Fond funciar. Decizia nr. 825/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 825/2013
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 825/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător A. I. M.
Judecător V. O. D.
Grefier L. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții S. V. domiciliată în G. H., cartier Voroneț, nr.201 jud S., G. G. - AL L. G.-G. H., Cartier Voroneț, nr.721, jud. S. și L. M. G. domiciliat în Tulcea,., ., ., L. M.-mun. Tulcea, ., ., . și L. G. M.-Tulcea, ., . împotriva sentinței civile nr.1133/04.10.2012 a Judecătoriei G. H. pronunțată în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. DE F. F. G. H.-G. H., jud. S., C. JUDEȚEANĂ P. A. LG. 18/91 S.-S., jud. S. și DIRECȚIA S. S.-S., jud. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul L. Mirgea G., recurenta S. V. și recurentul G. G. asistați de av. Gontineac S..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul Registratură al Tribunalului S. au fost depuse precizări de către peteții recurenți S. V. și G. G. la care au atașat înscrisuri.
Instanța constată că recurenții L. G. M. și L. M. au depus la dosar răspunsurile la adresa emisă de instanță prin care au arătat că susțin recursul formulat împotriva sentinței civile nr.1133/04.10.2012 motiv pentru care instanța dispune introducerea lor în cauză în calitate de recurenți, aceștia fiind reprezentanți de av. Gontiniac S. conform delegației de reprezentare.
Av. Gontiniac S. solicită încuviințarea probei cu înscrisul pe care îl înmânează instanței constând în adresa nr.248/C/P.Ct. din 12.09.2008 emisă de Instituția Prefectului S. prin care se atestă faptul că petenții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de teren.
Instanța, în temeiul art.305 și 167 vechiul Cod de procedură civilă încuviințează proba solicitată de recurenți, prin apărător.
De asemenea apărătorul recurenților solicită încuviințarea emiterii unei adrese celor două Comisii de aplicare a legii 18/1991 în vederea comunicării cererii de reconstituire formulată de petenți pentru diferența de teren dat fiind și faptul că s-a emis hotărârea Comisiei Județene 2460/2007 prin care cererile lor de reconstituire a dreptului de proprietate au fost invalidate însă prin sentința civilă nr.801/20.05.2008 au fost reconstituite drepturile de proprietate pentru suprafața de 87,202 teren.
Instanța pune în vedere că cererea din 2005 a fost soluționată prin hotărârea Comisiei Județene care a fost contestată și soluționată prin sentința civilă 801/2008.
Av.Gontiniac S. arată că au formulat cererea în anul 2011 pentru diferența de teren nefiind depusă la dosar cererea din anul 2011.
Instanța respinge solicitarea recurenților, prin apărător dat fiind faptul că această cerere este depusă la dosar fond, fila 32.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, cereri de formulat excepții de invocat și probe de administrat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului și respingerea excepției tardivității plângerii iar pe fond admiterea cererii și anularea hotărârii Comisiei și reconstituirea pentru suprafața de 21 ha teren cu vegetație forestieră arătând că autorul recurenților a avut în proprietate suprafața de teren de 118 ha. La apariția legii 18/1991 petenții au formulat cerere de reconstituire iar ulterior au formulat din nou cerere. Prin H 2046/2007 cererea le-a fost invalidată însă prin sentința civilă nr.801/2008 plângerea le-a fost admisă în parte, sentință în care au fost precizați 28 ha teren fără a se preciza ce fel de teren este iar prin cererea formulată ei au solicitat reconstituirea pentru suprafața de 21 ha. Acesta mai arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
La data de 2 mai 2012, petenții S. V., G. G. și L. G., în contradictoriu cu intimatele: C. L. de F. F. G. H. și C. Județeană S., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea Hotărârii nr. 102/2012 a Comisiei Județene S., reconstituirea în favoarea lor a dreptului de proprietate pentru suprafața de 21 ha de teren cu vegetație forestieră situate pe raza localității Voroneț și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, cei trei petenți au arătat că au solicitat Comisiei Locale de F. F. G. H. de aplicare a legilor fondului funciar, să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 21 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza localității Voroneț, teren ce a aparținut autorului lor G. G.. Au mai arătat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă de către C. L. G. H., cu motivarea că nu face dovada dreptului de proprietate, că au această hotărâre la C. Județeană S. și că prin Hotărârea nr. 102/2012, C. Județeană S. a respins contestația, cu motivarea că au depus tardiv cererea de reconstituire.
Tot în motivarea plângerii petenții au susținut că atât hotărârea comisiei locale cât și hotărârea comisiei județene sunt nelegale și netemeinice atâta timp cât nu este un termen imperativ înlăuntrul căruia să se solicite reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile cu vegetație forestieră, că terenurile stipulate în legile fondului funciar în materia reconstituirii au fost termene de recomandare și nu de decădere. Cu privire la faptul că nu au făcut dovada dreptului de proprietate au arătat că au depus la dosar extras de carte funciară din care rezultă că autorul lor G. G. era proprietarul acelui teren, iar din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că au calitatea de moștenitori în calitate de fiu și fiice.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea susținerilor din plângere, petenții au depus la dosar: adresa nr. 458 din 02.04.2012 a Primăriei orașului G. H., Hotărârea nr. 102/28.03.2012 a Comisiei județene S. pentru stabilirea dreptului de proprietate, alte înscrisuri.
Intimata C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea plângerii ca fiind tardiv introdusă, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii motivate de faptul că petenții nu au depus acte doveditoare a dreptului de proprietate și acte doveditoare ale vocației succesorale. Tot prin întâmpinare, intimate C. Județeană S. a solicitat introducerea în cauză a Direcției Silvice S. care este administratorul actual al terenului cu vegetație forestieră.
Direcția S. S. a fost introdusă în cauză în calitate de intimată, la primul termen de judecată.
Intimata, Direcția S. S., prin întâmpinare, a solicitat pe excepție, respingerea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 21 ha ca fiind tardiv formulată iar pe fond, respingerea plângerii ca nefondată.
C. L. G. H. de aplicare a legilor fondului funciar nu a depus întâmpinare și nu a delegat reprezentant în instanță.
Prin sentința civilă nr.1133/04.10.2012 a Judecătoriei G. H., prima instanță a admis excepția tardivității și în consecință a repsin plângerea ca fiind tardiv introdusă.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere că intimatele C. Județeană S. și Direcția S. S. prin întâmpinare au ridicat excepția privind tardivitatea plângerii, instanța analizând cu prioritate conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă excepția tardivității a reținut că prin cererea înregistrată la Primăria orașului G. H., petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 21 ha teren vegetație cu forestieră, pe raza localității Voroneț.
La data de 11 noiembrie 2011 C. L. de aplicare a legilor fondului funciar a respins cererea ca tardiv introdusă ( fila 27 din dosar ). Petenții au formulat contestație la C. Județeană S. care prin Hotărârea nr. 102 din 28 martie 2012, a respins contestația pe motivul că cererea a fost depusă în afara termenului prevăzut de legile fondului funciar și că petenții nu au depus acte doveditoare a dreptului de proprietate și nici acte doveditoare ale vocației succesorale. Conform art. 33 din Legea 1/2000 așa cum a fost modificată prin OUG nr. 127/2005 “Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege, cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv”. Cum petenții au depus cererea la C. L. G. H. la sfârșitul anului 2011, instanța a admis excepția și a respins plângerea ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții S. V. ,G. G. - AL L. G. și L. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei L. G., în calitate de recurenți, și anume: L. M. G., L. M., L. G. M..
În motivare, recurenții au arătat că autorul G. G., în prezent decedat, a avut în proprietate suprafața de 118 ha teren pădure. Din această suprafață li s-a reconstituit suprafața de 97 ha compusă din 10 ha în baza legii 18/91, iar suprafața de 87 ha teren în baza sentinței civile nr.3109/2008 a Judecătoriei G. H.. Deci din totalul de 118 ha cât a avut autorul lor, mai au dreptul la 21 ha teren. Toată această suprafață este cuprinsă în .. C. Județeană nu a ținut cont de actele pe care ei le-au înaintat cu cererea respectivă, respectiv extras de Carte Funciară,plan de situație, adeverință de la registrul agricol., hărți cadastrale, extras de proprietate de la Arhivele Statului. Pretențiile lor au fost parțial satisfăcute în sensul căli s-a reconstituit mai întâi 10 ha teren pădure, apoi încă 87 ha tot de teren pădure.
Au mai arătat că s-a reținut în mod greșit că lor li s-ar fi reconstituit suprafața de 28 ha teren cu vegetație forestieră. Nu este adevărat deoarece în baza acestei legi nu se putea reconstitui decât 10 ha și nimic mai mult.
De asemenea au arătat că procedând la soluționarea excepției ridicate, instanța a reținut că plângerea lor este tardiv introdusă în sensul că au trecut mai mult de 30 de zile de la comunicarea Hotărârii Comisiei Județene.
Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de recurs formulate, ce se subscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, tribunalul constată următoarele:
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată la data de 27.09. 2011 a fost respinsă prin hotărârea nr.102/2012 a Comisiei județene S. ca tardiv formulată.
Recurenții au criticat soluția primei instanțe arătând că în mod nelegal a fost apreciată cererea de reconstituire ca tardiv formulată, însă motivul este găsit neîntemeiat de Tribunal.
În speță, recurenții au formulat cerere de reconstituire la data de 27.09. 2011 (fila 32 dosar fond), însă art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 a stabilit ca termen de depunere a cererilor de reconstituire data de 30.11.2005 inclusiv, iar potrivit art. 9 alin.3 teza finală din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată, natura juridică a acestui termen este cea a unui termen de decădere.
În literatura de specialitate s-a arătat în mod unanim și judicios că termenul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage decăderea, adică stingerea dreptului subiectiv civil concret de reconstituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată, iar ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza și, prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire.
Nu se poate reține că această interpretare este excesivă și în neconcordanță cu spiritul Legii nr.18/1991, care constituie o lege reparatorie ci dimpotrivă, instituirea prin legislația interna a unui termen limită a avut un scop legitim, acela al garantării stabilității raporturilor juridice dintre cetățeni, deoarece formularea de cereri de reconstituire a dreptului de proprietate nelimitată în timp ar fi putut aduce atingere unor drepturi deja recunoscute si implicit unor titluri intrate în circuitul civil.
Nu se poate reține că, prin instituirea în legislația internă a unui termen limită (ce a fost prelungit succesiv pe parcursul a 14 ani) până la care poate fi formulată cererea de reconstituire, se atinge în substanța sa dreptul de acces la un tribunal sau că produce prejudicii beneficiarilor ei, în condițiile în care orice persoană, ce nu poate invoca necunoașterea legii, are acces efectiv la tribunal care se pronunța asupra temeiniciei pretențiilor sale, cu condiția depunerii cererii de reconstituire până la data de 30 noiembrie 2005.
Chiar Curtea Europeana a admis în mod constant în jurisprudența sa că dreptul la acces la un tribunal nu este unul absolut, ci unul compatibil cu limitări implicite, statele contractante dispunând în aceasta materie de o anumita marja de apreciere. Ele pot institui, prin legislația lor interna, limitări ale dreptului de acces la un tribunal, cu condiția să nu fie atins în substanța sa dreptul în discuție, să urmărească un scop legitim si să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite si scopul urmărit. Protecția oferita de art.1 din Primul protocol adițional la Convenție se întinde doar la bunurile actuale si nu garantează dreptul de a dobândi altele, neputându-se vorbi despre o procedura referitoare la un „bun actual” în sensul CEDO si nici de încălcarea dreptului de proprietar al reclamantului (cauza Brezuy si Brezuy c. Slovaciei, Malhous c. Republicii Cehe, G. c. României).
Formularea de eventuale cereri de reconstituire la legi anterioare nu are relevanță în cauză, pentru acestea, petenții trebuiau să urmeze procedura prevăzută de respectivele legi, în fața comisiilor de fond funciar și abia în cazul sesizării unor neconcordanțe, să sesizeze instanța. În cazul în care nu au dorit să urmeze această procedură, trebuiau să formuleze o nouă cerere de reconstituire până la data de 30.11.2005, sub sancțiunea decăderii, fiind vorba de un termen imperativ. De altfel, eventualele cereri de reconstituire la legile anterioare legii 247/2005, puteau fi soluționate doar în baza respectivelor legi, în vreme ce regimul juridic reglementat de Legea 247/2005 diferă sub anumite aspecte de reglementările anterioare.
Faptul că în baza cererilor formulate în temeiul Legii 18/1991 și a Legii nr. 247/2005 recurenților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 97 ha teren nu are relevanță, pentru diferența de 21 ha teren aceștia trebuiau să formuleze cerere de reconstituire în termenul prevăzut de dispozițiile art. 33 al. 1 din Legea nr. 1/2000.Așa cum s-a arătat eventualele neconcordanțe între terenurile solicitate și cele reconstituite trebuiau invocate conform procedurii puse la dispoziție de legile fondului funciar, respectiv plângere împotriva hotărârii comisiei județene, obligare punere în posesie.
Nu se poate considera că cererea de reconstituire din anul 2011 este o reiterare a cererii de reconstituire anterior formulată, întrucât art. 33 al. 1 din Legea nr. 1/2000 și art. IV din Legea nr.169/1997 nu îi atribuie o astfel de valoare.
Cum acest motiv este găsit neîntemeiat, analiza celorlalte argumente înscrise de recurenți și care se circumscriu acestui motiv examinat, precum și a celor care vizează fondul cauzei, devine de prisos, astfel că, în baza art. 312 alin. 1, ipoteza a II-a Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către petenții S. V. domiciliată în G. H., cartier Voroneț, nr.201 jud S., G. G. - AL L. G.-G. H., Cartier Voroneț, nr.721, jud. S. și L. M. G. domiciliat în Tulcea,., ., ., jud. Tulcea, L. M.-mun. Tulcea, ., ., . și L. G. M.-Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea împotriva sentinței civile nr.1133/04.10.2012 a Judecătoriei G. H. pronunțată în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. DE F. F. G. H.-G. H., jud. S., C. JUDEȚEANĂ P. A. LG. 18/91 S.-S., jud. S. și DIRECȚIA S. S.-S., jud. S., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. A. A. I. M. V. O. D. L. A.
Red L.A
Jud.fond G. B.
Tehnored.L.A.
2 ex./ 29.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 843/2013. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Decizia nr. 1049/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
