Servitute. Decizia nr. 70/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-01-2012 în dosarul nr. 70/2012
Dosar nr._ - servitute trecere-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 70
Ședința publică din 17 ianuarie 2012
Președinte: G. D.
Judecători: F. G.
: N. M.
Grefier: P. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții H. V., cu domiciliul ales la avocat S. R. din Rădăuți, .. 28, județul Suceava și H. A., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2378 din 17 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind pârâta H. S. din ., județul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții recurenți, asistați de avocat S. R., lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Apărătorul reclamanților recurenți a depus la dosar chitanța fiscală nr._ din 17.01.2012 în sumă de 10 lei, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbre judiciare în valoare de 0,9 lei și un extras de carte funciară, solicitând admiterea probei cu acest înscris.
Instanța, încuviințează pentru reclamanții recurenți proba cu înscrisuri și, întrebați fiind aceștia, prin apărător, au precizat că nu mai de solicitat alte probe, sens în care, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat S. R., pentru reclamanții recurenți a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, întrucât aceasta nu a cercetat fondul cauzei, impunându-se administrarea probei cu expertiză topometrică.
În subsidiar, a solicitat, prin admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 14.12.2010, reclamanții H. A. și H. V., au chemat-o în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta H. S., solicitând crearea unei servitute de trecere din ulița satului Straja, pe drumul de acces al parcelei de teren nr. 30 399 provenită din conversia CF 43 cu nr. 68/1, la proprietatea reclamanților . din CF 30 399, și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului H. S. în calitate de soție supraviețuitoare și fiu, acesta având în proprietate suprafața de 1020 m.p. teren situat în Straja, fiind înscris la cartea funciară cu nr. 30 399 ( provenită din conversia CF 43) cu nr. topografic 68/12 iar fondul proprietatea lor a fost închis și înconjurat în partea de la ulița satului, chiar la drumul de acces al parcelei spre proprietatea lor, de către pârâtă, fiind astfel lipsiți de orice cale de acces în afară de aceea care străbate terenul pe care pârâta l-a închis.
Pârâta de altfel, a recunoscut dreptul lor de trecere până acum câțiva ani când a ridicat o construcție fără autorizație iar după ce i s-a reproșat acest fapt le-a interzis să intre pe ulița sartului către fondul lor de proprietate ceea ce îi pune în imposibilitate să cultive terenul cu un mijloc mecanizat interzicând accesul cu mașina la casa și terenul lor. Potrivit Certificatului de Moștenitor nr. 521/1969, ei, reclamanții, ar fi trebuit să moștenească o suprafață de 1874,25 m.p, și să primească sultă din casa părintească, dar pârâta a fost de rea credință, contestând acest act de moștenitor, invocând lipsa mamei sale, H. M., la dezbaterea succesiunii după autorul comun H. D., instanța consfințind această situație prin sentința civilă 1095/20.07.1971 în dosarul 606/1970 al Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 238/23.03.1971 pronunțată în dosarul nr. 2771/1970 a Tribunalului Suceava.
Reclamanții au arătat că au încercat să rezolve acest conflict vechi pe cale amiabilă, pârâta trecând la amenințări și chiar loviri, asupra sa, H. A., iar ulterior a închis cu două porți și cu lacăt drumul de acces al parcelei de teren.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 616 – 618 Cod civil.
În vederea soluționării cauzei au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: plan de situație, Certificat de Moștenitor nr. 521/1969, Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr. 1594/P/2008, Contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1357/11.05.2010, extras de carte funciară, sentința civilă nr. 995/1970 a Judecătoriei Rădăuți, decizia civilă nr. 238 din 25.03._ a Tribunalului Suceava.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive a sa deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager și obligație de întreținere a înstrăinat toate imobilele lui Cotos E. S. prin contract autentic de vânzare - cumpărare nr. 1352/11.05._ al Biroului Notarului Public Covariuc I., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamanții au cale de acces mult mai economicoasă decât ceea ce dorește să fie pe terenul ei. De asemenea, a mai precizat pârâta că prin crearea unei căim de acces pe terenul său scoate o mare suprafață de teren din circuitul civil iar pe locul pe unde dorește să fie o cale de acces există construcții ceea ce impune demolarea acestora.
P. sentința civilă nr. 2378 din 17 iunie 2011, Judecătoria Rădăuți a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. S. și a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca fiind nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta H. S. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager și obligație de întreținere cu fiica sa Cotos E. S. autentificat sub nr. 1352/11.05.2010 prin care a înstrăinat către aceasta proprietatea sa iar reclamanții au introdus prezenta acțiune pentru stabilirea unei căi de acces la data de 14.12.2010, pârâta, la acea dată, nemaiavând calitatea procesuală pasivă pentru a fi obligată la crearea căii de acces solicitată de reclamanți, aceștia trebuind să o cheme în judecată pe deținătoarea actuală a proprietății. Față de această împrejurare este dată excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtei H. S..
Cum, numita Cotos E. S., fiica reclamantei, are ridicate construcții care potrivit solicitării reclamanților ar impune demolarea acestora instanța apreciază că nu este justificată calea de acces solicitată, reclamanții având și alte căi de acces ce nu ar impune crearea de prejudicii materiale.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că, fără a se face cercetări și fără a analiza nici un înscris, prima instanță a reținut că numita Cotos E. S. (de fapt L.) fiica reclamantei, are ridicate construcții, motiv pentru care nu este justificată calea de acces solicitată. Proprietatea cuprinsă în CF vechi 43 Straja era un corp compact nedivizat, proprietatea antecesorului comun (bunic) H. D. identică cu parcelele funciare 68/1, 68/7, 68/8, 68/12, 68/15 împreună cu p.v. 13/1 și 13/2. Această parcelă ara o cale unică de acces de la . la ulița comunală peste proprietatea recurenților trecând pe lângă construcțiile proprietatea intimatei. În acest mod a fost folosit de la decesul defunctului H. D. (1952).
Intimata a recunoscut dreptul de trecere până în anul 2009, când la sesizarea recurenților, Inspectoratul de Stat în Construcții a împiedicat-o să mai construiască lângă drumul de acces, fără autorizație de construcție și apoi le-a interzis să intre de pe ulița satului către fondul lor, ceea ce îi pune în imposibilitatea de a folosi proprietatea.
Susținerea instanței că sunt și alte căi de acces ce ar impune crearea de prejudicii materiale nu este cercetată și dovedită în nici un fel.
Pârâta intimată nu este prejudiciată în nici un fel, deoarece soțul său, H. C. a fost înzestrat de tatăl său H. D. cu 25 prăjini teren, iar el a uzurpat 30 ½ prăjini în suprafață de 3970 mp, iar 40 prăjini a împărțit la trei frați. Asupra acestor parcele delimitate cert, au exercitat posesie toți și ulterior descendenții acestora până ce pârâta intimată a luat tot în folosință, mai puțin proprietatea lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
Instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza atât pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. S. – pe care a admis-o – cât și pe fondul cauzei, în contradictoriu cu aceeași pârâtă.
Tribunalul apreciază că ambele soluții sunt nelegale și netemeinice, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei H. S., în mod greșit a fost admisă în condițiile în care contractul de vânzare- cumpărare nr. 1352/11 mai 2010 (fila 26 dosar fond) ce vizează fondul aservit – s-a încheiat între pârâta H. S. și fiica acesteia Cotos E. – L., cu rezerva uzufructului viager în favoarea vânzătoarei. În aceste condiții, nu se poate reține că uzufructul bunului este lipsit de calitate procesuală pasivă într-o acțiune în stabilirea unei servituți de trecere asupra terenului ce face obiectul dreptului de uzufruct, întrucât acesta este titularul unui drept real, în temeiul căruia el exercită atributele usus și fructus asupra bunului care formează obiectul dreptului său. Astfel, o hotărâre de stabilire a unei servituți asupra unui teren trebuie să fie opozabilă și celui care exercită în mod exclusiv dreptul de folosință a terenului respectiv pentru a putea fi pusă în executare.
În consecință, calitatea procesuală pasivă deplină în prezenta cauză aparține nudului proprietar și uzufructuarului, adică pârâtei din acțiunea dedusă judecății și fiicei acesteia Cotos E. – L..
Pe de altă parte, prima instanță a soluționat acțiunea și pe fondul acesteia, cu motivarea că nu se poate stabili o servitute de trecere în favoarea reclamanților pe terenul în litigiu, întrucât pe acest teren sunt edificate construcțiile numitei Cotos E. S., fără ca aceasta să fie introdusă în cauză.
Tribunalul apreciază că acțiunea se impunea a fi soluționată și în contradictoriu cu numita Cotos E. S., având în vedere calitatea acesteia de nud proprietar al terenului în litigiu și eventual, de proprietar al construcțiilor edificate pe acest teren – așa cum a reținut instanța de fond.
În consecință, în temeiul art. 312 al. 2 raportat la art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, tribunalul, reținând coparticiparea obligatorie a nudului proprietar și uzufructuarului terenului în litigiu, va admite recursul și va casa soluția recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei Cotos E. – S..
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanții H. V., cu domiciliul ales la avocat S. R. din Rădăuți, .. 28, județul Suceava și H. A., domiciliată în ., județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 2378 din 17 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr._, intimată fiind pârâta H. S. din ., județul Suceava.
Casează sentința civilă sus menționată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. D. F. G. N. M. P. L.
Red. G.D.
Jud. C-tin T.
Tehnored. P.L. / 2 ex. – 26.01.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 146/2012. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 92/2012.... → |
|---|
