Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 424/2012. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 424/2012 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 14-02-2012 în dosarul nr. 424/2012
Dosar nr._ - despăgubiri legea 221/2009 -
RO M ÂN I A
T. S.
S E C Ț I A C I V I L Ă
SENTINȚA NR. 424
Ședința publică din 07 FEBRUARIE 2012
Președinte: M. C.
Grefier: P. I.
M. Public a fost reprezentat de procuror A. L.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii civile având ca obiect despăgubiri legea 221/2009 formulată de reclamanta D. D. domiciliată în ., jud. S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București cu sediul în mun. București, ., sector 5.
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 31 ianuarie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când din lipsă de timp pentru deliberare, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru data 07 februarie 2012 și ulterior pentru 14 februarie 2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea adresată acestei instanțe la data de 14 septembrie 2010, reclamanta D. D. a solicitat obligarea Statului R. la plata sumei de 5000 euro reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a condamnării politice a tatălui său T. T., în prezent decedat, prin sentința penală nr. 428/1959 a Tribunalului M. Iași, pentru infracțiunea de uneltire contra orânduirii sociale; obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința penală nr. 428/1959, tatăl său a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru infracțiunea de crimă de uneltire contra orânduirii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 Cod penal, însă în anul 1964 a fost grațiat, conform Decretului nr. 310/1964, la eliberare văzându-și pentru prima dată fiica, pe reclamantă, născută după arestarea tatălui și care avea deja 5 ani, că după 19 ani de la eliberare, din cauza regimului suferit în închisoare, tatăl său a decedat la numai 59 de ani, fiind astfel evident prejudiciul moral cauzat acestuia și familiei sale, interesele nepatrimoniale fiind ocrotite, atât prin legislația națională, cât și prin jurisprudența CEDO.
A mai arătat reclamanta că, prin hotărârea de condamnare s-a dispus și confiscarea averii tatălui său.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat efectuarea unei expertize în vederea identificării bunurilor imobile proprietatea tatălui său care au făcut obiectul confiscării.
P. întâmpinarea formulată în cauză, S. R. a solicitat respingerea cererii de acordare a despăgubirilor morale, cu motivarea că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009 care prevedeau posibilitatea acordării acestor despăgubiri, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/2010 a CCR.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată acțiunea întemeiată în parte.
Conform extrasului din sentința penală nr. 428/1959 a Tribunalului M. Iași, rămasă definitivăm prin decizia 2367/1959 a Tribunalului M. al regiunii a doua Militare București, tatăl reclamantei, defunctul T. T., a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani degradare civică și pierderea drepturilor prevăzute de art. 58 Cod penal și la confiscarea totală a averii personale pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, infracțiune prevăzută de art. 209 pct. 1 Cod penal, condamnare care are caracter politic, de drept, consacrat prin dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Din extrasul de carte funciară 1253 B., se reține că, în baza sentinței au fost confiscate de la condamnat casa nr. 197, spălătorie, precum și parcelele 459 și 460/2 teren arabil și grădină, bunuri din care reclamanta a înțeles să revendice numai imobilele construcții.
Potrivit adeverinței emise de Primăria comunei B. sub nr. 1921/15.09.2010, aceste bunuri nu au făcut obiectul restituirii în baza legislației anterioare de retrocedare a bunurilor preluate abuziv (fila 35).
P. expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că, valoarea de piață a bunurilor în litigiu este de 46.000 lei, valoare obținută prin utilizarea metodei comparației directe și a informațiilor de pe piață verificate de expert.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b) din legea nr. 221/2009, tribunalul va admite cererea de acordare a despăgubirilor materiale și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 46.000 lei reprezentând contravaloare bunurilor confiscate.
În ce privește cererea de acordare a daunelor morale, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. „a”din Legea nr. 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Art. 5 alin. 1 lit. „a” din Legea nr. 221/2009 a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 62/2010, stabilindu-se un plafon maxim al despăgubirilor ce pot fi acordate în funcție de calitatea solicitantului.
Ambele dispoziții legale sus-menționate au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/2010, respectiv prin Decizia nr. 1354/2010 ale Curții Constituționale a României.
Potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei de neconstituționalitate, în speță de la 15.11.2010, dacă în acest interval Parlamentul nu pune aceste dispoziții în acord cu Constituția, iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, sunt suspendate de drept.
În consecință, prevederile legale nu permit acordarea de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnărilor sau altor măsuri cu caracter politic, motiv pentru care, față de Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale a României, cererea reclamantei va fi respinsă ca nefondată.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect despăgubiri legea 221/2009 formulată de reclamanta D. D. domiciliată în ., jud. S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. – prin M. Finanțelor P. București cu sediul în mun. București, ., sector 5.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 46.000 lei despăgubiri materiale.
Respinge ca nefondată cererea privind acordarea sumei de 5.000 euro despăgubiri morale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2012.
Președinte, Grefier,
Red. M.C.
Tehnored. I.P./5 ex./23.02.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 299/2012. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Decizia nr. 109/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
