Fond funciar. Sentința nr. 1889/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Sentința nr. 1889/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 1889/2013

Dosar nr._ F. funciar

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S.

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.1889

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.09.2013

PREȘEDINTE G. D.

JUDECĂTOR I. M.

JUDECĂTOR I. G.

GREFIER S. A.

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul M. M., domiciliat în loc. B., ., județul S., împotriva sentinței civile nr.346 pronunțată la data de 12.03.2013, intimați fiind pârâții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., cu sediul în ., nr.36, C. C. de fond funciar B. și Direcția S. S., cu sediul în ..6, județul S..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat F. E. pentru reclamantul recurent, consilier juridic M. A. G. pentru secund intimata C. C. de fond funciar B., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanța verificând actele și lucrările dosarului constată că secund intimata a depus prin serviciul registratură întâmpinare, duplicatul acesteia fiind înmânat recurentului prin apărător.

Avocat F. E. pentru recurent depune la dosar un set de înscrisuri, duplicatul acestora fiind înmânat reprezentantei secund intimatei și solicită instanței acordarea unui termen pentru a ataca titlul de proprietate nr. 424/2001 emis pe numele lui Steriuc Ș. și a face dovada că a formulat acțiune privind constatarea nulității acestui act.

Instanța pune în discuția părților cererea formulată de apărătorul recurentului.

Consilier juridic M. A. G. pentru C. C. de fond funciar B. se opune admiterii acestei cereri motivat de faptul că cele învederate nu influențează cu nimic soluția ce urmează a se pronunța în speța de față.

În replică avocat F. E. arată că trebuie acordată posibilitatea reclamantului să se apere față de soluția primei instanțe.

Instanța față de motivele expuse de către apărătorul recurentului în cererea formulată în scris, o respinge ca neîntemeiată.

Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au de formulat alte cereri și solicită acordarea cuvântului la dezbateri.

Instanța constatând probatoriul epuizat și recursul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri pe fond.

Avocat F. E. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse în scris, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic M. A. G. pentru C. C. de fond funciar B. solicită respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar admiterea acestuia doar pentru suprafața de 0,75 ha teren.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T RI B U N A L U L ,

Asupra recursului de față, reține următoarele:

La data de 15 mai 2012, reclamantul M. V. M. în contradictoriu cu pârâtele C. județeană pentru stabilire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii Județului S., C. de fond funciar B. și Direcția S. S., a formulat plângere împotriva hotărârii nr. nr.44 din 28 ianuarie 2010,în ceea ce privește poziția 133 din anexa 37 – 12 și hotărârea nr.74 din 28 martie 2012, în ceea ce privește poziția nr.13 din anexa 37 – 19 ambele emise de C. județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privata asupra terenurilor S., solicitând desființarea, în parte, a acestora, în sensul de a i se reconstitui dreptul de proprietate, dosar în favoarea sa cu privire la suprafața de 2 ha teren pădure după autorul R. D..

In motivarea plângerii sale, reclamantul a arătat că autorul său în persoana lui R. D. a fost proprietarul suprafeței de 2 ha tren pădure pe care a înțeles să o testeze – la data de 13 octombrie 1943, fiului său R. V., cu condiția ca celălalt fiul al său, R. I., să nu se mai întoarcă din război, lucru ce s-a și întâmplat, încât condiția rezolutorie menționată a fost îndeplinită.

La data de 16 august 1954 R. D. a decedat, iar potrivit mențiunilor din registrul agricol al comunei B., la nivelul anilor 1948 – 1951, acesta figura înscris cu o suprafață de 7 ha din care 1 ha și 7500 m.p. teren pădure.

La data de 06 septembrie 1977 a decedat R. V. rămânând ca moștenitoare fiica sa, M. E., care, și ea, a decedat la data de 06 mai 1988, rămânând ca singur moștenitor, în calitate de fiu, el – reclamantul.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

La cererea formulată au fost anexate copia celor două hotărâri atacate însoțite de anexele 37 – 12 și respectiv 37 – 19, copia testamentului autentificat de notarul public la 13 octombrie 1943, adeverința nr.53 din 26 aprilie 2012 a Primăriei comunei B., copie acte de stare civilă, certificat de deces și respectiv de naștere.

Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 21 – 24 ) pârâta Direcția S. S. a invocat respingerea plângerii împotriva hotărârii nr.44 din 28 ianuarie 2010 ca tardiv formulată și respingerea plângerii împotriva hotărârii nr.74 din 24 martie 2012 ca nefondată.

În motivarea întâmpinărilor s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art.53 alin.2 din Legea 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, „împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de la comunicare” .

Avându-se în vedere că plângerea îndreptată împotriva hotărârii 44/2010 a Comisiei județene pentru stabilire dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii Județului S., a fost formulată după mai mult de 2 ani de zile, aceasta apare ca tardiv formulată.

Potrivit dispozițiilor art.24 alin.1 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau după caz moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente”, iar conform prevederilor art.61 alin.1 din Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005cu modificările și completările ulterioare, în sensul că „reconstituirea dreptului de proprietate, asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu destinație forestieră cuprinsă în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră (pășune împădurită, tufărișuri, zăvoaie și altele asemenea), reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă în momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist”.

Totodată s-a susținut că potrivit art.39 alin.1 din același regulament „în acest scop se va solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat”.

Prin urmare, reclamantul trebuie să facă identificarea terenului cu vegetație forestieră solicitat, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, pe vechiul amplasament, în amenajamentul silvic, prin întocmirea unui plan de situație, care suprapus peste harta silvică să facă identificarea terenului și din punct de vedere al cadastrului forestier, respectiv Ocol Silvic, U.P. și u. a. și să întocmească procesul – verbal de stabilire a vecinătăților documente ce sunt obligatorii în cadrul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.

În același timp s-a arătat că la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 1/2000 cu completările și modificările ulterioare, identificarea vechiului amplasament este o cerință obligatorie, așa cum s-a stabilit și prin minuta din 10 martie 2010 a Comisiei de Unificare a Practicii Judiciare în materie civilă, conform căreia în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, sens în care se vor verifica dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane și, în consecință, s-a solicitat a se lua act de aceste situații.

Pârâta C. Județeană P. S. Drepturilor de P. Privata Asupra Terenurilor S., prin întâmpinarea depusă la dosar ( fila 31 – 34) a solicitat respingerea plângerii, invocând că nu a fost formulată contestație împotriva măsurilor dispuse de comisia locală de fond funciar, încât, reclamantul, în mod nelegal, s-a adresat direct instanței de judecată cu o contestație împotriva măsurii stabilită de C. comunale de fond funciar B., sens în care au fost invocate încălcarea prevederilor art.27 alin.3 și 7 din Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005, cu modificările și completările ulterioare și ale art.53 din Legea 18/1991 republicată și că nu sunt depuse acte de stare civilă și nici documentația privind planul de situație referitor la suprafața de teren solicitată, invocându-se încălcarea prevederilor art.61 și 39 alin.2 din același Regulamentului.

Ținând seama că reclamantul nu a respectat toate etapele obligatorii în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, în raport de cele indicate anterior, s-a solicitat respingerea plângerii formulate.

La rândul său Comisia comunală de fond funciar B. prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 108 ) a comunicat că hotărârea nr.44 din 28 ianuarie 2010 nu i-a fost comunicată reclamantului deoarece potrivit art.27 alin.1 din HGR 890/2005, Comisiile locale de fond funciar au obligația de a afișa procesul – verbal în loc lizibil la sediul autorității Administrației Publice Locale, pentru luarea la cunoștință a celor interesați, cu mențiunea datei afișării, iar obligația de înștiințare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire se face doar către persoanele ce nu au domiciliul în localitate, conform aliniatului 2 al aceluiași articol. În același mod s-a procedat și cu hotărârea nr.74 din 28 martie 2012 când, de asemenea, a fost întocmit proces – verbal de afișare, iar referitor la faptul că pe cele două hotărâri este data de 19 aprilie 2012 și semnat de secretarul comunei B., s-a susținut că acest lucru s-a făcut doar pentru conformitate cu originalul și nu are nici un fel de legătură cu data afișării procesului – verbal. Autorul R. D. provine înscris în registrul agricol al Comunei B., la nivelul anilor 1948 – 1951, cu suprafața de 1,75 ha teren pădure, acesta fiind singurul document care face dovada proprietății și deposedării și în baza căruia reclamantul revendică acea suprafață de teren și în baza hotărârii nr.681 din 24 ianuarie 1995 a Comisiei județene de fond funciar S. i s-a reconstituit, în baza Legii 18/1991, moștenitoarei Șetriuc I. Ș. suprafața de 1 ha teren pădure după autorul R. D..

La solicitarea instanței a fost înaintată documentația ce a stat la baza emiterii hotărârilor a căror modificare se cere.

La cererea reclamatului au fost audiați martorii C. M. de 37 de ani, Hisum I. de 52 de ani și Curcețchi M. de 57 de ani ale căror declarații se află la dosar (filele 153, 154 și 156 ) și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico - judiciare ce a fost întocmită de către expertul B. G. (fila 136 – 137) cu planurile de situație anexate (fila 138 – 141).

Prin hotărârea nr.44 din 28 ianuarie 2010 a Comisiei Județene P. S. Drepturilor de P. Privata Asupra Terenurilor S. au fost invalidate pozițiile 1 – 247 din anexa 37 – 12 cu privire la suprafața de 1024,91 ha teren cu vegetație forestieră, între care se regăsește și poziția nr.133 privind solicitarea reclamantului M. M. referitor la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2 ha teren pădure după autorul deposedat R. D..

Prin hotărârea nr.74 din 28 martie 2012 a Comisiei Județene P. S. Drepturilor de P. Privata Asupra Terenurilor S. au fost invalidate pozițiile 1 – 19 din anexa 37 – 19, cu privire la suprafața de 99,00 ha teren cu vegetație forestieră, între care se regăsește și poziția nr.13 privind solicitarea reclamantului M. V. M. împreună cu Șetriuc Ș. și R. A. referitor la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1,75 ha teren pădure după autorul deposedat R. D..

Prin sentința civilă nr.346 din 12.03.2013, Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc a respins plângerea având ca obiect „fond funciar” introdusă de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ P. STABILIRE D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. DE F. F. B. și DIRECȚIA S. S., cu sediul în S., ca nefondată.

P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ceea privește excepția tardivității plângerii în ceea ce privește hotărârea nr.44/2010, aceasta a fost respinsă prin Încheierea din 18 iulie 2012 (fila 112 dosar ),astfel încât nu mai poate fi pusă în discuție.

Conform dispozițiilor cuprinse în art. 24 alin. 1 din Legea 1/2000 cu modificările și completările ulterioare „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice sau juridice sau după caz moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente”, iar potrivit art.61 alin.1 din Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005 cu modificările și completările ulterioare „reconstituirea dreptului de proprietate, asupra terenurilor forestiere se face, pe vechile amplasamente, din suprafețele de teren cu destinație forestieră cuprinsă în amenajamentele silvice și din terenurile cu destinație agricolă acoperite cu vegetație forestieră (pășune împădurită, tufărișuri, zăvoaie și altele asemenea ). Reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă în momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist”.

Tot astfel, instanța a ținut seama că prin Minuta din 10 martie 2010 a Comisiei de Unificare a Practicii Judiciare în materie civilă, s-a stabilit că în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate se impune stabilirea situației juridice actuale a vechiului amplasament, sens în care se vor verifica dovezile privind continuitatea proprietății și eventualele reconstituiri în favoarea altor persoane.

În raport de aceste dispoziții și față de probele administrate în cauză, instanța a reținut că potrivit adeverințelor nr.53 din 26 aprilie 2012 (fila 12 dosar) și 198 din 19 ianuarie 1998 emise de Primăria comunei B. ( fila 58 dosar ), R. D. provine înscris în registrul agricol la nivelul anilor 1948 – 1951 ( inv.49 poziția nr.551 ), cu suprafața totală de 7 ha teren din care, 1,75 ha teren pădure. Conform cererii adresată Comisiei comunale de fond funciar B. și înregistrată sub nr.731 din 28 noiembrie 2005 (fila 92 dosar), reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2 ha teren pădure situat la locul numit „Răchitiș – P.” de pe raza comunei B., în calitate de moștenitor după R. D., iar potrivit solicitării adresate aceleiași comisii și înregistrată sub nr.33 din 08 ianuarie 1998 (aflată la fila 52 dosar), reclamantul confirmă că i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la 1 ha teren pădure, în calitate de moștenitor după R. D. dar, solicită reconstituirea pentru 1,75 ha diferența de teren pe care acesta a deținut-o la locul numit „Tătărcuța”. La filele 56, 57 se află cererea adresată Comisiei locale de fond funciar de către R. A. a M. înregistrată sub nr.198 din 19 ianuarie 1998 prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate, cu privire la suprafața de 1,75 ha teren pădure după autorul deposedat R. D., teren situat la locul numit „P.”, cu mențiunea că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha teren pădure în baza legilor fondului funciar, folosindu-se de adeverința 198/98 prin care se atesta că autorul său provenea înscris în registrul agricol în perioada 1948 – 1951 cu suprafața de 1,75 ha teren pădure. La filele 60, 61 din dosar se află cererea adresată Comisiei locale de fond funciar de către Șetriuc I. Ș. înregistrată sub nr.103 din 19 decembrie 1997 prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate, cu privire la suprafața de 2 ha teren pădure după autorii deposedați R. D. și M., teren situat la locul numit „P. - B.”, cu mențiunea că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1 ha teren pădure în baza legilor fondului funciar, folosindu-se de adeverința 103/1997 (fila 65 dosar) prin care se atesta că autorul său, R. D., provenea înscris în registrul agricol în perioada 1948 – 1951 cu suprafața de 1,75 ha teren pădure.

În cauză a fost efectuată și o expertiză de către inginerul B. G. (fila 136 – 137) prin care a fost identificată suprafața de teren ce a aparținut lui R. D. la locul numit „Răchitiș sau P.” de pe raza comunei B., constând în parcelele 4174/62 pădure de 3437 m. p. și 4174/61 pădure de 7599 m. p. situate pe raza comunei B. în suprafață totală de 1 ha și 1036 m. p..

Din depozițiile martorilor audiați în cauză a reieșit că aceștia au cunoștință despre faptul că bunicul reclamantului în persoana lui R. D. avea o suprafață de teren având categoria de folosință pășune împădurită (în prezent pădure) și care a fost preluată la stat.

Martorii au precizat că nu au cunoștință despre suprafața avută de autorul reclamantului, dar au susținut că, în prezent, ar mai exista circa 1,5 – 2 ha teren pădure liber.

Față de toate aceste aspecte instanța a reținut că, potrivit adeverinței la care s-a făcut referire, autorul reclamantului, în persoana lui R. D., figura înscris în registrul agricol la nivelul anilor 1948 – 1951, doar cu o suprafață de 1,75 ha teren pădure și care a fost reconstituită în favoarea moștenitorilor conform legii fondului funciar M. M. 1 ha, R. A. 1 ha și Șetriuc Ș. 1 ha, încât acestora nu li se mai cuvine altă suprafață, văzând că acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul recurent pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că a indicat în motivarea plângerii faptul că autorul menționat, R. D., a înțeles să testeze, în forma autentică, la nivelul datei de 13 octombrie 1943, fiului său, R. V., sub condiția ca celălalt fiu al său, R. I., să nu se mai întoarcă din război, ceea ce s-a și întâmplat, fiind îndeplinită astfel condiția rezolutorie inserată, „ceva pădure” (testamentul de la filele nr. 9-11 dosar), ceea ce se transcrie în suprafața de 1ha 7500 m. p. teren pădure, cu cât acesta figura la nivelul anilor 1948-1951, în Registrul agricol al comunei B. (adeverința nr. 53/26 aprilie 2012 - fila 12 dosar), la pozițiile nr. 49 si 551, a dovedit cu acte de stare civilă descendența după R. D., în persoana lui R. V., care decedând la data de 6 septembrie 1977, a avut-o ca moștenitoare pe M. E., mama sa, care decedând la rândul său, l-a lăsat pe el unic moștenitor.

Daca inițial a indicat că solicită suprafața de 2 ha teren pădure, fiind sigur că în teren există această suprafață, de fapt, singura care mai este liberă și aptă de reconstituit, in zonă, restul fiind ocupat în totalitate cu reconstituirile ce au avut loc până în prezent, în urma măsurătorilor ce au fost efectuate de către expertul topometru desemnat - B. G., a rezultat doar suprafața de 1ha 7899 m. p., ceea ce este mai apropiat de suprafața înscrisă în registrul agricol din anii 1948-1951, care este de 1 ha 7500 m. p., care este compusă din . nr. 4175/25, de 6863 m. p. din C.F. 635 F. Moldovei și din u.a. 135 A Ocol Silvic B. (teren reprezentat în anexele nr. 1 si IA, la raportul de expertiză) și parcelele funciare nou formate nr. 4174/62, de 3437 m p. și nr. 4174/61, de 7599 m. p., din C.F. 635 F. Moldovei și din u. a. 130 Ocol Silvic B., teren reprezentat în anexele 2 și 2A la raportul de expertiză.

Faptul că reconstituirea este corect a se înfăptui după R. D. (D. sau D.) a I., o dovedesc și înscrierile din Cartea Funciara nr. 635 F. Moldovei, care îl indică pe acest R. D. a I., coindivizar al acestei cărți funciare, cu o cota indiviză de ¼ părți din ½ .

Probatoriul cu acte si expertiză, a fost completat și cu depozițiile martorilor vecini ai terenului, în condițiile în care, o parte dintre aceștia au vândut terenul lor, numitului Hisum I., care au confirmat faptul că R. D. a avut teren pădure învecinat cu autorii lor, că terenul este pădure, liber și apt de reconstituit moștenitorului M. M. și au făcut aprecieri și sub aspectul întinderii acestuia.

Instanța de fond, făcând referire doar la cererile de la filele nr. 52, 56, 57, 60, 61 dosar, a constatat faptul că atât el, cât și R. A. a M. și Setriuc Ș., au luat deja câte 1ha de pădure după R. D. și astfel, în condițiile în care, acest autor avea în registrul agricol al comunei, înscris doar 1ha si 7500 m. p., nu mai este ce reconstitui, ceea ce conduce la respingerea plângerii pe care a formulat-o.

Niciodată în cursul derulării dosarului, instanța de fond, cu toate că primise documentația anterior administrării de probe, nu a pus în discuția părților, situația reconstituirilor anterioare după R. D., respectiv a situațiilor pe care mai apoi, la pronunțarea hotărârii le-a avut în vedere, pentru a verifica temeinic realitatea acestor reconstituiri, care sigur ar fi condus la respingerea plângerii.

Poziția sa procesuală la acest moment este că nu își recunoaște semnătura de pe cererea de la fila 52 dosar, nu a primit nici un hectar după acest autor și nu are cunoștință ca și R. A. a M. și Setriuc Ș. să fi primit la rândul lor teren de pădure după același autor.

După primirea hotărârii, a copiat de la dosarul cauzei aceste cereri și a constatat că R. A. nu a indicat în declarația sa după ce autor a primit l ha de pădure, de la locul „B.”, iar Setriuc Ș. în declarația sa indică l ha primit după Setriuc N. și nu după R. D..

P. a se dovedi care este situația corectă a reconstituirilor, a formulat o adresă către intimata C. locală de fond funciar B., cu indicarea persoanelor care ar fi beneficiat de reconstituire după R. D..

Daca s-ar fi reconstituit teren pădure după R. D., mai precis 3 ha de pădure, atunci în zonă nu s-ar mai fi putut reconstitui în mod corect terenul de pădure vecinilor terenului de pe vechiul amplasament, pe de o parte, și nu ar mai fi rămas teren liber, care ar fi aparținut acestui autor, de reconstituit, în prezent, însă pe vechiul amplasament s-a găsit doar suprafața care mai era corect de reconstituit, anume l ha și 7899 m. p., aproximativ cu cât R. D. figura la deposedare înscris în registrul agricol al comunei B., fapt pentru care plângerea este perfect admisibilă.

Intimata Direcția S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că operațiunea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri cu vegetație forestieră necesită analizarea unui număr de trei elemente, și anume calitatea persoanei care solicită, prin cerere, reconstituirea dreptului de proprietate; documentele depuse prin care se face dovada dreptului de proprietate al autorului după care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate și a preluării la stat a terenului solicitat și identificarea vechiului amplasament al fostei proprietăți, iar în cazul terenurilor forestiere, identificarea acestuia în amenajamentul silvic.

Din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă că petentul face dovada calității de moștenitor al autorului deposedat R. D. a I..

În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate al autorului său, așa cum rezultă din documentele dosarului, respectiv adeverințele nr. 53/26.04.2012 și 198/19.01.1998 emise de Primăria Comunei B., R. D. apare înscris în registrul agricol la nivelul anilor 1948 - 1951 cu suprafața totală de 7 ha teren, din care 1,75 ha teren pădure.

De asemenea, din depozițiile martorilor audiați în cauză a reieșit că aceștia au la cunoștință despre faptul că autorul petentului avea o suprafață de teren având categoria de folosință pășune împădurită, care în prezent este pădure, și care a fost preluată la stat, dar nu au la cunoștință despre întinderea acestei suprafețe ci numai că, în prezent, ar mai exista suprafața de circa 1,5 - 2 ha teren pădure liberă.

Din suprafața de 1,75 ha teren pădure pe care autorul petentului a avut-o în proprietate, până în prezent a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 3 ha teren cu vegetație forestieră, deci mai mult decât a avut autorul său, din care petentului M. M. 1 ha, lui R. A. 1 ha și lui Șetriuc Ș., 1 ha.

Deși petentul a făcut identificarea terenului solicitat în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în amenajamentul silvic, prin aceasta nu face dovada faptului că autorul său a avut în proprietate o suprafață mai mare de 1,75 ha teren pădure cu care figurează înscris în registrul agricol la nivelul anilor 1948 - 1951.

Din cele prezentate mai sus rezultă că petentul nu face dovada dreptului de proprietate al autorului său pentru suprafața de teren solicitată în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.

În concluzie, având în vedere motivele de fapt și de drept invocate, solicită respingerea ·recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 346/12.03.2013 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Intimata Comisia comunală de fond funciar B. nu a formulat întâmpinare, însă prezentă la dezbateri reprezentanta acesteia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar admiterea acestuia doar pentru suprafața de 0,75 ha teren.

Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. deși legal citată nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.

Analizând recursul formulat sub aspectul motivelor invocate, care în drept pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.3041 cod procedură civilă tribunalul apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, potrivit art.24 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferența dintre suprafața primită prin aplicarea legilor fondului funciar și cea avută în proprietate, persoanelor fizice și juridice sau, după caz, moștenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.

Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foștilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie.

De asemenea, conform art.39 alin.1, 2 și 4 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H.G. nr.890/2005, cu modificările ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

În acest scop se va solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termen legal, schița amplasamentului cu terenul deținut sau orice alte informații din care să rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat.

P. terenurile forestiere comisiile locale vor stabili dacă vechiul amplasament, identificat în conformitate cu documentațiile prezentate anterior nu a fost atribuit legal și poate fi retrocedat. Ocoalele silvice sunt obligate să prezinte toate documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate (hărți amenajistice, extrase de pe amenajament etc.) în termen de 5 zile de la solicitarea comisiei locale.

În cauza de față, pe de o parte, tribunalul constată că din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă că petentul face dovada calității de moștenitor al autorului deposedat R. D. a I..

Referitor la dovada dreptului de proprietate al autorului său, așa cum rezultă din documentele dosarului, respectiv adeverințele nr. 53/26.04.2012 și 198/19.01.1998 emise de Primăria Comunei B., R. D. apare înscris în registrul agricol la nivelul anilor 1948 - 1951 cu suprafața totală de 7 ha teren, din care 1,75 ha teren pădure.

Depozițiile martorilor audiați în cauză relevă că aceștia au la cunoștință despre faptul că autorul petentului avea o suprafață de teren având categoria de folosință pășune împădurită, care în prezent este pădure, și care a fost preluată la stat, dar nu au cunoștință despre întinderea suprafeței ci numai că, în prezent, ar mai exista suprafața de circa 1,5 - 2 ha teren pădure liberă.

Susținerile recurentului că autorul său, R. D., a înțeles să testeze, în forma autentică, la nivelul datei de 13 octombrie 1943, doar fiului său, R. V., sub condiția ca celălalt fiu al său, R. I., să nu se mai întoarcă din război, ceea ce s-a și întâmplat, fiind îndeplinită astfel condiția rezolutorie inserată, „ceva pădure” (testamentul de la filele nr. 9-11 dosar), ceea ce se transcrie în suprafața de 1ha 7500 m. p. teren pădure, cu cât acesta figura la nivelul anilor 1948-1951, în Registrul agricol al comunei B. (adeverința nr. 53/26 aprilie 2012 - fila 12 dosar), nu sunt relevante, întrucât din conținutul testamentului invocat de petent rezultă cu claritate că R. D. a lăsat și fiului său, R. P., pe lângă alte imobile teren și „ceva pădure”, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul B. G..

Afirmațiile recurentului că la acest moment nu își recunoaște semnătura de pe cererea de la fila 52 dosar și că nu a primit nici un hectar după acest autor, că nu are cunoștință ca și R. A. a M. și Setriuc Ș. să fi primit la rândul lor teren de pădure după același autor nu prezintă relevanță, fiind infirmate de conținutul cererilor formulate de M. M., R. A. și Șetriuc Ș. (filele 52, 56, 61) și de adresa comună emisă de Comisia comunală de fond funciar B. (fila 45) celor trei solicitanți enumerați anterior, astfel că rezultă că petentul nu face dovada dreptului de proprietate al autorului său pentru suprafața de teren solicitată în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.

Nefiind dat în cauză nici un motiv de casare/modificare a sentinței civile atacate, tribunalul în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

P. aceste motive,

În numele legii,

DECIDE :

Respinge recursul declarat de reclamantul M. M., domiciliat în loc. B., ., județul S., împotriva sentinței civile nr.346 pronunțată la data de 12.03.2013 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, intimați fiind pârâții C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., cu sediul în ., nr.36, C. C. de fond funciar B. și Direcția S. S., cu sediul în ..6, județul S., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 10.09.2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

G. D. I. M. I. G. S. A.

Red.IM/Tehnored.SA/2 ex./29.10.2013/Judecător fond B. G.

← Uzucapiune. Decizia nr. 2079/2013. Tribunalul SUCEAVA		Uzucapiune. Decizia nr. 1891/2013. Tribunalul SUCEAVA →

Fond funciar. Sentința nr. 1889/2013. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Sentința nr. 1889/2013. Tribunalul SUCEAVA