Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1739/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1739/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-07-2012 în dosarul nr. 1739/2012
Dosar nr._ - despăgubiri legea 221/2009 -
ROMÂNIA
T. S.
S E C Ț I A C I V I LĂ
SENTINȚA NR. 1739
Ședința publică din 10 IULIE 2012
Președinte: L. A.
Grefier: P. I.
M. Public a fost reprezentat de procuror A. L.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect despăgubiri legea 221/2009 formulată de către reclamantul B. A. – decedat, moștenitori fiind B. A.-F. și B. E. domiciliați în mun. Rădăuți, .. 83, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București – Direcția Generală a Finanțelor P. S. cu sediul în mun. S., .. 1, jud. S..
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 26 iunie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data 03 iulie 2012 și ulterior la data de 10 iulie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea înregistrată la T. S. la data de 21.07.2010, reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 582.966 lei reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare de către regimul comunist, a sumei de 750.000 euro reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit prin condamnarea politică a părinților, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 221/2009, pentru a putea beneficia de repararea prejudiciului material și moral suferit de el și autorii săi ca urmare a condamnării politice.
R. a arătat că, B. A., tatăl său, a fost condamnat de T. M. Iași la 2 luni de închisoare pentru instigare contra regimului comunist și 2 luni pentru manifestări dușmănoase împotriva partidului și U.R.S.S., fapte ce se circumscriu prevederilor Legii nr. 80/1941, condamnare care întrunește prevederile art. 1 (2) lit. b) din Legea nr. 221/02.06.2009.
P. sentința penală nr. 31/10.01.1950 B. A. este condamnat de către T. M. Iași și stă închis 1 an și 3 luni.
La data de 17.03.1952, B. A. este arestat și condamnat la 1 an închisoare pentru sabotaj – nepredarea cotelor, conform deciziei 183/1949, prin sentința penală nr. 73/17.03.1952, condamnare care se circumscrie prevederilor art. 1, alin. 2 lit. f), g), și art. 1 alin. 3 din legea nr. 221/2009.
R. a precizat că, începând din 1950, mama sa B. Iulița, ca și ceilalți membri ai familiei au suferit represalii (epurarea din învățământ, obligați să muncească la câmp în ziua de paști, violență fizică, cei doi copii ai familiei B. exmatriculați, obligați să lucreze, deși erau minori, obligați să trăiască în condiții improprii: cameră neîncălzită, cu o masă pe zi, reclamantul împiedicat să-și finalizeze studiile superioare).
La data de 22.11.1952, T. Popular Rădăuți o condamnă pe B. Iulița prin sentința penală nr. 1727/1952 pentru sabotaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 lit. a) din Decretul nr. 183/1949, coroborat cu Decretul nr. 17/1952, la pedeapsa de 3 ani închisoare corecțională, condamnare care are un evident caracter politic și se încadrează în prevederile art. 1 lit. f)din Legea nr. 221/2009.
La data de 24.12.1952 B. Iulița este arestată, fiind eliberată din Închisoarea G. la data de 16.04.1953. La arestare, cheia de la casă a fost predată la miliție, iar animalele, utilajele agricole și celelalte bunuri mobile și imobile au rămas în custodia Sfatului Popular al comunei Bălcăuți (bunuri indicate de reclamant la filele 144 – 146 dosar).
R. a arătat că în perioada_ – 1955 părinții săi nu s-au mai putut întoarce acasă.
Numitului B. A., după eliberare, în anul 1953, i s-a oferit loc de muncă, ca singură variantă și fără a putea refuza, postul de magaziner la un trust de construcții în C., la un șantier în .. Întrucât pe numita B. Iulița nimeni nu a primit-o la serviciu, aceasta a fost nevoită să-și urmeze soțul și să muncească pe șantier.
Practic, familiei B. i s-a fixat domiciliu obligatoriu în zona sus-menționată, împrejurare în care cu privire la bunurile proprietatea acestora, s-a dispus aplicarea Decretului nr. 111/1951. Astfel, prin sentința civilă nr. 2589/25.06.1955 și 997/05.06.1954, reținându-se că B. A. este dispărut din . 1952 și nu a împuternicit altă persoană cu administrarea bunurilor, s-a dispus confiscarea lor.
R. a arătat că, pentru terenurile aparținând autorilor săi, i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991. în privința imobilului casă de locuit + anexe, a făcut demersuri conform Legii nr. 10/2001, fără finalizare, motiv pentru care, înțelege să invoce dispozițiile art. 5 (2) din Legea nr. 221/2009.
Daunele morale se justifică având în vedere suferințele la care a fost supusă familia B..
În dovedirea susținerilor, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, martori, expertiză în construcții și merceologică.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009.
La data de 25.11.2011, reclamantul B. A. a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii B. A.-F., în calitate de fiu și B. E., în calitate de soție supravețuitoare.
Pârâtul prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor P. S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii.
S-a arătat că, în privința daunelor morale, nu mai există temei de drept pentru acordarea acestora, întrucât conform Deciziei nr. 186 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 (1) lit. a)teza întâi din Legea nr. 221/2009, sunt neconstituționale.
În privința despăgubirilor pentru bunurile confiscate, pârâtul a arătat că prin hotărârile de condamnare a autorilor reclamantului nu s-a dispus confiscarea niciunui bun, astfel încât, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 5 (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009. bunurile aparținând defunctului B. A. au intrat în proprietatea statului, în condițiile prevederilor Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, fără moștenitori sau fără stăpân, iar nu ca urmare a vreunei confiscări dispuse prin hotărâri de condamnare.
În subsidiar, în ceea ce privește cuantumul pretențiilor reclamantului, pârâtul a apreciat că sunt supraevaluate, urmând a fi avute în vedere mențiunile din sentința civilă nr. 2528/20.06.1955 a tribunalului Popular Rădăuți și procesul-verbal de evaluare și predare nr. 23/24.05.1955.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Temeiul legal al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 5* din Legea nr. 221/2009 care stipulează 1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare;
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
Numiții B. A. și B. Iulița, autorii reclamantului, au suferit în perioada 1948 – 1955 condamnări cu caracter politic și măsuri administrative cu caracter politic, astfel cum acestea au fost definite prin dispozițiile art. 1 și 3 din Legea nr. 221/2009, dând naștere la despăgubiri materiale în baza mai-sus menționatului art. 5 din același act normativ.
Astfel, așa cum rezultă din adresa nr._ din 06.10.1997 emisă de M. Justiției – Corpul de Inspecție Penitenciară (fila 54), numitul B. A., născut la data de 17.01.1906 în ., a fost arestat la data de 02.08.1948 și condamnat de tribunalul Rădăuți la 2 luni închisoare corecțională pentru instigare contra regimului comunist și la 2 luni închisoare pentru manifestări dușmănoase la adresa regimului comunist, fapte ce circumscriu în prevederile Legii nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele statului și care, conform art. 1(2) lit. b) din Legea nr. 221/2009, constituie de drept condamnare politică.
În anul 1950, B. A. este condamnat de T. M. Iași prin sentința penală nr. 31/10.01.1950, conform adresei nr._/_ a Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție (fila 51).
La data de 17.03.1952, B. A. este arestat și condamnat la 1 an închisoare pentru nepredarea cotelor la stat, prin sentința penală nr. 73/17.03.1952 a Tribunalului Rădăuți, conform adeverinței nr. 2900/02.09.1997 eliberată de M. Justiției – Direcția generală a Penitenciarelor (fila 51).
Potrivit sentinței penale nr. 1727/1952 a Tribunalului Popular Rădăuți, dată în dosarul nr. 2678/1952 (fila 43), numita B. Iulieta a fost condamnată la 3 ani închisoare corecțională pentru fapta prevăzută și pedepsită de art. 2 lit. 2 din Decretul nr. 183/1949, combinat cu Decretul nr. 17/1952, condamnare cu caracter politic conform dispozițiilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 221/2009.
Autoarea reclamantului a fost arestată la data de 24.12.1952 și eliberată la data de 16.04.1953, conform Biletului de Liberare nr. 35/1953.
Este adevărat că prin hotărârile de condamnare sus-menționate nu s-a dispus expres confiscarea bunurilor aparținând familiei B..
Acest lucru s-a realizat prin sentința civilă nr. 2589/25.06.1955 și 997/05.06.1954 (filele 28 – 30), prin care s-a dispus în temeiul art. 1 din Decretul nr. 111/1951 trecerea în proprietatea statului a bunurilor imobile aparținând lui A. B., reținându-se că sus-numitul este dispărut din . anul 1952, așa cum rezultă din adresa Sfatului Popular al comunei Bălcăuți nr. 312/10.04.1955 și din procesul-verbal de inventariere, evaluare și predare din 24.05.1955, încheiat de către organele Secțiunii Financiare Raionului Rădăuți și că dispărutul nu a lăsat împuternicit cu procură cu dată certă sau persoane din familie cu administrarea bunurilor.
Ori, conform înscrisurilor mai-sus menționate, în anul 1952 B. A. este arestat și condamnat la 1 an închisoare prin sentința penală nr. 73/_ și tot în același an B. Iulita este condamnată prin sentința penală nr. 1727/1952 la 3 ani închisoare.
În această situație,, este evident faptul că, hotărârile de condamnare a celor doi a atras măsura administrativă a confiscării.
Cert este că, în perioada 1947 – 1955, părinții numitului B. A. au fost împiedicați să se întoarcă la domiciliul lor, având în vedere condamnările suferite și faptul că, ulterior, după eliberare, în anul 1953, au fost nevoiți să lucreze pe un șantier din satul O., .. Practic, împotriva familiei B. s-a luat măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu în altă zonă decât cea în care au săvârșit acțiunile anticomuniste.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 221/2009 Toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic prevăzute la art. 1 sunt înlăturate de drept, ori trecerea în patrimoniul statului a bunurilor familiei B. apare ca efect al condamnărilor suferite.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că moștenitorii reclamantului B. A. sunt îndreptățiți să primească despăgubiri reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate, respectiv: casa de locuit, șura, grajd, coteț de păsări, coșar de porumb, fântâna de lângă casă, fântâna de lângă grajd, împrejmuire și porți, trotuar (fila 348), utilaje și unelte agricole (fila 275), mobilier complet al casei (fila 276), animale din gospodărie, cabaline 1, bovine 1, porcine 1, ovine 6, păsări de curte 10 (fila 277), piatra pentru construcții 20 mc, lemn pentru construcții 10 mc, pomi fructiferi 40, frasini 8, lăzi de scândură pentru făină 3, lemn pentru foc 5 mc (fila 277).
Existența în patrimoniul autorilor reclamantului, precum și confiscarea și trecerea forțată în patrimoniul statului, au fost dovedite prin înscrisurile depuse: proces-verbal de inventariere din 24 mai 1955 (filele 33, 35), sentința civilă de trecere în proprietatea statului (fila 28), precum și probatoriul testimonial administrat în cauză, fiind audiate persoane care au ajutat la muncile agricole în gospodăria familiei B., precum și terțe persoane care i-au cunoscut pe defuncți și situația lor materială (filele 56 – 58, 163 – 164).
În privința bunurilor imobile casa de locuit, șura, grajd, coteț de păsări, coșar de porumb, fântâna de lângă casă, fântâna de lângă grajd, împrejmuire și porți, trotuar, acestea au făcut obiectul notificării nr. 348/31.07.2001 formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, care însă nu s-a finalizat cu obținerea unor despăgubiri concrete, motiv pentru care, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 (5) din Legea nr. 221/2009.
Valoarea casei de locuit și anexelor gospodărești a fost stabilită la suma de 292.966 lei, conform suplimentului la raportul de expertiză în construcții întocmit de ing. Senculeț A..
La stabilirea valorii acestui imobil s-a avut în vedere descrierea reclamantului, care se coroborează cu declarațiile martorilor, fotografiile și înscrisurile depuse la dosar (mențiunile din procesul-verbal de inventariere din 24.05.1955, din hotărârea de condamnare, în care se susține că inculpata B. Iulita este chiabură și are o situație materială foarte bună).
În privința bunurilor mobile (filele 275 – 276), deși acestea nu sunt evidențiate în actul de confiscare, este evident că au urmat regimul juridic al bunurilor imobile, fapt confirmat de martorii audiați în cauză.
Întrucât Legea nr. 221/2009 nu distinge între bunurile mobile sau imobile pentru care urmează a se acorda despăgubiri, tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009 și în privința acestor bunuri.
Identificarea și evaluarea s-a făcut conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Ț. V., echivalentul valoric fiind de 290.000 lei (mobilier complet al casei confiscate compus din două dormitoare mobilate din lemn masiv, dulapuri, servantă cu vitrină de cristal lemn vișin, șifonier în 3 canate din frasin – oglindă mijloc, oglindă de cristal cu ramă lemn sculptat, pat dublu din lemn frasin, canapea cu arcuri pentru o persoană, canapea cu arcuri pentru două persoane, masă extensibilă 12 persoane, masă din lemn fag pentru 6 persoane, tabureți din fag și brad, scaune cu spătar din lemn frasin, laiță din lemn brad cu spătar, cuier pom pentru haine, lămpi cu cilindru pentru petrol, cădiță din brad pentru baie, masă din lemn brad, pat din cherestea brad pentru o persoană, toaletă cu oglindă ovală în două corpuri (fila 284), bunuri de uz casnic: set tacâmuri pentru 8 persoane, veselă diversă, lighean din tablă, lighean emailat, găleți din tablă zincată, butoaie de fag de 100 l, butoi din fag de 50 l, scară din brad cu trepte, separatoare de smântână manuale, felinare cu petrol pentru iluminat, set lenjerie pat, plapume din lână, perne din puf cu pânză, pături țesute din lână, perdele brodate pentru geamuri, fețe de masă, în valoare de 24.146 lei, unelte și utilaje agricole (fila 283), în valoare de 175.579 lei, animale cabaline 1, bovine 1, porcine 1, ovine 6, păsări de curte 10 (fila 277), materiale de construcții piatra pentru construcții 20 mc, lemn pentru construcții 10 mc (fila 295), pomi fructiferi 40, frasini 8, în valoare totală de 89.880 lei).
Este de observat că pârâtul a criticat aceste expertize, dar mai puțin în ceea ce privește evaluarea propriu-zis, acesta invocând faptul că expertizele ar fi avut în vedere doar lista bunurilor întocmite de reclamant, fiind fundamentate exclusiv pe declarațiile părții care a solicitat administrarea probei.
Sub acest aspect, tribunalul reține că, o parte din critici vizează fondul speței și nu proba în sine, urmând ca instanța să aprecieze coroborat cu celelalte acte și lucrări ale dosarului, expertiza interesând dosar cu privire la valoarea ipotetică a bunurilor invocate.
În privința criticilor vizând evaluarea propriu-zisă a construcțiilor și pomilor fructiferi, experții au răspuns acestora obiecțiuni, prin suplimentele la rapoartele de expertiză.
Referitor la daunele morale, se rețin următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl constituie și acordarea de daune morale, conform art. 5 (1) lit. a) din legea nr. 221/2009.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. „a”din Legea nr. 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Art. 5 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 221/2009 a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 62/2010, stabilindu-se un plafon maxim al despăgubirilor ce pot fi acordate în funcție de calitatea solicitantului.
Ambele dispoziții legale sus-menționate au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/2010, respectiv prin Decizia nr. 1354/2010 ale Curții Constituționale a României.
Potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei de neconstituționalitate, în speță de la 15.11.2010, dacă în acest interval Parlamentul nu pune aceste dispoziții în acord cu Constituția, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, sunt suspendate de drept.
În consecință, prevederile legale nu permit acordarea de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnărilor sau altor măsuri cu caracter politic, motiv pentru care, față de Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale a României, acțiunea reclamantului cu privire la acordarea daunelor morale va fi respinsă ca nefondată.
P. aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 582.966 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata către reclamant a sumei de 7.724 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea expertizelor (3024 lei) + ½ din contravaloarea onorariului de avocat (4700 lei), având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte.
P. aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea având ca obiect despăgubiri legea 221/2009 formulată de către reclamantul B. A. – decedat, moștenitori fiind B. A.-F. și B. E. domiciliați în mun. Rădăuți, .. 83, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București – Direcția Generală a Finanțelor P. S. cu sediul în mun. S., .. 1, jud. S..
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 582.966 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale.
Respinge capătul de cerere vizând despăgubiri civile cu titlu de daune morale ca nefondat.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 7.724 lei cu titlu de cheltuieli de jduecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 10 iulie 2012.
Președinte, Grefier,
L. A. P. I.
Red. L.A.
Tehnored. I.P./6 ex./13.07.2012
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1442/2012. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 746/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
