Fond funciar. Decizia nr. 664/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-03-2012 în dosarul nr. 664/2012
Dosar nr._ F. funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 664
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 MARTIE 2012
PREȘEDINTE: T. A. M.
JUDECPTIR: I. G.
JUDECĂTOR: G. F.
GREFIER: S. A.- M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de către pârâta C. C. de fond funciar P., împotriva sentinței civile nr. 410 din data de 14 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamatul B. G. a lui M. și pârâtele Direcția S. S. și C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, având în vedere faptul că pârâta recurentă a solicitat judecarea în lipsă, a rămas în pronunțare asupra recursului.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin Hotărârea nr. 583 din 17 septembrie 2010 emisă de C. Județeană P. S. Drepturilor de Proprietate Privata Asupra Terenurilor S., s-a invalidat poziția nr. 2 din anexa 37- 50, prin care petentul B. G., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după B. M..
Împotriva acestei hotărâri, a formulat plângere petentul solicitând anularea hotărârii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,8 ha teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitor după autorul B. M..
În motivare a susținut că este fiul autorului B. M. care a deținut suprafața de aproximativ 4 ha pădure situată pe raza comunei P., din care 3 ha pădure la locul numit „Obcina Flocească” preluată în totalitate sub bornă silvică, el făcând dovada proprietății, iar pădurea reprezintă vechiul amplasament al defunctului său tată.
S-a precizat de către petent că în baza Legii 18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha pădure din totalul de 4 ha avută în proprietate, în prezent solicitând reconstituirea doar pentru o diferență de 1,8 ha rămasă liberă, cu respectarea vechiului amplasament având în vedere că în cauză C. Județeană S. a respins propunerea de validare fără o motivare concretă.
Direcția S. S. prin întâmpinarea depusă la dosar a precizat că operațiunea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră necesită analizarea unui număr de trei elemente, respectiv calitatea persoanei care solicită reconstituire, documentele depuse prin care se face dovada dreptului de proprietate al autorului după care se solicită reconstituirea și al preluării la stat al terenului, cât și identificarea vechiului amplasament.
Au fost invocate în întâmpinare dispozițiile Regulamentului aprobat prin H.G.R. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare prevede la art. 61 că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile amplasamente din suprafețele de teren cu destinație forestieră cuprinse în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră, iar reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist. Deosebit de aceasta la art. 39 alin. 1 din același act normativ se prevede în mod expres obligația de a se solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat. De asemenea precizează că potrivit acestor prevederi petentul trebuia să facă identificarea terenului cu vegetație forestieră și să întocmească o schiță vizată de comisia locală, deținătorul actual al terenului, respectiv Ocolul Silvic P. și O.C.P.I. și să întocmească un proces verbal de stabilire a vecinătăților.
C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor S., prin întâmpinarea depusă la dosar a precizat că Regulamentul aprobat prin H.G.R. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare prevede la art. 61 că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile amplasamente din suprafețele de teren cu destinație forestieră cuprinse în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră, iar reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist. Deosebit de aceasta la art. 39 alin. 2 și alin 4 din același act normativ se prevede în mod expres obligația de a se solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat, identificare realizată și însușită de către comisiile locale. De asemenea precizează că în cauză C. de aplicare a Legilor fondului funciar P. are calitate procesuală pasivă întrucât cunoaște situația juridică a terenului pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate.
C. C. de fond funciar P., deși legal citată, nu și-a desemnat reprezentant în instanță și nici nu a dpeus la dosar întâmpinare prin care să își exprime punctul de vedere cu privire la plângerea formulată de petent.
Ulterior petentul a formula precizări la plângere solicitând anularea hotărârii, ca nelegală și netemeinică și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,8991 ha teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitor după autorul B. M., pe vechiul amplasament.
În motivare a arătat că a identificat terenul de pădure a cărui reconstituire o solicitat-o, pe vechiul amplasament, proprietatea familiei B., suprafața exactă a acestuia fiind de 1,8991 m.p., conform planului de amplasament întocmit la data de 15 noiembrie 2010. De asemenea precizează că planul de situație este vizat de organele abilitate, iar procesul verbal de stabilire a vecinătăților a fost recunoscut și semnat de proprietarii vecini pe toate laturile.
S-a precizat de către petent că suprafața de 1,8991 ha pădure constituie vechiul amplasament al tatălui său B. M. a N. care a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia prin moștenire de la unchiul său B. D., amplasamentul se învecinează și cu terenul de pădure proprietatea sa, formând corp comun cu pădurea înainte de preluarea sub bornă silvică.
Prin sentința civilă nr. 410 din dat de 14 martie 2011, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a admis plângerea având ca obiect „fond funciar” formulată de reclamantul B. G. a lui M., în contradictoriu cu pârâții Direcția S. S., C. C. de fond funciar P., județul S. și C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor S., așa cum a fost precizată, a desființat, în parte, Hotărârea nr.583 din 17 septembrie 2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor S. privind poziția nr. 2 din anexa 37 - 50 și a reconstituit în favoarea petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,8991 ha teren cu vegetație forestieră după defunctul B. M., pe vechiul amplasament identic cu parcelele 2325/12, 2325/13 și 2393/1 nou formate din C.F. – urile 672, 755 a . planului de la fila 64 dosar.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea precizată, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața 1,8991 hectare teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitor după tatăl său, B. M., decedat la data de 08 martie 1985, invocând în dovedirea cererii extras de carte funciară, plan de situație, proces verbal de stabilire a vecinătăților.
Conform art. 6 din Legea 1/2000, la stabilirea prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere se va verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prev. la art.9 alin.5 din Legea 18/1991 republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora.
Art. 6 alin. 1 ind. 3 din același act normativ stabilește că în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate, când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
De asemenea, art. 24 din Legea l/2000 cu modificările și completările ulterioare precizează că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau după caz moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente, în cazul în care acestea sunt libere, fie pe alte terenuri situate în apropierea vechiului amplasament.
Petentul a depus la dosar un plan de situație în care a identificat suprafața de 1,8991 ha teren cu vegetație forestieră identică cu parcelele 2325/12, 2325/13 și 2393/1 nou formate din C.F. – urile 672, 755 a . în amenajamentul silvic în U.P. II, u.a. 42A%, 42B%, fiind întocmit și procesul verbal de stabilire a vecinătăților, înscrisuri însușite atât de membrii Comisiei Locale de F. F., cât și de reprezentanții Ocolului Silvic (filele 64, 67 dosar).
Conform extrasului de carte funciară în C.F. 30.802 P. (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 755), figurează intabulat numitul B. D. a lui S. din anul 1932 cu o cotă de 1/1 dobândită prin Convenție, iar în C.F. 30.029 P. (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 672) apare înscrisă „. 1928.
Martorii audiați în cauză, respectiv Muceag G., P. V., S. V., P. N., care au semnat procesul-verbal de vecinătate, au menționat că terenul de pădure solicitat a aparținut tatălui petentului – numitul B. M. care îl avea de la B. D., precizând că B. M. a deținut la locul Izvorul Giumalăului o suprafață de aproximativ 3 ha teren pădure care se învecinează și cu terenul de fânaț deținut de acesta în același loc, ambele formând inițial un singur trup de teren.
Potrivit relațiilor primite de la Primăria comunei P. până în prezent după B. N. M. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,32 ha teren cu vegetație forestieră din care 1 ha în favoarea moștenitorilor B. G., B. M., C. M. în baza Legii 18/1991 și suprafața de 0,32 ha teren pădure în favoarea moștenitorului C. M., R. E., B. M. M., iar în baza Legii 247/2005 după acest autor a depus cerere doar B. G..
În consecință, întrucât petentul a făcut dovada că autorul său a deținut suprafața de 1,8991 ha teren cu vegetație forestieră solicitată, instanța în temeiul art. 53 din Legea 18/1991, 24 din Legea 1/2000 a admis plângerea, a desființat în parte, Hotărârea nr. 583 din 17 septembrie 2010 a Comisiei Județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor S. privind poziția nr. 2 din anexa 37 - 50 și a reconstituit în favoarea petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,8991 ha teren cu vegetație forestieră după defunctul B. M., pe vechiul amplasament identic cu parcelele 2325/12, 2325/13 și 2393/1 nou formate din C.F. – urile 672, 755 a .>
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. C. de fond funciar P. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, în sensul respingerii plângerii ca nefondate.
În motivare a arătat că prin identificarea amplasamentului, instanța de fond și-a depășit atribuțiile, deoarece identificarea amplasamentului și punerea în posesie este atributul exclusiv al Comisiei de fond funciar Pojorîta, conform disp.l art. 5 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005.
Instanța de fond nu a verificat și nu a soluționat excepția prematurității formulării plângerii ce se impunea a fi reținută întrucât petentul nu a urmat procedura instituită prin Legea nr. 18/1991, cu caracter special, derogator de la dreptul comun. Această critică se întemeiază pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă deoarece petentul nu a formulat contestație la CJFF S. în termenul de 10 zile în raport de disp. art. 27 al. 3 din HG nr. 890/2005, astfel că, acțiunea acestuia este tardiv introdusă. Petentul nemulțumit de soluția de respingerea a Comisiei Locale de fond funciar Pojorîta, menționată în procesul verbal care i-a fost comunicat și care a fost afișat la sediul Primăriei . întâi să se adreseze prin contestație depusă la primărie în termenul de 10 zile, și ulterior să formuleze plângere la instanță împotriva HCJFF.
Prin nesoluționarea acestei excepții, s-a încălcat principiul rolului activ al instanței de judecată prev. de art. 129 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Instanța de fond nu a verificat dacă actele de proprietate, respectiv extrasele de CF, includ și suprafețele ce apar declarate în RA.
În zona de CF dreptul de proprietate asupra terenurilor se dobândește de la înscrierea în cartea funciară și nu de la declararea lui în registrul agricol.
Este de notorietate că în perioada respectivă, ca și în prezent, pot fi neconcordanțe în privința suprafețelor declarate la registrul agricol și suprafețele efectiv deținute cu acte de proprietate.
Înscrierea în registrul agricol nu este o dovadă de proprietate.
Conform art. 24 al. 1 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, se face exclusiv pe vechile amplasamente.
În rezerva Comisiei de fond funciar și pe raza . teren pădure disponibil pentru a face punerea în posesie, pe un alt amplasament.
Terenul respectiv nu a fost niciodată în posesia sau la dispoziția Comisiei de fond funciar Pojorîta.
Se impune a se proceda, în virtutea rolului activ impus de art. 129 Cod procedură civilă la clarificarea aspectelor mai sus-menționate, la stabilirea în mod corect a cadrului procesual și la soluționarea cauzei în raport de aceste aspecte și dacă petentul are liberă în totalitate suprafața de pădure solicitată, pentru a putea fi pusă și în executare o astfel de sentință.
Conform Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, art. 2 prevede că „reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane”.
În drept, a invocat disp. art. 304 al. 5, 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Reclamantul intimat B. G. a lui M. nu a formulat apărări în recurs.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente în cauză, de actele și lucrările dosarului și de considerentele sentinței civile atacate, tribunalul constată că nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Pârâta recurentă Comisia comunală de fond funciar Pojorîta, deși legal citată în fața instanței de fond, nu a depus întâmpinare și nici nu și-a desemnat un reprezentant în instanță prin care să-și exprime punctul de vedere cu privire la plângerea formulată de petent.
În aceste circumstanțe, critica referitoare la lipsa de rol activ a instanței pentru neinvocarea din oficiu, punerea în discuția părților și nesoluționarea excepției prematurității plângerii – care nu este dată în cauză, se constată nefondată.
Examinând, conform art. 137 Cod procedură civilă rap. la art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, excepția invocată pentru prima oară în recurs, anume că petentul nu a formulat contestație împotriva măsurii dispuse de C. Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Pojorîta, tribunalul constată că potrivit art. 27 din HG nr. 890/2005, împotriva propunerilor de invalidare formulate de către comisia locală de fond funciar, persoana interesată poate formula contestație în termen de 10 zile care se calculează de la data afișării procesului verbal la sediul consiliului local, pentru persoanele ce-și au domiciliul în localitatea respectivă, respectiv de la data comunicării propunerii prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire pentru persoanele care nu au domiciliul în localitatea respectivă.
Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că s-ar fi procedat la afișarea procesului verbal la consiliul local, deși sarcina probei în acest sens revine recurentei conform art. 1169 cod civil care prevede că cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o și dovedească.
În acest context, prezumă tribunalul că termenul pentru formularea contestației nu a curs și că recurenta nu poate invoca nerespectarea unei etape de către intimat în procedura reconstituirii dreptului de proprietate câtă vreme autoritatea administrativă l-a împiedicat să o facă prin încălcarea disp. art. 27 din HG nr. 890/2005.
În speță, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului s-a făcut în conformitate cu disp. art. 6 din Legea nr. 1/2000 care prevăd că la stabilirea prin reconstituire a dreptului de proprietate, se vor verifica în mod riguros actele doveditoare prev. de art. 9 (al. 5) și art. 11 al. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, respectiv: acte de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv proba cu martori, administrată în conformitate cu disp. art. 6 (13) din Legea ne. 1/2000.
În raport cu aceste dispoziții legale, în mod corect prima instanță a reținut că petentul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat cu extrasul de CF_ Pojorîta (provenită din conversia de pe hârtie a CF 755) în care figurează intabulat B. D. a lui S. (autorul petentului) din anul 1932 cu o cotă de 1/1 dobândită prin Convenție, iar în CF_ Pojorîta (provenită prin conversia de pe hârtie a CF 672) apare înscrisă ”. 1928.
Petentul a depus la dosar un plan de situație prin care s-a identificat suprafața de 1,8991 ha teren cu vegetație forestieră, identică cu parcelele 2325/12, 2325/13 și 2393/1, nou formate din CF-urile 672, 755 a . în amenajamentul silvic în uP II u.a. 42A%, 42B%, fiind întocmit și procesul verbal de stabilire a vecinătăților, înscrisuri însușite atât de membrii Comisiei locale de fond funciar, cât și de reprezentanții Ocolului Silvic Pojorîta (f. 64, 67 dosar fond), realizând astfel identificarea vechiului amplasament al autorului său, cerință impusă de art. 39 al. 2 din HG nr. 890/2005.
Dreptul de proprietate a fost reconstituit petentului în baza extrasului de CF și a înscrisurilor mai sus-menționate și nu în baza RA, recurenta fiind în eroare cu privire la acest aspect, astfel că pentru considerentele mai sus arătate, toate criticile formulate vizând nelegalitatea și netemeinicia reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru terenul solicitat, se constată nefondate.
Nici critica vizând depășirea atribuțiilor instanței pentru stabilirea amplasamentului terenului nu este întemeiată față de disp. art. 24 al. 1 din Legea nr. 1/2000 care prevăd că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile amplasamente, art. 2 (1)2 din același act normativ care prevăd că în aplicarea prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane și de disp. art. 39 al. 2 din HG nr. 890/2005 potrivit cărora în scopul reconstituirii dreptului de proprietate, se va solicita persoanei care a depus cererea de reconstituire, în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.
Rezultă că în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, identificarea și stabilirea vechiului amplasament al proprietății este obligatorie, astfel că în nici un caz nu poate fi interpretată ca o depășire a atribuțiilor instanței de judecată.
P. aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
P. aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta C. C. de fond funciar P., împotriva sentinței civile nr. 410 din data de 14 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc în dosar nr._, intimați fiind reclamatul B. G. a lui M., domiciliat în P., .. 738, jud. S. și pârâtele Direcția S. S. și C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. A. M. I. G. G. F.
Grefier,
S. A.-M.
Red. I.G.
Judecător fond P. A. A.
Tehnored. S.A.M.
2 ex./18.04.2012
| ← Superficie. Decizia nr. 502/2012. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 471/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
