Expropriere. Sentința nr. 2265/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2265/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 2265/2013
Dosar nr._ - expropriere -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 2265
Ședința publică din 20 decembrie 2013
Președinte -T. M.
Grefier -P. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. L.
Pe rol, judecarea contestației având ca obiect expropriere formulată de reclamanții S. S. și S. B., ambii domiciliați în municipiul Suceava ..24, ., . - prin mandatar A. L., cu același domiciliu și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. D. A., cu sediul în sat Mihoveni ., jud.Suceava în contradictoriu cu pîrîții S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în mun.Iași ..19, jud.Iași, . și C. de V. a D. de P. și A. a D. .> Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din 17 decembrie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și cînd din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea a fost amînată pentru astăzi 20 decembrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
P. hotărîrile nr.109 din 7 noiembrie 2011 și nr.312 din 29 martie 2013 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor a . Legii nr.255/2010 s-a dispus acordarea sumei de 659 lei și 868 lei cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilului situat în . parcela nr._ din CF nr._ și nr._ din CF nr._ compus din teren liber de construcții, în suprafață de 534 m.p., respectiv 703 m.p.
S-a reținut că imobilul este expropriat conform H.G.nr.614/16.06.2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr.743/2010, iar titularul dreptului acesteia, P. I., este îndreptățit la despăgubirea stabilită în conformitate cu disp.art.11 al.8 din Legea nr.255/2010 și art.8 din Normele Metodologice și potrivit cu raportul de evaluare întocmit în cauză.
S-a precizat că beneficiarul nu a acceptat suma stabilită considerând că este prea mică în raport de prețul de piață al imobilului.
Împotriva hotărârii au formulat contestație persoanele îndreptățite, S. S. și S. B., solicitând anularea în parte a hotărârilor nr.109 din 7 noiembrie 2011 și nr.312 din 29 martie 2013 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor a . cuantumul despăgubirilor acordate lei și obligarea pîrîtului S. R. la plata în favoarea petentului a unei juste despăgubiri pentru imobilul expropriat, în suprafață de 534 m.p., respectiv 703 m.p., la valoarea reală a acestuia, respectiv 40 euro/m.p., cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, a solicitat exproprierea suprafețelor afectate în fapt construirii șoselei de centură și a suprafețelor de teren rămase în urma exproprierii care nu mai pot fi folosite conform destinației acestora, fiind transformate în locuri înfundate, fără nici o cale de acces și obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor pentru aceste suprafețe de teren raportat la prețul de piață de 40 euro/m.p., la cursul BNR din ziua plății; obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri reprezentând prejudiciul cauzat din diminuarea valorii terenurilor rămase în urma exproprierii; obligarea expropriatorului la plata prejudiciului constând în chiria pe care o putea obține din închirierea terenurilor, cînd a fost ocupat terenul și pînă la data întocmirii raportului de expertiză care se va efectua în cauză și obligarea expropriatorului la plata prejudiciului constînd în cheltuielile impuse de achiziționarea unui teren de aceeași natură (taxe notariale, publicitate, comisioane) în procent de 10% din valoarea imobilelor, acest cuantum fiind reținut și în Decizia nr.1423 din 16 aprilie 1999 a Î.C.C.J. – Secția civilă.
În motivare, a arătat că prin hotărîrile nr.109 din 7 noiembrie 2011 și nr.312 din 29 martie 2013 s-a dispus exproprierea suprafeței de 534 m.p., identică cu parcela nr._, rezultată din dezmembrarea parcelei nr.511/3 din CF_, respectiv 703 m.p., identică cu parcela nr._ a . din dezmembrarea parcelei nr.514/3 din CF_.
Imobilul a fost expropriat conform Hotărârii de Guvern nr.614/2011, (poziția nr.121 din anexa la hotărâre) privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Variantei de ocolire a municipiului Suceava, Km 0+000-Km 13+173,,.
A formulat cerere de plată a despăgubirilor în termenul legal, înregistrate la Primăria Comunei Șcheia, prin care și-a arătat dezacordul cu sumele derizorii stabilite drept despăgubire și a solicitat drept despăgubire suma de 40 euro pe mp de teren expropriat.
A depus în susținerea cererii, următoarele documente, în copii legalizate conform dispozițiilor art.19 alin.2 din Legea nr.255/2010: Hotărîrea nr.109 din 7 noiembrie 2011 și nr.312 din 29 martie 2013 a Comisiei de V. a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor Șcheia, Procesul-verbal nr.109/2011, Procesul-verbal nr.312/2013 a aceleiași comisii, carte de identitate, delegație avocațială.
P. procesul verbal încheiat cu C. de V. a Dreptului de P. si A. a D. a Comunei Șcheia s-a constatat atât neacceptarea cuantumului despăgubirilor acordat de expropriator, cât si faptul că a solicitat plata sumei de 4.000 euro pe arul de teren expropriat
Despăgubirile au fost stabilite la suma de 659 lei și 868 lei pentru suprafața de teren expropriată, expropriatorul având în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în Grila Camerei Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Potrivit art.18 din Norma metodologică de aplicare a Legii 255/2010, „în situația în care persoana îndreptățită nu este de acord cu cuantumul despăgubirii, comisia face referire despre această situație în procesul verbal, arătând că persoana îndreptățită este în drept să se adreseze instanței de judecată în condițiile prevederilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică..,,.
Art.16 din Legea nr.33/1994 prevede că despăgubirea ce se acordă expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată trebuie să țină cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și din daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luînd în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Art.44 alin.3 din Constituția României si art.l din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, deoarece în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
I.C.C.J. prin Decizia nr.9760/2.12.2009 a stabilit că „sintagma prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, prevăzută de art.26 alin.l și alin.2 din Legea nr.33/1994 definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate”.
Contestația formulată vizează și solicitarea de expropriere suplimentară a suprafețelor de teren ocupate și folosite efectiv pentru viitoarea șosea de centură și a suprafețelor care nu mai pot fi folosite conform cu destinația acestora, care nu mai au cale de acces și având o suprafață mică care nu mai permite folosirea în nici un fel a acestora.
Expropriatorul nu a realizat și nu i-a prezentat un raport de evaluare sau o schiță topo-cadastrală din care să vadă exact situația terenurilor rămase neexpropriate, dar la o simplă vedere, acesta a considerat că doar suprafața acoperită de asfalt constituie suprafața expropriată, nu și suprafața care deservește șoseaua și anume: refugiul, scurgerea și canalele existente și care îmi ocupă aproape o suprafață de 5 ari, pe care nu o mai pot folosi, motiv pentru care solicit exproprierea acestor suprafețe de teren și a suprafeței rămase care nu mai poate fi folosită conform destinației economice și plata despăgubirilor pentru aceste suprafețe de teren.
Conform art.24 alin.4 din Legea nr.33/1994 „în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz contrar va dispune exproprierea totală”.
Conform rapoartelor de expertiză care s-au întocmit pentru terenurile vecine, prețul de piață este situat între minim 20 și maxim 55 de euro.
În drept, a invocat Legea 225/2010, Legea nr. 33/1994; Constituția României, C.E.D.O., art.453 Cod procedură civilă.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri (f.8-17; 73-79).
A solicitat efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară topo.
Pîrîta C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA, a depus la dosar întîmpinare arătînd că prin hotărîrile contestate s-a dispus plata despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru suprafața de teren expropriată conform H.G. nr.743/2010, astfel cum a fost modificată și completată prin H.G. nr.614/2011, în anexa acestei din urmă hotărâri reclamanții figurând înscriși cu terenurile în CF _ și CF _, pentru care s-a acordat cu titlul de despăgubire suma de 659 lei și 868 lei.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirii acordate, acesta a fost stabilit în conformitate cu criteriile prevăzute de Legea nr.255/2010 și de Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.
Astfel, potrivit art.5 alin.1, art.11 alin.7 și 8 din lege sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici potrivit art. 77 ind.1 alin.5 din codul fiscal.
Totodată, potrivit art.8 alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.255/2010 expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art.11 alin.(7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.77 ind.1 alin.(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C. C., valoarea terenului expropriat a fost stabilită la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza .> Nu este întemeiată pretenția reclamantei privind plata unei despăgubiri în sumă de 40 euro/mp dat fiind faptul că, potrivit raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă, terenul în cauză este situat în extravilanul . numit „Groapa Stânii" și extravilanul comunei Șcheia, are destinația de teren arabil, nu beneficiază decât de racord la rețeaua de energie electrică, celelalte utilități (rețea de apă, termoficare, gaze, canalizare, telefonie, televiziune) fiind inexistente, iar distanța față de mijloacele de transport în comun, de zonele cu locuințe și de unitățile comerciale este de peste 500 m. Față de elementele de individualizare sus menționate și față de faptul că la data exproprierii piața imobiliară din zonă suferise un declin accentuat, ofertele de cumpărare fiind reduse iar prețurile de vânzare fiind mult mai mici decât cele practicate în anii 2008-2009, apreciază că despăgubirea solicitată de reclamantă este nejustificată.
De asemenea, nu este întemeiată nici pretenția reclamantului privind plata unei despăgubiri ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în patrimoniul său după expropriere.
Este netemeinică și lipsită de suport legal solicitarea reclamantului privind plata unor despăgubiri de 10% din valoarea imobilului expropriat cu titlu de cheltuieli administrative pentru procurarea unui imobil de același fel, aceasta întrucât nici o dispoziție a legii nu reglementează o asemenea despăgubire, iar împrejurarea că printr-o decizie de speță singulară s-au acordat astfel de cheltuieli nu poate constitui suport al pretenției sus-menționate.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întîmpinare.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că plîngerea este întemeiată în parte.
Astfel, prin hotărîrile nr.109 din 7 noiembrie 2011 și nr.312 din 29 martie 2013 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor a . dispus exproprierea suprafeței de 534 m.p., identică cu parcela nr._, rezultată din dezmembrarea parcelei nr.511/3 din CF_, respectiv 703 m.p., identică cu parcela nr._ a . din dezmembrarea parcelei nr.514/3 din CF_, proprietatea reclamanților.
Imobilul a fost expropriat conform H.G. nr.614/2011, pentru modificarea și completarea H.G. nr.743/2010, privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul „Varianta de ocolire a municipiului Suceava, Km 0+000-Km 13+173”.
Potrivit art.44 al.3 din Constituția României, cap.1 din Protocolul I adițional al CEDO, exproprierea pentru cauză de utilitate publică se face numai după o justă și prealabilă despăgubire.
Pentru ca despăgubirea pentru expropriere să fie justă, la momentul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, instanța va avea în vedere normele juridice de trimitere cuprinse în art.26 al.2 din Legea nr.33/1994 conform cărora „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”, precum și în art.27 al.2 din același act normativ conform căruia „despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator”.
Așadar, despăgubirea acordată pentru imobilul expropriat se raportează la valoarea stabilită de comisia de experți, valoare la care a achiesat și expertul evaluator propus de intimată, fiind folosită metoda comparației directe.
P. expertiza efectuată, comisia de experți a ținut seama, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, de prețul cu care se vînd în mod obișnuit imobilele de același fel (cu aceeași categorie de folosință și aceleași utilități) în unitatea administrativ-teritorială Șcheia, la data întocmirii raportului de expertiză, reținînd o valoare de 19.050 euro pentru terenul expropriat.
Obiecțiunile relativ la coeficienții de corecție nu pot fi reținute atîta timp cît expertul desemnat de intimat a avut în vedere aceleași criterii de stabilire a amplasamentului terenului expropriat cu cele indicate de întreaga echipă de experți.
De asemenea, în cauză nu se impunea reactualizarea terenul conform cu valoarea acestuia la data emiterii hotărîrii de expropriere, ci, cum corect s-a procedat la data întocmirii raportului de expertiză.
Cît privește capetele de cerere relativ la exproprierea suprafețelor colaterale terenului în litigiu sau a despăgubirilor reprezentînd eventualul prejudiciu cauzat de diminuarea valorii terenului rămas în urma exproprierii, a plății chiriei pe care ar fi putut-o obține prin închirierea terenului sau a despăgubirilor determinate de achiziționarea unui teren de aceeași natură, instanța constată că sînt nefondate.
Potrivit art.22 al.1 și 3 din Legea nr.255/2010, obiectul contestației împotriva hotărîrii expropriatorului este limitat doar la cuantumul despăgubirii acordate, iar competența instanței se rezumă la a verifica cuantumul acesteia.
De altfel, din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză rezultă că terenul neexpropriat, proprietatea reclamantei, poate fi utilizat în continuare ca teren arabil conform categoriei de folosință existentă la data exproprierii, nefiind afectată de investițiile expropriatorului.
Față de aceste considerente, în baza art.22 al.1 din Legea nr.255/2010, tribunalul va admite contestația, va anula în parte hotărîrea contestată și va obliga pîrîtul să plătească contestatorului suma de 19.050 euro, echivalentul în lei la data plății.
Va respinge capătul de cerere privind exproprierea suprafeței ce excede hotărîrii contestate și a despăgubirilor solicitate pentru terenul neexpropriat.
În baza art.453 Cod procedură civilă, pîrîtul va fi obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată reprezentînd onorariu experți și onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația avînd ca obiect expropriere formulată de reclamanții S. S. și S. B., ambii domiciliați în municipiul Suceava ..24, ., . - prin mandatar A. L., cu același domiciliu și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat C. D. A., cu sediul în sat Mihoveni ., jud.Suceava în contradictoriu cu pîrîții S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în mun.Iași ..19, jud.Iași, . și C. de V. a D. de P. și A. a D. .> Desființează în parte hotărîrile Comisiei Șcheia, nr.109 din 7 noiembrie 2011 și nr.312 din 29 martie 2013.
Obligă pîrîtul expropriator S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor prin C. Națională de A. și Drumuri din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași să plătească reclamanților S. S. și S. B. suma de 19.050 euro pentru suprafața de 1237 m.p., expropriată.
Respinge, ca nefondată, cererea privind exproprierea suprafeței aferente terenului expropriat și cererea de acordare a despăgubirilor.
Obligă pîrîtul expropriator S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor prin C. Națională de A. și Drumuri din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași să plătească reclamanților S. S. și S. B. cheltuieli de judecată în sumă de 3.200 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2013.
Președinte,Grefier,
T. M. P. T.
Red. T.M.
Tehnored.P.T.
– Ex.9 – 5 februarie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2685/2013. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 2723/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
