Prestaţie tabulară. Decizia nr. 30/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-01-2012 în dosarul nr. 30/2012
Dosar nr._ - prestație tabulară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
S E C Ț I A C I V I L Ă
DECIZIA NR. 30
Ședința publică din 10 IANUARIE 2012
Președinte: C. L.
Judecător: S. A.
Judecător: F. L.
Grefier: P. I.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta H. E. domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, .. 4, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 285 din 21 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul civil nr._ – pârâți intimați fiind D. M., G. G. și G. A. domiciliați în mun. Câmpulung Moldovenesc, .. 4, jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul recurent asistat de avocat O. D. și pârâta intimată D. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebate fiind, apărătoarea reclamantei recurente și pârâta intimată, au precizat că nu au de formulat cereri prealabile ori alte cereri, iar instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea reclamantei recurente, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, pentru motivele depuse la dosar și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pârâta intimată D. M. a precizat că este de acord cu admiterea recursului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 13 septembrie 2010 reclamanta H. E. i-a chemat în judecată pe pârâții D. M., G. G. și G. A., solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să constate că a dobândit prin cumpărare, dreptul de proprietate asupra unei camere în suprafață de 31,87 mp situată în imobilul din mun. C-lung Moldovenesc, .. 4, jud. Suceava și a unei magazii în suprafață de 4,94 mp și să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit pe numele reclamantei.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că pârâții G. G. și A. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor indicate la pct. 1 din petitul acțiunii, prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 28.08.2003, iar aceștia au împrumutat suma de 5000 Euro de la pârâta D. M. și au pus drept garanție a restituirii împrumutului, imobilele respective.
Totodată, a mai arătat reclamanta că, întrucât pârâții G. G. și A. nu au putu achita datoria, camera și magazia au fost preluate de pârâta D. M., reclamanta cumpărând de la aceasta, cu condiția de a o întreține și cu condiția uzufructului viager pentru ea și fiul ei.
Cererea a fost întemeiată în drept, în baza disp. art. 1077 cod civil și art. 24 din Legea nr. 115/1938.
Pârâții legal citați, s-au prezentat în instanță, iar prin interogatoriile încuviințate, pârâții G. G. și G. A. nu au fost de acord ca reclamanta să devină proprietara acestor imobile, în timp de pârâta D. M. a fost de acord ca reclamanta să devină proprietara acestor imobile și să fie înscrisă în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 285 din 21 februarie 2011, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins acțiunea ca nefondată, reținând în motivare următoarele:
Pârâții G. G. și A. au dobândit dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra unei camere de locuit cu suprafața utilă de 31,87 mp și a unei magazii de 4,94 mp, prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 28.08.2003.
Prin înscrisul intitulat „Declarație” aflat la fila 5 dosar fond, G. G. a împrumutat la data de 01.11.2004 suma de 5000 Euro de la D. M., arătând că în contul acestor bani lasă garanție imobilele dobândite mai sus. În cadrul interogatoriului luat pârâților G. G. și G. A., aceștia au recunoscut că nu au mai achitat suma împrumutată. Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „act de vânzare cumpărare”, D. M. a vândut imobilele lăsate garanție de G. G., reclamantei H. E., care a solicitat astfel pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și intabularea sa în consecință pe . CF_.
Referitor la petitul având ca obiect pronuntarea unei hotãrâri care sã ținã loc de act autentic și la cel referitor la obligarea OCPI sa intabuleze în cartea funciarã dreptul reclamantei, instanța a constatat următoarele:
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1077 C. civ. și art. 24 DL nr. 115/1938.
In spețã, terenul fiind situat într-o zonã cu tradiție în regim de carte funciarã, înainte de . Legii nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciarã avea efect constitutiv de drepturi (a se vedea art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938).
Cu toate acestea, având în vedere data încheierii contractelor invocate ca temei de reclamantă, ulterior anului 2004, instanța constată că în speță nu devin aplicabile dispozițiile acestui act normativ, ci cele ale Legii nr. 7/1996, conform DRIL nr. XXI/2005. In prezent, potrivit prevederilor art. 20 din Legea cadastrului și publicitãții imobiliare nr. 7/1996, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului. Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor. Potrivit prevederilor art 30 alin. (1) din același act normativ, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul. In spețã, nici pârâții G. G. și G. A. și nici D. M., vânzătoarea, nu figureazã ca proprietari în CF_ Câmpulung Moldovenesc, . din această carte funciară figurând pe statul român.
Potrivit dispozițiilor art.129, alin.(6) din Codul de procedură civilă, „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.” Ori, în speța de față nu s-a solicitat să se constate dobândirea succesivă a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu de către pârâți și apoi de către reclamantă, iar instanța nu s-a putut pronunța asupra a ceea ce nu s-a solicitat.
Chiar dacă s-ar fi solicitat și constatarea dobândirii succesive a dreptului de proprietate de către pârâți, acțiunea ar fi fost de asemenea nefondată, întrucât înscrisul intitulat „Declarație” nu poate constitui act doveditor al înstrăinării echivalentul unui antecontract de vânzare cumpărare. Se observă astfel că doar pârâtul G. G. a fost parte în acea așa zisă convenție, nu și soția acestuia, coproprietara devălmașă, pe de o parte, iar pe de altă parte din acel înscris nu rezultă intenția clară a coproprietarului pârât de a înstrăina imobilele.
De altfel lipsa consimțământului la vânzare a fost confirmată de pârâții G. G. și G. A. în interogatoriul luat, cât și prin faptul că ei se comportă în continuare ca și proprietari (așa cum rezultă din adresa Primăriei Câmpulung Moldovenesc nr._/29.10.2009 și chitanța de plată a impozitului). Faptul că posesia asupra imobilelor a fost lăsată pârâtei D. M., nu are relevanță în speță, ea confirmând doar existența unui drept de creanță al acestei pârâte, izvorând din acel așa zis contract de împrumut cu garanție. Prin urmare, reclamanta nu avea cum dobândi în mod valabil, prin acel antecontract de vânzare-cumpărare, vreun drept de creanță constând în obligația de a face (de a încheia contract de vânzare-cumpărare și dobândi proprietatea), întrucât a încheiat cu o proprietară aparentă. Instanța în cadrul unei acțiuni având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic nu se poate substitui voinței uneia din părți, în speță proprietarilor pârâți G. G. și G. A..
Reclamanta are la dispoziție doar drepturile izvorând din acel antecontract de vânzare-cumpărare, care nu este opozabil secund pârâților.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că:
1. În mod greșit instanța de fond a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 7/1996, în realitate fiind incidente prevederile Decretului-lege nr. 115/1938.
2. în mod greșit instanța de fond a interpretat că nu s-a solicitat a se constata dobândirea succesivă a dreptului de proprietate. Cu toate că din modul în care au fost redactate petitele, există și această posibilitate de interpretare, totuși, din motivarea acțiunii, rezultă modul succesiv de dobândire a proprietății de către pârâții galeș G. și A., D. M. și în final de către reclamanta recurentă H. E.. Instanța de fond nu a manifestat rol activ sub acest aspect, în sensul că nu a pus în discuție corelarea dintre capetele de cerere ale acțiunii și motivarea acestora.
3. În mod greșit instanța de fond a considerat că pârâta D. M. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
4. În mod greșit instanța de fond a considerat că antecontractul încheiat între pârâta D. M., în calitate de vânzătoare și reclamanta recurentă H. E., în calitate de cumpărătoare, nu este generator de drepturi în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Recursul este neîntemeiat.
Examinând sentința atacată, în limita devoluțiunii stabilită prin motivele invocate, ce se subscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în raport de probele administrate, ca și de dispozițiile legale aplicabile sau reproșurile aduse instanței de fond, pentru considerațiile ce urmează, tribunalul va confirma soluția atacată, apreciind că acesta își găsește suport în probatoriul administrat, a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt, la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale invocate în considerente.
Așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează a se constata că reclamanta recurentă H. E. a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra suprafeței de 32,36 mp spațiu locativ cumpărat în Câmpulung Moldovenesc, .. 4 și identic cu parte din . din cartea funciară_ provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare_ a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit. Acesta este obiectul cererii dedusă judecății și care a fost precizat de către reclamanta recurentă prin petitul de la fila 39 dosar fond.
Din actele și lucrările dosarului se constată că instanța de fond și-a dovedit rolul activ, în condițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, punând în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin, în calitatea lor din proces, stăruind ca prin probele ce au fost administrate, a preveni orice greșeală, în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabiliri faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, tribunalul constată că pârâta intimată D. margareta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar înscrisul intitulat act de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta și reclamanta recurentă H. E., nu poate produce efecte juridice în acest sens, deoarece în cauză nu s-a făcut dovada faptului că această intimată este proprietara imobilului în litigiu.
Așa după cum a reținut și instanța de fond, înscrisul intitulat „Declarație” de la fila 5 dosar fond, prin care pârâtul intimat G. G. a împrumutat la data de 01.11.2004 suma de 5000 euro pe o perioadă de 30 de zile, având ca garanție imobilul în litigiu situat la adresa mai-sus menționată, acesta nu poate constitui un act de înstrăinare a acestui imobil care se află în coproprietate devălmașă, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/28.08.2003 (fila 6 dosar fond). De asemenea, din conținutul acelui înscris nu rezultă intenția expresă a coproprietarului pârât de a înstrăina imobilul.
Față de aceste aspecte prezentate, tribunalul constată că nici cel de-al patrulea motiv de recurs invocat de către reclamanta recurentă, nu este întemeiat, având în vedere că aceste succesiuni în încercarea dobândirii proprietății nu conduc la admisibilitatea acțiunii în sensul a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu consecința înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta H. E. domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, .. 4, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 285 din 21 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul civil nr._ – pârâți intimați fiind D. M., G. G. și G. A. domiciliați în mun. Câmpulung Moldovenesc, .. 4, jud. Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S.A.
Jud. I.-M. G.
Tehnored. I.P./2 ex./27.01.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 758/2013. Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Hotărâre din 31-01-2012, Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
