Fond funciar. Sentința nr. 1622/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1622/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1244/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1244/2014
Ședința publică de la 25.06.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D.
JUDECĂTOR I. M.
I. G.
GREFIER ILIUȚE C.
Pe rol, judecarea recursului formulat pârâta B. E., împotriva sentinței civile nr. 1622 din data de 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind pârâta C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și reclamanții Latiș G., U. G., S. L., N. L., A. I., H. M., A. I.- O., A. A. și Ökröș C.- A..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat Z. D. pentru recurenta – pârâtă, consilier juridic C. D. pentru intimata pârâtă, ( cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar), intimații – reclamanți Latiș G. U. G., S. L., asistați de avocat S. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile, legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea intimaților – reclamanți și a intimatei pârâte, întâmpinare.
Avocat S. S. depune la dosar împuternicire avocațială chitanța nr. 1222/25.06.2014 și menționează că reclamantul Latiș G. domiciliază în Suceava, . A, județul Suceava, solicitând comunicarea actelor de procedură la această adresă, depune în acest sens copie de pe actul de identitate al acestuia.
În temeiul art. 96 Cod procedură civilă instanța comunică apărătorilor părților duplicatul întâmpinărilor pentru a lua cunoștință despre conținutul acestora.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat Z. D. pentru recurenta – pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, solicitând a se dispune casarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă solicită a se dispune admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii cererii reclamanților.
Apărătorul recurentei – pârâte susține că sunt incidente în cauză dis. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă raportat la dis. art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Susține că în raportul de expertiză întocmit în cauză sunt mai multe inadvertențe și că instanța de fond ar fi trebuit să admită obiecțiunile formulate și să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză.
Pentru aceste considerente apreciază că se impune admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în totalitate având în vedere că procesul verbal de punere în posesie nu se încadrează în dis. art. 3 alin. 2 din Legea nr. 169/1997; acel documenta nu are valoare juridică și nu se încadrează în dispozițiile art. 37 din Hotărârea nr. 131/1991, cu cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a studia conținutul întâmpinărilor și pentru a expune un punct de vedere.
Intimații reclamanți prin avocat S. S., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Într-adevăr s-a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă acele obiecțiuni vizau apărări de fond, deci nu se impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză sau casarea cu trimitere spre rejudecare.
Reclamanții - intimați prin apărător, apreciază că s-a răspuns de către instanța de fond la toate chestiunile cu care a fost investită.
Cu privire la apărarea că înscrisul intitulat proces – verbal, a cărui anulare au solicitat-o, nu este un veritabil proces - verbal de punere în posesie, această apărare a recurentei nu poate fi primită deoarece înscrisul demonstrează că este vorba de un proces – verbal de punere în posesie, amplasamentul la care se referă suprapunându-se peste terenul care i-a fost reconstituit în proprietate pe vechiul amplasament al antecesorilor lor, încât avea tot interesul să-l anuleze.
Deși nu s-a putut preciza cu exactitate dacă punerea în posesie s-a făcut pe vechiul amplasament al proprietății defunctului A. G., în raport de concluziile raportului de expertiză și de depozițiile martorilor, apreciază că a făcut dovada reconstituirii pe vechiul amplasament al antecesorilor lor.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului și menținerea la legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic C. D. pentru intimata – pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Susține că prin procesul verbal de punere în posesie recurenta a fost pusă în posesie în mod provizoriu cu suprafața de 2,78 ha, fapt recunoscut de fostul primar. La data întocmirii procesului verbal întocmit în anul 1993, recurenta nu avea reconstituit dreptului de proprietate pentru terenul în cauză, fapt reținut în mod corect de către instanța de fond.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursul de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 6.07.2010, reclamanții Latiș G., I. E., U. G. și S. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâta B. E. și C. C. de aplicare a L. 18/1991 M., anularea procesului verbal de punere în posesie din data de 8.10.1993 întocmit de C. comunală M. de fond funciar, prin care pârâta B. E. a fost pusă în posesie cu suprafața de 27.800 m.p. teren situat pe raza comunei M., la locul numit „ C.- Putreda” între vecinii: L. G., L. G. și Maximese, drum comunal și drum țarină, deoarece acest amplasament se suprapune cu terenul care le-a fost reconstituit în proprietate pe vechiul amplasament al antecesorilor lor, conform titlurilor de proprietate nr. 1004/2.06.1995, nr. 1095/25.06.195, nr. 783/13.02.1995 și nr. 1946/26.02.2009, fiind incidente dispozițiile art. III pct. 1 lit. „a” din Legea nr. 169/1997. De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei B. E. la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin procesul verbal de punere în posesie din data de 8.10.1993 întocmit de C. comunală M. de fond funciar potrivit art. 6 lit. „h” din H.G. nr. 131/1991, pârâta B. E. a fost pusă în posesie cu suprafața de 27.800 m.p. teren între vecinii: L. G. (N), L. G. și Maximese (S), drum comunal (E) și drum țarină (V).
Au arătat reclamanții că prin sentința civilă nr.1521/23.02.1994 a Judecătoriei Suceava, reținându-se că suprafața de 2,78 ha teren situată pe raza satului B., . de la Țimpău I. și Rahila și care nu ar fi fost declarată în registrul agricol din anii 1959-1962, ar fi fost predată prim pârâtei prin Procesul verbal de punere în posesie din 8.10.1993, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui B. E. fără indicarea amplasamentului.
Reclamanții au susținut, de asemenea, că prin sentința civilă nr. 1757/30.03.199 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea lui B. E. vizând obligarea Comisiei comunale M. de fond funciar la punerea în posesie cu suprafața de 2,75 ha teren intravilan M., trupul „ C.- Putreda” și anularea punerilor în posesie făcute în favoarea reclamanților, cu motivarea că terenul solicitat de prim pârâtă nu se află în raza administrativ teritorială a . s-a stabilit prin sentința civilă nr. 1521/1994 a Judecătoriei Suceava, ci în cea a . și de hărțile cadastrale și de extrasele de carte funciară depuse la dosar.
Totodată, reclamanții, au mai susținut că prin sentința civilă nr. 3863/7.11.2006 a Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 502/13.03.2007 a Tribunalului Suceava, C. comunală M. de fond funciar a fost obligată la punerea în posesie a lui B. E. cu suprafața de 2,78 ha teren situat pe raza satului B., ., cu vecinătățile L. G., Latiș G., drum comunal și țarină, așa cum a fost reconstituit prin sentința civilă nr. 1521/23.02.1994 a Judecătoriei Suceava.
Reclamanții au apreciat că se impune anularea procesului verbal de punere în posesie din 8.10.1993 deoarece amplasamentul menționat în cuprinsul acestuia se suprapune cu terenul care a fost reconstituit în proprietate pe vechiul amplasament al suprafețelor care au aparținut antecesorilor reclamanților prin titlul de proprietate nr.1004/2.06.1995 ( 15.300 m.p. „ Căldrușa”- poz. B.1 și B.6), nr. 1095/25.06.1954 ( 5000 m.p. „ Tinoasa”- poz. A.1.1 din care 3532 m.p. teren identic cu . nr. cadastral 7468 din C.F. nr. 590 UAT M. i-a revenit reclamantei I. E. în baza certificatului de moștenitor nr. 210/1.07.2005), nr. 783/13.02.1995 ( 5200 m.p. teren „ C.”- poz. A.1.3 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3047/1.10.2009 reclamantul U. G. a cumpărat de la Kwiatkowski Kasimir terenul de 5103 m.p. identic cu ..F. nr._ UAT M.) și nr. 1946/26.02.2009 ( 1500 m.p. „ C.”- poz. B.1.3).
Au mai arătat că la solicitarea reclamantului Latiș G., s-a întocmit de către inginerul Nicuțari P. un raport de expertiză extrajudiciară, prin care s-a identificat terenul de 1,53 ha „ C.” din titlul de proprietate nr. 1004/1995, stabilindu-se că acest teren este înscris în C.F. nr. 6940, 6941, 6908, 8180,6942, 6939 ale . prezent UAT M. așa cum rezultă din adresa nr. I/5958/2.07.2010 a O.C.P.I. Suceava) conform planului de situație de la RGF 4151/1996.
Reclamanții au susținut că proprietarii tabulari au fost C. a P. L. și O. a C. L., antecesorii reclamantului Latiș G., ceea ce demonstrează că la punerea în posesie s-au respectat vechile amplasamente ale proprietății, conform art. 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep. și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000.
În ceea ce o privește pe reclamanta I. E., aceasta a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe vechile amplasamente ale autorului G. a lui M. A., care a dobândit terenul de la locul în litigiu, de 20 prăjini, identic cu . din C.F. 4032 Bosanci ( în prezent UAT M.), prin cumpărare de la Z. M., care s-a repatriat în Polonia în baza Convenției Româno- Germane.
Au susținut, de asemenea, reclamanții, legat de amplasamentul terenului pretins de B. E. care se suprapune scriptic cu proprietățile reclamanților că prin cererea înregistrată sub nr._/26.09.2005 prim pârâta a precizat că terenul de 2,78 ha este intabulat pentru bunicul său, G. a lui S. C., fiind identic cu parcelele 4721 fânaț și 755 clădire din C.F. nr. 774 a . în prezent aparțin de UAT Bosanci, potrivit adresei O.C.P.I. Suceava I/5958/2.07.2010, ceea ce demonstrează că însăși B. E. recunoaște că terenul la care susține că este îndreptățită este situat pe raza localității Bosanci, nu M..
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. III pct. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f. 7-62).
Prin întâmpinarea formulată depusă cu adresa nr. 5839/17.11.2010 pârâta C. Locală de fond funciar M. a solicitat admiterea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, a arătat că prin procesul verbal de punere în posesie întocmit de Comisia comunală de fond funciar M. la data de 8.10.1993, pârâta B. E. a fost pusă în posesie în mod provizoriu cu suprafața de 2,78 ha teren, fapt recunoscut de fostul primar, Prodaniuc I., și consemnat în sentința civilă nr. 1757/30.03.1999.
A mai arătat pârâta că în baza procesului verbal provizoriu din data de 8.10.1993 a fost pronunțată sentința civilă nr. 1521/23.02.1994 prin care pârâtei B. E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,78 ha teren situat pe raza satului B., ..
Având în vedere că pârâta a fost pusă în posesie în mod provizoriu când a fost întocmit procesul verbal din data de 8.10.1993 a cărui anulare se cerere, terenul înscris în acest proces verbal de punere în posesie este atribuit reclamanților ca persoane îndreptățite, care au edificate case de locuit, anexe gospodărești și au fost emise titluri de proprietate în baza L. 18/1991 și împrejurarea că pârâta sau autorii acesteia nu apar înscriși cu teren în registrul agricol din anii 1950-1962 sau să fi predat la CAP M. suprafața de 2,78 ha teren pe amplasamentul pe care reclamanții au reconstituit dreptul de proprietate, pârâta a solicitat admiterea acțiunii reclamanților astfel cum a fost formulată.
Pentru termenul din 23.11.2010 pârâta B. E. a formulat cerere reconvențională, solicitând constatarea nulității parțiale a titlurilor de proprietate nr. 1095/25.06.1995 emis după autorul A. M. G. pentru A. A., A. A., A. M., A. V., S. L., A. I. ( pentru 5000 m.p.), nr. 783/13.02.1995 emis după autorul Kviatkovschi V. Vladislav pentru Kviatkovschi I., Kviatkovschi C., Kviatkovschi I. și Petriceac M. ( pentru 5200 m.p.), nr. 1004/2.06.1995 emis pentru L. C. ( pentru 14.300 m.p.) și nr. 1946/26.02.2009 emis pentru S. N. ( pentru 1500 m.p.) (f.72 dosar_ ).
În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 1521/23.02.1994 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 12.938/193, definitivă și irevocabilă, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 2,78 ha teren arabil situat pe raza satului B. din ., pe fostul amplasament al terenurilor ai căror proprietari au fost autorii săi.
Cererea reconvențională a fost precizată pentru termenul din 23.11.2010 și termenul din 29.03.2011, pârâta B. E. arătând că solicită și anularea T.P. nr. 449/11.04.1994 ( pentru 1000 m.p.), T.P. nr. 1497/20.02.1999 ( pentru 500 m.p.) și T.P. nr. 1309/17.02.1997 ( pentru 300 m.p.) (f.225 dosar).
A precizat că în total, suprafața din cele 7 titluri de proprietate este de 27.800 m.p. teren și se suprapune cu terenul asupra căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 1521/23.02.1994, nulitatea parțială fiind solicitată cu motivarea că nu pot exista pentru același teren titluri de proprietate emise pe numele mai multor persoane.
În drept, a invocat pentru cererea reconvențională prevederile art. 480 Cod civil, dar prin precizarea de la termenul din 6.09.2011 în dosarul nr._ ( fila 258) a indicat ca temei de drept prevederile art. III alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 169/1997.
Cu adresa nr. 104/10.01.2011 C. C. M. a depus relații referitoare la Titlul de proprietate nr. 1095/25.06.1995, T.P. nr. 783/13.02.1995, T.P. nr.1004/2.06.1995 și T.P. nr. 1946/26.02.2009 (f. 117-152 dosar_ ).
Pentru aceleași titluri de proprietate, cu adresa nr._/30.12.2010 (f.153-157 dosar_ ) O.C.P.I. Suceava a depus la dosar procesele verbale de punere în posesie.
Prin notele de ședință depuse la fila 163 dosar, la data de 17.02.2011, reclamantul Latiș G. a arătat că este moștenitor al def. Latiș C. în favoarea căruia a fost emis titlul de proprietate nr. 1004/2.06.1995, la locul în litigiu în acest titlu de proprietate figurează suprafața de 15.300 m.p. „ C.” din care 14.300 m.p. teren arabil, iar 1000 m.p. teren curți construcții și este identic cu parcelele înscrise în C.F. nr. 6949, 6941, 6908, 8180, 6942 și 6939 ale . UAT M.) conform planului de situație de RGF 4151/1996, după cum rezultă din expertiza extrajudiciară a lui Nicuțari P. și a fost reconstituit în proprietate pe vechiul amplasament al proprietății antecesorului reclamantului.
Reclamanta A. E. a arătat că prin titlul de proprietate nr. 1095/25.06.1995 eliberat după A. M. G. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5000 m.p. „ Tinoasa”, este soția supraviețuitoare a def. A. A. și unicul moștenitor acceptant așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 210/1.07.2005, iar în masa succesorală rămasă după acesta se include și terenul mai sus amintit.
Reclamanta S. L. a arătat că este fiica def. A. G. și V. și soția supraviețuitoare a def. S. N., fiul lui S. C. și L., prin adeverința de proprietate nr. 116/1991 s-a reconstituit în favoarea lui S. C. N. dreptul de proprietate pentru 0,75 ha teren din care 0,50 ha provin de la A. G., iar 0,25 ha provind de la socrii săi.
Reclamantul U. G. a arătat că deține la locul în litigiu 0,25 ha teren „ C.” identic cu . a CP 7603 înscris în CF 637 a UAT M., dobândit prin cumpărare de la R. R., acest teren corespunzând vechiului amplasament al proprietății antecesorilor reclamantei S. L..
De asemenea, a mai arătat că deține și suprafața de 5103 m.p. teren „ C.” identic cu ._ a UAT M., pe care a dobândit-o prin cumpărare de la Kwiatkowschi Kasimir în baza contractului autentificat sub nr. 3047/1.10.2009, care a primit terenul cu titlu de partaj voluntar în baza contractului autentificat sub nr. 6510/24.11.2008.
Prin încheierea din data de 29.03.2011, în temeiul art. 120 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a disjuns cererea reconvențională formulată de B. E. de cererea principală a reclamanților, având în vedere că soluționarea acesteia ar întârzia soluționarea cererii principale întrucât pârâta reclamantă a solicitat anularea mai multor titluri de proprietate dintre care unele nu aparțin reclamanților- pârâți.
În urma disjungerii, s-a format dosarul nr._ .
În dosarul nr. _ pârâta - reclamanta B. E. a solicitat constatarea nulității parțiale a titlurilor de proprietate nr. 1095/25.06.1995 nr. 783/13.02.1995 nr. 1004/2.06.1995 nr. 1946/26.02.2009 nr. 449/11.04.1994, nr. 1497/20.02.1999 și nr. 1309/17.02.1997 (f.225 dosar).
Pârâții L. G., A. E., U. G. și S. L. au formulat întâmpinare la cererea reconvențională arătând că titlurile de proprietate nr. 1004/2.06.1995, nr. 1095/25.06.1995, nr. 783/13.02.1995 și nr. 1946/26.02.2009 au fost mise cu respectarea dispozițiilor legii fondului funciar și că nu este dat niciunul din motivele de nulitate prev. de art. II pct. 1 lit. a-h din Legea nr. 169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se pe vechiul amplasament al proprietății antecesorilor pârâților, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 și cu respectarea mențiunilor de carte funciară și din registrele agricole anterioare cooperativizării.
Prin Încheierea din data de 8 mai 2012 în dosarul nr._ s-a dispus conexarea dosarelor nr._ și nr._ .
Prin încheierea din 8 mai 2012 în dosarul nr._ s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
În probațiune la dosarul cauzei au fost dispuse înscrisuri.
La termenul din 24.05.2011 au fost audiați martorii B. T. și R. M. propuși de reclamanții- pârâți Latiș G., Andriel E., U. G. și S. L., declarațiile lor fiind consemnate la filele 237 și 238 dosar nr._ .
În dosarul nr._ a fost efectuată o expertiză topografică și cadastrală de către expertul H. T. ( f.264), decontul în cuantum de 5000 lei fiind încuviințat prin încheierea din data de 27.09.2011 și achitat de reclamanți cu chitanțele depuse la filele 143 și 250 dosar.
În dosarul nr._ s-a încuviințat expertiza topografică și cadastrală fiind numit expert d-l S. E., ulterior înlocuit cu d-l I. C., expertiza a fost depusă la fila 502 dosar, obiecțiunile pârâtei - reclamante B. E. (f.558 dosar) fiind respinse prin Încheierea din 28.01.2014.
Prin aceeași încheiere s-a încuviințat decontul expertului I. C. în cuantum de 4000 lei, din care s-au achitat până la acea dată suma de 2500 lei de către B. E. conform chitanțelor de la filele 358, 523 și 647.
A fost atașat dosarul nr._/1993 al Judecătoriei Suceava în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1521/23.02.1994.
La data de 27.08.2013 a decedat reclamanta – pârâtă A. E., prin încheierea din 24.09.2013 la cererea apărătorului reclamant - pârâților fiind introduși în cauză moștenitorii: N. L., A. I., H. M., A. I. O., A. A. și Ökröș C.- A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 1521/23.02.1994 în dosar_/1993 al Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă s-a dispus reconstituirea în favoarea lui B. E. a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2,78 ha teren, „situat pe raza satului B., ..”
Prin sentința civilă nr. 1757/30.03.1999 în dosar 1085/1998 al Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia 555/07.03.2002 a Tribunalului Suceava (dosar 6758/2000) și irevocabilă prin Decizia 3078 a Curții de Apel Suceava (dosar 3376/2002) s-a respins cererea reclamanților B. E., Tîmpău L., Tînpău V. și Tîmpău G. în contradictoriu cu pârâții C. comunală M., Consiliul local M., L. G., U. Gh. V., Kwiatkowschi C., R. I., A. D., A. A., S. L., A. E. și L. Artemizia având ca obiect punerea reclamanților în posesie cu suprafața de 2,78 ha. teren arabil intravilan situat în .-Putreda și eliberarea titlului de proprietate față de acest teren, și pentru anularea punerilor în posesie făcute pentru pârâții-persoane fizice.
În considerentele sentinței, s-a reținut faptul că terenul solicitat de reclamanții B. E. ș.a. „nu se află pe raza administrativ-teritorială a comunei M., cum s-a stabilit prin sentința civilă 1521/1994 a Judecătoriei Suceava, ci în cea a comunei Bosanci, lucru susținut și de hărțile cadastrale și extrasele CF depuse la dosar.”
Prin sentința civilă 3863/07.11.2006 în dosar_ al Judecătoriei Suceava, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 502/13.03.2007 a Tribunalului Suceava s-a admis acțiunea reclamantei B. E. în contradictoriu cu pârâții C. comunală M., Primăria comunei M. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, fiind obligată pârâta C. comunală M. să procedeze la punerea în posesie a reclamantei „cu suprafața de 2,78 ha teren situat pe raza satului B., ., cu vecinătățile L. G., L. G. drum comunal și țarină, așa cum a fost el reconstituit prin sentința civilă nr. 1521/23.02.1994 a Judecătoriei Suceava”, iar primarul comunei M., în calitate de președinte al comisiei locale, la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, până la punerea în posesie.
Prin acțiunea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 05.07.2010 sub nr. _ reclamanții Latiș G., I. E., U. G. și S. L. au chemat în judecată pe pârâții B. E. și C. comunală M. de aplicare a L. 18/1991 solicitând anularea Procesului-verbal de punere în posesie provizorie din 08.10.1993 întocmit de secund-pârâtă, referitor la suprafața de 2,78 ha teren situat pe raza comunei M., la locul C.-Putreda, cu motivarea că acest amplasament se suprapune cu terenul pe care reclamanții au reconstituit dreptul de proprietate, pe vechiul amplasament al autorilor lor, conform T.P. 1004/02.06.1995, T.P. 1095/25.06.1995, T.P. 783/13.02.1995 și T.P. 1946/26.02.2009, invocând în drept art. III pct. 1 lit. a din Legea 169/1997.
Prin cererea reconvențională pârâta - reclamanta B. E. a solicitat constatarea nulității parțiale a titlurilor de proprietate nr. 1095/25.06.1995 nr. 783/13.02.1995 nr. 1004/2.06.1995 nr. 1946/26.02.2009 nr. 449/11.04.1994, nr. 1497/20.02.1999 și nr. 1309/17.02.1997, cu motivarea că nu pot exista titluri de proprietate pentru același teren emise unor persoane diferite, iar hotărârea judecătorească prin care i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate este anterioară titlurilor de proprietate ale reclamanților-pârâți.
În privința ambelor cereri, având ca obiect anulare titluri de proprietate și anulare proces verbal de punere în posesie provizoriu întocmit de C. comunală M. la data de 08.10.1993 (fila 8 dosar_/1993 – atașat) al Judecătoriei Suceava instanța reține faptul că la data întocmirii acestuia din urmă, B. E. nu avea reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în cauză, în condițiile în care prin Hotărârea comisiei județene nr. 751/28.07.1993 a fost respinsă contestația formulată de aceasta prin care solicita reconstituirea dreptului.
Abia prin sentința civilă nr. 1521/23.02.1994 a Judecătoriei Suceava s-a admis plângerea lui B. E. împotriva Hotărârii comisiei județene 751/1993 și s-a dispus reconstituirea în favoarea lui B. E. a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2,78 ha teren, „situat pe raza satului B., ..”, deci fără indicarea în concret a amplasamentului.
Pentru amplasamentul de 2,78 ha situat în .-Putreda, prin sentința civilă nr. 1757/30.03.1999 definitivă și irevocabilă s-a respins cererea reclamanților B. E., Tîmpău L., Tînpău V. și Tîmpău G. în contradictoriu cu pârâții C. comunală M., Consiliul local M., L. G., U. Gh. V., Kwiatkowschi C., R. I., A. D., A. A., S. L., A. E. și L. Artemizia pentru punerea în posesie, eliberarea titlului de proprietate și pentru anularea punerilor în posesie făcute pentru pârâții-persoane fizice.
Amplasamentul situat în .-Putreda „cu vecinătățile L. G., L. G. drum comunal și țarină, așa cum a fost el reconstituit prin sentința civilă nr. 1521/23.02.1994 a Judecătoriei Suceava” a fost dispus a fi pus în posesie abia în anul 2006, prin sentința civilă 3863/07.11.2006, definitivă și irevocabilă.
Astfel că, neexistând o validare a dreptului reclamantei la data punerii în posesie, procesul verbal în cauză reprezintă numai o probă în dovedirea faptului juridic al posesiei lui B. E. față de teren (și avută în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 1521/23.02.1994 prin care s-a validat dreptul de proprietate a lui B. E.), neputând fi asimilat, ca forță probantă, procesului verbal de punere în posesie emis în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, după validarea dreptului și care stă la baza emiterii titlului de proprietate către solicitant.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale emiterii procesului-verbal în cauză instanța va reține și declarația din dosarul 1085/1998 al Judecătoriei Suceava a numitului Prodaniuc I., fost primar al comunei M. în perioada 1992 - 1996, și care a semnat actul, însă care a arătat că a fost indus în eroare de B. E. cu acel prilej, datorită faptului că aceasta avea o adeverință de la Arhivele Statului în sensul că ar fi deținut teren la „C.", iar în . ., aflând ulterior că B. E. avea de fapt teren pe raza comunei Bosanci, unde există un cătun cu această denumire (fila 39).
Din ambele rapoarte de expertiză efectuate în cauză de exp. H. T. și I. D., concordante în această privință, (existând însă erori rezonabile cu privire la suprafețele măsurate, dar nesemnificative) rezultă că în perimetrul celor 2,78 ha pentru care s-a făcut punerea în posesie, există emise titluri de proprietate: 1004/02.06.1995-L. C., 1095/1995-A. G., și 783/1995-Kviatkovschi Vladislav pentru suprafețe 15.300 mp, 3.523 mp, respectiv 5.060 mp.
Conform adresei nr. 104/10.01.2011 a Comisiei comunale de fond funciar M. și a înscrisurilor anexate acesteia (filele 117-152 dosar) pentru toate aceste titluri, dreptul de proprietate a fost validat prin Hotărârea Comisiei județene Suceava nr. 6818/1991, cererile de reconstituire fiind formulate la 11.03.1991, 19.03.1991 și 07.03.1991.
Prin urmare, contrar susținerilor pârâtei-reclamante B. E., validările reclamanților-pârâți (Hotărârea Comisiei județene Suceava nr. 6818/1991) și emiterea titlurilor mai sus arătate (1995) sunt anterioare validării dreptului acesteia precum și stabilirii, prin sentința civilă 3863/07.11.2006a amplasamentului terenului validat pârâtei reclamante (așa cum mai sus s-a arătat, procesul verbal din 08.10.1993, fiind anterior validării dreptului nu putea împiedica punerea în posesie și emiterea altor titluri de proprietate).
De asemenea, esențial în cauză, a apreciat instanța, a fi și concluzia comună a experților conform căreia terenul de 15.300 mp cuprins în Titlul de proprietate 1004/02.06.1995-L. C. provine din p.f. 3230 din CF veche 2096 . proprietari C. a lui P. Latiș (3/4 și O. a lui C. Latiș (1/4), fiind deci pe vechiul amplasament – pct. 3.1 expertiză H. T. (fila 266 ds._ ), pct. 2 expertiză I. D. (fila 506 ds._ ).
În mod similar, terenul de 5060 mp 5103 mp (cf. exp. H.) din T.P. 783/1995-Kviatkovschi Vladislav, precum și terenul 3523 măsurați (din 5000 mp din T.P. 1095/1995-A. G.) deși nu există schițe cu configurația punerii în posesie, provine din p.f. 3231 înainte de divizare. Coroborat cu declarațiile martorilor B. T. și R. M. (fila 237, 238 ds._ ), care au recunoscut vechile amplasamente ale autorilor, negând totodată vreo posesie a autorilor lui B. E. pe același teren, se poate concluziona în același sens.
Prin urmare, dacă este dovedit în speță că terenurile de care mai sus s-a făcut vorbire provin din parcelele vechi 3230 și 3231, reconstituite moștenitorilor pe vechiul amplasament, înscrise în cartea funciară, ca drept de proprietate pe numele autorului (CF veche 2096 . proprietari C. a lui P. Latiș și O. a lui C. Latiș, susținerile pârâtei reclamante B. E. conform cărora terenul proprietatea autorilor săi a fost preluat de „slugile” care-l lucrau, fiind ținut, cel mult ca și arendă, nu sunt dovedite.
Mai mult, susținerile reclamantei în privința amplasamentului sunt contradictorii, câtă vreme, contrazicând concluziile ambelor expertize judiciare susține că vechiul amplasament al autorilor săi ar fi cel menționat în procesul verbal din 08.10.1993 (și care se suprapune, așa cum s-a arătat cu p.c. 3230 și p.c. 3231 vechi), însă, în adresa înregistrată la Prefectura Județului Suceava sub nr._/26.09.2005 precizează că este vorba despre terenul bunicului său G. C. a lui S., respectiv . 755 din C.F. 774 .>, depunând extras CF nr. 4116-4117 din 19.06.1997 . atestă dreptul invocat – fila 47-48 și plan situație fila 678 dosar_ ).
Ori, în răspunsul la obiectivul nr. 10 formulat de exp. I. D., se arată că parcelele 4721 și 755 de care chiar B. E. face referire în adresa către prefectură mai susmenționată sunt situate pe raza comunei Bosanci, în apropierea satului Cumpărătura, nefiind învecinată cu terenul de 2,78 ha din procesul verbal din 08.10.1993, identificându-le în anexa 5 la raport (fila 510, 516 dosar_ ).
Mai menționează expertul, la același obiectiv faptul că suprapunerile din terenul menționat în procesul verbal din 8.10.1993 și terenurile reclamanților-pârâți ar putea avea, ca o posibilă cauză, faptul că există un loc numit C. atât pe raza comunei M. cât și pe raza comunei Bosanci, neînvecinate, aspect invocat și de numitul Prodaniuc I. dosarul 1085/1998 al Judecătoriei Suceava pentru argumentarea susținerilor sale referitoare la existența unei confuzii cu ocazia punerii în posesie din 1993.
Din raportul de expertiză H. T. instanța a reținut că pe amplasamentul de 27.800 mp. menționat în procesul verbal de punere în posesie provizoriu din 08.10.1993, pârâții dețin suprafața de 27.935 mp: 15.300 mp sunt înscriși în T.P. 1004/1995-Latiș G., (pe vechiul amplasament al proprietarilor tabulari C. a P. Latiș și O. a C. Latiș), moșt. după A. E. dețin 3532 mp, S. L. deține 1500 mp (provenind de la A. G.), U. G. deține 7.603 mp.
Exp. I. D., identificând după vecinătăți terenul din Procesul verbal din 08.10.1993 determină o suprafață a acestuia de 29.693 mp.-anexa 4 la raport.
Conform art. 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane iar drepturile dobândite cu respectarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
De asemenea, conform art. III al. 1 lit. a pct. ii din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării.
Pentru considerentele expuse, reținând și că procesul Procesului-verbal de punere în posesie provizorie din 08.10.1993 întocmit de C. locală M., este anterior atât validării dreptului reclamantei conform sentinței civile nr. 1521/23.02.1994 în dosar_/1993 al Judecătoriei Suceava cât și obligării comisiei la punere în posesie conform sentinței civile 3863/07.11.2006, și nu consecință a acestora, precum și legalitatea emiterii titlurilor de proprietate ale reclamanților-pârâți, instanța, în baza textelor legale anterior menționate a admis acțiunea principală, a anulat Procesul-verbal de punere în posesie provizorie din 08.10.1993 întocmit de C. locală M., referitor la suprafața de 2,78 ha teren situat pe raza comunei M., la locul C.-Putreda și va respinge cererea reconvențională a pârâtei reclamante, ca nefondată.
În temeiul art. 274 C.P.C. a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamanților-pârâți suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată (5.000 lei onorariu expert ing. H. T. și 1.000 lei onorariu avocat).
De asemenea, a obligat pârâta reclamantă să plătească în contul Biroului local de expertiză Suceava, pentru expert I. D. suma de 1.500 lei diferență onorariu expert.
Prin sentința civilă nr. 1622 din 08.04.2014 Judecătoria Suceava a admis acțiunea principală formulată de reclamanții - pârâți Latiș G., U. G., domiciliat în . M., jud. Suceava, S. L., domiciliată în . M., jud. Suceava, N. L., domiciliată în ., A. I., domiciliat în ., H. M., domiciliată în comuna Ipotești, ., jud. Suceava, A. I.- O., domiciliat în . M., jud. Suceava, A. A., domiciliată în . M., jud. Suceava și Ökröș C.- A., domiciliată în Câmpia Turzii, ., în contradictoriu cu pârâta - reclamantă B. E., domiciliată în mun. C-lung Moldovenesc, Drumul Tătarilor, nr. 28 A, jud. Suceava și pârâta C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., jud. Suceava, a anulat Procesul-verbal de punere în posesie provizorie din 08.10.1993 întocmit de C. locală M., referitor la suprafața de 2,78 ha teren situat pe raza comunei M., la locul C. – Putredă.
Instanța a respins cererea reconvențională a pârâtei-reclamante, ca nefondată, a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamanților-pârâți suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată și în contul Biroului local de expertiză Suceava, pentru expert I. D. suma de 1.500 lei diferență onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B. E., solicitând să se dispună în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 și art. 312 alin. 5 vechiul Cod de proc. civ., casarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În temeiul art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de proc. civ., să se dispună admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii cererii reclamanților. Cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că în cauză sunt incidente disp. art. 312 alin. 5 vechiul cod de proc. civ., respectiv "în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recitrată a soluționat procesul fară a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad. "
Recurenta a susținut că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei, dând preferabilitate concluziilor rapoartelor de expertiză topo cadastrale, fară a analiza, în mod efectiv, argumentele acesteia.
Instanța de fond nu a procedat la o înlăturare, motivat și argumentat, în mod explicit, a susținerilor din cererea noastră reconvențională, și nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. Chiar dacă a achiesat întrutotul la concluziile rapoartelor de expertiză cadastrală ordonate în cauză, instanța de fond nu era dispensată de obligația legală de a releva punctual motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat fiecare din criticile aduse de noi actelor de proprietate și motivelor de fapt invocate de reclamanții pârâți..
Or, prin omisiunea instanței de fond de a analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii, motivele de fond invocate de noi, motive ce necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 vechiul Cod de proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul nostru la un proces echitabil, cauzându-i-se o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.
Mai mult de atât, deși terenul este intabulat anterior colectivizării, s-a preluat în motivarea hotărârii una din concluziile rapoartelor de expertiză, în sensul că o posibilă cauză a suprapunerii se datorează faptului că ar exista un loc numit "C." pe raza loc. Bosanci, tară a se verifica actele de proprietate. În baza rolului activ, judecătorul fondului trebuia să dispună efectuarea unor suplimente la rapoartele de expertiză, referitoare la localizarea amplasamentelor cu nr. topo, în măsura în care acest lucru era posibil pentru terenul în litigiu, iar rezultatul obținut să fie comparat cu probele administrate. Neprocedând de aceasta maniera nu se putea ajunge la concluzia admiterii acțiunii în condițiile în care că experții nu pot preciza cu exactitate dacă punerile în posesie a terenurilor reclamanților s-ar fi făcut pe vechiul amplasament.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea 169/1997 cu mod. ulterioare, nulitatea actelor de reconstituire poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim. „Art. III
(l)Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: (ii)actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia. în termen legal, libere la data solicitării, în baza L. nr. ¡8/1991 pentru terenurile intravilane, a L. nr. i/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
În ceea ce privește acțiunea principală, procesul-verbal de punere în posesie provizorie și care este contestat de reclamanți, a fost emis anterior parcurgerii procedurii speciale prevăzute de legile fondului funciar,
Astfel, operațiunea de efectuare a punerii în posesie presupune, în prealabil, realizarea în teren a delimitărilor necesare pentru efectuarea de măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței și determinarea amplasamentului stabilit, conform art. 27 alin.l din Legea nr.18/1991; după efectuarea măsurătorilor, comisiile locale de fond funciar vor întocmi planurile de delimitare și planurile parcelare, planuri ce vor fi supuse validării de către comisia județeană de fond funciar (introdus prin art.5 litera f din HG nr.890/2005), după validare, realizându-se punerea în posesie, în prezența persoanei solicitante.
Instanța de fond, în speța dedusă judecății, trebuia, să analizeze dacă actul juridic a cărei nulitate se solicită, este un proces verbal de punere în posesie ce respectă sau nu normele legale sus menționate și dacă se încadrează în categoria actelor indicate de prevederile art. III alin. 1 lit. a pct. ii din legea 169/1997 modificată, precum și dacă reclamanții justifică un interes în promovarea unei asemenea cereri, nefiind de neglijat nici finalitatea unui asemenea demers.
Este adevărat că Curtea Constituțională a României, în mai multe decizii de speță, a reținut că, întrucât sancțiunea aplicabilă actelor civile prevăzute de lege este nulitatea absolută, potrivit regimului juridic al acestei sancțiuni, orice persoană care justifică un interes o poate invoca, calitatea procesuală activă în vederea promovării unei acțiuni în justiție având-o, pe lângă părțile actului juridic, acele persoane care dovedesc existența vreunui interes
Dar, în speța de față, apreciază că acel înscris, intitulat proces verbal, nu este un proces verbal de punere în posesie deoarece în primul rând, procesul verbal de punere în posesie are efecte doar în ce privește identificarea terenului atribuit.
Pe de altă parte, procesul verbal de punere în posesie constituie un act premergător emiterii titlului de proprietate, iar titlul este singurul act care poate face dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce s-a reconstituit în condițiile art. 11 și urm. din legea 18/1991, fiind actul final al procedurii de reconstituire, conform art. 64 din legea fondului funciar și art. 36 din HG 890/2005, care reia dispozițiile similare din HG 131/1991, în vigoare la data eliberării actului.
Față de dispozițiile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 131/1991, rog să aveți în vedere că înscrisul atacat nu prezintă caracterul unui proces verbal de punere în posesie.
Deși aceste dispoziții au fost introduse în legea fondului funciar după eliberarea procesului verbal de punere în posesie a cărui nulitate se cere a fi constatată, dispozițiile art. III din legea 169/1997 dispun că nulitatea actelor de reconstituire pentru motivele prevăzute de acest act normativ se aplică și proceselor în curs, cu atât mai mult unor procese viitoare, dar care privesc acte anterioare intrării în vigoare a legii, acesta fiind un efect al aplicării imediate a legii civile noi.
Potrivit art. 37 din Hotărârea nr.131 din 27 februarie 1991, privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 7 din 19 ianuarie 1993, "Punerea in posesie a proprietarilor, in cadrul zonelor teritoriale delimitate, se face de comisie, pe baza de măsurători topografice.
Persoanele care au formulat plângeri la judecătorie vor fi puse in posesie provizoriu pana la prezentarea hotărârii judecătorești de către comisii, cu suprafețe stabilite pe baza hotărârii comisiei județene. Dupa prezentarea hotărârii judecătorești, punerea in posesie se va face tinand seama de aceasta.
Prin urmare, cum acel înscris a fost emis anterior anulării hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar, nu este un proces verbal de punere în posesie, asta cu atât mai mult cu cât dreptul său de proprietate este reconstituit ulterior, prin s.c. 1521/23.02.1994 a Judecătoriei Suceava.
Pe de altă parte, deși emiterea procesului verbal de punere în posesie dă dreptul titularului său de solicita eliberarea titlului de proprietate de către comisia județeană, el nu poate face dovada dreptului de proprietate, în acest sens fiind pronunțată Decizia nr. 1/30.06.1997 de către fosta Curte Supremă de Justiție în soluționarea recursului în interesul legii. Deși instanța supremă a analizat valoarea procesului verbal de punere în posesie în ce privește acțiunea în revendicare sau în acțiunea pentru ieșirea din indiviziune, ceea ce are relevanță este faptul că s-a stabilit, prin interpretarea și aplicarea normelor legale, că aceste acte premergătoare nu au valoarea unui titlu de proprietate.
Solicită a se avea în vedere că punerea in posesie se face cu caracter provizoriu, numai daca suprafața este stabilită de C. Județeană și împotriva hotărârii acesteia se formulează plângere la instanță, or, în cazul de față, reconstituirea dreptului de proprietate a fost dispusă de instanța de judecată, aceasta stabilind și suprafața.
Așa fiind, acel înscris nu este un proces verbal de punere în posesie deoarece nu respectă prevederile art. 37 din Hotărârea nr.131 din 27 februarie 1991, nu a fost avut în vedere de C. locală de fond funciar, fiind nevoită să promovez acțiune în obligarea la punere în posesie, nu se încadrează în categoria actelor indicate expres de prevederile art. III alin. 1 lit. a pct. ii din legea 169/1997 modificată, reclamanții nu justifică un interes în promovarea unei asemenea cereri, având eliberate titluri de proprietate și nici nu este precizată, în aceste condiții, care ar fi finalitatea unui asemenea demers.
Legali citați, intimații N. L., A. I., H. M., A. I.-O., A. A. și Okroș C.-A., moștenitori legali ai def. A. E., Latiș G., U. G. și S. L., reclamanți-pârâți intimați în cauză, în temeiul art. 115, 118 și 308 al. 2 C.pr.civ., prin întâmpinare au solicitat respingerea ca nefondat recursul declarat de pârâta-reclamantă B. E. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurată.
Astfel, prin Procesul-verbal de punere în posesie din data de 08.10.1993 (fila 32), întocmit de C. comunală M. de fond funciar potrivit art. 6 lit. h din HG 131/1991, pârâta B. E. a fost pusă în posesie cu suprafața de 27.800 mp teren între vecinii: L. G. (N), L. G. și Maximese (S), drum comunal (E) și drum de țarină (V).
Prin S.C. nr. 1521/23.02.1994 (Dosar_/1993) a Judecătoriei Suceava (fila 35), reținându-se că suprafața de 2,78 ha teren situată pe raza satului B., . de la Țimpău I. și Rahila și care nu ar fi fost declarată în R.A. 1959 - 1962, ar fi fost predată pârâtei-recurente prin Procesul-verbal de punere în posesie din 08.10.1993, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui B. E. fără indicarea amplasamentului.
Prin S.C. nr. 1757/30.03.1999 (Ds. 1085/1998) a Judecătoriei Suceava (fila 36), definitivă și irevocabilă, a fost respinsă ca nefondată acțiunea lui B. E., vizând obligarea Comisiei comunale M. de fond funciar la punerea în posesie cu suprafața de 2,75 ha teren intravilan arabil M., trupul „C. Putreda" și anularea punerilor în posesie tăcute în favoarea noastră, a reclamanților, cu motivarea că terenul solicitat de pârâtă nu se află în raza administrativ-teritorială a corn. M., așa cum s-a stabilit prin S.C. nr. 1521/1994 a Judecătoriei Suceava, ci în cea a . și de hărțile cadastrale și de extrasele de carte funciară depuse la dosar. S-a avut în vedere declarația lui Prodaniuc I. (fila 39), fost primar al comunei M. în perioada 1992 -1996, cel care a semnat Procesul-verbal provizoriu de punere în posesie din 08.10.1993 și care a arătat că a fost indus în eroare de B. E. cu acel prilej, datorită faptului că aceasta avea o adeverință de la Arhivele Statului în sensul că ar fi deținut teren la „C.", iar în . .. Ulterior, a aflat că B. E. avea de fapt teren pe raza comunei Bosanci, unde există un cătun cu această denumire. D. pentru care a arătat că procesul-verbal, eliberat în condițiile menționate anterior, nu este valabil ca act doveditor al proprietății terenului în litigiu.
Corect a fost anulat Procesul-verbal de punere în posesie din 08.10.1993, deoarece amplasamentul menționat în cuprinsul acestui proces -verbal se suprapune cu terenul care a fost reconstituit în proprietate pe vechiul amplasament al suprafețelor care au aparținut antecesorilor lor, prin T.P. 1004/02.06.1995 (15.300 mp „C." - poz. B.l și B.6) - fila 7, 1095/25.06.1995 (5.000 mp „Tinoasa" - poz. A. 1.1, din care 3.532 mp teren identic cu . nr. cadastral 7.468 din_ M. a revenit reclamantei A. E. în baza certificatului de moștenitor 210/01.07.2005) - fila 16; 783/13.02.1995 (5.200 mp „C." - poz. A. 1.3; prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3047/01.10.2009, U. G. a cumpărat de la Kwiatkowski Kasimir ternul de 5.103 mp identic cu ._ UAT M.) - fila 23 și 1946/26.02.2009 (1.500 mp „C."-poz. B. 1.3)-fila29.
Privitor la Latiș G., reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pentru terenul situat la locul în litigiu pe vechiul amplasament al antecesorilor săi.
La locul în litigiu în acest titlu figurează suprafața de 15.300 mp „C.", din care 14.300 mp teren arabil, iar 1.000 mp teren curți-construcții. Terenul este identic cu parcelele înscrise în CF 6949, 6941, 6908, 8180, 6942 și 6939 ale corn. cad. Bosanci (actualmente UAT M.), conform planului de situație de la RGF 4151/1996, după cum rezultă din expertiza extrajudiciară Nicuțari P. (fila 52 și urm.). Proprietari tabulari au fost C. a P. L. și O. a C. L., antecesorii lui Latiș G., ceea ce demonstrează că la punerea în posesie s-au respectat vechile amplasamente ale proprietății, conform art. 27 al. 2 din Legea 18/1991 rep. și art. 2 al. 1 din Legea 1/2000.
Legat de proveniența terenului, precizez că în anul 1947 tatăl său L. C. a lui P. (dec. la 28.09.1992) a cumpărat de la Filomela a lui L. Zuber din satul B., . a fost înființată abia în anul 1950) această suprafață, pe care a deținut-o până la cooperativizare.
Prin Actul de partaj voluntar aut. sub nr. 6450/12.09.1996 a dobândit în proprietate suprafața de 2.560 mp teren identic cu . înscrisă în CF 6908 a . prezent UAT M.), care se suprapune cu terenul de 27.800 mp înscris în Procesul-verbal de punere în posesie din 08.10.1993 (fila 32).
Potrivit ambelor rapoarte de expertiză întocmite în cauză (H. T. și I. D.), terenul de 15.300 mp „C." înscris în TP 1004/1995 s-a format din p.f. 3230 din CF veche 2096 Bosanci, ce avea ca proprietari tabulari pe C. a P. L. cu 3/4 și O. a C. L. cu 1/4, deci reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament.
In ce o privește pe A. E., decedată pe parcursul judecării cauzei și moștenită de N. L., A. I., H. M., A. I.-O., A. A. și Okroș Ca rmen-A., reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe vechile amplasamente ale autorului G. a lui M. A..
Prin TP nr. 1095/25.06.1995 (fila 16) eliberat după A. M. G. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5.000 mp „Tinoasa" (poz. A. 1.1.).
A. E. a fost soția supraviețuitoare a def. A. A. (dec. la 24.09.1995) și unicul moștenitor legal acceptant, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 210/01.07.2005, iar în masa succesorală rămasă după acesta se include și terenul sus-amintit.
Terenul a fost dobândit prin cumpărare în anul 1948 de V. a lui G. A., născută O., căsătorită cu G. (G.) A., aceștia fiind părinții lui A. A., soțul predecedat al def. A. E., care a fost înzestrat cu acest teren. In contract se menționează că s-a cumpărat suprafața de 50 prăjini „Tinoasa", identică cu . din CF 6165 Bosanci.
Parte din acest teren a fost ocupat în perioada cooperativizării de persoane care și-au edificat gopodării, încât, deși dreptul de proprietate a fost reconstituit scriptic în limita suprafeței de 5.000 mp, în fapt în teren se regăsesc doar 3.532 mp (a se vedea și expertiza topo efectuată în cauză de ing. H. T. - pag. 4, răspuns la obiectivul 3.4), cu care A. E. s-a întabulat în CF 590 M. (filele 19, 20) și care se suprapune cu terenul de 27.800 mp înscris în Procesul-verbal de punere în posesie din 08.10.1993 (fila 32).
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului „Tinoasa" (sau „C.") s-a făcut pe vechiul amplasament al proprietății def. A. M. G. și V..
Astfel, potrivit expertizei H., în arhiva OCPI Suceava nu s-a găsit planul de situație cu divizarea parcelei 3231, ca să se poată identifica cu exactitate unde era p.f. 3231/4 veche, însă expertul a putut preciza că terenul actual este în perimetrul inițial al parcelei 3231 înainte de divizare.
În ce privește pe S. L., moștenitoarea
def. A. G. (G.) și V. și soția supraviețuitoare a def.
S. C. N. (dec. la 06.11.1994), fiul lui S. C. și
L. susține că prin Adeverința de proprietate nr. 116/1991 s-a reconstituit în favoarea lui S. C. N. dreptul de proprietate pentru 0,75 ha, din care 0,50 ha provin de la A. G. (terenul fiind primit cu titlu de zestre de subsemnata - potrivit Adeverinței 293/20.02.1995 a Primăriei . 1961 în registrele agricole voi. I, poz. 141, titular A. G. la rubrica „Mențiuni" este trecut „Se scade suprafața de 0,50 ha teren și se înregistrează la poziția locuitorului S. N."), iar 0,25 ha provin de la socrii mei.
La locul în litigiu dețin 0,15 ha „C.", teren înscris în TP 1946/26.02.2009 (fila 29) la poz. B.I.3., pe vechiul amplasament al proprietății def. A. G..
Suprafața de 0,30 ha „V. . titlu de proprietate (poz. A. 1.1. și A.6) i-a fost reconstituită pe un amplasament echivalent, pus la dispoziție de C. comunală M. din teren rezervă. Vechiul amplasament al proprietății antecesorilor acesteia (situat la locul în litigiu) a fost reconstituit în proprietate numitului R. A. potrivit TP 1902/2008, moștenit de R. R., care în baza contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 4589/05.11.2008 a fost cumpărat de subsemnatul U. G. - este vorba de terenul de 2.500 mp identic cu . CP 7603 înscris în CF 637 a UAT M..
Terenul de 0,15 ha pentru care justific dreptul de proprietate la locul în litigiu se suprapune cu terenul de 27.800 mp înscris în Procesul-verbal de punere în posesie din 08.10.1993 (fila 32).
In raportul de expertiză H. - pagina 4, răspuns la obiectivul 3.5, se arată că terenul de 1.500 mp „C." este prezentat în Anexa 1. Configurația acestuia respectă dimensiunile trecute în schița de pe verso-ul fișei proces-verbal de punere în posesie care a stat la baza eliberării TP 1946/2009.
Deși nu s-a putut preciza cu exactitate dacă punerea în posesie s-a făcut pe vechiul amplasament al proprietății def. A. G., în raport de concluziile raportului de la pct. 3.4 și de depozițiile martorilor B. V. T. și R. M., apreciază că a făcut dovada reconstituirii pe vechiul amplasament al antecesorilor săi.
Intimatul U. G. deține la locul în litigiu 0,25
ha teren „C." identic cu . CP 7603 înscris în
CF 637 a UAT M., dobândit prin cumpărare de la R. R., acest
teren corespunzând vechiului amplasament al proprietății antecesorilor reclamantei S. L..
De asemenea, deține suprafața de 5.103 mp teren „C." identic cu ._ a UAT M., pe care a dobândit-o prin cumpărare de la Kwiatkowschi Kasimir în baza contractului aut. sub nr. 3047/01.10.2009, care a primit terenul cu titlu de partaj voluntar în baza contractului aut. sub nr. 6510/24.11.2008. Terenul provine de la Kviatkovschi Vladislav, după care s-a emis TP 783/13.02.1995 (fila 23) și a fost reconstituit pe vechiul amplasament al proprietății acestui defunct.
Terenul de 0,7603 ha „C." pentru care justific dreptul de proprietate la locul în litigiu se suprapune cu terenul de 27.800 mp înscris în Procesul-verbal de punere în posesie din 08.10.1993 (fila 32).
Potrivit raportului de expertiză H. T., pag. 5, răspuns la obiectivele 3.8 și 3.9, terenul de 2.500 mp „C." și terenul de 5.103 mp „Cădărușa" au fost configurate în Anexa 1.
Nu s-a putut preciza cu exactitate de expertul topo dacă punerea în posesie s-a făcut pe vechile amplasamente ale antecesorilor reclamantei S. L. sau ale antecesorilor lui Kviatkovschi Vladislav, sens în care au fost avute în vedere depozițiile martorilor B. V. T. și R. M. legat de chestiunea vechiului amplasament.
Totodată, solicită a se avea în vedere, legat de aceeași chestiune a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților pe vechile amplasamente ale antecesorilor acestora, extrasul din planul parcelar anterior înființării CAP - ului privind tarlaua „C." (fila 33), în care pârâta-recurentă și antecesorii săi nu figurează cu teren, în schimb figurează antecesorii noștri.
Cât privește suprapunerea în scriptic între terenurile reclamanților și amplasamentul terenului pus în posesie lui B. E., aceasta rezultă din raportul de expertiză - Anexa 2, privitor la cauza suprapunerii arătându-se (pagina 5 raport H., răspuns la obiectivul 3.10 -„probabil puneri în posesie diferite pe același amplasament").
Iar aceasta, în contextul în care B. E. nu era îndreptățită la amplasamentul deținut de reclamanți.
Prin cererea înregistrată sub nr._/26.09.2005 (fila 47), pârâta precizează că terenul de 2,78 ha este intabulat pentru bunicul său G. a lui S. C., fiind identic cu parcelele 4721 fânaț și 755 clădire din CF 774 a corn. cad. Bosanci (extras CF - fila 48), care în prezent aparțin de UAT Bosanci, potrivit Adresei OCPI Suceava 1/5958/02.07.2010, ceea ce demonstrează că însăși B. E. recunoaște că terenul la care susține că este îndreptățită este situat pe raza localității Bosanci, nu M..
Pe de altă parte, raportul H. arată (pagina 6, răspuns la obiectivele 3.13 și 3.14) că nu au fost identificate suprafețe de teren situate pe raza comunei M. înscrise în cartea funciară pe numele autorilor sau al pârâtei B. E.; în evidențele Primăriei M. B. E. sau autorii ei nu apar cu teren predat la CAP M..
Art. 2 al. 2 din Legea 1/2000 prevede că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces - verbal de punere în posesie sau titluri de proprietate rămân valabile fără nici o altă confirmare. Iar art. III pct. 1 lit. a din Legea 169/1997 sancționează cu nulitatea absolută actele de recosntituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri.
Cum procesul - verbal contestat în prezenta cauză a produs efecte juridice, deși cel care 1-a întocmit a arătat că a fost greșit eliberat, cum comisia locală a fost obligată la punerea în posesie a pârâtei-recurente, ceea ce va conduce la o suprapunere în scriptic între terenurile noastre în ipoteza în care ar fi emis TP în favoarea recurentei, deși B. E. are teren în altă parte, încât vor fi generate alte litigii și cum terenul de la locul în litigiu este proprietatea antecesorilor noștri, pe care îi moștenesc prin retransmitere sau în calitate de succesori cu titlu particular, corect s-a dispus admiterea acțiunii, cu consecința anulării procesului - verbal contestat.
De asemenea, pentru aceleași argumente, corect a fost respinsă cererea conexă.
Nu sunt date în cauză motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 304 pct. 7, 8 C.pr.civ., fără temei pretinzându-se că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
De asemenea, nu sunt incidente disp. art. 312 al. 5 C.pr.civ., rară temei pretinzându-se că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Principala critică adusă de către recurenta-pârâtă este aceea că instanța de fond nu a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert I. D., încălcând astfel principiul rolului activ. în realitate, obiecțiunile pârâtei au fost respinse pentru că în fapt era vorba de apărări de fond, la care s-a răspuns prin sentința recurată.
Pe de altă parte, hotărârea este motivată detaliat, fiind interpretate coroborate toate probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse, rapoartele de expertiză efectuate, declarațiile martorilor.
Cu privire la apărarea că înscrisul intitulat proces-verbal, a cărui anulare a solicitat-o, nu este un veritabil proces-verbal de punere în posesie, aceasta nu poate fi primită.
Dimpotrivă, însăși titulatura înscrisului demonstrează că este vorba de un proces-verbal de punere în posesie, amplasamentul la care se referă suprapunându-se peste terenul care le-a fost reconstituit în proprietate pe vechiul amplasament al antecesorilor lor, conform T.P. 1004/02.06.1995, 1095/25.06.1995, 783/13.02.1995 și 1946/26.02.2009, încât aveau tot interesul să-1 anuleze.
Mai mult, în baza acestui proces-verbal a fost pronunțată S.C. nr. 1521/23.02.1994 (Dosar_/1993) a Judecătoriei Suceava.
Pentru cele expuse, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată din recurs.
În drept au invocat dis. art. 115, art. 118, 308 al. 2, art. 274 C.pr.civ.
C. locală de fond funciar din cadrul Primăriei M., a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței civile nr.1622/08.04.2014, ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat în cauză, întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, potrivit căruia instanța de fond nu a analizat fondul cauzei, dând preferabilitate concluziilor rapoartelor de expertiză topo cadastrale, fără a cerceta, în mod efectiv, argumentele pârâtei – reclamante, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, sentința recurată fiind motivată detaliat, fiind interpretate coroborat toate probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse, rapoartele de expertiză efectuate, declarațiile martorilor.
Privitor la argumentele pentru care instanța de fond a respins cererea reconvențională – prin care pârâta – reclamantă a solicitat anularea parțială a titlurilor de proprietate emise în favoarea reclamanților – pârâți pentru amplasamentul în litigiu – tribunalul constată că acestea au fost pe larg prezentate în cuprinsul considerentelor, instanța de fond apreciind că susținerile pârâtei – reclamante conform cărora terenul în litigiu a fost proprietatea autorilor săi și a fost preluat de „ slugile” care-l lucrau – și care ar fi autorii reclamanților – sunt nedovedite, în condițiile în care, din concluzia comună a experților rezultă că terenul de 15.300 mp cuprins în titlul de proprietate nr. 1004/1995- L. C. provine din p.f. nr. 3230 din CF 2096 a . proprietari tabulari C. a lui P. Latiș ( ¾) și O. a lui C. L. ( ¼) și că terenul de 5060 mp ( 5103 mp) din titlul de proprietate nr. 783/1995 – Kiatkovschi Vladislov, precum și terenul de 3523 mp din titlul de proprietate nr. 1095/1995 – A. G. provin din p.f. 3231, înainte de divizare ( în această situație, reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor două parcele de teren din titlurile anterior menționate pe vechiul amplasament al autorilor reclamanților rezultând din coroborarea concluziilor experților cu declarațiile martorilor B. T. și R. M.).
Și susținerea pârâtei – reclamante în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa a fost anterioară validării dreptului reclamanților și a emiterii titlurilor de proprietate în favoarea acestora, a fost înlăturată motivat de instanța de fond, care a reținut că, la data întocmirii procesului – verbal provizoriu de punere în posesie din 08.10.1993, B. E. nu avea reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în cauză, că acest drept a fost reconstituit abia prin sentința civilă nr. 1521/1994a Judecătorie Suceava, prin care s-a admis plângerea acesteia și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa pentru suprafața de 2,78 ha teren „situat pe raza satului B., .”, deci fără indicarea în concret a amplasamentului și abia prin sentința civilă nr. 3863/07.11.2006, definitivă și irevocabilă – ce nu a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamanții – s-a dispus punerea în posesie a pârâtei – reclamante pe amplasamentul situat în . – Putreda, cu vecinătățile L. G., L. G., drum comunal și țarină. Astfel, validarea dreptului de proprietate al reclamanților – pârâți ( prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 6818/1991) și emiterea titlurilor de proprietate ale acestora ( în 1995) sunt anterioare validării dreptului pârâtei – reclamante B. E. prin sentința civilă nr. 1521/1994 a Judecătoriei Suceava și stabilirii în concret a amplasamentului, prin sentința civilă nr. 3863/2006 a Judecătoriei Suceava.
Față de susținerea recurentei că, în situația în care experții nu pot preciza cu exactitate dacă punerile în posesie s-au făcut pe vechile amplasamente ale autorilor reclamanților, nu putea fi admisă acțiunea acestora, tribunalul apreciază că și aceasta este neîntemeiată întrucât, potrivit considerentelor anterior expuse, acolo unde opinia concordantă a experților a fost în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe vechiul amplasament al autorilor – proprietari tabulari ( în situația titlului de proprietate nr. 1004/1995 – L. C.), instanța și-a întemeiat soluția pe rapoartele de expertiză întocmite în cauză, iar acolo unde experții, analizând procesele – verbale de punere în posesie și înscrisurile din CF, nu au putut stabili cu certitudine acest aspect, instanța de fond a coroborat proba cu expertiza topo cu declarațiile martorilor audiați în cauză ( în situația titlului de proprietate nr. 783/1995 și a titlului de proprietate nr. 1095/1995).
Cu privire la critica recurentei că înscrisul intitulat proces – verbal a cărui anulare a fost solicitată prin acțiunea introductivă, nu este un veritabil proces – verbal de punere în posesie și că reclamanții nu justifică interes pentru promovarea acțiunii formulate, tribunalul reține că înscrisul contestat este un proces – verbal de punere în posesie, chiar dacă a fost neregulat emis ( anterior validării dreptului de proprietate în favoarea recurentei), iar amplasamentul la care de referă se suprapune peste terenul cu privire la care reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform titlului de proprietate nr. 1004/02.06.1995, 1095/25.06.1995, 783/13.02.1995 și 1946/26.02.2009, astfel că aceștia justifică interesul legitim prevăzut de art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 cu modificările ulterioare, de a solicita anularea acestuia.
Totodată în baza acestui proces verbal au fost pronunțate hotărârile de care se prevalează recurenta: sentința civilă nr. 1521/23.02.1994 și sentința civilă nr. 3863/2006 ale Judecătorie Suceava.
Așadar, acest proces verbal, chiar dacă vizează o punere în posesie provizorie a recurentei, a produs efecte juridice care aduc atingere drepturilor intimaților, aceștia justificându-și interesul de a solicita anularea lui, pe de o parte, pentru a evita alte litigii pe viitor legate de acest teren și, pe de altă parte, pentru a demonstra în eventualitatea altor litigii că amplasamentul la care se referă le aparține.
În consecință, motivele de recurs invocate fiind neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata către reclamantul – intimat Latiș G. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.,
DECIDE
Respinge recursul formulat pârâta B. E., împotriva sentinței civile nr. 1622 din data de 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind pârâta C. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. și reclamanții Latiș G., domiciliat în mun. Suceava, . A, jud. Suceava, U. G., domiciliat în . M., jud. Suceava, S. L., domiciliată în . M., jud. Suceava,N. L., domiciliată în . A. I., domiciliat în . M., jud. Suceava, H. M., domiciliată în comuna Ipotești, ., jud. Suceava, A. I.- O., domiciliat în . M., jud. Suceava, A. A. domiciliată în . M., jud. Suceava și Ökröș C.- A., domiciliată în Câmpia Turzii, ., ca nefondat.
Obligă pârâta – recurentă B. E. să plătească reclamantului – intimat Latiș G. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat.
Ia act că pârâta – intimată Comisia comunală de fond funciar M. nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. D. I. M. I. G.
pt. jud plecat în C.O.
semnează președintele instanței C Ghe.
Grefier,
Iliuțe C.
red. G.D
jud fond L. C.
tehnored I.C.
ex.2/04.07.2014
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 587/2014. Tribunalul SUCEAVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1135/2014.... → |
|---|
