Pretenţii. Decizia nr. 1648/2014. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1648/2014 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 1648/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 1648
Ședința publică din data de 2 decembrie 2014
Președinte-T. M.
Judecător- D. D.
Judecător- M. C.
Grefier -P. T.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta Asociația de proprietari nr. 50 S., cu sediul în mun.S., ., jud.S., împotriva sentinței civile nr.2066 din 16 mai 2014 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții M. S.-prin primar și T. C., domiciliat în mun.S., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatînd recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ din data de 08.06.2010, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 50 S. a chemat în judecată pe pârâtul T. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 13.499,01 lei, din care suma de 3042,8 lei cu titlu de cheltuieli comune și 10.456,21 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada februarie 2008 – martie 2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul face parte din Asociația de Proprietari nr. 50 și în conformitate cu dispozițiile legale, acesta a beneficiat prin intermediul asociației de unele servicii administrative, dar și de utilități, respectiv: furnizarea de apă potabilă și preluarea apelor menajere și pluviale în rețeaua de canalizare, furnizarea de apă caldă menajeră și energie termică în sistem centralizat, furnizarea de gaz metan, furnizarea de energie electrică, curățenia spațiilor comune ale condominiului și servicii administrative aferente activității curente a asociației.
A mai precizat reclamanta că, în conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007, la scara blocului a fost afișată lista cu cheltuielile comune pentru pârât și, în conformitate cu disp. art. 49 al.2 din Legea nr. 230/2007, pârâtul trebuia să achite cheltuielile comune afișate în termen de 20 de zile calendaristice de la afișarea listei de plată, însă acest lucru nu s-a întâmplat, pârâtul efectuând doar plăți parțiale.
Reclamanta a mai susținut că a trimis somații, constând în încunoștințări de plată a sumelor restante a debitorului.
De asemenea, reclamanta a susținut că prin neachitarea sumelor afișate pe lista de plată de către pârât, acesta a pus asociația în situația de a nu-și achita, la rândul său, în totalitate toate facturile către furnizorii de utilități, existând pericolul sistării serviciilor, fapt ce i-ar putea afecta și pe ceilalți proprietari bun-platnici.
Cu privire la suma de 10.456,21 lei cu titlu de penalități de întârziere, reclamanta a menționat faptul că aceasta a fost calculată avându-se în vedere Hotărârile Adunării Generale a asociației din data de 06.05.2007, 08.02.2008, 19.01.2009, care a stabilit un procent de 0,1% pe zi de întârziere la plată, aplicat la soldul restant și art. 49 al.1 din legea nr.230/2007.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 230/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: somația nr. 95/15.04.2010 (f.5,6), contract de închiriere nr. 1610 din 01.11.2004 (f.7-9), liste de plată (f.10-46), procese-verbale ale Adunării Generale a Asociației de P. (f.47-53).
La data de 19.10.2010, reclamanta a depus la dosar completare a cererii de chemare în judecată (f.57), prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a Municipiului S. – prin primar I. L., motivat de faptul că pârâtul T. C. este chiriaș, imobilul în care locuiește fiind proprietatea Municipiului S.. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea celor doi pârâți, în solidar, la plata sumei restante.
Reclamanta a mai precizat că solicită plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente pentru perioada martie 2007 – martie 2010 și nu pentru perioada februarie 2008 – martie 2010, cum a solicitat, din eroare, prin cererea introductivă.
La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2010, instanța a luat act de modificarea acțiunii și a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Municipiului S. – prin primar I. L..
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare la dosar și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de acțiune.
Judecătoria S., prin sentința civilă nr.2066 din 16 mai 2014 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reprezentând cheltuieli comune și penalități de întârziere aferente lunilor martie și aprilie 2007, invocată de pârâtul M. S.-prin primar; a respins acțiunea cu privire la pretențiile reprezentând cheltuieli comune și penalități de întârziere aferente lunilor martie și aprilie 2007, ca fiind prescrisă extinctiv; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reprezentând cheltuieli comune și penalități de întârziere aferente lunii mai 2007, invocată de pârâtul M. S.-prin primar, ca neîntemeiată; a admis în parte acțiunea având ca obiect „pretenții”; a obligat pârâtul M. S.-prin primar la plata către reclamantă a sumei de 9.541.12 lei reprezentând cheltuieli comune aferente perioadei mai 2007 - decembrie 2012 și a sumei de 9.541.12 lei reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă; a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul M. S.-prin primar, în contradictoriu cu T. C.; a obligat chematul în garanție T. C. la plata către pârâtul M. S.-prin primar a sumei de 9.541.12 lei reprezentând cheltuieli comune aferente perioadei mai 2007 - decembrie 2012 și a sumei de 9.541.12 lei reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă; a obligat pârâtul M. S.-prin primar la plata către reclamantă a sumei de 1.335 lei reprezentând cheltuieli de judecată – jumătate din onorariul expertului contabil și a luat act că pârâtul M. S.-prin primar nu a solicitat cheltuieli de judecată pentru cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect pretenții. În urma conexării celor două dosare, perioada pentru care reclamanta a solicitat plata cotelor de contribuție și a penalităților de întârziere este martie 2007 – decembrie 2012.
Pârâtul M. S. – prin primar a invocat faptul că sumele aferente lunilor martie, aprilie, mai 2007 ar fi prescrise extinctiv (fila 27 – dosar_ ).
Față de modificările legislative de dată recentă, instanța a reținut că are datoria de a stabili cu prioritate legea aplicabilă instituției prescripției extinctive. Pentru determinarea legii aplicabile instanța are în vedere faptul că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 08.06.2010 (dosar_ –reînregistrat sub nr._ ) - anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil - 01.10.2011.
Față de dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil referitoare la prescripție.
Astfel, în ceea ce privește prescripția extinctivă, sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății dispozițiile Decretului privitor la prescripția extinctivă nr. 167/1958.
Art.1 din acest decret consacră prescriptibilitatea de principiu a drepturilor patrimoniale stipulând că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. De asemenea, potrivit alineatului al doilea al aceluiași articol ”odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.” Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani.
Pentru a determina dacă dreptul la acțiune - în sens material – s-a stins prin împlinirea termenului de 3 ani, instanța trebuie să verifice în cauză următoarele aspecte: momentul la care termenul de prescripție a început să curgă, incidența unor cauze de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripției și, în cele din urmă, dacă termenul s-a împlinit sau nu.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Față de acest aspect, luând în considerare și dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 (termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice) instanța a apreciat că este dată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reprezentând cheltuieli comune și penalități de întârziere aferente lunilor martie și aprilie 2007, invocată de pârâtul M. S.-prin primar. Însă pretențiile aferente lunii mai 2007 nu sunt prescrise prin prisma faptului că lista de plată pentru cheltuielile comune aferente lunii mai a fost afișată pe 15.06.2007 (fila 12 – dosar_ ), proprietarul având un termen de plată de 20 de zile. De asemenea, instanța a respins apărările reclamantei referitoare la întreruperea termenului de prescripție prin recunoașterea debitului de către debitor, prin prisma faptului că chitanțele depuse de către aceasta vizează plăți făcute în perioada 22.02.2006 – 05.10.2006, deci anterior începerii curgerii termenului de prescripție pentru lunile avute în vedere, martie-mai 2007.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reprezentând cheltuieli comune și penalități de întârziere aferente lunilor martie și aprilie 2007, invocată de pârâtul M. S.-prin primar, respingând acțiunea cu privire la pretențiile reprezentând cheltuieli comune și penalități de întârziere aferente lunilor martie și aprilie 2007, ca fiind prescrisă extinctiv. Însă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reprezentând cheltuieli comune și penalități de întârziere aferente lunii mai 2007, invocată de pârâtul M. S.-prin primar, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut:
Pârâtul M. S. - prin primar are calitatea de proprietar al apartamentului nr.4 din S., ., ., . în cauză, recunoscut de către pârât prin întâmpinările și precizările depuse la dosar și susținut, de asemenea, de contractele de închiriere depuse la dosar.
În această calitate, pârâtul M. S. este acela care a beneficiat, din punct de vedere juridic, de servicii de întreținere pentru care s-au stabilit cheltuieli aferente.
Astfel, însuși actul normativ pe care reclamanta și-a fundamentat pretențiile este Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Astfel, potrivit art. 46 din legea nr. 230/2007, „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.”
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Ca atare, din înscrisurile depuse la dosar – extrasele de pe listele lunare de plată a cotelor de contribuție, instanța a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a cotelor de întreținere pentru perioada mai 2007 - decembrie 2012, deși este proprietarul apartamentului către care au fost livrate serviciile furnizorilor de utilități.
Împrejurarea neachitării acestei datorii este confirmată, în cauză, de către probele administrate.
Astfel, în lumina art. 1082 Cod civil 1864, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, pârâtul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației și culpa în neexecutare sunt prezumate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităților, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că este îndreptățită la recuperarea acestora, făcându-se dovada că acestea au fost stabilite prin procesele-verbale ale Adunării Generale ale Asociației de proprietari, conform dispozițiilor art. 24 alin. 4 din Legea nr.230/2007, fiind astfel opozabile pârâtului.
Cu toate acestea, instanța a reținut că deși reclamanta a făcut dovada existenței creanței sale, cuantumul creanței solicitate nu este susținut de probele administrate în cauză.
Astfel, în urma precizărilor repetate ale cererii de chemare în judecată suma solicitată de către reclamantă în prezenta cauză, pentru perioada martie 2007-decembrie 2012 este de 21.041,15 lei cheltuieli comune și 49.395,99 lei penalități – exact suma indicată în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Instanța, analizând dispozițiile legale incidente și obiecțiunile pârâtului M. S. – prin primar la raportul de expertiză (pe care instanța le-a calificat ca fiind apărări de fond), a reținut următoarele:
Sunt temeinice apărările pârâtului referitoare la caracterul nejustificat al introducerii în cuantumul pretențiilor a sumelor de bani reprezentând sold anterior perioadei avute în vedere în cauză, respectiv martie 2007 – decembrie 2012.
De vreme ce obiectul prezentei cauze este constituit de cheltuielile comune și penalitățile aferente lunilor martie 2007-decembrie 2012, cheltuielile și penalitățile aferente perioadei anterioare nu pot face obiectul analizei instanței care este ținută de principiul disponibilității.
Astfel, având în vedere aceste aspecte dar și faptul că instanța a reținut că pretențiile aferente lunilor martie și aprile 2007 sunt prescrise, au făcut obiectul analizei doar pretențiile aferente lunilor mai 2007 –decembrie 2012.
În aceste împrejurări, analizând anexa 1 a raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză (filele 73-78), instanța a reținut cu prioritate faptul că nu poate fi admisă pe fond cererea reclamantei referitoare la sumele indicate la primele două rubrici din dreptul lunii mai 2007, respectiv sold anterior cheltuieli comune și de întreținere – 11.500,03 și sold anterior penalități – 6.735,70.
Astfel, prima lună pentru care sunt datorate de către proprietar cheltuieli comune și penalități de întârziere este luna mai 2007.
Analizând aceeași anexă 1 a raportului de expertiză, instanța a reținut caracterul întemeiat al cererii vizând sumele reprezentând cheltuieli comune și de întreținere lunare aferente perioadei mai 2007 – decembrie 2012 (de la 138, 05 lei pentru luna mai 2007, 117,52 lei pentru luna iunie 2007 și până la 214, 15 lei pentru luna decembrie 2012). Cuantumul cumulat al acestor cheltuieli este de 9.541, 12 lei.
Această sumă rezultă din adunarea sumelor indicate cu titlu de cheltuieli comune și de întreținere în rubricile aferente lunilor mai 2007-decembrie 2012 în anexa 1 a raportului de expertiză dar și prin scăderea din suma totală calculată de expert cu acest titlu, a soldului anterior lunii mai 2007 (21.041,15 lei – 11.500,03 = 9.541,12 lei).
În ceea ce privește calculul penalităților de întârziere, instanța, analizând dispozițiile legale incidente și obiecțiunile pârâtului M. S. – prin primar la raportul de expertiză (pe care instanța le-a calificat ca fiind apărări de fond), a reținut următoarele:
Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
(2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Sunt temeinice apărările pârâtului M. S. – prin primar referitoare la calculul defectuos al penalităților de către expert.
Astfel, deși dispozițiile legale interzic ca suma penalizărilor să depășească suma la care s-au aplicat, pentru fiecare lună în parte, fără excepție, expertul a calculat iar reclamanta a solicitat penalități superioare sumei la care acestea s-au calculat.
Cu titlu de exemplu, instanța a reținut situația relevată pentru câteva dintre lunile avute în vedere, pentru a evidenția discrepanța vădită dintre dispozițiile legii și modul de calcul al penalităților de către reclamantă.
Astfel, pentru lunile iunie, iulie și august 2008, pentru cheltuieli comune de 63,43 lei, 79,14 lei și 33,53 lei au fost calculate penalități de 391,45 lei, 394,93 lei și 396,84 lei. Astfel, pentru această perioadă s-au calculat penalități începând cu de la 5 ori mai mari decât debitul principal până la penalități de 11 ori mai mari decât debitul principal. În luna iunie 2011 pentru un debit de 73,77 lei au fost calculate penalități de 1.070,60 lei (de 14 ori mai mari).
În consecință, fiind determinate sumele reprezentând cheltuieli comune pentru fiecare lună în parte, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 49 din legea nr. 230/2007 și a plafonat penalitățile la nivelul sumei la care au fost calculate.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociatia de P. nr. 50 S., în contradictoriu cu pârâții M. S.-prin primar și T. C.. În consecință, a obligat pârâtul M. S.-prin primar, în calitate de proprietar, la plata către reclamantă a sumei de 9.541.12 lei reprezentând cheltuieli comune aferente perioadei mai 2007 - decembrie 2012 și a sumei de 9.541.12 lei reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul M. S. - prin primar a formulat o cerere de chemare în garanție a numitului T. C., arătând, în esență, că sarcina de a achita cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere aferente revenea chematului în garanție, deoarece imobilul pentru care trebuiau achitate utilitățile îi fusese închiriat, acesta având folosința imobilului.
Într-adevăr, în temeiul contractelor de închiriere depuse la dosar, imobilul pentru care au fost calculate cheltuielile comune și penalitățile a fost închiriat numitului pârâtului T. C. (filele 7-9 dosar nr._, filele 202-204 - dosar_ ).
Potrivit art. 969 Cod civil 1864 convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În conformitate cu prevederile contractuale chematul în garanție, chiriașul T. C. s-a obligat să plătească cotele-părți din cheltuielile comune pentru apartamentul închiriat, obligație pe care acesta din urmă nu și-a îndeplinit-o, așa cum reiese din înscrisurile de la dosar.
Astfel, în perioada mai 2007-decembrie 2012, chematul în garanție a locuit în S., ., ., . temeiul contractelor de închiriere încheiate cu pârâtul, obligația de a plăti cheltuielile de întreținere aferente acestei perioade.
Conform art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari nr. 50 S. criticînd-o pentru nelegalitate.
În motivare, a arătat că în mod greșit nu s-a avut în vedere că atît penalitățile de întîrziere, cît și suma finală, sînt mai mari datorită faptului că proprietarii refuză în mod constant să achite aceste penalități și să se prezinte pentru ca sumele avansate să fie reținute pentru cheltuieli comune.
A criticat ignorarea raportului de expertiză întocmit în cauză care a concluzionat că reclamanta a calculat corect obligația de plată în sarcina pîrîtului pentru perioada martie 2007 – decembrie 2012 și reținerea greșită că penalitățile de întîrziere vizau debitul unei luni, cînd de fapt, ele au fost calculate pentru debitul întregii perioade.
De asemenea, a criticat modalitatea de calcul a cheltuielilor de judecată.
Verificînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, în urma expertizei contabile administrată în cauză și coroborat cu restul probelor, instanța a obligat pîrîtul și chematul în garanție să plătească reclamantei cheltuieli de întreținere în cuantum de 9.541,12 lei, sumă necontestată de reclamanta recurentă.
În raport de art.49 din Legea nr.230/2007, instanța a plafonat penalitățile la nivelul sumei la care au fost calculate, avînd în vedere că acestea nu pot depăși debitul la care s-au aplicat.
Faptul că în raportul de expertiză tehnică judiciară s-a menționat calculul corect al sumei datorate și al penalităților nu constituie motiv pentru încălcarea dispozițiilor legale referitoare la penalități.
Așadar, hotărîrea recurată fiind legală sub aspectul judecării fondului și cheltuielile de judecată au fost acordate proporțional cu pretențiile acordate.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 50 S., cu sediul în mun.S., ., jud.S., împotriva sentinței civile nr.2066 din 16 mai 2014 a Judecătoriei S. (dosar nr._ ), intimați fiind pârâții M. S. - prin primar și T. C., domiciliat în mun.S., ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 2 decembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. M. D. D. M. C. P. T.
Red. T.M.
Jud.fond – Cosovăț A.
Tehnored.P.T. – Ex.2 – 15 ianuarie 2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1038/2014. Tribunalul SUCEAVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 6/2016. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
