Revendicare imobiliară. Decizia nr. 67/2016. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2016 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 67/2016
Dosar nr._ Revendicare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 67
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22 IANUARIE 2016
PREȘEDINTE V. O. D.
JUDECĂTOR A. I. M.
GREFIER S. A.-M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de către reclamanta Socorodan F., împotriva sentinței civile nr. 2188 din data de 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții G. Școlar „I. N.” V. de S. și Orașul V. de S. – prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta apelantă, asistată de avocat R. S., ce substituie pe avocat T. V. și avocat A. M., ce substituie pe avocat Z. A., pentru pârâtul intimat Orașul V. de S. – prin primar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat G. Școlar „I. N.” V. de S..
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamantei apelante depune la dosar delegație de substituire și factura reprezentând cheltuielile de judecată.
Apărătorul pârâtului intimat Orașul V. de S. – prin primar depune la dosar delegație de substituire și factura reprezentând cheltuielile de judecată.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului constată că împuternicirile avocaților titulari se află la f. 9, 21 dosar.
Avocat R. S., pentru reclamanta apelantă precizează că din eroare numele acesteia a fost trecut în memoriul de apel Socorodan, în loc de S., motiv pentru care solicită îndreptarea erorii materiale privind numele reclamantei apelante. Depune la dosar și cerere în scris în acest sens.
Reclamanta apelantă menționează că numele său corect este S. și nu Socorodan.
Instanța procedează la legitimarea reclamantei apelante – CNP_, CI . nr._ și, față de prev. art. 204 al. 2 pct. 1 din noul Cod de procedură civilă, ia act de susținerile reclamantei apelante și ale apărătorului său sub acest aspect și dispune rectificarea citativului în sensul că reclamanta apelantă se numește S. și nu Socorodan, astfel cum rezultă din datele de stare civilă prezentate de către parte.
Apărătorii părților, luând pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului la dezbateri pe fondul cauzei.
Instanța, în baza art. 244 al. 1 din noul Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, potrivit disp. art. 392 din noul Cod de procedură civilă.
Apărătorul reclamantei apelante solicită, în temeiul art. 480 al. 2, 3 din noul Cod de procedură civilă, anularea sentinței civile atacate, judecarea procesului prin evocarea fondului și admiterea acțiunii, cu precizarea că în regimul de carte funciară proprietarul tabular are întotdeauna calitate procesuală activă atât în acțiunile tabulare, cât și în acțiunea în revendicare prin care este apărat dreptul de proprietate, reclamanta apelantă are calitatea de proprietar tabular, astfel că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active.
Pe fondul cauzei, arată că potrivit art. 565 din noul cod civil în cazul imobilelor înscrise în CF dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, această dispoziție se fundamentează pe principiul constitutiv de drepturi reglementat de art. 885 din noul Cod civil și pe prezumția existenței dreptului tabular în folosul persoanei care și-a înscris dreptul real în cartea funciară prev. de art. 900 din noul Cod civil, la dosar a fost depusă sentința Judecătoriei Rădăuți prin care acțiunea în constatarea dreptului de proprietate al Orașului V. de S. și cererea de radiere a întabulării dreptului reclamantei apelante a fost respinsă, în considerentele acestei hotărâri recunoscându-i-se reclamantei apelante și calitatea de proprietar al imobilelor în litigiu, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtul intimat Orașului V. de S. – prin primar solicită respingerea apelului ca nefondat, cu precizarea că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei apelante, având în vedere că aceasta nu a prezentat acte emise în temeiul legilor speciale de reparație, iar terenul face parte din domeniul public al orașului, fiind inalienabil, insesizabil și imprescriptibil.
Pe fondul cauzei solicită a se avea în vedere apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în baza art. 394 din noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți sub nr._ din data de 03.10.2014 reclamanta S. F. i-a chemat în judecată pe pârâții G. Școlar "I. N." V. de S. și Orașul V. de S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2450 mp teren situat în intravilanul localității V. de S., identic cu pf nr.877/2 și nr.3162 din CF nr._ (nr. vechi 3820), respectiv 877/4 din CF nr.1567 a comunei cadastrale V. de S., precum și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat reclamanta că terenul ce face obiectul prezentului dosar, în suprafață de 2450 mp, identic cu pf nr.877/2 și nr.3162 din CF nr._ (nr. vechi 3820), respectiv 877/4 din CF nr.1567 a comunei cadastrale V. de S., este proprietatea sa, însă se află în posesia pârâtelor. Astfel, proprietarele tabulare ale parcelelor menționate au fost M. a I. Trzesezczakowski și I. a I. Trzesezczakowski, fiecare cu câte ½ pi. M. a I. Trzesezczakowski a decedat la data de 13.02.1980, fiind eliberat certificatul de moștenitor suplimentar nr.126/2002 prin care cota de ½ pi din terenul menționat i-a revenit I. a I. Trzesezczakowski, căsătorită Erdelyi I.-A., aceasta instituind-o legatară universală prin testamentul autentificat sub nr.2501/1992 emis de notariatul de Stat A.. După decesul acesteia a fost emis certificatul suplimentar de legatar nr. 294/2002 de către Biroul Notarial Public A., iar ulterior dânsa a procedat la intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară.
A mai menționat reclamanta că Primăria orașului V. de S. a acționat-o în judecată în dosarul nr._ al Judecătoriei Rădăuți, dosarul având ca obiect „constatare drept de proprietate, radiere intabulare și intabulare drept de proprietate”, acțiune ce a fost respinsă. De asemenea, a invederat instanței și faptul că Erdelyi I. A. a promovat o acțiune în revendicare împotriva Comunei V. de S. și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, continuată de dânsa în calitate de moștenitoare, acțiunea ce a fost admisă, sentința rămânând definitivă și irevocabilă.
S-a mai arătat de către reclamantă că s-a adresat cu o cerere Prefecturii Județului Suceava, iar prin adresa emisă la data de 28.04.2014 i s-a răspuns că pentru . terenului revendicat trebuie să se adreseze instanței de judecată cu o acțiune în revendicare și daune.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.563 și urm. Cod civil.
Pârâtul Orașul V. de S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că:
1.Terenul face parte din domeniul public al pârâtei
2.Reclamanta nu are calitate de proprietar neposesor, calitate obligatorie în promovarea acțiunii vizând revendicarea suprafeței de 2450 mp identic cu pf nr.877/2 și nr.3162 din CF nr._ (nr. vechi 3820), respectiv 877/4 din CF nr.1567UAT V. de S. (ceea ce face admisibilă excepția lipsei calității procesuale active).
S-a mai arătat de pârâtul Orașul V. de S. că, reclamanta Socorodan F. nu are calitate de proprietară a suprafețelor de teren indicate în cerere de chemare în judecată sub două aspecte:
- nu a prezentat nici un document emis în temeiul vreuneia din legile speciale de reparatie (Legea nr.18/_ sau Legea 10/2001), aspect absolut obligatoriu în condițiile în care terenul a făcut parte din patrimoniul CAP V. de S., adică în perioada cooperativizării a fost proprietar Statul Român, fiind obligatorie reconstituirea dreptului de proprietate;
- terenul face parte din domeniul public al orașului, astfel încât este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul Orașul V. de S., a arătat că acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă pentru că:
Reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar neposesor. Atât certificatul de moștenitor, cât și înscrierea în cartea funciară nu constituie înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. Astfel, certificatul de moștenitor nu dovedește decât calitatea de moștenitor nu și dreptul de proprietate, drept de proprietate care se dovedește în cazul imobilelor numai cu titlu autentic de proprietate.
Pârâtul Orașul V. de S. a arătat că, certificatul de moștenitor este un act procedural succesoral emis de biroul notarial de la locul deschiderii succesiunii la încheierea procedurii succesorale notariale, prin care se atestă calitatea de moștenitor legal sau testamentar a unei persoane, precum și întinderea drepturilor sale succesorale și ale bunurilor care formează patrimoniul defunctului. Certificatul de moștenitor cuprinde: precizări legate de cel care lasă moștenirea, data eliberării, organul care îl eliberează, calitatea moștenitorilor, domiciliul moștenitorilor, taxele de timbru precum și bunurile mobile și imobile ce au aparținut defunctului și modul de dobândire al acestora (componența materială și valorică a bunurilor de împărțit. Certificatul de moștenitor îndeplinește două funcții:
- este un mijloc de însezinare; moștenitorii nesezinari pot dobândi trimiterea în posesie numai prin eliberarea certificatului de moștenitor;
- este un instrument probator care, până la anularea pe cale judecătorească, face dovada drepturilor dobândite prin moștenire.
Certificatul de moștenitor nu dovedește nici față de moștenitori, nici față de terți, dreptul de proprietate, ci calitatea moștenitorilor de a intra în posesia bunurilor care au aparținut defunctului.
Mențiunile certificatului de moștenitor pot fi contestate pe calea acțiunii în anulare, de către terțele persoane care au pretenții la moștenire sau persoanele care au fost prejudiciate ca urmare a mențiunilor făcute în certificat. În lipsa certificatului de moștenitor, calitatea de moștenitor mai poate fi dovedită cu actele de stare civilă și testament.
Față de data emiterii certificatului de moștenitor suplimentar nr.126/2002 și a certificatului suplimentar de legatar nr.294/2002 de către BNP A., a rezultat că reclamanta nu se poate folosi de aceste înscrisuri ca fiind dovezi ale dreptului său de proprietate, ea fiind obligată să facă dovada dreptului de proprietate a autoarelor sale pe care le moștenește. Or, în condițiile în care terenul pe care l-a revendicat a făcut parte din patrimoniul CAP V. de S., fiind scos așadar din circuitul civil în perioada comunistă, a rezultat că reclamanta nu poate face dovada proprietății autoarelor sale în condițiile în care nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Legea nr.10/2001, iar cea formulată în temeiul Legii nr.247/2005 a fost respinsă. S-a mai precizat că, reclamanta a adresat o cerere în baza Lg. nr.247/2005 Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelelor 887/4, 877/2, 3162 și 877/1, cerere care a fost respinsă, cu motivarea că aceste parcele funciare nu au mai aparținut defunctelor M. și I. E., născute Trzesezczakowski, încă din anul 1940. Aceste terenuri nu au fost confiscate în mod abuziv în perioada comunistă, cu au intrat în mod legal în proprietatea Statului Român în baza Convenției româno-germane din 1940 și în baza inventarului nr.9 asupra averii statului rămase de la „Tciacovschi Izica (Trzesezczakowski I. – autoarea reclamantei), iar Orașul V. de S. a dobândit proprietatea acestor terenuri conform art.166 alin.4 ind.1 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările și completările ulterioare.
A mai arătat pârâtul Orașul V. de S. că, în prezent terenurile care aparțin Grupului Școlar „I. N.” din V. de S. figurează în anexa nr.95 – Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al ., publicată în monitorul oficial al României nr.642/bis/30.august 2002, pozițiile 111 și 112.
Conform art.28 alin.2 din Legea nr.7/1996, dreptul de proprietate dobândit de către stat prin efectul legii este opozabil terților fără înscriere în cartea funciară.
În termen legal, reclamanta a răspuns la întâmpinarea pârâtului Orașul V. de S. prin care a solicitat respingerea excepțiilor.
A precizat reclamanta că, în întâmpinare s-a precizat că nu a făcut dovada calității de proprietar neposesor pentru a putea promova o acțiune în revendicare și că nu are depuse acte din care să rezulte calitatea de proprietate, însă aceasta a menționat că a depus odată cu cererea de chemare în judecată extrasul de carte funciară emis pe numele dânsei, adresa transmisă Prefecturii Suceava, precum și o sentință pronunțată în dosarul nr._/2006 de Judecătoria Rădăuți având ca obiect constatare drept de proprietate, radiere intabulare și întabulare drept de proprietate, acțiune introdusă de Primăria orașului V. de S., acțiune ce ulterior a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că justifică dreptul de proprietate pentru terenul ce face obiectul prezentei cauze în suprafață de 2450 mp, identic cu pf nr.877/2 și nr.3162 din CF nr._ (nr. vechi 3820), respectiv 877/4 din CF nr.1567 a comunei cadastrale V. de S..
P. sentința civilă nr. 2188 din19 iunie 2015, Judecătoria Rădăuți a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Sorodocan F., și pe fondul cauzei a respins acțiunea civilă privind pe reclamanta S. F. și pe pârâții G. Școlar "I. N." V. de S. și Orașul V. de S. (prin primar), având ca obiect revendicare imobiliară, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenul revendicat de reclamantă face parte din domeniul public al pârâtei. Reclamanta nu are calitatea de proprietar neposesor, calitate obligatorie în promovarea acțiunii în revendicare a suprafeței de 2450 mp, nu a prezentat nici un document emis în termenul legilor speciale (Legea nr.18/1991 sau Legea nr.10/2001) aspect absolut obligatoriu în condițiile în care terenul a făcut parte din patrimoniul CAP V. de S. în perioada colectivizării, a fost proprietatea statului Român, fiind obligatoriu reconstituirea dreptului de proprietate, iar terenul face parte din domeniul public al orașului încât este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil.
Reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar neposesor.
Atât certificatul de moștenitor, cât și înscrierea în cartea funciară nu constituie înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate, certificatul de moștenitor nu dovedește decât calitatea de moștenitor nu și dreptul de proprietate, drept de proprietate care se dovedește în cazul imobilelor numai cu titlu autentic de proprietate.
Pentru motivele arătate, având în vedere și susținerile părților instanța a constatat dată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și pe fondul cauzei a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta prin care a solicitat, în temeiul art. 480 alin. 2 și 3 Cod proc. civ., anularea acesteia, judecarea procesului prin evocarea fondului și admiterea acțiunii pentru următoarele motive:
1) Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular în raportul juridic dedus judecății (V.M. C.-Tratat teoretic și practic de procedură civilă, voi. I, ed. Național, București, 1996, pag. 280-281).
Calitatea procesuală este traducerea procesuală a calității de titular al dreptului (I.D. - Tratat de procedură civilă, voi. I, ed. AU Back, București, 2005, pag. 167 ).
În regimul de carte funciară, fundamentat pe principiul constitutiv de drepturi și principiul forței probante absolute a dreptului înscris, proprietarul tabular are întotdeauna calitate procesuală activă atât în acțiunile tabulare cât și în acțiunea în revendicare prin care este apărat dreptul de proprietate tabulară.
Cum în cauză are calitatea de proprietar tabular al imobilului revendicat, a fost nelegală admiterea excepției lipsei calității procesuale active astfel încât, în temeiul art. 480 alin. 2 și 3 Cod proc. civ. se impune anularea hotărârii pronunțate de prima instanță și judecarea pe fond a procesului.
2) Evocând fondul, acțiunea trebuie admisă pentru următoare considerente:
Potrivit art. 565 Noul cod civil în cazul imobilelor înscrise în C.F. dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.
Această dispoziție a legii se fundamentează pe principiul constitutiv de drepturi reglementat de art. 885 Noul cod civil și pe prezumția existenței dreptului tabular în folosul persoanei care și-a înscris dreptul real în cartea funciară prevăzut de art. 900 Noul cod civil.
P. urmare, cel care își înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară este considerat titular al unui drept real asupra bunului respectiv, prezumându-se că drepturile reale înscrise în cartea funciară există și aparțin titularului lor.
Această prezumție legală face parte din categoria celor reglementate prin art. 328 Cod proc. civ. și nu poate fi înlăturată prin proba contrară decât în cazurile prev. de art. 900 alin. 3 Noul Cod civil.
Cum în cauză acțiunea în constatarea dreptului de proprietate al Orașului V. de S. asupra p.f. nr. 877/2, 3162 (din CF nr. 3820) și p.f. 877/4 (din CF nr. 1567) și cererea de radiere a intabulării dreptului său de proprietate cu privire la aceste imobile a fost respinsă prin sentința civilă nr. 539 din 13 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr._, prezumția existenței dreptului său tabular este una absolută, dovada contrară fiind inadmisibilă în noul proces din moment ce acțiunea în rectificare a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În considerentele aceleiași hotărâri judecătorești i s-a recunoscut și calitatea de proprietar al imobilelor în litigiu.
Această recunoaștere a calității sale de proprietar făcută prin considerentele unei hotărâri judecătorești irevocabile echivalează cu existența unui „bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană (Czaran și Grofcik c. României, 2 iunie 2009, Gingis c. României, 4 noiembrie 2008).
Recunoașterea calității sale de proprietar al imobilelor în litigiu făcută printr-o hotărâre judecătorească anterioară nu mai poate fi negată într-un alt proces ulterior întrucât s-ar încălca prezumția legală de lucru judecat prev. de art. 431 alin. 2 C. proc civ.
Revenind asupra unor chestiuni în litigiu care a făcut obiectul unei judecăți anterioare, prima instanță a încălcat principiul securității raporturilor juridice și prin aceasta i-a încălcat dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 din Convenția Europeană și din Codul de procedură civilă.
Din moment ce acțiunea în constatarea dreptului de proprietate a Orașului V. de S., fundamentată de domenialitatea publică a imobilelor, precum și radierea dreptului său tabular a fost respinsă anterior printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar prin aceeași hotărâre i s-a recunoscut dreptul de proprietate, soluția primei instanțe a fost esențial nelegală și a constituit o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil.
Înscrierea unui bun în cartea funciară conferă importante avantaje de ordin substanțial și procedural proprietarului său, cartea funciară constituind un instrument de publicitate a proprietății funciare destinate să garanteze proprietatea bunurilor precum și circulația acestora, iar lipsirea reclamantei de orice efect util a dreptului real înscris în cartea funciară constituie o ingerință, în dreptul la respectarea bunurilor (Sociedad Anonima del Ucieza c. Spaniei, 4 noiembrie 2014).
A menționat că doctrina în materie afirmă că „în regimul cărților funciare, unde potrivit art. 17 și 18 din Decretul-Lege nr. 115/1938, un drept real se strămută sau se stinge numai prin înscriere (întabulare), inconvenientele dovezii proprietății prin titluri sunt înlăturate. Titlul rămâne un simplu act obligațional (jus ad rem), care obligă la strămutare sau constituirea dreptului real. Înscrierea naște dreptul real (jus in rem), ceea ce conferă dobânditorului o prezumție absolută de proprietate (juri set de jure) ce nu poate fi combătută prin proba contrară. Ca atare, cel înscris, câștigă procesul de revendicare prin simpla legitimare cu copie legalizată a cărții funciare, regulă ce desemnează principiul forței probante a înscrierii în cartea funciară. (P. P. - „Sinteză teoretică a jurisprudenței instanțelor judecătorești din circumscripția Curții de Apel Suceava în materie civilă", în revista „Dreptul nr. 2/1996, pag. 80-81).
De asemenea, în jurisprudența I.C.C.J. se afirmă că:
- „...în regimul de carte funciară, dată fiind funcția constitutivă de drepturi a înscrierii prevăzută de art. 17-19 și art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938, acțiunea în revendicare nu își găsește temeiul ca o dispută a titlurilor decât în privința legalității înscrierilor în măsura admisibilității acțiunii în rectificare de carte funciară, așa cum această acțiune a fost reglementată de art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Față de prezumția legală absolută a dreptului aparținând persoanei înscrise în cartea funciară instituită de art. 32 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, nulitatea înscrierii în cartea funciară se poate constata numai pe cale judecătorească prin acțiunea de rectificare de carte funciară". (dec. nr. 7734/07 octombrie 2005).
- în sistemul cărții funciare, drepturile reale se pot dobândi numai prin înscrierea în cartea funciară, cu excepțiile anume prevăzute de lege (nota reclamantei - art. 26), iar dacă un asemenea drept a fost înscris în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei" (decizia nr. 2339/23 martie 2005).
-„....în regimurile de carte funciară titlul de proprietate este dobândit prin intabulare.
Așadar numai prin înscrierea în cartea fundară în conformitate cu prevederile art. 17 și 18 din Legea nr. 115/1938 drepturile reale imobiliare pot fi constituite, modificate sau stinse" (decizia nr. 1905/31 mai 2000).
Pârâtul Orașul V. de S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat următoarele:
- A solicitat respingerea susținerilor de la pct. 1 din memoriu apel ca nefondate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei fiind data pentru ca terenul face parte din domeniul public al pârâtei (ceea ce face acțiunea inadmisibila) si reclamanta nu are calitatea de proprietar neposesor, calitate obligatorie in promovarea acțiunii vizând revendicarea suprafeței de 2.450 mp teren identic cu pi. 877/2 si nr. 3162 din CF_ (nr. vechi 3820) V. de S., respectiv 877/4 din CF 1567 U.A.T. V. de S. (ceea ce face admisibila excepția lipsei calității procesuale active).
Reclamanta nu are calitatea de proprietara a suprafețelor de teren indicate in cererea de chemare in judecata sub doua aspecte:
a. nu a prezentat nici un document emis in temeiul vreuneia din legile speciale de reparație (Legea 18/1991 sau Legea 10/2001), aspect absolut obligatoriu in condițiile in care terenul a făcut parte din patrimoniul CAP V. de S., adica in perioada cooperativizării a fost proprietatea Statului R., fiind obligatorie reconstituirea dreptului de proprietate si
b. terenul face parte din domeniul public al orasului, astfel incat este inalienabil, insesizabil si imprescriptibil.
2 . Cu privire la fondul cauzei, acțiunea urmează a fi respinsa pentru ca:
- prevederile Noului Cod civil, pe care reclamanta și-a întemeiat sustinerile nu sunt aplicabile unei situații născute anterior intrării sale in vigoare (NCC- Aplicarea in timp a legii civile); or, situația din speța prezenta este anterioara intrării in vigoare a noului cod civil;
- reclamanta nu a făcut dovada calității de „proprietar neposesor". Atat certificatul de mostenitor, cat si înscrierea in cartea funciara nu constituie înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. Astfel, certificatul de moștenitor nu dovedește decât calitatea de moștenitor nu si dreptul de proprietate, drept de proprietate care se dovedește in cazul imobilelor numai cu titlul autentic de proprietate.
Act de moștenitor, act procedural succesoral emis de biroul notarial de la locul deschiderii succesiunii la încheierea procedurii succesorale notariale, prin care se atestă calitatea de moștenitor legal sau testamentar a unei persoane, precum și întinderea drepturilor sale succesorale și ale bunurilor care formează patrimoniul defunctului. Certificatul de moștenitor cuprinde: precizări legate de cel care lasă moștenirea, data eliberării, organul care îl eliberează, calitatea moștenitorilor, domiciliul moștenitorilor, taxele de timbru, precum și bunurile mobile și imobile ce au aparținut defunctului și modul de dobândire al acestora (componența materială și valorică a bunurilor de împărțit). Certificatul de moștenitor îndeplinește două funcții: a). este un mijloc de înzestrare; moștenitorii nesezinari pot dobândi trimiterea în posesie numai prin eliberarea certificatului de moștenitor; b). este un instrument probator care, până la anularea pe cale judecătorească, face dovada drepturilor dobândite prin moștenire. Certificatul de moștenitor nu dovedește nici față de moștenitori, nici față de terți, dreptul de proprietate, ci calitatea moștenitorilor de a intra în posesia bunurilor care au aparținut defunctului. Mențiunile certificatului de moștenitor pot fi contestate pe calea acțiunii în anulare, de către terțele persoane care au pretenții la moștenire sau persoanel care au fost prejudiciate ca urmare a mențiunilor făcute în certificat. În lipsa certificatului de moștenitor, calitatea de moștenitor mai poate fi dovedită și cu actele de stare civilă și testament.
F. de data emiterii certificatului de moștenitor suplimentar nr. 126/2002 si a certificatului suplimentar de legatar nr. 294/2002 de către BNP A. a rezultat ca reclamanta nu se poate folosi de aceste înscrisuri ca fiind dovezi ale dreptului sau de proprietate, ea fiind obligata sa faca dovada dreptului de proprietate a autoarelor sale pe care le moștenește.
Or, în condițiile in care terenul pe care l-a revendicat a făcut parte din patrimoniul CAP V. de S., fiind scos așadar din circuitul civil in perioada comuniste, a rezultat ca reclamanta nu poate face dovada proprietății autoarelor sale in condițiile in care nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Legea 10/2001, iar cea formulata in temeiul Legii 247/2005 a fost respinsa. Reclamanta a adresat cerere in baza Legii 247/2005 Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra parcelelor 877/4,877/2, 3162 si 877/1, cerere care a fost respinsa cu motivarea ca aceste parcele funciare nu au mai aparținut defunctelor M. si I. E., nascute Trzeszczakowski, inca din anul 1940. Aceste terenuri nu au fost confiscate in mod abuziv in perioada comunista, ci au intrat in mod legal in proprietatea Statului R. in baza Convenției romano-germane din 1940 si in baza Inventarului nr. 9 asupra averii statului ramase de la „Tciacovschi Izica" (TRZESZCZCZAKOWSCHI I. - autoarea reclamantei ), iar Orașul V. de S. a dobândit proprietatea acestor terenuri conform 166 al. 4^1 din Legea invatamantului nr. 84/1995, cu modificările si completările ulterioare, conform căruia „terenurile si clădirile in care isi desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat - grădinite, scoli generale, primare si gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri scolare, scoli de arte si meserii si scoli postliceale - fac parte din domeniul public al comunelor, oraselor si municipiilor (...) si sunt in administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, (...) in a căror raza teritoriala isi desfășoară activitatea, prin delegare către consiliile de administrație ale unităților de invatamant”.
In prezent, terenurile care aparțin Grupului Școlar „I. N.” din V. de S. figurează in Anexa nr. 95 - inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al ., publicata in M.Of. al României nr. 642/bis/30 august 2002, pozițiile 111 si 112.
Conform art.28 alin.2 din L.nr.7/1996, dreptul de proprietate dobândit de către stat prin efectul legii este opozabil terților fara înscriere in cartea funciara.
F. de imprejurarea ca reclamanta s-a intabulat în 2002 si a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate abia la 22.08.2005 a rezultat ca intabularea sa a fost nelegala in absenta reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile respective, însa in prezentul litigiu nu are relevanta intabularea reclamantei dat fiind ca aceasta are doar efect de opozabilitate fata de terți si nu face dovada dreptului de proprietate.
Nici prevederile Decretului 115/1938 cu privire la efectul constitutiv de drepturi al înscrierilor in Cartea Fundară nu sunt aplicabile in condițiile existentei CA.P.-urilor, aspect recunoscut de insasi reclamantă prin formularea unei cereri de reconstituire a dreptului sau de proprietate in baza L. 247/2005.
Pârâtul G. Școlar „I. N.” V. de S. – V. de S., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Apelul este nefondat.
Este fără îndoială că terenurile în litigiu au trecut în patrimoniul CAP prin cooperativizare, fapt invocat constant de către pârâți și necontestat de către reclamantă, ba chiar confirmat expres de către aceasta prin formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii 247/2005 – fila 61 dosar primă instanță, astfel că antecesoarele reclamantei au pierdut dreptul de proprietate asupra repectivelor terenuri.
Cooperativizarea a reprezentat un mod special de dobândire a dreptului de proprietate de către stat prin unitățile sale cooperatiste, translația proprietății operând așadar în puterea legii.
Intrucât la data de 1.01.1990 terenurile în litigiu se găseau în patrimoniul CAP, au devenit incidente dispozițiile art. 8. alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul CAP se face numai în condițiile legii fondului funciar (nr. 18/1991) și, deci, în cauză se aplică această lege, cu caracter special, iar nu dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938, cum se pretinde prin memoriul de apel.
P. urmare, dreptul de proprietate al antecesoarelor reclamantei s-a stins odată cu trecerea terenului în patrimoniul CAP, fiind răsturnată prezumția de proprietate instituită prin art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938.
In consecință, reclamanta nu se poate prevala de înscrierile din cartea funciară, fiind necesară urmarea procedurii reglementată de Legea nr. 18/1991, astfel că titlul exhibat de către pârâți, anume înscrirea terenului în domeniul public al . conform inventarului publicat în Monitorul Oficial din data de 30 august 2002 – fila 52 dosar primă instanță, precum și posesia exercitată, au prioritate față de extrasele de carte funciară, în care reclamanta și antecesoarele sale apar întabulate la nivelul anilor 2002, respectiv 1934 – filele 7, 8 dosar primă instanță.
Deci, reclamanta, neputându-se prevala de înscrierile în cartea funciară, față de cele expuse anterior, nu mai prezintă importanță ce efect produc aceste înscrieri în raport de Decretul-lege 115/1938, sau de noul cod civil, cum se invocă în apel.
În fine, nu poate fi reținută puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 539/13 februarie 2007 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosar nr._ – fila 21-23, prin care Primăriei V. de S. I s-a respins o acțiune în constatare drept de proprietate cu privire la terenurile în litigiu, în contradictoriu cu reclamanta, întrucât pârâții nu au fost părți în acea cauză, Primăria, care de altfel este o entitate căreia i se recunoaște capacitate de folosință și legitimitate procesuală numai în anumite categorii de litigii, neputându-se identifica cu unitatea administrativ teritorială.
P. urmare, această hotărâre judecătorească are pentru pârâții din prezenta cauză doar valoarea unei prezumții relative, a unui simplu mijloc de probă, împotriva căreia ei au făcut dovada contrară, demonstrând că reclamantei nu i s-a retrocedat terenul în procedura specială, cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate fiind respinsă în etapa administrativă – filele 58, 59, nerezultând că reclamanta a contestat această soluție în instanță, aceasta posedând la acest moment doar actul primar – extrasul de carte funciară, nerelevant sub aspectul proprietății actuale având în vedere că nu a fost valorificat cu succes în procedura specială.
Pentru considerentele învederate, în baza art. 480 alin. 1 din noul cod de procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin. 1 din noul cod de procedură civilă apelanta va fi obligată să plătească intimatului Orașul V. de S. suma de 1240 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial – fila 82.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de către reclamanta S. F., domiciliată în A., .. 23-25, ., . av. T. V. – Suceava, ., nr. 28, ., . civile nr. 2188 din data de 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimați fiind pârâții G. Școlar „I. N.” V. de S. – V. de S., .. 342, jud. Suceava și Orașul V. de S. – prin primar – V. de S., .-6, jud. Suceava, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatului Orașul V. de S. suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. O. D. A. I. M. S. A.-M.
Red./Tehnored. V.O.D.
Judecător fond T. C.
6 ex./03.02.2016
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul SUCEAVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 61/2016. Tribunalul... → |
|---|
