Validare poprire. Decizia nr. 86/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 86/2013
Dosar nr._ - validare poprire -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 86
Ședința publică din 5 martie 2013
Președinte-D. D.
Judecător- T. M.
Judecător-M. C.
Grefier-P. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea I. N., din ..M., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.5326 din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind debitorul P. C., din . și terțul poprit ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat N. L. pentru creditoarea recurentă și consilier juridic C. D. A. pentru terțul poprit intimat ., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a pus în discuția părților calificarea căii de atac din recurs în apel.
Avocat N. L. pentru creditoarea recurentă, a fost de acord cu calificarea căii de atac ca fiind cea a apelului.
Consilier juridic C. D. A. pentru terțul poprit intimat ., a depus la dosar delegație de reprezentare și a lăsat la aprecierea instanței calificarea căii de atac.
Instanța califică calea de atac ca fiind cea a apelului conform disp.art.2821 Cod procedură civilă, avînd în vedere că dispozițiile legale ce reglementează poprirea nu prevăd în mod expres calea de atac a recursului, incidente fiind dispozițiile dreptului comun.
Avocat N. L. pentru creditoarea apelantă, a cerut admiterea probei testimoniale pentru a dovedi întinderea prejudiciului concretizat în beneficiul pe care creditoarea l-ar fi putut realiza din vînzarea sau închirierea terenului în litigiu în ipoteza în care ar fi deținut titlu de proprietate la data la care a primit oferte de vînzare sau închiriere.
Consilier juridic C. D. A. pentru terțul poprit intimat ., se opune la probele solicitate de părătorul apelantei și cere cuvîntul la dezbateri.
Instanța respinge cererile de probe solicitate de apărătorul apelantei și constatînd apelul în stare de judecată, a trecut la dezbateri.
Avocat N. L. pentru creditoarea apelantă, a cerut admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Consilier juridic C. D. A. pentru terțul poprit intimat ., a cerut respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarînd dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, constată:
P. sentința civilă nr.5326 din 15 noiembrie 2012 Judecătoria Suceava a respins cererea de validare a popririi formulată de creditoarea I. N. în contradictoriu cu terțul poprit . și cu debitorul P. C. -Primarul comunei M., ca neîntemeiată; a desființat poprirea înființată prin adresa din data de 29.11.2011 în dosarul de executare nr. 95/2011 emisă de Biroul Individual executor Judecătoresc T. I. și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de creditoare ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că poprirea reprezintă o formă de executare silită la care creditorul este îndreptățit să apeleze în situația în care obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către debitor. Potrivit art. 372 Cod procedură civilă, executarea silită, inclusiv măsura popririi, se poate efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În procedura validării popririi se verifică existența titlului executoriu, dacă tertul poprit datorează sume de bani debitorului și limitele creanței.
În dosarul de față, prin adresa de înființare a popririi emisă la data de 29.11.2011 în dosarul de executare nr. 95/2011, terț poprit fiind Primăria Comunei M.-Serviciul de contabilitate, s-a dispus indisponibilizarea și poprirea sumelor de bani, prezente și viitoare, aflate în contul/ salariul debitorului Primarului Comunei M. P. C. (f. 13) cu privire la suma de 13.400, 60 lei, formată din suma de 1.0050 lei daune cominatorii și cheltuielile de executare, sumă calculată potrivit procesului verbal emis de Biroul Individual Excutor Judecătoresc T. I. din data de 03.10.2011 în dosarul de executare nr. 95/2011 (f. 9).
Daunele cominatorii în cuantum de 1.0050 lei au fost calculate în baza sentinței civile nr. 3929 din 15.09.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă la data de 14.02.2011 (f. 7,8), prin care debitorul Primarul Comunei M. în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar a fost obligat la plata unei sume de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la îndeplinirea obligației de întocmire a documentației necesare emiterii titlului de proprietate de către Comisia locala de fond funciar M..
Cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru a se stabili dacă în speță poprirea înființată, considerată ca fiind legal întocmită, este temeinică, în sensul de a se stabili pe cale acțiunii de validare a popririi dacă există un prejudiciu derivat din întârzierea în executare a obligației impusă debitorului Primarul Comunei M.,, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar, prin sentința civilă nr. 3929 din 15.09.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, în condițiile răspunderii civile de drept comun.
Potrivit Deciziei nr. XX din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație si Justitie pronunțată în recurs în interesul legii, executarea silită a daunelor cominatorii trebuie să aibă în vedere prejudiciul efectiv suferit prin întârziere, sentința civilă nr. 3929 din 15.09.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, fiind susceptibilă de executare silita în măsura daunelor interese dovedite.
În ceea ce privește aplicarea în timp a legii, având în vedere faptul că debitorul Primarul Comunei M. în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar a fost obligat la plata de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii civile și până la îndeplinirea obligației de întocmire a documentației necesare emiterii titlului de proprietate de către Comisia locala de fond funciar M. prin sentința civilă nr. 3929 din 15.09.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 14.02.2011, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 în materia răspunderii civile delictuale.
P. urmare, în drept, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 998 – 999 din Codul civil potrivit cărora, orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din prevederile legale menționate mai sus rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a debitorului Primarul Comunei M. în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar- P. C., se impune întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: fapta ilicită, producerea unei pagube, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. De asemenea, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesar ca fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție, afară de situațiile în care, potrivit legii, culpa este prezumată sau când răspunderea este obiectivă, deci fără culpă.
Instanța a apreciat că în cauza de față nu sunt întrunite în mod cumulative toate condițiile arătate, pentru considerentele ce succed:
P. faptă ilicită se înțelege orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Raportat la datele speței, instanța a apreciat că debitorul P. C. nu a săvârșit o faptă ilicită, ci a acționat în limite legale în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar pentru ca această comisie să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe numele creditoarei I. N. cu privire la suprafața de teren de 1000 mp situată în intravilanul satului M. N., ..
Astfel, din cererea depusă la Primăria M. de către Skowronski E., mandatară pentru Skowronski Bronislav, din data de 26.11.2011, instanța a reținut că terenul arătat era la data respectivă în proprietatea lui Skowronski Bronislav (f. 22), inițial terenul în litigiu fiind intabulat pe numele Skowronski Bronislav în calitate de moștenitor al autorilor Skowronski V. și R..
Având în vedere dispozițiile art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, modificată și republicată potrivit cărora „punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu poate avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători,stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile" și faptul că terenul arătat era intabulat pe numele altor persoane, instanța apreciază că debitorul P. C. a procedat în mod legal prin realizarea demersurilor constând în delimitarea suprafeței de 1000 mp, potrivit planului de amplasament și de delimitare a imobilului (f. 24-25) pentru ca ulterior să se poată emite de către Comisia locala de fond funciar M. documentația necesară emiterii titlului de proprietate pe numele creditoarei I. N., nefiind astfel îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite care să fi fost săvârșită de către debitor în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar.
Legat de această condiție, instanța a apreciat că nu poate fi antrenată în speță nici vinovăția debitorului P. C., în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar.
Pentru ca răspunderea civilă a celui care ar fi cauzat un eventual prejudiciu să fie angajată este necesar ca fapta să fie imputabilă autorului ei.
Aplicând un criteriu obiectiv de apreciere a culpei, al omului normal, avizat, prudent, precum și elemente subiective, cum ar fi calitățile și pregătirea subiectului activ, împrejurările în care a fost savârșită fapta, instanța apreciază că P. C. a întreprins toate demersurile necesare în vederea emiterii titlului de proprietate.
Instanța a apreciat că debitorul a acționat cu diligența necesară, în cauză existând impedimente care nu i-au fost imputabile, constând în aceea că terenul în cauză era deja cuprins într-un alt titlu de proprietate emis pe numele Skowronski V.. Înscrisurile depuse de către debitor și terț poprit la dosar dovedesc faptul că s-au realizat demersurile necesare, în ordinea legală, respectiv realizarea măsurătorilor, punerea în posesie și apoi emiterea documentației, astfel cum rezultă din planul de amplasament și de delimitare a imobilului (f. 24-25), procesul-verbal de punere în posesie încheiat la data de 03.01.2012 (f. 30), adresa nr. 29 din 04.01.2012 de înaintare a documentația către O.C.P.I. (f. 31), titlul de proprietate nr. 2043 din 18.01.2012 emis pe numele I. N. (f. 32).
Instanța a apreciat că, raportat la situația din speță, nu ar fi fost posibilă o altă modalitate de realizare a documentației necesare emiterii unui titlu de proprietate, având în vedere necesitatea realizării de măsurători în teren, în vederea delimitării imobilului, necesitatea punerii în posesie, demersuri care presupun o desfășurare în timp, debitorul nefiind culpabil cu privire la acest fapt.
Având în vedere considerentele expuse anterior, nefiind întrunite condițiile cu privire la existența unei fapte ilicite și cu privire la existența vinovăției debitorului, instanța a apreciat că nu mai este necesară verificarea îndeplinirii condițiilor constând în existența unui prejudiciu și a existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, nefiind angajată răspunderea debitorului P. C. pentru întârzierea în emiterea documentației, acesta nu poate fi obligat la plata către creditoare a unor daune-interese, astfel încât nu poate subzista poprirea înființată cu privire la suma de 13.400, 60 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, calificat ulterior ca fiind apel, creditoarea I. N., pentru motive de nelegalitate.
A susținut, contrar celor reținute de prima instanță, că nu erau necesare precizări la acțiune sub aspectul întinderii daunelor compensatorii, ci se impunea administrarea de probe pentru dovedirea susținerii sale în sensul că prejudiciul suferit este echivalent cu creanța în limita căreia s-a înființat poprirea, ori cu privire la acest aspect ea a formulat o cerere de probe, cerere care a fost depusă la grefa instanței la data ultimului termen de judecată motivat de faptul că la acel termen pricina a fost strigată și dezbătută în absența apărătorului său, care acorda asistență juridică într-o altă cauză dar care s-a prezentat totuși în instanță înainte de terminarea ședinței de judecată.
Pe de altă parte, prima instanță nu a examinat efectiv problema întinderii prejudiciului suferit de ea ca urmare a neîndeplinirii obligației stabilite în sarcina debitorului, și nici problema legăturii de cauzalitate dintre acest prejudiciu și fapta imputată debitorului reținând că o astfel de analiză este inutilă pe considerentul că nu există o faptă ilicită săvârșită de debitor cu vinovăție care să atragă răspunderea civilă delictuală a acestuia sub forma daunelor compensatorii.
Dezlegarea sus menționată este nelegală și netemeinică întrucât este dată culpa debitorului pentru îndeplinirea cu întârziere a obligației stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr.3929/2010 a Judecătoriei Suceava.
Astfel, fapta ilicită a debitorului ( primarul comunei), în considerarea căreia se justifică angajarea răspunderii sale civile delictuale, constă în îndeplinirea cu întârziere a obligației de a întocmi și înainta Comisiei Județene Suceava documentația necesară în vederea emiterii titlului ei de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren cu privire la care i s-a constituit dreptul de proprietate potrivit sentinței civile nr. 3716/2009 a Judecătoriei Suceava. Existența acestei fapte, precum și vinovăția debitorului au fost stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința nr. 3929/2010 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă potrivit deciziei nr. 451/2011 a Tribunalului Suceava, sentință prin care s-a constatat că refuzul Comisiei comunale M. de a întocmi și înainta documentația prealabilă în vederea emiterii titlului ei de proprietate este nejustificat. De asemenea, atunci când instanța a obligat debitorul la plata unor daune interese cominatorii au fost verificate implicit condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, aceasta întrucât daunele cominatorii reprezintă un mijloc specific de constrângere a debitorului la îndeplinirea unei obligații de a face, ele neputând fi acordate decât în măsura în care debitorul refuză în mod culpabil să îndeplinească o astfel de obligație stabilită în sarcina sa.
Totodată și împrejurările concrete ale cauzei impun concluzia vinovăției debitorului pentru întocmirea cu întârziere a documentației necesare emiterii titlului.
In ceea ce privește împrejurarea că pentru terenul solicitat de ea fusese emis un titlu de proprietate în favoarea unor terți, această împrejurare nu este de natură să exonereze debitorul, în calitate de președinte al Comisiei locale, de obligațiile stabilite prin sentința civilă nr. 3929/2010 a Judecătoriei Suceava câtă vreme această sentință nu a fost desființată sau reformată prin intermediul căilor extraordinare de atac. Mai mult decât atât, titlul de proprietate al terților era anterior pronunțării hotărârii judecătorești de constituire a dreptului său de proprietate, iar existența lui a fost avută în vedere atât la soluționarea cererii sale de constituire, cât și la soluționarea cererii de obligare a Comisiei locale la întocmirea documentației necesare emiterii titlului său de proprietate, considerându-se că respectivul titlu nu constituie un impediment pentru valorificarea dreptului său subiectiv de constituire.
Mai mult decât atât, în privința situației de fapt a terenului în litigiu nu au intervenit nici un fel de modificări de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 3929/2010 a Judecătoriei Suceava (14 martie 2011) și până la data de 4 ianuarie 2012 când documentația prealabilă emiterii titlului a fost înaintată către OCPI Suceava cu adresa nr. 29/2012, iar obligația stabilită în sarcina debitorului a fost astfel îndeplinită.
Cum însă prima instanță, considerând eronat că nu există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de debitor, nu a mai examinat și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale și nu a administrat probele solicitate de ea pentru a dovedi întinderea prejudiciului concretizat în beneficiul pe care l-ar fi putut realiza din vânzarea sau închirierea terenului în litigiu în ipoteza în care ar fi deținut titlu de proprietate la data la care a primit oferte de vânzare sau închiriere, apreciază că pricina a fost soluționată fără a se intra în cercetarea fondului.
Intimatul debitor P. C., prin întîmpinare (f.14), a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătînd că în cauză nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al său sau al Comisiei comunale de fond funciar M. deoarece a încercat soluționarea pe calea legală, cît și pe calea amiabilă, a situației conflictuale cu privire la terenul în litigiu, teren înscris în titlul de proprietate nr.1416/1999, titlul emis pe numele vechilor proprietari - Skowronski V. și R., teren intrat în circuitul civil.
Pentru a îndeplini obligațiile față de creditoare a dispus întocmirea procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1000 m.p. teren și înaintarea documentației către O.C.P.I., astfel a fost emis pe numele recurent-creditoarei I. N. titlul de proprietate nr.2043/18.01.2012.
Instanțele de judecată, in primul și al doilea ciclu procesual, au acordat părților posibilitatea și timpul necesar de a-și formula pretențiile și apărările, toate cererile și probele au fost puse în discuția contradictorie a părților.
În cauză recurenta nu a justificat și nu a probat nici un prejudiciu, nu a procedat în conformitate cu prev.art.129 alin.1 Cod procedură civilă, nu s-a conformat dispozițiilor instanței de control. Aceasta are întocmit și este în posesia titlului de proprietate nr.2043/2012 – fila 44 dosar fond.
Apelul este nefondat din următoarele considerente:
Astfel, prin sentința civilă nr.3929/2010 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.451/2011 a Tribunalului Suceava, Comisia comunală M. a fost obligată să întocmească și să înainteze Comisiei Județene Suceava documentația necesară întocmirii titlului de proprietate pentru o suprafață de 1000 m.p. teren.
P. aceeași sentință, Primarul comunei M., P. C. a fost obligat la plata unor daune cominatorii în sumă de 50 de lei pentru fiecare zi de întîrziere începînd cu data rămînerii irevocabile a hotărîrii și pînă la îndeplinirea obligației de întocmire și înaintare a documentației necesare emiterii titlului.
În temeiul acestui titlu executoriu a fost declanșată procedura de executare silită în dosarul nr.95/2011 a B. T. I., iar prin adresa din 29 noiembrie 2011 s-a înființat poprirea asupra veniturilor pe care debitorul le datorează pînă la concurența sumei de 13.400,60 lei.
Tribunalul reține că natura juridică a daunelor la care a fost obligat primarul este cea a unor daune cominatorii, calificate astfel și de art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, ce constituie un mijloc subsidiar de înfrîngere a rezistenței debitorului la executarea silită și au un caracter provizoriu, fiind acordate pînă la data cînd acesta își va îndeplini obligația asumată și cu posibilitatea ca instanța să le modifice dacă le consideră necesar.
În sistemul nostru de drept, despăgubirea nu poate depăși valoarea prejudiciului pentru că diferența s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăți în acest mod fără justă cauză.
Ca urmare, nici executarea silită nu se poate porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert și nelichid.
În atare situație, hotărîrea judecătorească prin care s-au stabilit daunele cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întîi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii.
Aceasta este și soluția adoptată de către Î.C.C.J. prin Decizia XX/12.12.2005 prin care a fost admis recursul în interesul legii, potrivit căreia, cuantumul daunelor cominatorii trebuie convertit la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluție nefiind posibilă.
În atare situație, în cauză nu este îndeplinită condiția referitoare la existența unui titlu executoriu în baza căruia să se solicite validarea popririi.
Este real că prin decizia civilă nr.1474 din 10.07.2012 instanța de casare a dispus ca în rejudecare ă se stabilească dacă există un prejudiciu derivat din întîrziere în executare a obligației impusă debitorului în condițiile răspunderii civile de drept comun, însă tribunalul apreciază, față de Decizia XX/12.12.2005 a Î.C.C.J., că un astfel de prejudiciu nu poate fi stabilit de instanță în procedura de validare a popririi în lipsa unei cereri exprese a creditorului de transformare a daunelor cominatorii în daune compensatorii.
Cu privire la suma de 2.200 lei reprezentînd onorariu de judecată pentru obligația de a face, această obligație revine conform sentinței civile nr. 3929/2010 a Judecătoriei Suceava, Comisiei . primarului . judecată în calitate de debitor în prezenta cauză, așa încît nici pentru această sumă creditoarea nu deține un titlu executoriu împotriva debitorului.
Referitor la cheltuielile de executare silită, din moment ce poprirea a fost înființată fără existența unui titlu executoriu împotriva debitorului, nu se impune obligarea acestuia la plata lor.
Față de aceste considerente, tribunalul în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea I. N., din ..M., jud.Suceava, împotriva sentinței civile nr.5326 din 15 noiembrie 2012 a Judecătoriei Suceava (dosar nr._ ), intimați fiind debitorul P. C., din . și terțul poprit ..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. D. T. M. P. T.
Red. D.D.
Jud.fond – C. M. D.
Tehnored.P.T. – Ex.5 – 1 aprilie 2013
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 63/2013. Tribunalul SUCEAVA | Expropriere. Sentința nr. 471/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
