expertiză s-a arătat că aprecierea privind corecția „greșită” este nerezonabilă și nerealist formulată deoarece Standardele Internaționale de evaluare nu stabilesc reguli și reglementări de cuantificare a estimărilor corecțiilor, corecțiile aplicate comparabilelor nu se calculează prin aplicarea de formule matematice consacrate, rezultatul nu se raportează direct sau invers proporțional matematic la datele culese din piața privind criteriul de comparație.
Instanța își însușește așadar raportul de expertiză prin care s-a stabilit o valoare de piață de 15,01eur/mp, valoare rezonabilă dacă avem în vedere caracteristicile concrete ale terenului, faptul că se află la o distanță foarte mică de oraș (la cca 4 km de Primăria S.) într-o zonă pretabilă pentru destinații diverse, inclusiv rezidențiale.
În ceea ce privește data evaluării, în mod corect a fost avută în vedere data întocmirii raportului de expertiză față de prevederile exprese în acest sens ale art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994.
Expropriatorul a solicitat a fi menținută despăgubirea inițială, cerere cu care instanța nu poate fi de acord.
Astfel, suma propusă cu titlu de despăgubiri, 760 lei a fost stabilită prin raportul de evaluate teren întocmit de către p.f.a. C. C., în procedura prealabilă exproprierii efective conform art. 11 al. 7, 8 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 din Normele de aplicare a legii, evaluatorul raportându-se la expertizele întocmite și actualizate ale Camerei Notarilor Publici.
Aceste expertize notariale sunt însă doar orientative.
Mai mult, autorul raportului a arătat că suma stabilită nu constituie valoarea de piață a terenului (f. 48), or în cauză interesează valoarea de piață.
Așa cum rezultă din expertiză, în urma exproprierii în patrimoniul reclamanților a mai rămas o parcelă în suprafața de 2413 mp teren, ce nu este afectată de expropriere putând fi folosit în continuare ca teren arabil, așa cum era la data exproprierii.
În ceea ce privește . 1263 mp teren neexpropriat, a rămas fără acces în urma exproprierii, astfel încât utilizarea în continuare ca teren agricol este condiționată de amenajarea unui drum de acces, care afectează o suprafață de 48 mp teren, în valoare de 720 euro, suprafața reală utilizabilă a imobilului fiind de 1215 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, astfel încât în valoarea despăgubirilor va fi inclusă și suma de 720 mp, față de împrejurarea că în urma exproprierii, terenul în suprafață de 48 mp nu mai poate fi utilizat în continuare ca teren agricol, în condițiile în care investitorul nu a dovedit că a prevăzut o variantă certă de asigurare a accesului pentru terenurile rămase neexpropriate.
În suplimentul la raportul de expertiză se arată că deși s-au solicitat relații de la primărie, societatea care a întocmit proiectul, societatea care a executat lucrarea nu s-a comunicat nici un document care să ateste modul de rezolvare a accesului pentru parcelele rămase neexpropriate . Valoarea prejudiciului a fost apreciată ca echivalentă cu valoarea terenului afectat drumului de acces, față de costurile ridicate aferente realizării drumului de acces.
În privința cheltuielilor impuse de achiziționarea unui teren de aceeași natură cu cel expropriat, pretinse de reclamante, tribunalul apreciază că nu pot fi acordate, întrucât nu reprezintă un prejudiciul cert, existența și întinderea nefiind sigură.
În concluzie, expropriatorul datorează expropriaților cu titlu de despăgubiri civile suma totală de 9966 euro în echivalent lei la data plății efective.
Pentru considerentele de fapt și de drept învederate, instanța va admite în parte contestația, va desființa hotărârea nr. 239/9.04.2012 emisă de secund-pârâtă și, în consecință va obliga prim-pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 9966 euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă expropriatorul datorează expropriatului cheltuieli de judecată în sumă de 2200 lei compusă din parte (respectiv 1600 lei ) din onorariul aferent expertizei achitat în contul experților S. C. (1200 lei, f. 70,85) și V. S. (1200 lei, f.72,86), precum și parte (respectiv 600 lei ) din onorariul perceput de avocat C. D. (1000 lei, fila 159),cheltuieli imputate parțial expropriatorului (doar 2200 lei din 3400 lei ) având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte și prev. art. 276 din vechiul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația având ca obiect „expropriere”, privind pe reclamantele B. E. și C. E. ambele cu domiciliul ales la cabinet C. A. D.-sat Mihoveni, ., jud S. în contradictoriu cu pârâții S. R. R. DE M. T. ȘI I. P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI-Iași, ..19, jud S., .-Șcheia, jud S. și . V. A DREPTURILOR DE PROPRIETATE ȘI ACORDARE A DESPĂGUBIRILOR-Șcheia, jud S..
Desființează în parte hotărârea nr.239/09.04.2012 emisă de C. de verificare a drepturilor de proprietate și, în consecință:
Obligă prim-pârâtul la plata către reclamante a sumei de 9246 euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.
Obligă prim-pârâtul la plata către reclamante a sumei de 720 euro în echivalent lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile.
Obligă prim-pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. A. L. A.
Red L.A
Tehnored. L.A
7 ex./12.02.2014
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1916/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 2739/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
