Revendicare imobiliară. Sentința nr. 417/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 417/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 417/2012
Dosar nr._ - revendicare imobiliară + daune –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 417
Ședința publică din data de 23 februarie 2012
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Grefier: P. V.
Pe rol, pronunțarea cauzei civile având ca obiect – revendicare imobiliară - formulată de reclamanții M. V. și M. A., în contradictoriu cu pârâtul G. N. și intervenienții: G. M., G. V., G. I. și G. N..
Concluziile dezbaterilor în fond ale cauzei au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 16.02.2012, când, din lipsă de timp și pentru a se depune concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 23 februarie 2012.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată inițial la Judecătoria Fălticeni sub nr.1318/227 din 7.11.2006 reclamanții M. V. și M. A. au chemat în judecată pe pârâtul G. N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâtului de a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 208 mp teren, situat în intravilanul satului și comunei Hârtop ce face parte integrantă din suprafața de 3.100 mp dobândită prin actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr._ din 19.12.1992; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că au devenit proprietarii suprafeței de 3100 mp. cumpărată prin actul de vânzare-cumpărare nr._ din 19.12.1002, că atât ei reclamanții, cât și pârâtul au edificat în același timp câte o construcție cu anexe, dar că pârâtul, prin mutarea succesivă a gardului le-a ocupat suprafața de 208 mp, respectiv 1,40 m pe întreaga lungime a proprietății.
În anul 1996, pârâtul a edificat un grajd cu o anexă, ocazie cu care a mutat gardul în interiorul proprietății lor.
Pentru a evita discuțiile pe tema proprietății reclamanții arată că au solicitat serviciului de cadastru o măsurătoare în vederea intabulării, ocazie cu care s-a constatat că pârâtul ocupă fără drept teren din proprietatea lor.
În dovedirea susținerilor, reclamanții au anexat la dosar înscrisuri, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 10 dec.1992 la B.N. județean Suceava (f.5) și a solicitat proba cu expertiză topometrică.
Prin întâmpinarea-reconvențională (f.15-19) pârâtul G. N. a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că terenul pe care-l stăpânește și care este ocupat de casă și grădină este proprietatea fratelui său G. G. – decedat, a cărui moștenitori sunt G. M., G. V., G. I., G. N. – teren ce este cuprins în titlul de proprietate emis pe numele defunctului său frate.
Solicită în conformitate cu prev. art.64-66 Cod pr.civilă, introducerea în cauză a titularului dreptului, respectiv a moștenitorilor defunctului G. G.. Menționează totodată că deține acest teren din anul 1960, că și-a edificat toate construcțiile (casă, grajd, anexă) și nimeni niciodată nu l-a tulburat sau i-a pretins vreun drept asupra terenului.
Pârâtul mai arată faptul că suprafața de 3600 mp o deține în baza unei convenții încheiată cu fratele său, convenție recunoscută de moștenitorii acestuia.
În dovedire, pârâtul a anexat la dosar un act de partaj, autentificat sub nr.9315 din 23 noiembrie 1994 (f.118), titlul de proprietate nr. 1742/1996 (f.19).
Reclamanții depun la dosar cerere completatoare prin care solicită obligarea pârâtului la plata daunelor provocate prin ocuparea nelegală a terenului - daune în valoare de 1000 lei.
Prin sentința civilă nr. 846/26.03.2008 dată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei Fălticeni s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect revendicare și ridicare construcții, formulată de reclamanții M. V. și M. A. în contradictoriu cu pârâtul G. N. și intervenienții: G. M., G. V., G. I. și G. N., dispunând obligarea pârâtului G. N. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 155 mp notată în planul de situație cu a - b - c - d - a anexat la raportul de expertiză întocmit de ing. expert R. S.; a obligat pe pârât să ridice parte din construcțiile edificate pe această suprafață de teren notată în planul de situație cu C1 și C2 (poiată, saivan) și să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de daune și să plătească reclamanților cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanta de fond a reținut că, din înscrisurile anexate la dosar, susținerile părților, raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 10 dec.1992 reclamanții au dobândit suprafața de 3100 mp teren arabil situat în vatra satului Hârtop, .: M. G., G. N., M. M. și drumul comunal.
Prin încheierea nr. 435 din 19.01.2007 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Fălticeni s-a dispus intabularea suprafeței de 3100 mp înb cartea funciară nr. 133/N a localității Hârtop, corp proprietate 151 învecinat cu: D.C. G. N., M. M. și B. G. (f.21 dosar).
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. R. S. rezultă că în urma măsurătorilor efectuate reclamanții dețin o suprafață de 2945 mp teren construcții și arabil față de suprafața de 3100 mp dobândită prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/1992. Diferența de 155 mp teren notată în planul de situație cu a-b-c-d-a este ocupată parte (127 mp) de construcția poiată. Notată cu C1 și construcția C2 – saivan pentru oi edificate de pârât fără să existe autorizație de construire, parte – 28 mp reprezentând teren aflat în modernizare drum.
Pârâtul G. N. recunoaște că deține terenul pe care are amplasată gospodăria, dar că aceasta este proprietatea fratelui său – G. G. ( în prezent decedat, căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 1732/1996.
La solicitarea pârâtului, în cauză au fost introduși moștenitorii defunctului G. G. – ca titulari ai dreptului asupra terenului deținut de aceasta, respectiv G. M., G. V., G. I., G. N. care confirmă cele arătate de pârât.
Titlul de proprietate nr. 1732/1996 unde figurează ca titular G. V. G. și G. M. cuprinde în sola 126 „Spinoasa” suprafața de 5000 mp ce se învecinează cu M. I., drum, I. G., drum.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, pe o parte din acest teren pârâtul G. N. și-a edificat o casă cu anexe gospodărești cu frontul la drumul dinspre vest, iar la frontul drumului de la Est și-au edificat casă cu anexe G. I..
Potrivit măsurătorilor efectuate, a rezultat că G. N. împreună cu G. I. dețin o suprafață totală de 5993 mp, cu 993 mp mai mult decât cea evidențiată în titlul de proprietate nr. 1732/1996.
Deosebit de aceasta martorii audiați în cauză, respectiv Gocași M. (f.129), P. P. (f.128) relevă faptul că după ce reclamanții au dobândit prin cumpărare de la Mărăndura I. imobilele constând în suprafața de 3100 mp teren arabil, în înțelegere cu pârâtul G. N. au hotărât construcția unui gard despărțitor între proprietăți, gard ce a fost edificat în anul 2005 de reclamanți și de desfășoară de la drum până în dreptul anexelor pârâtului (saivan de oi și o poiată), iar apele pluviale de pe acoperișul acestor anexe cad pe terenul proprietatea reclamanților.
Aceste depoziții se coroborează și cu constatările efectuate în teren de către expert (f.98 dosar).
Așadar, cum pârâtul G. N. deține în mod nejustificat suprafața de 155 mp notată în planul de situație cu a-b-c-d-a și anexat la raportul de expertiză întocmit de in g. R. S., din suprafața de teren proprietatea reclamanților, instanța în conformitate cu prev. art.480 și următoarele cod civil va admite în parte Acțiunea și va obliga pe pârât să lase reclamanților în deplină proprietate suprafața mai sus-menționată.
Totodată, în conformitate cu prev. art.494 Cod civil instanța va obliga pe pârât să ridice parte din construcțiile edificate pe această suprafață de teren notată în planul de situație cu C1 și C2 ( poiată și saivan) pentru care pârâtul nu posedă autorizație de construcție.
Privitor la cererea de daune, aceleași probe administrate în cauză relevă faptul că reclamanții au fost prejudiciați prin nestăpânirea suprafeței revendicate de cca 500 lei reprezentând contravaloarea a 10 saci cartofi, cca 500 kg ce se puteau obține de pe acest teren neexploatat de către reclamanți ( a se vedea depoziția martorului P. P. care relevă faptul că aceste construcții ale pârâtului ocupă 20-30 mp din terenul proprietatea reclamanților, teren ce parte avea destinația de teren agricol).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G. N., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului se arată că raportul de expertiză este incomplet, deoarece nu sun t evidențiate lizibil lungimile terenurilor. Recurentul nu a avut posibilitatea să verifice cele consemnate în raportul de expertiză, întrucât în cuprinsul acestuia nu sunt consemnate lungimile si lățimile terenului măsurat.
Mai arată recurentul că a solicitat si solicită o contraexpertiză care să lămurească pe deplin situația deoarece atunci când reclamanții au cumpărat terenul s-a întocmit o schiță care a fost folosită la notariat dar care nu a fost luată în calcul la efectuarea raportului de expertiză.
Apreciază recurentul că sentința este greșită si sub aspectul obligării sale la ridicarea construcțiilor deoarece acestea sunt edificate pe baza autorizației de construire si sunt înscrise în Registrul Agricol din anul 1970 iar terenul în cauză îl stăpâneste de peste 60 ani în limitele existente.
Prin Decizia civilă nr. 2412/13.11.2008 dată în dosarul nr._, Tribunalul Suceava – Secția Civilă a admis recursul declarat de pârâtul G. N., a casat sentința civilă nr. 846/2008 a Judecătoriei Fălticeni și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
A retinut instanta de control că instanta de fond nu s-a pronunțat asupra cererii pârâtului privind efectuarea unei contraexpertize, iar raportul de expertiză întocmit in cauză, nu a avut în vedere planul de situatie întocmit la data cumpărării, nefiind identificat efectiv terenul ocupat de către pârât.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. _/227/2006, părtile au fost legal citate, reclamanții au formulat o nouă cerere completatoare, timbrată cu 19 lei, solicitând obligarea pârâților la tăierea arborilor ce au fost plantați exact pe limita proprietăților părtilor, arbori care le provoacă numeroase daune.
La cererea pârâtului, s-a efectuat o expertiză topo-cadastrală de către expertul L. L., potrivit obiectivelor solicitate de părți și puse în discuția acestora la termenul din 27 martie 2009 (f. 30-31 dosar).
La raportul de expertiză depus la 10.07.2009 pentru termenul din 02.09. 2009, reclamanții, prin apărător, au formulat o singură obiecție în sensul că expertul a figurat în planul de situație un singur copac, deși experta R. S. a identificat mai mulți (f.65-74 dosar). Au solicitat proba cu o cercetare locală pentru ca instanța să stabilească câți copaci sunt pe acest aliniament, probă care a fost respinsă, în condițiile în care recomandările instanței de control și pretențiile părților au fost avute în vedere la stabilirea obiectivelor.
Prin sentința civilă nr. 2213/11.11.2009, Judecătoria Fălticeni a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă, având ca obiect revendicare, formulată de reclamanții M. V. și M. A., în contradictoriu cu pârâtul G. N. și intervenienții: G. M., G. V., G. I. și G. N.; au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 2325 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Raportul de expertiză topo întocmit în cauză, a concluzionat că procesul-verbal de punere în posesie, întocmit de vânzătorul M. I., cel de la care au cumpărat reclamanții, are o lățime de 19,7 m front la stradă și o lungime de 152 m, astfel încât suprafața potrivit dimensiunilor este de 2994 mp și nu cea de 3100 mp înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/10 dec. 1992( fila 66,71dosar).
În teren, reclamanții stăpânesc suprafață de 2946 mp teren, a cărei întindere este identică cu cea din procesul-verbal întocmit pentru vânzătorul M. I. și nu 3100 mp, așa cum s-a înscris în contractul de vânzare-cumpărare (f.69,71 dosar fond).
Este de observat, că reclamanții au cumpărat terenul înscris într-o adeverință provizorie de proprietate, iar pârâții stăpânesc terenul în baza titlurilor de proprietate nr. 1732/1996 emis autorilor lor.
Planul de amplasament și delimitare a bunului imobil întocmit pentru reclamanți, la data de 14 aug. 2006. după perfectarea vânzării, are cu totul alte dimensiuni decât cele înscrise în procesul-verbal de punere în posesie întocmit pentru vânzătorul M. I. (f. 67 și 73 dosar).
Deși, pârâții stăpânesc o suprafață de teren mai mare cu 949 mp decât cea înscrisă în actele de proprietate, care crede expertul că provine de la M. T., autorul vânzătorului M. I., nu se opt reține pretențiile reclamanților în condițiile în care aceștia au dobândit o suprafață de teren în baza unei adeverințe provizorii de proprietate, suprafață care identificată potrivit planului de situație întocmit anterior vânzării avea o întindere de 2994 mp și nu 3100 mp cât s-a înscris în actul de vânzare și cât s-a identificat în planul de situație întocmit în 2006.
De altfel, deși prin acțiune, reclamanții au revendicat suprafața de 208 mp, prin concluziile apărătorului ales au solicitat obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 949 mp deținută de către aceștia în plus, iar potrivit diferenței dintre suprafața efectiv deținută și delimitată prin procesul-verbal de punere în posesie al vânzătorului, respectiv 2994 mp și cea de 3100 mp înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare, este de doar 154 mp.
Așa fiind, în temeiul art. 480 și urm. C.civ., instanța a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților și în baza dispozițiilor art.274 C.pr.civ. a obligat reclamanții să plătească pârâtului suma de 2325 lei, cheltuieli de judecată
Împotriva sentinței au formulat recurs reclamanții M. V. si M. A., cauza fiind înregistrată la Tribunalul Suceava, Secția Civilă sub nr._
În motivare, au arătat că a fost efectuată o nouă expertiză, în care expertul a avut în vedere doar dimensiunile planului de situație de la data punerii în posesie a vânzătorului M. I., unde deschiderea la drumul comunal a fost trecută de doar 19,70 ml pe o lungime de 152 ml, fără a avea în vedere și planul de situație cu care Primăria Hârtop i-a pus în posesie în anul 2007, unde deschiderea la drumul comunal este de 19,95 ml pe o distanță de 152 ml, iar la vecinătatea B. G. având o deschidere de 20 ml.
Au mai arătat că în concluziile raportului de expertiză, efectuat în al II-lea ciclu procesual, expertul L. L. a menționat că pârâtul deține cu 949 mp mai mult decât suprafața înscrisă în actele lui de proprietate și faptul că progresiv de la stâlpul gardului ce desparte cele două proprietăți, pârâtul, față de linia inițială de hotar, a edificat un gard în interiorul proprietății lor, având ocupat teren pe o suprafață de 3.91 m (a se vedea Anexa 1 a). A mai menționat faptul că streașină construcției C2 este amplasată pe terenul reclamanților, relevând pe planul de situație prezența unui arbore esență nuc plantat pe terenul lor, care umbrește, dar cu toate acestea instanța de fond a respins acțiunea, fără o motivare pertinentă.
Că, Judecătoria Fălticeni, în sentința atacată, a făcut referire la faptul că anterior datei când au încheiat actul de vânzare cumpărare. ar fi existat un proces verbal de punere în posesie al Comisiei de fond funciar Preutești, în care deschiderea la drumul comunal era de 19, 7 ml și că acel plan de situație trebuia avut în vedere în posesia actuală, instanța arogându-și drepturi de expropriere, în ceea ce ne privește, iar pe de altă parte drepturi de împroprietărire pentru pârât cu 949 mp, care, parte, sunt din suprafața proprietatea lor.
Deși instanța de fond, după calculele proprii, a considerat că ei ar trebui să aibă în proprietate 2994 mp și nu 3100 mp., în fraza imediat următoare a arătat că dețin doar o suprafață de 2946 mp, nevrând să observe că și în această situație, pârâtul a ocupat 48 mp teren, dar, în realitate, pârâtul a ocupat suprafața de 154 mp, teren pe care și-a amplasat construcțiile anexe C2, edificate fără autorizație. Faptul de necontestat chiar și de către pârât fiind acela că printre aceste anexe are un saivan de oi de la care se scurg pe terenul nostru dejecții cu un miros greu de suportat.
Recurenții au mai arătat că, deși, au fost mai multe capete de cerere, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestora, în schimb, a făcut speculații neavenite asupra faptului că apărătorul ar fi solicitat lăsarea în liniștită posesie și deplină proprietate a suprafeței de 208 mp, suprafață indicată în acțiunea de bază înainte de măsurătorile efectuate cu ocazia primei expertize. Cu privire la măsurători, solicită a se observa că măsurătorile efectuate de Comisia de fond funciar Preutești, cu ocazia punerii în posesie a lui M. I., nu puteau avea precizia celor determinate de către experta R. S., atât timp cât comisia de fond funciar a făcut măsurători cu compasul, iar actele de proprietate ale vânzătorului cu proprietatea de 3.100 mp, transmisă lor trebuie să corespundă, cu atât mai mult cu cât pârâtul deține cu 949 mp mai mult decât în actele sale de proprietate.
Au precizat că, față de capetele de cerere formulate, instanța de fond nu s-a pronunțat, pronunțându-se doar asupra revendicării, unde cu toate că a constatat că există fără tăgadă diferențe, a respins acțiunea. Au mai solicitat recurenții ca tribunalul să se pronunțe și asupra cererilor de ridicare construcții, ridicare plantație și a daunelor provocate prin nefolosința terenului.
În drept, au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.pr.civ.
În dovedire, au depus la dosar înscrisuri.
Legal citat, pârâtul intimat s-a prezentat în fața instanței și a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În acest sens, a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că fostul proprietar al terenului, cel de la care au cumpărat reclamanții suprafața de teren proprietatea lor, M. I., a fost pus în posesie cu acest teren cu lățimea frontului la stradă de 19,70 ml., atât în partea dinspre drumul comunal, cât și spre M. G..
A mai arătat că, la data cumpărării terenului de către reclamanți de la M. I., a fost întocmită o schiță de către Primăria Preutești, terenul având lățimea de 19,70 ml. front la stradă. Că, atunci când reclamanții și-au intabulat terenul, nu au ținut cont de lățimea existentă în momentul cumpărării, iar prin planul recepționat la OCPI Suceava sub nr. 1562/2006, s-a stabilit că lățimea frontului la stradă era de 19,88 ml cât este și cea deținută în prezent. În consecință, reclamanții, în momentul intabulării, nu au avut în vedere lăținea terenului cu frontul la stradă așa cum s-a menționat în planul de amplasament pentru punere în posesie și vânzare cumpărare, deținând o lățime în plus de 18 cm liniari. Aceste aspecte au rezultat și din raportul de expertiză, iar în cazul în care reclamanților le lipsește teren, acesta poate fi la alte persoane, nu la el.
A precizat că atât timp cât el nu a ocupat teren din proprietatea reclamanților recurenți și limitele de hotar dintre ei nu au fost schimbate niciodată, rezultă că acțiunea lor în revendicare este nefondată.
Că, nu pot fi avute în vedere cele precizate de recurenți în motivele de recurs, deoarece în anul 2007 aceștia nu puteau fi puși în posesie în mod legal de Primăria Hârtop pentru că de punerea în posesie beneficiază cei cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu.
A mai arătat că, chiar dacă el deține teren mai mult față de actele de proprietate, acest aspect nu presupune că deține din terenul reclamanților, deoarece aceștia nu se învecinează doar cu el, ci mai au și alți vecini. Că, trebuie avut în vedere faptul că față de punerea în posesie și actul de vânzare cumpărare, recurenții dețin mai mult din lățimea frontului la stradă și nu pot solicita teren de la el.
Gardul a fost edificat de comun acord cu recurenții,. împreună stabilind semnele de hotar dintre ei (care au fost aceleași dintotdeauna), dar după ce aceștia au intabulat terenul, l-au chemate în judecată.
Cu privire la cererea de ridicare construcții, pârâtul intimat a arătat că și aceasta este nefondată deoarece aceste imobile, notate C1 și C2, sunt edificate de către el pe baza autorizației de construcție, fiind înscrise în Registrul Agricol din perioada 1970. A menționat că ar fi putut fi obligat la ridicarea acestor construcții doar în condițiile în care ar fi fost de rea-credință, ori prin evidențele funciare, buna sa credință nu este numai prezumată, ci și demonstrată, iar recurenții nu au făcut proba contrarie acestei prezumții. A mai arătat că autorizațiile de construire au existat, dar el nu mai este în posesia lor și atâta vreme cât construcțiile sunt evidențiate în R.A. 1970 al Primăriei Hârtop și el plătește impozit pentru ele, rezultă că au fost eliberate la vremea respectivă.
Cât privește critica adusă sentinței civile atacate, în sensul că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, a solicitat a se avea în vedere faptul prima instanță a motivat respingerea acestor cereri, dar prin dispozitiv a respins acțiunea în totalitate
Intervenienta intimată G. M. a depus la dosar (fila 8 – dosar_ ) întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În acest sens, a invocat planul de situație pentru amplasarea terenului lui M. I., cu front stradal de 19,70 ml.
Deși, legal citați, ceilalți intervenienții intimați nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția față de recursul reclamantului și nici nu au formulat întâmpinare.
Prin Decizia nr. 410/26.02.2010 dată în dosarul nr._, a fost admis recursul formulat de reclamantii M. V. si M. A., casată sentința civilă nr. 2213/2009 a Judecătoriei Fălticeni, cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, în baza disp. art. 304 pct. 7,8,9 C.pr.civ., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinței recurate, a criticilor invocate, tribunalul reține următoarele:
Deși, prima instanță a fost sesizată, pe lângă cererea principală, de revendicare, cu cereri accesorii, anume ridicare construcții, plantații și obligare la daune (a se vedea cererea inițială precum și cererea completatoare (fila 20, dosar inițial; fila 12, dosar rejudecare), aceasta nu s-a pronunțat asupra cererilor accesorii în dispozitiv și nici nu a făcut referiri în considerente.
Potrivit art. 129 al. 6 C. pr.civ., judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății.
Neanalizarea cererilor accesorii echivalează cu necercetarea fondului.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, se impune a se verifica dacă vânzătorului M. I. i s-a emis titlu de proprietate în baza adeverinței de proprietate nr. 3248/1991.
Potrivit deciziei în interesul Legii nr. I/1997 a Curții Supreme de Justiție, adeverința eliberată de comisia de fond funciar și procesul-verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate care să poată fi examinat în cadrul soluționării unor acțiuni în revendicare.
În considerente s-a reținut că adeverințele și procesele verbale de punere în posesie, fiind acte premergătoare emiterii titlului de proprietate, nu pot fi considerate suficiente pentru dovedirea dreptului de proprietate.
Rezultă că, în lipsa unui titlu de proprietate emis în baza legilor fondului funciar, pentru vânzătorul M. I., nici cumpărătorii, reclamanții în cauză, nu justifică dreptul de proprietate, deoarece, în calitate de succesori, nu pot invoca mai multe drepturi decât vânzătorul.
Dacă va rezulta existența unui titlu de proprietate pentru vânzătorul M. I. se impune solicitarea documentației care a stat la baza acestui titlu de proprietate, inclusiv procesul-verbal de punere în posesie și dovezile dreptului de proprietate.
De asemenea, se va efectua un supliment la raportul de expertiză topo care să lămurească diferența de 48 mp rezultată dintre suprafața de 2994 mp (cât a indicat expertul că rezultă la punerea în posesia vânzătorului M. I.) și suprafața de 2946 mp (existentă faptic în teren).
Urmează să se solicite de Comisia locală de fond funciar Preutești documentația care a stat la baza emiterii titlului pârâtului, nr. 1732/1996, inclusiv dovezile dreptului de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie.
Expertul topo urmează să procedeze la identificarea terenului pârâtului, ținând cont și de procesul-verbal de punere în posesie emis pârâtului privitor la titlul de proprietate nr. 1732/1996 și va identifica terenul reclamanților, ținând cont de procesul-verbal de punere în posesie emis pentru titlul vânzătorului M. I., văzând că reclamanții recurenți au invocat că frontul de 19,70 ml nu este real, rezultând dintr-o simplă schiță, nerezultând dintr-un proces-verbal de punere în posesie.
Se va avea în vedere procesul-verbal de punere în posesie pentru vânzătorul M. I., nu planul de situație emis de Primăria Hârtop în anul 2007 pentru reclamanți, cu o deschidere la drum mai mare, pentru că de punerea în posesie beneficiază exclusiv cei cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, nu și dobânditorii subsecvenți, care nu pot avea mai multe drepturi decât autorul lor.
A dispus ,conform art. 315 al. 3 Cod pr.civilă, după casare, instanța de fond să judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
La Judecătoria Fălticeni, cauza a fost reînregistrată sub nr._ si a primit aleatoriu termen de judecată.
La solicitarea reclamantilor, s-a emis adresă atât la OCPI Suceava, cât și la Comisia locală de fond funciar Preutești pentru a înainta documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 1732/22.04.1996 emis pe numele G. V. G. și M. inclusiv procesul-verbal de punere în posesie emis pârâtului și schița aferentă, relații ce au fost comunicate la filele 75-98 dosar.
In cauză s-a solicitat si s-a efectuat raportul de expertiză întocmit de expert L. L. (filele 171- 191).
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, instanta reține următoarele:
Prin contractul autentic de vanzare cumparare nr._/1992 vânzatorul Maranduca I. a transmis reclamantilor M. V. si M. A., dreptul de proprietate pentru suprafața de 3.100 mp teren situat în intravilanul . Maranduca G., G.. N., Maranduca M., drum comunal.
La randul sau, vânzătorul Maranduca I. a dobândit terenul individualizat anterior prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, acest teren fiind inițial evidențiat în adeverința de proprietate nr. 912/1991, iar ulterior in titlul de proprietate nr. 73/2011, pozitiile . ca amplasamentul, configurația si dimensiunile suprafeței reconstituite au fost stabilite prin fisa proces verbal de punere în posesie nr. 70/2011, însoțită de schiță .
Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare nr._/1992, reclamanții si-au înscris dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3100 mp teren in CF 168/N a loc. cad. Hartop, configuratia terenului intabulat fiind relevata în planul de amplasament și delimitare recepționat de OCPI Suceava sub nr. 1562/2006.
Terenul proprietatea reclamanților se învecinează pe o latura cu terenul deținut de paratul G. N., însă din probatoriul administrat în cauză rezulta ca paratul nu deține nici un titlu asupra terenului aflat în posesia sa, acest teren figurând înscris în titlul de proprietate nr. 1732/1996, emis în favoarea intervenienților: G. M., G. V., G. I. si G. N., pentru o suprafață totală de 5.000 mp teren intravilan situat la locul numit „Spinoasa", învecinat cu Maranduca I., drum, I. G., drum.
Prin suplimentul raportului de expertiză întocmit de expert L. L. în rejudecare s-a stabilit ca suprafata de 3.100 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. 73/2011 al vânzătorului Maranduca I., determinate potrivit fisei proces verbal de punere in posesie ce a stat la baza emiterii titlului, se identifieă cu suprafața situată între punctele de contur 19,24,5,22,23,30,31,32,20,19 din planul de situație anexa 1, suprafata care, potrivit răspunsului la obiectivul nr. 2, corespunde cu terenul înscris în cartea funciara pe numele reclamanților (corpul de proprietate nr. 151UAT Hartop din CF electronica_).
Din terenul individualizat anterior reclamanții dețin efectiv suprafata de 2.957 mp teren (din care însă 15 mp nu fac parte din terenul cumparat, așa cum s-a consemnat la pag. 3, alin. 2 din supliment), iar paratul G. N. ocupă suprafața de 158 mp teren identificata prin planul de situatie anexa 1 la ultimul supliment intre punctele 20,40,44,23.3031,32,20 .
Atat prin raportul initial cat si prin supliment expertul a stabilit ca pârâtul G. N. si intervenienții: G. M., G. V., G. I. si G. N., detin împreună o suprafață mai mare decât cea evidențiată în titlul de proprietate nr. 1732/1996, respectiv 5.972 mp teren, din care paratul G. N. detine 3.472 mp iar intervenientii detin 2.500 mp.
Prin suplimentului raportului de expertiza a fost identificată și suprafata aparținând vânzătorului Maranduca I., astfel cum a fost ea evidențiată în planul de situație anexa 3 la supliment, stabilindu-se că în raport de acest plan terenul proprietatea vânzătorului avea un front la . ml, care corespunde limitei actuale a terenului reclamantului, îngrădit, cu precizarea că suprafața determinată potrivit dimensiunilor din planul sus mentionat este de 2.994 mp și nu de 3.100 mp. cat deținea vânzătorul.
Reclamanții susțin ca suprafața de 3.100 mp teren trebuie identificata conform titlului de proprietate și fișei de punere în posesie întocmite în favoarea vânzătorului, iar paratul pretinde că identificarea trebuie realizată prin raportare la planul de situație anexa 3 la supliment.
Identificarea terenului proprietatea reclamanților nu se poate raporta la planul de situație anexa 3 întrucât acest plan nu atesta configurația terenului reconstituit si pus în posesie în favoarea vânzătorului M. I., ci reprezintă, așa cum rezulta din denumirea sa „o schita privind amplasarea terenului propr. Maranduca I.". Mai mult, aceasta schiță nu a fost întocmită de Comisia de fond funciar, ci de Primaria comunei Preutesti iar potrivit explicațiilor de la pag. 4 din supliment, suprafața determinată de dimensiunile înscrise în plan este de numai 2.994 mp, iar nu de 3.100 mp teren cat avea în proprietate vânzătorul.
Nu poate fi primita susținerea paratului potrivit căreia configurația relevata în planul de situație anexa 3 ar reflecta acordul de voință al părților privind terenul înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 13.387/1992 și că, în condițiile în care reclamanții au acceptat sa cumpere terenul astfel identificat, nu ar putea pretinde pe calea acțiunii în revendicare o suprafață cu altă configurație. Susținerea sus menționată este neîntemeiată întrucât din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentic nu rezulta ca reclamanții, sau vânzătorul și-ar fi însușit schița invocată de pârât, actul autentic făcând referire la suprafața de 3.100 mp teren dobândită de vânzător „prin moștenire de la părinți si prin reconstituirea dreptului de proprietate conform adeverinței nr. 912 din 18.09.1991", fără referire la vreo schiță care să facă parte integranta din contract. Mai mult decat atat, in contextul în care suprafața determinată prin schiță măsoară, potrivit explicațiilor expertului, numai 2.994 mp este evident faptul ca există contradicție între schiță și contractul autentic care atestă înstrăinarea unei suprafețe de 3.100 mp, prioritară în aceste condiții fiind voința exprimată prin actul autentic.
Pe de alta parte,așa cum rezulta și din considerentele deciziei de casare nr.410/2010 a Tribunalului Suceava, dreptul de proprietate al vânzătorului nu se dovedește cu adeverința provizorie de proprietate sau cu alte acte premergătoare, ci cu titlul de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991 si cu fisa de punere în posesie care reflecta amplasamentul si configurația terenului reconstituit.
F. de aceste considerente, terenul proprietatea vânzătorului Maranduca I., înstrăinat reclamanților, nu poate fi identificat decât prin raportare la mențiunile din titlul nr. 70/2011 si fișa de punere în posesie corespunzătoare, iar nu prin raportare la schița întocmită în anul 1992, cum fără temei pretinde paratul.
Paratul susține că terenul revendicat de reclamanti nu ar corespunde cu înscrierile efectuate în cartea funciara în favoarea acestora, această susținere fiind infirmată prin răspunsul expertului L. L. la obiectivul nr. 2 (pag. 3, pct. 2 din supliment), prin care se arată explicit că terenul înscris în cartea funciară corespunde sub aspectul dimensiunilor si configurației cu terenul identificat la pct. 1, adică cu terenul înscris în titlul de proprietate si fișa de punere în posesie nr. 71/2011, din care face parte si .> Prin urmare, configuratia terenului reclamanților, care corespunde atat cu titlul de proprietate al vânzătorului, cât și cu înscrierile din cartea funciara este cea identificata în planul de situație anexa 1 la supliment între punctele 19, 24,5,22,23,30,31,32,20,19, din care pârâtul ocupă suprafața de 158 mp.
Posesia exercitata de parat asupra suprafetei de 158 mp teren proprietatea reclamanților nu este justificata în niciun mod dat fiind faptul ca, potrivit concluziilor necontestate ale expertului, suprafața totală deținuta de pârât si intervenienți la locul litigiului este cu 949 mp mai mare față de terenul înscris in titlul de proprietate nr. 1732/1996.
In consecință, cum paratul si intervenienții dețin o suprafață mai mare decât cea la care sunt îndreptățiți si cum aceștia nu au dovedit în niciun mod că terenul din titlul nr. 1732/1996 ar include si ., se impune în mod cert concluzia ca suprafața de 158 mp proprietatea reclamanților este deținută fără titlu de pârât, așa încât acțiunea în revendicare se justifică a fi admisă în limita acestei suprafețe.
Situația gardurilor de pe terenul în litigiu nu este relevantă în prezenta cauza întrucât instanța nu este investită cu o cerere de grănițuire pentru a verifica existenta unui hotar convențional stabilit de părți, ci cu o acțiune în revendicare în care trebuie stabilită întinderea dreptului de proprietate ce aparține fiecărei parți și modul de exercitare a posesiei raportat la actele de proprietate. De altfel, așa cum rezulta din răspunsul reclamanților la interogatoriu, aliniamentul gardului actual nu reflectă hotarul real dintre terenul ce le aparține și suprafața învecinată deținută de pârât deoarece gardul edificat de reclamanți a fost amplasat în interiorul proprietății acestora, iar nu pe linia de hotar, construcția gardului nefiind finalizată pe toata lungimea terenului tocmai datorita disputei privitoare la suprafața ocupată de pârât.
In ceea ce privește cererea de ridicare a construcțiilor, din suplimentul raportului de expertiza rezultă că pe suprafața de 158 mp teren proprietatea reclamnanților, sunt amplasate parțial construcțiile anexa C1, C2 apartinând pârâtului, care ocupa 6 mp si respectiv 15 mp din .> Din răspunsul paratului la interogator în primul ciclu procesual si din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceste construcții au fost edificate fără autorizație, una din ele fiind construita în anul 1996, după cumpărarea terenului în litigiu de către reclamanți. In acest sens, paratul a depus la dosar o singura autorizație de construcție pentru casa de locuit, iar in ceea ce privește anexele este cert faptul ca ele au fost edificate fara autorizație.
Din raportul de expertiza mai rezultă că la edificarea construcțiilor în discuție, nu a fost respectată servitutea de picătură a streșinii prev. de art. 615 din vechiul cod civil, așa încât apele de pe acoperișul anexelor se scurg pe terenul reclamanților, afectând construcțiile acestora.
In ceea ce privește împrejurarea ca cele doua anexe au figurat înscrise în rolul agricol al pârâtului, această împrejurare nu este de natură să confere pârâtului calitatea de constructor de buna credință întrucât, în accepțiunea art. 486 si art. 1898 din vechiul cod civil, buna credință presupune convingerea constructorului ca terenul pe care construiește îi aparține, convingere care implică existența unui titlu asupra terenului, fie el chiar unui putativ. In cauza însă pârâtul nu a invocat si nu justifică existența vreunui titlu care sa-i fi creat convingerea ca terenul pe care a construit anexele îi aparține așa încât, având în vedere lipsa autorizației de construire si faptul ca imobilele au fost edificate cu ignorarea dispozitiilor art. 615 din vechiul cod civil, instanta consideră ca a fost probata reaua sa credință, motiv pentru care, în temeiul art. 494 alin. 1 si 2 din vechiul cod civil, va obliga pârâtul să ridice, pe cheltuiala sa, parte din construcțiile C 1 și C 2, până la aliniamentul 32-31-30 din planul de situație anexa 1, respectiv 6 mp din construcția C 1 și 15 mp din construcția C2;
Daunele solicitate prin cererea introductiva, au fost dovedite cu declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual, din care rezulta că reclamanții au fost lipsiți de beneficiul pe care l-ar fi putut realiza din exploatarea suprafeței abuziv ocupate de pârât si că acest beneficiu este în sumă de 500 lei (respectiv contravaloarea a 500 kg. cartofi), așadar instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune.
Cum potrivit art. 607 din vechiul cod civil, copacii înalți nu pot fi plantați la o distanta mai mică de 2 ml fata de terenul vecinului iar din suplimentul raportului de expertiza rezultă că cei 6 copaci de pe terenul deținut de pârât, sunt amplasați la distante cuprinse între 0 - 1,60 ml de limita terenului reclamantului, având o înălțime cuprinsă între de 15-30 ml și cum servitutea de distanta a plantațiilor reglementata de acest text de lege este evident încălcată, instanța va obliga pârâtul să taie cei 6 pomi identificați în planurile de situație anexele 1 și 2 la ultimul supliment al raportului de expertiză întocmit de expert L. L..
Văzând disp. art. 274 cod procedura civila va obliga, în solidar, pârâtul și intervenienții la plata către reclamanți a sumei de 4.396,32 lei reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite așa cum a fost precizată, acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanții M. V. si M. A. – ambii cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâtul G. N. si intervenientii: G. M., G. V., G. I. si G. N. – toți cu domiciliul în ..
Obligă pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 158 mp teren identificată prin planul de situație anexa 1 la ultimul supliment al raportului de expertiză întocmit de expert L. L. între punctele 20, 40, 44, 23. 30, 31, 32,20;
Obligă pârâtul să ridice, pe cheltuiala sa, parte din construcțiile C 1 și C 2, până la aliniamentul 32-31-30 din planul de situație anexa 1, respectiv 6 mp din construcția C 1 și 15 mp din construcția C2;
Obligă pârâtul la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune;
Obligă pârâtul să taie cei 6 pomi identificați în planurile de situație anexele 1 și 2 la ultimul supliment al raportului de expertiză întocmit de expert L. L.;
Obligă, în solidar, pârâtul și intervenienții la plata către reclamanți a sumei de 4.396,32 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2012.
Președinte,Grefier,
Red.CI
Tehnored.PM
Ex.9
Data: 06.04.012
| ← Expropriere. Sentința nr. 471/2013. Tribunalul SUCEAVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 688/2013.... → |
|---|
