Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 92/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 92/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 18-01-2012 în dosarul nr. 92/2012
DOSAR_ - acțiune în răspundere patrimonială –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 92
Ședința publică din 18 ianuarie 2012
PREȘEDINTE: | N. M. |
ASISTENȚI | N. M. |
JUDICIARI: | N. P. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „acțiune în răspundere patrimonială” formulată de reclamanta - pârâtă . cu sediul în oraș Milișăuți, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtul - reclamant T. I. cu domiciliul în loc. A. nr. 1125B, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere redactată separat ce face parte integrantă din prezenta, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 18.01.2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 31.05.2010 reclamanta . Milișăuți a chemat în judecată pârâtul T. I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.577,95 lei reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat societății reclamante prin faptele sale și plata dobânzii aferente conform OG nr. 9/2000 până la plata efectivă a sumei datorate.
În motivare a arătat că pârâtul a fost angajatul societății reclamante în perioada cuprinsă între 14.01.2005 și 10.02.2009. În timpul derulării raporturilor de munca dintre reclamantă și pârât s-au constatat mai multe nereguli în ceea ce privește respectarea obligațiilor contractuale survenite din contractul individual de munca, din regulamentul de ordine interioara și din contractul colectiv de munca. Pentru atitudinea total necorespunzătoare de la locul unde își desfășura activitatea și motivat de prejudiciul material produs angajatorului ca urmare a nerespectării atribuțiunilor stabilite prin fișa postului, regulamentului de ordine interioară și a contractului individual de muncă a solicitat reclamanta atragerea la răspunderii patrimoniale a pârâtului.
A arătat că urmare a controalelor efectuate de conducerea societății și a cercetării prealabile efectuate, în sarcina reclamantului s-a stabilit un prejudiciu în sumă de 100.577,95 lei rezultând din:
- diferența randament rezultată din recepționarea laptelui acidulat produs ca urmare a transportului de zer în cisterna în care se depozita cantitatea de lapte, situație aferentă anului 2007, contrar dispozițiilor stabilite prin Normele de igienă impuse la societate, adică 450.000 x 0,10 lei = 45.000 lei;
- diferența randament rezultată din recepționarea laptelui acidulat produs ca urmare a transportului de zer în cisterna în care se depozita cantitatea de lapte situație aferentă anului 2008, adică 372.000 x 0,10 lei = 37.200 lei;
- contravaloare motor autoturism Dacia 1300, în sumă de 4.875 lei plus manoperă estimată la 1.575 lei, în total suma ridicându-se la valoarea de 6450 lei;
- prejudiciu cauzat autovehiculului Mercedes Benz 307 în sumă de 1.850 lei;
- prejudiciu cauzat la autospecializată Mercedes Benz 407 D, contravaloare avans cu jenți în sumă de 500 lei și alte reparații în sumă de 2200 lei;
- contravaloare avans ridicat din casierie și nejustificat în sumă de 490 lei;
- contravaloare avans ridicat din casierie și nejustificat în sumă de 150 lei;
- contravaloare chirii autospecializată pe perioada staționării celor trei autospecializate avariate din vina angajatului, în sumă de 1500 lei conform contractului de închiriere încheiat între S.C. E. CO S.A. și P.F. P. I.;
- obiecte de inventar nerestituite conform anexei în sumă de 4367,95 lei.
Arată reclamanta că existența acestui prejudiciu s-a constatat ca urmare a controlului efectuat de către auditul intern al societății și controlul fiscal de fond pe perioada 01.11._09.
Pe parcursul cercetărilor efectuate s-a stabilit legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită cu vinovăție a fostului angajat și prejudiciul cauzat societății.
A mai arătat reclamanta că reclamantului i s-au plătit mai multe drepturi salariale decât i se cuvenea conform contractului individual de muncă, însă în urma contabilizării documentelor justificative prin care i s-au făcut plățile reprezentând drepturi salariale, s-a constatat o plată în plus de 870 lei față de cât i se cuvenea, sumă ce se solicită a fi restituită în temeiul art.. 272 Codul muncii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 270, 272 Codul muncii.
Prin întâmpinare pârâtul T. I. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată și nelegală, motivat de faptul că pretențiile reclamantei se bazează doar pe afirmații fără nici o acoperire legală. În perioada în care a lucrat pe postul de conducător auto nu a primit nici o notă de constatare a vreunei daune care să-i fie imputată.
În ceea ce privește inventarul și obiectele de inventar, a arătat reclamantul că acestea se află la sediul societății.
Totodată pârâtul – reclamant T. I. a formulat și cerere reconvențională solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta . să îl reintegreze pe postul avut anterior concedierii și să-i plătească toate despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective așa cum prevede sentința civilă nr. 1305 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, cu cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat că în data de 12.03.2009 a primit prin scrisoare recomandată decizia nr. 1 din 13.02.2009, prin care i se comunica că i-a fost desfăcut contractul de muncă începând cu data de 13.02.2009, fără să fie anunțat că societatea are această intenție, fără să se arate care sunt motivele, fără cercetare prealabilă, fără să i se indice dacă și unde pot ataca această decizie.
A mai arătat reclamantul că în data de 03.01.2009 când s-a prezentat la muncă, i s-a comunicat că se află în concediu fără plată, pe motiv că ar fi o perioadă cu probleme economice. Cu toate acestea, pe postul său a fost pusă o altă persoană din afara societății. Menționează reclamantul că în această perioadă s-a prezentat de mai multe ori la sediul societății pentru a vedea care este statutul său.
Mai arată reclamantul că prin cererea depusă la Tribunalul Suceava sub numărul_ a atacat decizia de desfacere ilegală a contractului de muncă de către . Milișăuți, iar prin hotărârea nr. 1305 din 11.06.2009, instanța a constatat că nu au fost respectate condițiile de formă și fond cerute de lege pentru desfacerea unilaterală a contractului de muncă, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 1 din 2009 emisă de . Milișăuți și a obligat societatea să îl integreze pe postul avut anterior, să-i plătească despăgubiri egale cu salariile, indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă. Această hotărâre a fost atacată de ., Curtea de Apel Suceava respingând recursul ca nefondat prin decizia din 13.10.2009.
A mai menționat reclamantul că a solicitat în repetate rânduri societății să pună în aplicare hotărârea instanței, amintindu-i că prin nepunerea în aplicare a hotărârii de reintegrare și plata salariilor și a celorlalte drepturi, săvârșește două infracțiuni. Cu toate acestea hotărârea nu a fost pusă în aplicare nici până în prezent.
În drept a invocat dispozițiile art. 199 - 120 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare la cererea reconvențională, pârâta . Milișăuți a solicitat respingerea cererii reconvenționale va nefondată motivat de faptul că pentru a pune în aplicare dispozițiile sentinței invocate de reclamant, acesta trebuia să depună cerere de reintegrare pe postul avut anterior, pârâtul nefăcând dovada că a depus la societate cererile de reintegrare înregistrate cu nr.302 din 27.07.2009 și nr.402 din 02.12.2009, acestea neproducând efecte juridice față de societatea pârâtă. A mai arătat că repunerea pârâtului în postul avut nu mai este posibilă momentan motivat de faptul că în situația de față societatea lucrează la capacitate redusă, fiind în curs de investiții și extindere și nu mai colectează lapte pentru a avea nevoie de conducători auto angajați pentru transportul laptelui, astfel încât nu ar putea fi dispusă nici obligarea la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat pârâtul de la data încetării contractului individual de muncă și până la efectiva reintegrare.
La termenul de judecată din data de 12.01.2012, reclamanta a renunțat la judecarea primelor două capete de cerere privind diferența de randament rezultată din recepționarea laptelui acidulat pentru anii 2007 și 2008.
Instanța a încuviințat pentru reclamanta-pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului-reclamant (f. 94 - 98), proba cu raport de expertiză contabilă, raportul de imposibilitatea efectuării expertizei contabile judiciare întocmite de exp. Ț. G. aflându-se la filele 184 – 185 dosar, proba cu un raport de expertiză tehnică auto, lucrarea efectuată de exp. F. G. aflându-se la filele 260 – 276 dosar și proba cu audierea martorilor Ș. M. (f. 290) și C. A. (f. 291 – 292 dosar), iar pentru pârâtul reclamant a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra acțiunii de față, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 254 din Codul muncii, republicat, fost art. 270, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza acestui text rezultă că pentru stabilirea răspunderii patrimoniale sunt necesare întrunirea următoarelor condiții: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală, aflată în legătură cu munca, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În cauză, tribunalul apreciază că unitatea reclamantă nu a făcut dovada existenței acestor condiții.
Astfel, tribunalul reține că pârâtul a fost angajatul reclamantei în perioada 15.01.2005 – 13.02.2009, în funcția de conducător auto după cum rezultă din contractul individual de muncă nr._/13.01.2005(f.31) și s.c. nr.1305/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă în dosarul nr._ (f.16).
În cauza de față, tribunalul reține că reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât solicitând tragerea acestuia la răspundere patrimonială și obligarea la plata unor sume de bani cu titlu de daune reprezentând contravaloare motor autoturism Dacia 1300, în sumă de 4.875 lei plus manoperă estimată la 1.575 lei, în total suma ridicându-se la valoarea de 6450 lei; prejudiciu cauzat autovehiculului Mercedes Benz 307 în sumă de 1.850 lei; prejudiciu cauzat la autospecializată Mercedes Benz 407 D, contravaloare avans cu jenți în sumă de 500 lei și alte reparații în sumă de 2200 lei; contravaloare avans ridicat din casierie și nejustificat în sumă de 490 lei; contravaloare avans ridicat din casierie și nejustificat în sumă de 150 lei; contravaloare chirii autospecializată pe perioada staționării celor trei autospecializate avariate din vina angajatului, în sumă de 1500 lei conform contractului de închiriere încheiat între S.C. E. CO S.A. și P.F. P. I.; obiecte de inventar nerestituite conform anexei la cererea de chemare în judecată în sumă de 4367,95 lei, precum restituirea sumei de 870 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de către pârât.
Tribunalul va analiza distinct îndeplinirea în cauză a condițiilor răspunderii patrimoniale cu privire la fiecare categorie de prejudiciu invocat de reclamantă.
Astfel, referitor la prejudiciul reprezentând contravaloare motor autoturism Dacia 1300, în sumă de 4.875 lei plus manoperă estimată la 1.575 lei, în total suma ridicându-se la valoarea de 6450 lei, tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Astfel, din probele administrate în cauză sub acest aspect, respectiv raportul de expertiză tehnică auto și declarațiile martorilor Ș. M. și C. A., tribunalul reține că autoturismul în cauză a fost predat pârâtului în stare de funcționare pentru utilizare la data de 08.01.2008 conform procesului verbal încheiat la acea dată între B. V și pârât(f.244).
Din declarațiile acelorași martori și din raportul de expertiză anterior menționat rezultă că la data de 28.04.2008 pârâtul a adus în curtea unității autoturismul marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_ cu defecțiuni la motor.
Reclamanta susține că motorul mașinii s-a defectat (a fost gripat) din cauza utilizării necorespunzătoare de către pârât invocând faptul că acesta a circulat cu mașina fără a alimenta motorul cu ulei.În acest sens sunt și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Tribunalul, din coroborarea probelor administrate în cauză, apreciază însă că reclamanta nu a dovedit neîndoielnic culpa pârâtului în defectarea motorului autovehiculului.
Astfel, sub un prim aspect, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, tribunalul reține că în fapt cauzele pentru care se putea defecta autovehiculul sunt multiple. În același sens tribunalul reține că reclamanta nu a întocmit prin persoane de specialitate, la momentul defectării autovehiculului, o notă de constatare din care să rezulte starea acestuia și cauzele defecțiunilor.
Astfel, tribunalul reține că abia la data de 21.01.2009 (așadar la aproximativ 10 luni de la defectarea autoturismului) autovehiculul este prezentat la . SRL(f.51) unde se întocmește o notă de constare în care se evidențiază că la demontarea motorului s-a constatat că blocul motor este uzat și necesită reparații, arborele este gripat și trebuie înlocuit, trebuie schimbat setul de garnituri pentru motor și setul de cuzineți.
Prin urmare, tribunalul reține că deși din probele administrate în cauză rezultă că autoturismul marca Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare_ s-a defectat în timpul cât acesta era utilizat de către pârât, reclamant a nu a probat culpa pârâtului în producerea defecțiunilor, respectiv nu a dovedit faptul că acele defecțiuni s-au produs din cauza utilizării necorespunzătoare a mașinii de către pârât.
În legătură cu același aspect, tribunalul nu poate reține susținerile reclamantei și a martorilor audiați în cauză potrivit cărora defecțiunile la motor s-au produs din cauza că s-a circulat cu mașina fără ca motorul să fie alimentat corespunzător cu ulei întrucât, pe de o parte, din nota de constatare anterior menționată nu rezultă acest lucru, iar pe de altă parte, nici unul dintre martorii audiați nu are profesia de mecanic auto pentru a face credibile declarațiile lor sub acest aspect, fiind notoriu faptul că diagnosticarea defecțiunilor unui motor și cauzele pentru care ele au apărut necesită cunoștințe de specialitate.
Referitor la prejudiciul cauzat autovehiculului Mercedes Benz 307(în realitate Daimler Benz) în sumă de 1.850 lei tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Astfel, din probele administrate în cauză sub acest aspect, respectiv raportul de expertiză tehnică auto și declarațiile martorilor Ș. M. și C. A., tribunalul reține că pe autoturismul în cauză pârâtul a lucrat ocazional, din raportul de expertiză rezultând că acest a lucrat pe această mașină o singură zi.
În legătură cu acest autovehicul tribunalul reține faptul că reclamanta nu a probat(nici măcar nu a indicat în cererea de chemare în judecată) în ce constau defecțiunile pe care pârâtul le-a cauzat acestei mașini. De asemenea, nici prin raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză nu au fost evidențiate defecțiuni la acest autovehicul produse din culpa pârâtului.
Prin urmare, tribunalul apreciază că în cauză, cu privire la acest prejudiciu, reclamanta nu a probat existența sa și nici culpa pârâtului în producerea acestuia.
Referitor la prejudiciul privind autospecializata Mercedes Benz 407 D, respectiv contravaloare avans jenți în sumă de 500 lei și alte reparații în sumă de 2200 lei, tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Astfel, din probele administrate în cauză sub acest aspect, respectiv raportul de expertiză tehnică auto și declarațiile martorilor Ș. M. și C. A., tribunalul reține că pe autoturismul în cauză pârâtul a lucrat ocazional, mașina fiind predată pârâtului la data de 23.12.2008.
În legătură cu acest autovehicul tribunalul reține sub un prim aspect faptul că reclamanta nu a probat în ce constau defecțiunile pe care pârâtul le-a cauzat acestei mașini. De altfel, reclamanta nici măcar nu a indicat în cererea de chemare în judecată în ce constau „alte reparații” în valoare de 2200 lei.
Tribunalul constată că deși reclamanta arată faptul că o parte din prejudiciu constă în contravaloare avans genți, respectiv suma de 500 lei, nu precizează care este fapta prejudiciabilă a pârâtului comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu care a determinat distrugerea sau defectarea și prin urmare schimbarea jantelor autovehiculului. Prin urmare, declarațiile martorului C. A. în sensul că pârâtul a circulat cu lanțurile puse pe roți pe asfalt și astfel a deteriorat două cauciucuri nu pot fi reținute de instanță întrucât reclamanta nu a indicat această faptă. În plus reclamanta susține că prejudiciul constă în deteriorarea jantelor autovehiculului și nu a cauciucurilor acestuia.
Prin urmare, tribunalul apreciază că în cauză, cu privire la acest prejudiciu, reclamanta nu a probat existența sa și nici culpa pârâtului în producerea acestuia.
Totodată, referitor la toate cele trei prejudicii privind autovehiculele anterior precizate, tribunalul nu poate lua în considerare procesele verbale depuse la dosar de către reclamantă după închiderea dezbaterilor, odată cu concluziile scrise(f.309-311) întrucât are îndoieli serioase asupra autenticității, respectiv asupra realității datelor cuprinse în acestea.
Astfel, tribunalul reține că prin adresa nr._ din data de 22.09.2010(f.187) instanța a solicitat reclamantei să depună la dosar printre alte documente și procesele verbale de primire de la pârât a fiecărui autovehicul, iar aceasta a depus la dosar o . documente(f. 194-253), printre aceste înscrisuri nu se regăsesc și cele trei procese verbale „noi”.
Pe de altă parte, tribunalul constată că deși cele trei procese verbale sunt încheiate la date diferite, respectiv 29.04.2008, 23.12.2008, 04.01.2009, acestea au un conținut aproape identic. Sub același aspect, tribunalul reține că deși procesele verbale în cauză sunt semnate de către martorii C. A. (toate) și Ș. M. (cel din 29.04.2008), în declarațiile date în fața instanței nici unul dintre aceștia nu a declarat că s-ar fi întocmite asemenea procese verbale.
Prin urmare, față de considerentele anterior expuse tribunalul are motive întemeiate să creadă că procesele verbale în discuție au fost întocmite pro causa, ulterior încheierii dezbaterilor asupra fondului litigiului.
Referitor la prejudiciul constând în contravaloare chirii autospecializată pe perioada staționării celor trei autospecializate avariate din vina angajatului, în sumă de 1500 lei conform contractului de închiriere încheiat între S.C. E. CO S.A. și P.F. P. I., tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Astfel, tribunalul reține că deși potrivit contractului încheiat cu P. I. la data de 28.12.2008 reclamanta a apelat la acesta pentru efectuarea unor serviciu de transport, respectiv colectare lapte, aspect recunoscut și de pârât prin interogatoriu, totuși, în condițiile în care anterior s-a reținut că reclamanta nu a probat culpa pârâtului în defectarea autovehiculelor aparținând societății, pentru același motiv acesta nu poate fi obligat la plata acestor sume.
Referitor la prejudiciul constând în contravaloare avans ridicat din casierie și nejustificat în sumă de 490 lei, respectiv contravaloare avans ridicat din casierie și nejustificat în sumă de 150 lei, tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Sub un prim aspect, tribunalul constată că reclamanta își întemeiază această cerere pe referatul întocmit de Evuleț D., director economic la societate (f.236). cu privire la acest referat tribunalul, pe de o parte, constată că acesta nu este datat, pentru a se verifica perioada avută în vedere, iar pe de altă parte, nu este însoțit de dovezi privind ridicarea din casieria societății a sumelor respective de către pârât.
Sub un alt aspect, tribunalul constată că deși pentru reclamantă a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă care avea un obiectiv ce viza tocmai determinarea acestui prejudiciu, aceasta nu a putut fi efectuată (f.184) din cauza faptului că reclamanta nu a pus la dispoziția expertului documentele solicitate de acesta(f.163-164).
Prin urmare, tribunalul apreciază că în cauză, cu privire la acest prejudiciu, reclamanta nu a probat existența sa.
Referitor la prejudiciul constând în contravaloare obiecte de inventar nerestituite conform anexei (f.6) la cererea de chemare în judecată în sumă de 4367,95 lei, tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Cu privire la acest prejudiciu, sub un prim aspect, tribunalul reține că reclamanta nu a făcut dovada predării bunurilor respective către pârât prin procese verbale de predare primire, iar anexa în cauză este semnată exclusiv de administratorul societății..
Sub un alt aspect, tribunalul constată că valoarea bunurilor menționate în acea anexă este stabilită unilateral de către reclamantă, fără a fi confirmată de pârât.
De altfel, tribunalul constată că deși pentru reclamantă a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă care avea un obiectiv ce viza tocmai determinarea acestui prejudiciu, aceasta nu a putut fi efectuată (f.184) din cauza faptului că reclamanta nu a pus la dispoziția expertului documentele solicitate de acesta (f. 163-164).
Prin urmare, tribunalul apreciază că în cauză, cu privire la acest prejudiciu, reclamanta nu a probat existența sa.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la restituirea sumei de 870 lei reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit de către pârât, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, conform art. 256 alin.1 din Codul muncii republicat, fost art.272, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
În legătură cu această sumă solicitată de reclamantă tribunalul constată că acesta nu a probat în vreun fel temeinicia susținerii sale.
Astfel, tribunalul reține că suma solicitată apare evidențiată doar în documentul olograf depus în copie de reclamantă la dosar la fila 6. acest document însă nu poate fi opus pârâtului atât timp cât el nu și-a însușit acea sumă.
De altfel, tribunalul constată că deși pentru reclamantă a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă care avea un obiectiv ce viza tocmai determinarea acestui prejudiciu, aceasta nu a putut fi efectuată (f.184) din cauza faptului că reclamanta nu a pus la dispoziția expertului documentele solicitate de acesta (f. 163-164). De asemenea, tribunalul reține că reclamanta nici măcar nu a depus la dosar statele de plată care să evidențieze achitarea acestei sume pârâtului și nici măcar nu a arătat perioada în care i s-au achitata banii, având în vedre că pârâtul a fost angajatul acesteia din anul 2005.
Totodată, cu referire la toate capetele cererii reclamantei, tribunalul evidențiază faptul că potrivit art. 272 din Codul muncii, republicat, fost art. 287, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Referitor la cerere reconvențională formulată de pârât în cauză tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată.
În acest sens, tribunalul reține că prin cererea reconvențională pârâtul solicită obligarea reclamantei să îl reintegreze pe postul avut anterior concedierii și să-i plătească toate despăgubirile egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective așa cum prevede sentința civilă nr.1305 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Or, tribunalul reține că asupra pretențiilor solicitate pârâtul se află deja în posesia unui titlu executoriu pe care nu trebuie decât să îl pună în executare în condițiile legii.
Prin urmare, tribunalul va respinge cererea reconvențională ca nefondată.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de părți, față de soluțiile ce se vor pronunța în cauză asupra cererilor părților, tribunalul apreciază că solicitările lor sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Astfel, tribunalul reține că întrucât acțiunea reclamantei va fi respinsă ca nefondată aceasta nu este îndreptățită la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate, cu excepția diferenței de onorariu aferent expertizei contabile cu privire la acre tribunalul s-a pronunțat prin încheierea din data de 19.12.2011.
În legătură cu același aspect tribunalul reține că cheltuielile de judecată justificate de reclamantă (onorarii experți) au legătură doar cu cererea principală și nu cu cererea reconvențională.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârât, tribunalul reține că acesta nu a probat efectuarea în cauză a unor astfel de cheltuieli.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea principală formulată de reclamanta . cu sediul în oraș Milișăuți, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtul T. I. cu domiciliul în loc. A. nr. 1125B, jud. Suceava, ca nefondată.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâtă ., ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.01.2012.
PREȘEDINTE, | ASISTENȚI JUDICIARI, | GREFIER, |
Red. N.M.
Dact. C.N.A.
4 ex. 01.02.2012
| ← Servitute. Decizia nr. 70/2012. Tribunalul SUCEAVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 423/2012.... → |
|---|
