Fond funciar. Sentința nr. 2339/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2339/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 2206/2013
Dosar nr._ -fond funciar-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.2206
Ședința publică din data de 15 octombrie 2013
Președinte C. L.
Judecători S. A.
V. E.-L.
Grefier R. M.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul A. E., împotriva sentinței civile nr. 2339 din 2 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria S. (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud.S., C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L. a depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar.
Instanța a înmânat recurentului duplicatul întâmpinării și, întrebat fiind arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, excepții de invocat și probe de solicitat.
Având în vedere că în cauză nu mai sunt invocate alte excepții, formulate alte cereri și probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 18.06.2012 sub nr._, reclamantul A. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. de aplicare a Legii 18/1991 L., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și P. C., anularea adresei nr. 1357/3 mai 2012 a Comisiei pentru aplicarea Legii 18/1991 L. și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,98 ha teren agricol situat în localitatea Corni, orașul L., jud. S..
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că în anul 1998 a formulat alături de vărul său, P. C., cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe care a înregistrat-o la C. de fond funciar L. sub nr. 314/1998, iar în anul 2008 s-a emis titlul de proprietate nr. 3012 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,98 ha teren agricol situat în localitatea Corni, orașul L., jud. S. doar în favoarea lui P. C..
A mai arătat reclamantul că prin adresa nr. 1357/3.05.2012 a Comisiei pentru aplicarea Legii 18/1991 se arată că i s-ar fi respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, adresă care nu i-a fost comunicată.
Reclamantul a considerat că este îndreptățit să solicite în temeiul art. 51 și următoarele din Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului alături de vărul său, P. C..
Legal citată, pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Legal citată, pârâta C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că reclamantul nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, motiv pentru care nu apare înscris în Anexa 3 nr. crt. 38 întocmită conform Regulamentului de aplicare a legii fondului funciar nr. 18/1991, anexă validată de C. Județeană S. prin Hotărârea nr. 2315/20.08.1991.
P. sentința civilă nr.2339 din 2 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria S. s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Cererea formulată de reclamant, în temeiul Legii 169/1997 și înregistrată sub nr. 314/1998 a fost respinsă de către C. locală de fond funciar L., conform adresei nr. 1357/03.05.2012-fila 8 dosar.
Împotriva propunerii de respingere reclamantul a formulat contestație, la data de 11.07.2012, înregistrată la C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S., contestație care a fost înaintată de către aceasta Comisiei locale L., în temeiul disp. art. 27 al. 3 din H.G. 890/2005, în vederea înregistrării la secretariatul comisiei, urmând a fi înaintată spre soluționare Comisiei județene de fond funciar, împreună cu întreaga documentație, conform art. 27 al. 6 din HG 890/2005.
P. urmare, s-a constatat că în procedura administrativă obligatorie în materia fondului funciar nu a fost încă emisă o Hotărâre a Comisiei Județene de Fond Funciar S., împotriva căreia, conform art. 53 din Legea 18/1991 reclamantul să poată formula plângere în fața instanței de judecată, drept pentru care instanța va admite excepția inadmisibilității invocată de intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. și a respins ca inadmisibilă cererea.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul A. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse la fil.3-4 dosar a arătat că în temeiul Legii nr.18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,98 ha teren agricol situat în localitatea Corni, orașul L., jud.S. (cerere înregistrată sub nr.314/1998); că, prin adresa nr.1357/03.05.2012 a luat la cunoștință de faptul că, cererea sa la Legea nr.169/1997 a fost respinsă, motiv pentru care a depus contestație la C. Județeană de Fond Funciar S., iar până la momentul formulării plângerii la legea fondului funciar ce face obiectul prezentului dosar, ca de altfel, și până la momentul redactării prezentului recurs nu a fost emisă nici o hotărâre din partea Comisiei.
Mai arată recurentul, că a depus toate diligențele necesare reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,98 ha teren agricol situat în localitatea Corni, teren la care era îndreptățit alături de pârâtul P. C., după autorul lor C. V.I., în acest sens formulând cerere la Legea nr.169/1997, contestație la C. Județeană de Fond Funciar S. și plângere la Judecătoria S..
Astfel, invocarea de către pârâta a încălcării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de Legea Fondului Funciar apare cel puțin nejustificată, în condițiile în care chiar aceasta nu a procedat în mod legal prin emiterea unei hotărâri la cererea sa.
În atare condiții, apreciază că, soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii duce la încălcarea art.6 paragraful 1 din C.E.D.O., potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de o instanță, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil.
P. sentința recurată se încalcă în mod evident principiul soluționării cauzei într-un termen rezonabil, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de judecată pentru a se putea proceda la judecarea în fond a cauzei.
În drept, a invocat disp.art.3041, 312 alin.5 C.proc.civ., art.6 paragraful 1 CEDO.
P. întâmpinarea depusă la dosar (fil.18), intimata C. Orășenească pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că reclamantul A. E. a formulat cerere în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997, înregistrată sub nr. 314/1998, a luat la cunoștință de faptul că cererea a fost analizară și respinsă de C. L. de Fond Funciar L., motivul fiind acela că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,98 ha teren agricol situat în localitatea Corni, orașul L., județul S., dar la acea dată era reconstituit dreptul de proprietate numitului P. C., căruia i s-a emis titlul de proprietate nr. 1225 din 12 septembrie 1995; că, reclamantul recurent nu a formulat cerere în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar, nemodificată, respectiv în anul 1991, nu a fost validat printr-o hotărâre a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor S., pentru suprafața de 1,98 ha.
Cererea depusă la Legea nr. 169/1997 de A. E., nu a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate deoarece a solicitat suprafața de teren pentru care deja era reconstituit dreptul de proprietate și emis titlul de proprietate.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a formulat cerere în anul 1991, în termenul prevăzut de lege, reconstituirea dreptului de proprietate fiind făcută pe numele altor moștenitori legali ai defunctului C. I., iar la apariția Legii nr. 169/1997 era deja emis titlul de proprietate pentru aceiași suprafață de teren solicitată de reclamant, a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința prin motivele de recurs invocate și în raport de ansamblul probelor ce s-au administrat în dosar tribunalul va confirma soluția atacată apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat a cărui judicioasă analiză a condus la stabilirea unei situații de fapt și la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
Din interpretarea coroborată a art.53 din Legea nr.18/1991 și a art.109 al.2 Cod procedură civilă este a se observa că introducerea plângerii este condiționată de realizarea procedurii prealabile a contestației în cazurile prevăzute de lege, aspect, reținut în mod corect de prima instanță.
De asemenea dispozițiile art.55-57 din Legea nr.18/1991 nu fac altceva decât să întărească regula stabilită de Legea specială privitoare la obligativitatea procedurii administrativ jurisdicționale iar din coroborarea tuturor textelor cuprinse în cap.IV din Legea Fondului Funciar republicată rezultă că această procedură nu este facultativă, ci obligatorie.
În speță, cu toate că dispozițiile procedurale instituite prin Legea nr.169/1997 (aplicabile la data formulării cererii de reconstituire a petentului) erau în vigoare, petentul n-a urmat jurisdicția administrativă obligatorie reglementată de prevederile sus-amintite, și fără, a aștepta hotărârea Comisiei Județene, s-a adresat direct instanței atât pentru anularea adresei nr.1357/03.05.2012 a Comisiei locale L. pentru aplicarea Legii nr.18/1991, cât și pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,98 ha teren agricol situat pe raza comunei.
Cum potrivit art.51 din Legea nr.18/1991 republicată, numai C. Județeană de Fond Funciar este competentă a soluționa contestația, a invalida/valida propunerea comisiei locale de fond funciar, care se subordonează în aplicarea legii, comisiei județene, având în vedere toate cele arătate mai sus, și în lipsa finalizării procedurii administrative obligatorii în materia Legii Fondului Funciar, prin emiterea unei hotărâri a Comisiei Județene, tribunalul apreciază că întemeiat, a respins prima instanță pretențiile petentului recurent, reținând excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Susținerile recurentului că prin soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii acestuia, s-ar aduce o încălcare a art.6 paragraf 1 din CEDO, întrucât, se încalcă în mod evident principiul soluționării cauzei într-un termen rezonabil, nu poate fi primită de instanța de recurs.
Necontestat că soluționarea cauzei într-un termen rezonabil reprezintă o garanție instituită de art.6 din CEDO, garanție, ce privește în cauzele de natură civilă, nu numai desfășurarea procedurii în fața instanței de judecată, dar și procedura prealabilă de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicții este condiționată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri.
În acest sens, este a se observa că doctrina europeană a arătat că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte.
În opinia Curții de la Strasburg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate în jurisprudența sa, în special de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.
În speță petentul a formulat în anul 1998 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, iar adresa nr.1357/03.05.2012 a Comisiei locale de Fond Funciar L. a contestat-o abia în data de 11.07.2012.
Cum din 1998 și până în 2012, a adoptat o atitudine de pasivitate față de nesoluționarea cererii sale de către C. de Fond Funciar L., iar în anul 2012 a depus în mod greșit contestația împotriva adresei nr.1357/2012 la C. Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991, e evident că nu a avut un comportament diligent în soluționarea plângerii sale astfel că, în prezent, până la obținerea unei hotărâri a Comisiei Județene de aplicare a Legilor Fondului Funciar, nu poate pretinde, încălcarea de către autorități sau de către prima instanță a dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil consacrat de art.6 din CEDO.
În contextul tuturor celor arătate, găsind că motivațiile recurentului sunt nejustificat formulate și că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. E., domiciliat în oraș L., ., împotriva sentinței civile nr. 2339 din 2 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria S. (dosar nr._ ), pârâți intimați fiind C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., jud.S., C. Județeană S. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C., domiciliat în oraș L., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 15 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. L. S. A. V. E. L. R. M.
Red.C.L./Jud.L. C. Ș./Tehnored.R.M./2 ex.30.10.2013
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 197/2013. Tribunalul SUCEAVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 1762/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
