Pretenţii. Decizia nr. 2723/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2723/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2723/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2723
Ședința publică din data de 12 DECEMBRIE 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. F. F.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: F. L.
GREFIER: Ș. L. G.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul H. T., domiciliat în mun. Rădăuți, ., județul Suceava, în prezent deținut în Penitenciarul B. împotriva sentinței civile nr. 1869 din data de 4 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. _, intimați fiind pârâții DUMITRAȘCHIEVICI D. E., C. C., C. F. A., C. M. C., F. G., F. E., cu toții de la B. de Avocați Rădăuți, cu sediul în mun. Rădăuți, ..64, județul Suceava și C. NAȚIONAL P. C. D. BUCUREȘTI, cu sediul în sector 1 București, ..1-3.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, drept pentru care se dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a le da acestora posibilitatea prezentării în sala de judecată.
După reluarea cauzei la cel de-al doilea apel nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de lipsa părților și luând act că prin petitul cererii recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit dispozițiilor prev. de art. 242 alin.2 Cod Procedură Civilă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 16.01.2013, reclamantul H. T. I., în contradictoriu cu pârâții Dumitrașchievici D. E., C. C., C. F. A., C. M. C., F. G., F. E., a solicitat instanței obligarea pârâților la plata daunelor morale in cuantum de 100.000 lei RON.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art.22 al.(l) si (2) din Legea nr.48/2002 care aproba O.G nr. 137/2000 si Decizia nr.285/2000 a CCR definitiva si in general obligatorie privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare respectând întocmai cele doua Principii de baza privind nediscriminarea respectiv: Apărarea Drepturilor Omului si Protecția minorităților naționale, își desfășoară activitatea in cadrul Fundației Ș. cel M. „Voivodeasa”, organizație ce are ca obiect de activitate protecția cetățeanului, apărarea Drepturilor Omului, apărarea demnității umane, apărarea proprietăților de orice fel desfășurând următoarele tipuri de activități: întocmește petiții, memorii, sesizări, plângeri si denunțuri pe care le expediază instituțiilor statului pentru competent soluționare, face presiuni asupra factorilor la nivel parlamentar, guvernamental, ministerial, in instituțiile publice locale si in alte instituții publice si private in vederea asigurării drepturilor si libertăților fundamentale ale omului in România, combate orice forma de discriminare îndreptata împotriva membrilor organizației dar si persoanelor fizice si juridice care cer acest lucru si se considera discriminate in drepturile lor prevăzute de Declarația Universala a Drepturilor Omului, in Convenția Europeana si in Constituția României, investighează si supraveghează abuzurile săvârșite de politie, parchete, instanțe judecătorești si de alte instituții publice si private locale, județene, naționale si internaționale, acțiuni de monitorizare, reprezentare si soluționare a problemelor cu care se confrunta membrii organizației, oferă asistenta, consultantă de specialitate in fata organelor statului conform expresiilor dorinței si voinței proprii ale membrilor organizației si al altor categorii de persoane fizice si juridice.
Reclamantul a mai arătat că în momentul de fata pârâții in mod continuu terfelesc numele acestei organizații, i-au defăimat in mod continuu activitatea si numele, i-au terfelit imaginea, reputația si onoarea supunându-l unui tratament inuman si degradant, i-au creat un mediu ostil, intimidant, umilitor si ofensator.
S-a mai arătat că în anul 2005 pârâții i-au formulat o plângere penală în care au arătat că practică avocatura ilegal și face evaziune fiscală, fiind anchetat în dosarul nr. 2467/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, trimis în judecată în dosarul nr.1957/2005 al Judecătoriei Rădăuți, strămutat la Judecătoria Iași sub nr._/245/2005, avocații în declarațiile lor incriminându-l prin minciuni care nu au putut fi dovedite niciodată.
Reclamantul a mai arătat că după ce a fost trimis în judecată pârâtul C. C. a depus o plângere penală, în sensul că l-ar fi calomniat, fiind inițial condamnat în dosarul nr. 439/2005 al Judecătoriei Rădăuți pentru calomnie și insultă la 10 milioane lei amendă, iar în recurs a fost schimbată încadrarea juridică fiind condamnat în baza art. 37 pct. 2 din Legea 51/1995 a avocaturii.
A mai arătat reclamantul că la data de 13.06.2006 a fost lovit de numitul C. C. în timp ce urca scările în sala de judecată a Judecătoriei Rădăuți și în urma cercetărilor efectuate a fost transformat din parte vătămată în inculpat, la P. de pe lângă C. de Apel Suceava, fiind apoi achitat în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, iar în recurs a fost condamnat fără a avea dreptul la apărare la o amendă penală de 5000 lei.
De asemenea, reclamantul a susținut că la sesizarea pârâților a mai fost anchetat în dosarul penal 454/P/2007, fiind găsit nevinovat, însă pârâtul C. C., după 4 ani, a formulat plângere împotriva actelor procurorului și deși instanța de fond, în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți a respins irevocabil plângerea, pârâtul, împreună cu procurorul Chiochiu C. și D. V., prin rechizitoriul nr. 999/P/2009, l-au trimis din nou în judecată pentru denunț calomnios, pe rolul Judecătoriei Rădăuți fiind dosarul_ cu termen la 9.01.2013.
Reclamantul a mai susținut că avocații pârâți dezinformează clienții și justițiabilii, instigându-i la violență împotriva sa, reclamantul fiind amenințat, lovit în plină stradă, precum și de avocat în incinta judecătoriei, apostrofat și urmărit pas cu pas pe stradă și de poliția rutieră.
Față de cele arătate, reclamantul a solicitat revenirea la situația anterioară, anularea măsurilor represive în dosarele arătate în acțiune solicitând citarea în cauză a Consiliului Național pentru C. D..
În drept, au fost invocate art. 4,16,24 din Constituție, OG 137/2000, art. 14 din Convenția Europeană, art. 1 din protocolul 12 CEDO și art. 5 Codul Muncii, întrucât are calitatea de salariat cu contract de muncă la Fundația Ș. cel M. „Voievodeasa”.
Întrucât, în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că Fundația Ș. cel M. are calitate procesuală activă și că solicită daune morale în sumă de_ lei, au fost solicitate precizări, care au fost depuse la dosar, fila 21, din care reiese că reclamant în cauză este H. T. I. și că solicită ca pârâții să fie obligați în solidar să-i plătească daune morale în sumă de_ lei.
În vederea soluționării cauzei au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1869 din data de 4 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._ , s-a respins acțiunea având ca obiect daune morale formulată de reclamantul H. T. I., în prezent încarcerat în Penitenciarul B., în contradictoriu cu pârâții Dumitrașchievici D. E., C. C., C. F. A., C. M. C., F. G., F. E., toți la B. de Avocați Rădăuți cu sediul în mun. Rădăuți, Piața Unirii, nr. 64, Cod poștal_, J. SUCEAVA și C. NAȚIONAL P. C. D. BUCUREȘTI - sector 1, București, .. 1 - 3, Cod poștal_.
P. a hotărî astfel, din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că reclamantul a fost trimis în judecată în dosarele arătate în acțiune, acesta susținând că prin sesizările făcute pârâții l-au discriminat și l-au hărțuit punându-i sănătatea și viața în pericol.
În OG 137/2001 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este definită discriminarea, iar în art. 27 din același act normativ, se prevede că persoanele care se consideră discriminate pot formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și stabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situațiilor create prin discriminare potrivit dreptului comun, judecarea urmând a se face cu citarea Consiliului național pentru C. D..
Potrivit dreptului comun, răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligație de reperare a unui prejudiciu cauzat pentru o faptă ilicită.
Conform art. 998 C.civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.
Din analiza textului de lege sus menționat, rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv existența prejudiciului, existența faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijență sau imprudența cu care a acționat.
Reclamantul a invocat producerea unui prejudiciu nepatrimonial constând în discriminarea sa, prin sesizările avocaților cu privire la săvârșirea de către reclamant a unor infracțiuni, în dosarele arătate în acțiune, reclamantul fiind condamnat, iar altele aflându-se în curs de soluționare.
Cum pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, după cum s-a arătat, este necesară existența faptei ilicite, definită ca orice faptă care încălcând normele dreptului obiectiv cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane și cum, în cauză, reclamantul a fost condamnat, nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte ilicite de pârâți, nici a unor acte de discriminare, în accepțiunea OG 137/2000, astfel încât, acțiunea va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs reclamantul H. T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele considerente:
În fapt, în partea introductivă a acțiunii principale reclamantul a arătat legalitatea activității pe care a desfășurat-o în cadrul Fundației Ș. cel M. „Voievodeasa”, care are ca obiect de activitate protecția cetățeanului, apărarea Drepturilor Omului și Protecția minorităților naționale, apărarea proprietăților de orice fel precum și a normelor juridice ce reglementează astfel de activități.
A mai arătat că principiile de bază care fundamentează criteriile care stau la baza unor astfel de activități culese din Manualul Drepturilor Omului și Ghidul de bună practică ale organizaților neguvernamentale de interes public și privat în domeniul drepturilor omului.
DE asemenea reclamantul a mai făcut referire la decizia CCRO nr.285/2004 din data de 1 iulie 2004 privind combaterea tuturor formelor de discriminare,alături de punctele de vedere ale Guvernului României și Avocatul Poporului din România, definitivă, obligatorie și care operează numai pentru viitor, reglementează în mod clar și fără echivoc activitatea acestui tip de organizație.
A mai precizat că instanța de fond a luat în derizoriu atât activitățile organizației din care face parte cât și însăși acțiunile privind „Drepturile Omului” cu titlu de dezinformare a instanței de recurs.
Metoda de dezinformare, denigrare și discreditare a persoanelor indicate în acest tip de activități precum și metoda dezorientării în timp, folosite de fosta securitate sunt aplicate din păcate și în acest dosar.
Este foarte adevărat că a finalizat un masterat în științe juridice și urmare a represiunilor la care a fost supus și a unei plângeri adresate Parlamentului European (declarație admisibilă) numele său figurează în registrul persoanelor hărțuite de statele de baștină.
A mai arătat că, Comunitatea Europeană îi respectă pe toți apărătorii Drepturilor Omului, cu excepția României, care „îi bagă în pușcărie pe aceștia”.
Având în vedere faptul că instanța de fond și-a depășit atribuțiile în cauza de față, a denigrat în totalitate ceea ce a arătat el în acțiunea principală, a interpretat cu rea credință actele normative menționate, a sfidat și violat bunul simț juridic în favoarea pârâților, reclamantul a solicitat instanței de recurs ca în temeiul disp. art. 312/5 alin.1 Cod Procedură Civilă, să admită recursul, și să se pronunțe asupra casării sentinței civile pronunțate de instanța de fond cu aplicarea disp. art.304/2 Cod Procedură Civilă, ținându-se cont și de prevederile disp. art.7,8 și 9 ale aceluiași articol.
De asemenea, recurentul a mai solicitat instanței de recurs verificarea materialului probator depus la dosar motivat de faptul că pârâții sunt expert în „furtul” actelor din dosare.
În baza art.242 alin.2 Cod Procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, invocând în drept în susținerea căii de atac promovate dispozițiile prev. de art.312/5 alin.1 Cod Procedură Civilă, raportat la art.304/2 pct.7,8 și 9 Cod Procedură Civilă.
Intimații pârâți deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat întâmpinare la recursul promovat în cauză.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate ce pot fi încadrate în cele prev. de art. 304 pct.9 C.pr.civ, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în speță, tribunalul reține că recursul este nefondat pentru următoarele argumente:
Corect a reținut instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu moral constând în discriminarea sa de către pârâți, care în calitate de avocați au formulat sesizări și plângeri penale în urma cărora a fost condamnat.
Prejudiciul moral sau dauna morală constă într-o atingere adusă acelor valori ale individului uman care îi definesc personalitatea, aceste valori fiind: existența fizică, integritatea corporală, sănătatea, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional etc.
Condițiile răspunderii civile delictuale, potrivit disp. art. 998 din vechiul Cod civil, text în vigoare la data speței, sunt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa delictuală, condiții care trebuiesc întrunite cumulativ.
În absența prejudiciului este exclusă orice răspundere civilă delictuală.
Prin probatoriul administrat în cauză reclamantul nu a făcut însă dovada că printr-o faptă ilicită cauzată de către pârâți, i-a fost creat un prejudiciu moral.
O faptă ilicită presupune o faptă contrară normelor de drept or, pârâților li se impută faptul că au formulat sesizări și plângeri la organele de urmărire penală care până la urmă s-au constatat a fi neîntemeiate și au avut drept urmare condamnarea penală a reclamantului.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că judecătorul fondului a stabilit corect situația de fapt și a aplicat și interpretat corect textele de lege incidente în speță, astfel încât, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 3041 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat iar hotărârea instanței de fond va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul H. T., domiciliat în mun. Rădăuți, ., județul Suceava, în prezent deținut în Penitenciarul B. împotriva sentinței civile nr. 1869 din data de 4 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. _, intimați fiind pârâții DUMITRAȘCHIEVICI D. E., C. C., C. F. A., C. M. C., F. G., F. E., cu toții de la B. de Avocați Rădăuți, cu sediul în mun. Rădăuți, ..64, județul Suceava și C. NAȚIONAL P. C. D. BUCUREȘTI, cu sediul în sector 1 București, ..1-3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 DECEMBRIE 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. F. C. M. F. L.
F. N.
GREFIER,
Ș. L.
G.
Red. C.M.N.
Jud. Ginghiloschi R.
Tehnored. Ș.L.G.
Ex.2./23.01.2014.
| ← Expropriere. Sentința nr. 2265/2013. Tribunalul SUCEAVA | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 1916/2013. Tribunalul... → |
|---|
