Servitute. Decizia nr. 511/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 511/2014
Dosar nr._ -servitute-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.511
Ședința publică din data de 25 februarie 2014
Președinte: V. E. L.
Judecător: S. A.
Judecător: C. L.
Grefier: R. M.
Pe rol, pronunțarea recursurilor formulate de pârâții M. S. prin primar, C. L. al Municipiului S. și S. R. prin M. Finanțelor București, împotriva sentinței civile nr. 3178 din 14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind reclamanta D. A. Doinița și pârâta Stațiunea de C. A. SA S..
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 25.02.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 18.04.2011 sub nr._, reclamanta D. A. Doinița a chemat în judecată pe pârâții S. R. – prin M. Finanțelor București, M. S. – prin primar și Stațiunea de C. A. SA S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie creată o servitute de trecere pentru accesul la calea publică, de la .. 9923 la . A,B, C,D, colorat cu galben în planul de situație sau în subsidiar pe traseul E,F,G,H, I,J, K,L, colorat cu culoare roșie, care asigură accesul la calea publică . să fie obligate pârâtele în proprietatea cărora se va stabili fondul aservit, să-i permită accesul reclamantei să treacă pe calea de acces care se va stabili, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr. 2770 din 21.09.1999 emis de Comisia Jud. S. a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1523 m.p. teren care face parte din . în suprafață de 2440 m.p. Acest teren a fost predat de către Comisia Municipiului S. pentru aplicarea legii 18/1991, în compensare pentru o suprafață echivalentă după autorii lor. P. sentința civilă nr. 2731 din 30 mai 2008 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr. 6099 din 30 mai 2008, definitivă și irevocabilă, s-a procedat la partajul succesoral al suprafeței de 1523 m.p. prin care ei, reclamantei, i –a fost atribuit lotul nr. 3 în suprafață de 508 m.p., iar din eroare nu i s-a prevăzut în p/v de punere în posesie și căile de acces, deoarece respectiva parcelă este amplasată între terenul domeniul public al mun. S. și terenul Stațiunii de C. A. SA S., fiind un loc înfundat.
A mai arătat reclamanta că pentru a ajunge la . fost atribuită prin partaj, până în prezent a cerut permisiunea paznicilor de la Stațiunea de C. A. S. sau celor de pe domeniul public în care municipiul S. are pe porțiunea C, D din planul de situație, un drum amenajat, dar care se află în curtea Administrației Domeniului Public, păzită de paznici.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 616 și urm. Cod civil, Legea nr. 213/1998.
Legal citată, pârâta M. S. a formulat întâmpinare ( f.19 -20) prin care a invocat excepția inadmisibilității.
Legal citată, pârâta Ministerul Finanțelor Publice S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, întrucât potrivit art. 3 din legea administrației publice locale nr. 215/2001, acest drept se exercită de consiliile locale și primari care au inițiativă în tot ceea ce privește administrarea intereselor publice locale. S. R. nu poate fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP S., întrucât nu participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
Legal citată, pârâta Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii față de SCDA, ca fiind nefondată și cerere reconvențională prin care în temeiul art. 616 cod civil a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 178.800 lei/an, cu titlu de despăgubiri pentru utilizarea căii de acces solicitate (f. 32 – 33).
La data de 25.10.2011, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP al Jud. S., precum și la întâmpinarea și cererea reconvențională depusă de Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă S. (f. 48 – 51).
La aceeași dată, reclamanta a formulat și completări la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât și a Consiliului L. S. (f. 59).
La termenul din 28.10.2011 a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă C. L. S..
La termenul din 09.12.2011, pârâta Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă S. a formulat precizări în vederea justificării calității procesual active a stațiunii (f. 82 – 83).
La același termen de judecată, instanța a calificat excepția inadmisibilității acțiunii ca fiind o apărare de fond.
Legal citată, pârâta C. L. S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului S. în baza prevederilor art. 21 din legea 215/2001 a administrației publice locale (f. 163- 164).
La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2013, instanța în temeiul art. 246 cod procedură civilă a luat act că pârâta Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă S. a renunțat la judecarea cererii reconvenționale având ca obiect plata despăgubirilor.
P. sentința civilă nr.3178 din 14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria S. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. S., s-a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată, s-a stabilit în favoarea reclamantei o servitute de trecere pentru accesul la calea publică, de la .. 9923 la . în lungime de 225 ml, identificat în varianta nr. I propusă prin raportul de expertiză S. E., raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pârâții M. S. prin primar și C. L. S. au fost obligați să permită accesul reclamantei să folosească calea de acces stabilită de către instanță, și totodată să plătească în favoarea reclamantei suma de 556 de lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și C. L. S., instanța a reținut că prin cererea formulată reclamanta, titulară a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren ce ar avea natura de loc înfundat a solicitat stabilirea unui drept de trecere pe unul dintre terenurile învecinate, terenuri care aparțin unor titulari diferiți, respectiv S. R. și C. L. S.. Astfel, potrivit Anexei nr. 3-11 la Legea nr. 72/2011, o suprafață de teren ce face obiectul prezentei cauze este în proprietatea statului.
Așa fiind, instanța a respins aceste excepții.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de către pârâtul M. S., instanța a calificat-o ca fiind o apărare de fond, admisibilitatea acțiunii depinzând de calitatea de loc înfundat al terenului reclamantei.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta este titulara unui drept de proprietate asupra suprafeței de 508 mp teren ce face parte din . de 2440 mp, în temeiul titlului de proprietate nr. 2770 din 21.09.1999, emis de Comisia Județeană S.. P. sentința civilă nr. 2731/2008 a Judecătoriei S., suprafața de 508 mp i-a fost atribuită reclamantei în urma partajului succesoral după autoarea reclamantei.
În urma administrării probatoriului în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză topo-cadastrală, instanța a reținut faptul că întreaga suprafață de 1523 mp din care face parte suprafața de 508 mp nu are acces la calea publică, fiind împrejmuită de curtea Direcției Domeniului Public al Municipiului S. și terenul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă S..
Potrivit art. 616 cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.
Față de situarea terenului, așa cum rezultă atât din planul cadastral cât și din raportul de expertiză efectuat în cauză, terenul proprietatea reclamantei întrunește toate condițiile pentru a fi îndreptățită să solicite constituirea unei servituți de trecere, pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin acea parte a fondului aservit pe unde înfăptuirea ei ar cauza mai puțină pagubă.
Față de aceste criterii, instanța a dispus constituirea servituții de trecere în varianta nr. I prezentată de către expert, respectiv de la .. 9923 la . în lungime de 225 ml, proprietatea mun. și C.L. S.
Este adevărat că acest teren face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale, însă acest aspect nu poate conduce automat la inadmisibilitatea constituirii unei servituți pe acest teren.
Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. P. art. 13 din aceeași lege, se permite constituirea servituților asupra bunurilor din domeniul public, cu mențiunea că acestea sunt valabile numai în măsura în care sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.
Ori, în condițiile în care bunul aservit este o curte de incintă nu se poate susține că prin constituirea servituții ar fi tulburată în vreun mod buna funcționare a terenului.
Față de această situație, instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată, iar în temeiul art. 274 cod procedură civilă a obligat pârâții M. S. prin primar și C. L. S. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 556 de lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții M. S. prin primar, C. L. al Municipiului S., și S. R. prin M. Finanțelor București.
În motivare, pârâții M. S. prin primar, C. L. al Municipiului S. au arătat că, prin titlul de proprietate nr. 2770 din 21 septembrie 1999, reclamantei - intimate și numitei D. E., în calitate de moștenitoare ale defunctei Costiuc M., li s-a reconstituit în temeiul Legii Fondului Funciar nr. 18/1991 dreptul de proprietate pentru suprafața de 1523 m.p. teren, care face parte din . în suprafață de 3440 m.p. P. sentința civilă nr. 2731 din 30 mai 2008 a Judecătoriei S., s-a procedat la partajul succesoral al suprafeței de 1523 m.p., reclamantei - intimate revenindu-i suprafața de 508 m.p., suprafață situată între terenul aparținând S.C.D.A. S. și domeniul public al municipiului S.. Având în vedere această situație, reclamanta - intimată a formulat prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 616 și urm. din Codul civil și ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 61-618 din Codul civil iar prin raportul de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală, cu completările și precizările ulterioare, expertul a identificat și a propus trei variante de trasee pentru servitutea de trecere solicitată, precizând că varianta I este cea mai improprie pentru stabilirea servituții de trecere, curtea Direcției Domeniului Public din cadrul Primăriei municipiului S. fiind un spațiu de manevră a autovehiculelor și utilajelor aparținând acestei structuri, iar varianta II este o soluție mai puțin facilă datorită lungimii mari a căii de acces ce trebuie amenajată. Că, varianta III este cea mai facilă atât datorită lungimii scurte cât și datorită faptului că nu s-ar produce nici o perturbare importantă a activității S.C.D.A. S., curtea de incintă reprezentând un spațiu de depozitare a produselor agricole.
Au mau arătat că deși motivează în cuprinsul sentinței civile nr. 3178 din 14 mai 2013 că servitutea va fi stabilită, în funcție de criteriile menționate în lege și în conformitate cu situarea terenului, pe calea cea mai scurtă, în mod inexplicabil, prima instanță a dispus constituirea servituții de trecere în varianta 1, cea mai improprie.
Au apreciat recurentele că, se impune modificarea sentinței în sensul stabilirii servituții de trecere în varianta III - traseul I, II, III, IV, VI în lungime de 300 m.p., prin terenul aparținând S.C.D.A. S., pe lângă Atelierul de întreținere și reparații al S.A. ACET S.A. S. și prin curtea de incintă a S.C.D.A. S., cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei - intimate Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă S..
În motivarea recursului său, pârâta S. R. prin M. Finanțelor București, în temeiul art. 155 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat ca citarea și comunicarea actelor de procedură față de Ministerul Finanțelor Publice să se facă la sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice S..
A arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului R..
Că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, calitatea procesuală pasivă o are C. L. al Municipiului S., care de altfel a și fost obligat să permită accesul reclamantei să folosească calea de acces stabilită de către instanță.
Potrivit art. 3 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivității locale pe care o reprezintă, treburile publice în interesul legii. Acest drept se exercită de consiliile locale și primari ( ... ). Așadar, consiliile locale au inițiativa în tot ceea ce privește administrarea intereselor publice locale.
Conform art. 19 din același act normativ, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu și o capacitate juridică deplină.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al statului sau al unității administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care fac parte din domeniul public.
S. R. nu poate fi reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin AJFP S. în prezenta cauză, întrucât nu participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. Luând în considerare faptul că legea stabilește în acest scop un alt organ, dispozițiile art. 3, pct. 81 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, care prevăd reprezentarea Statului prin MFP, sunt inaplicabile.
Mai mult decât atât, chiar instanța de fond a reținut faptul că terenul în cauză face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale.
În baza dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea și în lipsă.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâta intimată STAȚIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE AGRICOLĂ S., față de recursul formulat de M. S., a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
În motivare, a arătat că, este evident că raportat la dispozițiile art. 617 din Codul Civil, calea cea mai scurtă - stabilită în raportul de expertiză este în lungime de 225 ml identificată în varianta nr. I, prin incinta Direcției Domeniului Public al Municipiului S..
Variata prin incinta S.C.D.A. S., are o lungime de 300 mi, depășind lungimea primei variante cu 75 ml.
Analizând cauza sub aspectul unei cât mai reduse pricinuiri fondului aservit arătă că accesul prin curtea Direcției Primăriei S. este mult mai facil, existând conform raportului de expertiză o lungime amenajată în scop de cale de acces de 149 ml și utilizată pentru circulația și parcarea autovehiculele aparținând Direcției Domeniului Public al Primăriei.
Diferența de amenajat în lungime de doar 76 ml teren viran pe care nu se desfășoară nici o activitate, nu pricinuiește fondului aservit nici o pagubă.
Raportând aceleași elemente și pentru varianta nr. III prin incinta S.C.D.A. S., se observă că aceasta are o lungime totală de 300 ml, calea de acces trece pe o suprafață pe care sunt amplasate silozuri cu cartofi, unde se lucrează cu benzi de sortare și de încărcare și pe care ulterior se însilozează cartoful pe timpul iernii, perturbând inevitabil activitatea de depozitare, sortare și încărcare a produselor.
Mai mult, utilizarea căii de acces pe timpul nopții în condițiile date, ar fi total neoportună atât pentru activitatea stațiunii cât și pentru persoanele care vor circula spre fondul dominant.
Calea de acces din varianta nr. 1, în suprafață de 225ml fiind mai scurtă, este mai avantajoasă pentru reclamantă în primul rând prin prisma unei eventuale solicitări în desdăunare din care ar rezulta fără echivoc o valoare proporțională mai mică.
De asemenea este mai avantajoasă și sub aspectul lungimii de amenajat, în condițiile în care în varianta nr. 1 rămâne de amenajat o lungime de doar 76 ml teren viran pe care nu se desfășoară nici o activitate, iar în varianta prin incinta S.C.D.A. S., lungimea de amenajat ar fi conform raportului de expertiză de 124 ml.
P. întâmpinările depuse la dosar, reclamanta intimată D. A. D., a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Cu privire la recursul declarat de -pârâții M. S. reprezentat prin primar și C. L. al municipiului S., a arătat că legal a dispus prima instanță constituirea servituții de trecere în varianta nr.l stabilită prin raportul de expertiză S. E., pe traseul în lungime de 225 ml, proprietatea municipiului S., chiar dacă fondul aservit este curtea Direcției Domeniului Public din cadrul Primăriei Municipiului S., fiind calea cea mai scurtă de la fondul dominant la drumul public și care este mai puțin păgubitoare pentru fondul aservit.
În ce privește varianta a III a cerută de recurentele-pârâte pentru constituirea servituții de trecere, a solicitat a se observa că și această variantă trece prin curtea de incintă a Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă S..
Rezultă că atât varianta a I a, pe care prima instanță a stabilit servitutea de trecere în favoarea sa, pe o lungime de 225 ml, cât și varianta a III a de servitute în lungime de 300 ml, cerută de recurentele-pârâte, trec prin curte de incintă, prima, a Direcției de Patrimoniu a mun.S., iar varianta a III a prin curtea de incintă a Stațiunii de C. și Dezvoltare Agricolă, prin ambele curți făcându-se manevră a autovehiculelor și utilajelor celor două unități, conform raportului de expertiză citat de recurent, varianta a III a cerută de recurentă este mai împovărătoare decât varianta a I a, deoarece așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert S. E., Curtea de incintă a Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă este pe larg spațiu de manevră și un spațiu pentru depozitare recolte agricole, destinație pe care curtea de incintă a Direcției de Patrimoniu a Municipiului S., nu o are.
Ca urmare, hotărârea primei instanțe de constituire a servituții de trecere în varianta a 1 a, a raportului de expertiză S. E., pe o lungime de 225 ml, satisface ambele cerințe ale legii, respectiv atât calea cea mai scurtă la drumul public cât și cea mai mică pagubă pentru fondul aservit.
Cu privire la recursul declarat de pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., a arătat următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr.3178/14.05.2013 a Judecătoriei S. (dosar_ ) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Consiliului L. S., s-a admis acțiunea precizată și completată de ea, în calitate de reclamant în contradictoriu cu S. R. - prin M. Finanțelor București, M. S. - prin primar, C. L. S. și Stațiunea de C. A. SA S. și s-a stabilit în favoarea sa o servitute de trecere pentru accesul la calea publică, de la ..9923 la . în lungime de 225 ml, identificat în varianta nr.I propusă prin raportul de expertiză S. E., raport care face parte integrantă din hotărâre. Au fost obligați pârâții M. S. prin primar și C. L. S. să-i permită accesul, să folosească calea de acces stabilită de către instanță și să-i plătească suma de 556 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice instanța de fond a reținut că terenul pe care se solicită stabilirea unei servituți de trecere, învecinate cu terenul ei, aparține unor titulari diferiți, respectiv S. R. și C. L. S., conform Anexei nr.3 - 11 din Legea nr.72/2011 o suprafață de teren ce face obiectul cauzei este proprietatea Statului R..
Recurenta-pârâtă Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Finanțelor Publice S., critică sentința civilă nr.3178/14.05.2013 sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului R., cu motivarea că potrivit art.3 din Legea Administrației Publice Locale nr.215/200 1, Consiliile Locale au inițiativa în tot ceea ce privește administrarea intereselor publice locale, iar potrivit art.4 din aceeași lege, domeniul privat al Statului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care fac parte din domeniul public.
Ca urmare, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 pct.81 din R.G. nr.34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, care prevăd reprezentarea Statului prin Ministerul Finanțelor Publice.
În cauză, este parte în proces, alături de alți pârâți, Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare Agricolă S. (S.C.D.A. S.) care este o instituție publică care are doar în administrare terenurile Statului R., proprietar al acestora fiind S. R. și nu S.C.D.A. S. și nici ceilalți pârâți. Aceste terenuri sunt identificate în Anexa nr.3.11 la Legea nr.72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.45/2009 și sunt înregistrate în inventarul Ministerului Finanțelor sub nr._.
Așadar, în mod temeinic și legal a reținut prima instanță că S. R. prin M. Finanțelor își justifică calitatea procesuală de vreme ce este proprietara terenului iar asupra acesteia C. L. sau M. S. nu are nici un drept, întrucât aparțin domeniului public al statului.
În ce privește prevederile art.3 din Legea nr.2l5/200 1 privind administrația publică locală, care reglementează competența Consiliilor Locale de a administra interesele publice locale, nu are legătură cu cauza de față.
De asemenea, recurenta interpretează eronat și prevederile art.4 din Legea nr.2l3/1998 privind bunurile proprietate publică, republicată.
Conform art.4 din Legea nr.213/1998, republicată citată de recurentă "Domeniul privat al Statului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ teritoriale au drept de proprietate privată".
În speță, terenul aflat în administrarea Stațiunii de C. A. S., face parte din domeniul public al Statului, potrivit anexei 3 - 11 din Legea nr. 72/2011 și nu din domeniul public al Municipiului S., încât S. R., prin M. de Finanțe are calitatea procesuală pasivă în cauză.
Recursurile sunt întemeiate.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs invocate ce se subscriu dispozițiilor art.312 pct.5 Cod procedură civilă, în raport cu probele administrate și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., critică sentința civilă sub aspectul lipsei calității procesuale pasive, însă prima instanță în mod corect a reținut că această pârâtă își justifică calitatea procesuală pasivă de vreme ce este proprietarul terenului în litigiu asupra căruia C. L. sau M. S. nu au nici un drept și care aparține domeniului public al Statului.
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii vizează crearea unei servituți de trecere pentru accesul la calea publică, de la .. 9923 la . A,B, C,D, colorat cu galben în planul de situație sau în subsidiar pe traseul E,F,G,H, I,J, K,L, colorat cu culoare roșie, care asigură accesul la calea publică . obligarea pârâtei în proprietatea căreia se va stabili fondul aservit, să permită accesul reclamantei să treacă pe calea de acces care se va stabili.
Potrivit art.616 Cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere peste locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. Rezultă că textul este incident numai înfundăturilor, adică nu mai locurilor fără ieșire la calea publică.
Din analiza probelor administrate în raport cu dispozițiile legale incidente și cu susținerile părților din litigiu tribunalul constată că instanța de fond nu a clarificat dacă locul înfundat a fost creat prin aplicarea defectuoasă a Legii Fondului Funciar în baza căreia întregul trup de teren de 1523 mp a fost reconstituit într-o configurație care lasă reclamanta fără ieșire la drumul public.
Această situație se impune a fi lămurită de instanța de fond în raport de susținerea reclamantei intimate prin cererea de chemare în judecată care arată că prin sentința civilă nr.2731 din 30.05.2008 a Judecătoriei S. pronunțată în dosar nr.6099/2008 definitivă și irevocabilă s-a efectuat partajul suprafeței de 1523 mp și în urma căruia reclamantei intimate din cauza de față i s-a atribuit lotul nr.3 în suprafață de 508 mp, ca teren înfundat.
Într-adevăr prin titlul de proprietate nr.2770/1999 a fost reconstituit în indiviziune dreptul de proprietate reclamantei și pentru alți doi coindivizari după autorii V. I. și E., pentru suprafața de 1523 mp teren care face parte din . în suprafață de 2440 mp. Totodată a fost efectuată și punerea în posesie pentru suprafața primită în indiviziune prin fișa proces verbal de punere în posesie a suprafețelor primite în proprietate, cu nr.2850 (fil.55 ds.fond).
Din examinarea titlului de proprietate nr.2770/1999 și a fișei de punere în posesie 2850 rezultă că . are ca vecini, la Nord – . Comisia Locală de Fond Funciar a avut în vedere la punerea în posesie calea de acces la . class="BodyText"> Pe de altă parte, mai rezultă din lucrările dosarului, că unul dintre coindivizari, respectiv D. E., care a primit în același loc teren identic cu cel acordat reclamantei intimate din prezenta acțiune și care a construit o casă în condițiile în care folosește drumul de acces pe traseul din varianta a-III-a.
Pe de altă parte, pârâta recurentă Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă SA S., a formulat cerere reconvențională prin care în temeiul art.616 Cod civil a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 178.800 lei/an cu titlu de despăgubiri pentru utilizarea căii de acces solicitate. Instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestor pretenții invocate prin cererea reconvențională.
Așadar, potrivit art.312 alin.5 Cod procedură civilă tribunalul va admite recursurile, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Instanța de trimitere va proceda la completarea probatoriului în vederea stabilirii condițiilor în care terenul a devenit loc înfundat, respectiv dacă prin aplicarea defectuoasă a Legii Fondului Funciar la reconstituire prin procesul verbal de punere în posesie sau ca urmare a partajului efectuat între reclamantă și ceilalți doi coindivizari prin sentința civilă nr.2731/30.05.2008 a Judecătoriei S. pronunțată în dosar nr. 6099/2008, totodată urmând a se pronunța și cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză de pârâta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă SA S.. Totodată, va avea în vedere și criticile părților formulate prin motivele de recurs cu privire la variantele de servitute stabilite prin raportul de expertiză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții M. S. prin primar, C. L. al Municipiului S., cu sediul în mun.S., ..5 A, jud.S., și S. R. prin M. Finanțelor București, cu sediul în mun.București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3178 din 14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind reclamanta D. A. Doinița, domiciliată în mun.S., ..10, jud.S., și pârâta Stațiunea de C. A. SA S., cu sediul în mun.S., ., nr.15, jud.S..
Casează sentința civilă nr. 3178 din 14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria S. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 25 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. E. L. S. A. C. L. R. M.
Red.S.A.
Jud.B. C.
Tehnored.R.M.
2 ex.25.03.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1037/2014. Tribunalul SUCEAVA | Pretenţii. Decizia nr. 100/2014. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
