Servitute. Hotărâre din 13-03-2012, Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 13-03-2012 în dosarul nr. 540/2012
Dosar nr._ - servitute--
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 540
Ședința publică din 13 martie 2012
Președinte: F. G.
Judecători: N. M.
: G. D.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta C. M. G. (fostă C.), domiciliată în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile 800 din 31.05.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, intimați fiind pârâții M. B. O. de R. S., S. Sf. A. M. – .>, . , C. L., domiciliat în Suceava, .. 236, județul Suceava și intervenientul în nume propriu P. I. – de la S. Sfânta A. - M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta intimată S. „Sf. A.” M., prin stareț P. I., acesta având și calitatea de intervenient în nume propriu intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, în cadrul căruia, a învederat că la dosar a fost depusă întâmpinare de către intervenientul intimat.
Instanța a procedat la legitimarea reprezentantului pârâtei intimate S. „Sf. A.” M., în persoana starețului P. I., acesta prezentând cartea de identitate ., nr._ și, din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului de către reclamantă, pe care a supus-o discuției părții prezente.
Reprezentantul pârâtei intimate S. „Sf. A.” M. și în calitate de intervenientul în nume propriu intimat, a solicitat admiterea excepției.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului conform motivelor invocate în întâmpinare.
După închiderea dezbaterilor, dar nu înainte de sfârșitul ședinței de judecată, s-a depus la dosar de către un grefier din cadrul Serviciului arhivă, a unei cereri formulată de avocat Hîrșiu B., pentru reclamanta recurentă, prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, a chitanței fiscale nr._/13.03.2012 în sumă de 10 lei, timbre judiciare mobile în sumă de 0,3 lei, cu care s-a făcut dovada timbrării legale a recursului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și înregistrată la data de 11 aprilie 2008, reclamanta C. M. G. ( fostă C. ) i-a chemat în judecată pe pârâții: M. B. O. de R., S. Sf.A. și C. L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța fie obligați aceștia să-i permită trecerea peste terenul proprietatea lor, de la terenul ei, la calea publică.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
Este proprietara unei suprafețe de 4924 m.p. teren fânaț situat pe raza localității Vama, identic cu . C.F. 718 a . cu care este intabulat și nu are altă cale de acces pentru a ieșit la drumul public, decât peste terenul pârâților.
În acest sens s-a susținut că ea a dobândit dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr.104 din 24 ianuarie 2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, iar singura cale de trecere este pe terenul învecinat proprietatea pârâților, peste care a trecut dintotdeauna, însă în ultima perioadă de timp starețul mănăstirii nu-i mai permite acest lucru, cu toate că ea i-a oferit și despăgubiri cu privire la porțiunea de teren ce constituie drum de trecere, încât a fost nevoită să solicite să se constate acest fapt prin hotărâre judecătorească.
Acțiunea a fost motivată în drept pe prevederile art.616 cod civil.
În acest sens s-au atașat la dosar: copia planului de situație și a fișei corpului de proprietate întocmite la 02 septembrie 2006 de către M. P., copia precontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.379 din 04 aprilie 2007 de către BNP S. C. și copia sentinței civile 104 din 24 ianuarie 2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Prin întâmpinările depuse la dosar ( fila 23 ) pârâta M. B. O. pe stil vechi din România cu sediul în ., județul Suceava a solicitat respingerea acțiunii reclamantei invocând următoarele aspecte:
- reclamanta are posibilitatea de a ajunge la terenului său pe un alt drum;
- accesul către schit se face pe un drum amenajat de către persoanele schitului, încât – pe anumite porțiuni – drumul este proprietate privată;
- în momentul în care s-a transmis proprietatea către reclamantă, aceasta a acceptat situația, respectiv faptul că nu există drumul solicitat prin acțiune și
- servitutea așa cum a fost solicitată ar fi împovărătoare pentru biserică, ținând seama de destinațiile diferite ale proprietarilor părților din proces, în sensul că – pe de o parte – în ceea ce o privește pe pârâtă aceasta deține un locaș de cult și rugăciune, în timp ce – pe de altă parte - reclamanta poate folosi proprietatea sa în vederea edificării unei pensiuni ceea ce ar duce la prejudicii pentru pârâtă.
Pârâtul C. L. – introdus în cauză prin încheierea din 25 noiembrie 2009 – a confirmat întrutotul susținerile reclamantei ( interogator fila 136 ) declarându-se de acord cu admiterea acțiunii.
În acest sens pârâtul a confirmat că singura cale de acces pentru reclamantă este peste proprietatea sa și s-a declarat de acord să-i permită accesul pe acolo, cu mențiunea că și el a cumpărat terenul pe care-l deține de la numitul B. V. în urmă cu vreo 2 ani de zile.
La data de 11 iunie 2008 P. I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu ( fila 27 dosar ) prin care solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta are un alt drum de acces, în timp ce drumul spre schit este un drum privat aparținând acestei instituții de cult ( unde el – intervenientul slujește ), fiind dobândit, parte, prin schimburi de terenuri, iar, parte, prin construirea unui drum de acces pe terenul proprietatea schitului și a sa.
S-au anexat cererii de intervenție: copie după certificatul de căsătorie . nr._, copie certificat de moștenitor nr.228 din 22 decembrie 2006 emis de BNP H. I. Șcraba, copie plan de situație întocmit în februarie 1999 de către inginer M. P., copia încheierii 233/2007 emisă de OCPI Câmpulung Moldovenesc, copie extras C.F. 6006 și 2899 a . contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.937 din 12 mai 1999 de către BNP S. C. și antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2 din 03 ianuarie 2001 de BNP H. I. Șcraba. În cauză a fost administrată proba cu expertiza topo-cadastrală și proba cu martori.
Prin Sentința nr. 267/11.02.2010 a Judecătoriei C-lung Mold. a fost admisă acțiunea reclamantei, s-a stabilit o servitute de trecere, pe tot timpul anului, cu piciorul, cu mijloace auto și mijloace de tracțiune animală, pe traseul nr.1 delimitat cu: B - D – H – K –M –L – J – I – G – C – A, din raportul de expertiză tehnico - judiciară întocmit de expertul B. G. ( fila 124 – 126 ) și a suplimentului la raportul de expertiză ( fila 149 – 151 ), colorat cu verde în primul plan de situație ( fila 127 ) și cu portocaliu în cel de-al doilea plan de situație ( fila 152 ) din dosarul nr._ și a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta S. Sf. A., criticând sentința pentru nelegalitate. Prin Decizia nr. 1033/29.06.2010 a Tribunalului Suceava, a fost admis recursul și trimisă cauza spre rejudecare pentru a se stabili caracterul de loc înfundat al terenului, dacă acesta este sau nu rezultatul faptei culpabile a reclamantei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul judecătoriei C-lung Mold. sub nr._ și, în urma admiterii cererii de abținere, repartizată aleatoriu sub nr._ .
În cauză a fost administrată proba cu un supliment la raportul de expertiză, având ca obiect stabilirea întregului trup de teren din care provine . drumului de acces folosit de persoanele de la care a dobândit reclamanta acest drept de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 800 din 31 mai 2011, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a respins acțiunea ca nefondată și cererea de intervenție în interes propriu formulată de P. I..
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara terenului identic cu . CF 718 Vama, în baza Sentinței nr. 104/24.01.2007 a Judecătoriei C-lung. Mold. pronunțată în dosarul nr._ atașat din oficiu de instanță (f8 dos._ ).
Potrivit planului de situație aflat la fila 45 din prezentul dosar și raportului de expertiză din primul ciclu procesual (f. 125) servitutea de trecere solicitată traversează parcelele 2215/16 din CF nr. 6006, 2217/4 din CF 6036 Vama - pe aceste parcele figurează proprietar P. I. – intervenientul principal și M. B. O. de R. (f. 62, 63, 64 dos._ ) și mai străbate . CF 11 Vama, proprietar tabular C. L..
În cauză au fost audiați martori: I. M. și B. V. ( fila 55, 56 dosar ) la solicitarea reclamantei, precum și martorii: Iosep G. și L. D. R. ( fila 57, 58 ) la solicitarea pârâților și a intervenientului.
Martora I. M. a arătat că ea a fost proprietara acelui teren pe care i l-a vândut reclamantei și că până de curând nu au fost nici un fel de neînțelegeri în acest sens.
Mai mult decât atât martorul B. V. a arătat că și el are un teren limitrof cu cel dobândit de reclamantă și de 25 de ani și el folosește aceiași cale de acces ( pe care o solicită și aceasta ) și că nu a întâmpinat nici un fel de dificultăți în a folosi acea cale de acces, din partea reprezentanților schitului.
În schimb martorii propuși de pârâți și intervenient au arătat că în ceea ce o privește pe reclamantă aceasta mai are încă 3 – 4 variante de drum pentru a ieșit la calea publică și nu este necesar să treacă peste terenul deținut de schit și respectiv de intervenient. Deosebit de aceasta, martorul Iosep G. a arătat că este verișor cu martora I. M. și că după construirea acelui schit, aceasta a circulat fie pe drumul edificat de reprezentanții instituției de cult, fie pe drumul ce-l avea inițial.
Date fiind contradicțiile dintre declarațiile martorilor audiați în primul ciclu procesual, instanța va analiza în speță noțiunea de „loc înfundat” prin prisma suplimentului la raportul de expertiză întocmit în dosarul de față și pornind de la proveniența parcelei ce constituie fondul dominant, proprietatea reclamantei.
Din cuprinsul actelor aflate la dosarul nr._, în care a fost pronunțată Sentința nr. 104/24.01.2007 ce constituie titlul de proprietate al reclamantei, instanța constată că terenul în discuție face parte din . 718 Vama ce i-a aparținut bunicului vânzătoarei I. M., respectiv lui Iosep G. (plan situație f 7 și extras CF f.19 dos._ ). Această parcelă 2214 s-a divizat în parcelele 2214/3 - în suprafață de 4924 mp ce se identifică cu terenul reclamantei și . a rămas la vânzătorii I. M. și I. G.. Anterior vânzării și în prezent, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză (f. 44 dos._ ) și din declarațiile martorilor Iosep G. și L. D. R. (f. 57, 58 dos._ ) vânzătorii I. M. și I. G. foloseau drept cale de acces la acel teren, drumul delimitat de literele O,P,R,S,T,U,V,X,Z în planul de situație de la fila 45 ce străbate proprietatea lui Iosep G. pe o lungime de 132 m. După vânzarea unei părți din acest teren către reclamanta, calea de acces de mai sus ar străbate 95 m proprietatea lui I. G. și M. și proprietatea lui Iosep G. pe o lungime de 132 m.
Potrivit dispozițiilor art. 627 C. civ. dacă proprietarul a două proprietăți, între care există un semn văzut de servitute, înstrăinează una din proprietăți, fără ca contractul să conțină nici o convenție atingătoare de servitute, ea urmează de a exista într-un mod activ sau pasiv în favoarea fondului înstrăinat sau asupra fondului înstrăinat. Rezultă așadar că prin înstrăinarea parcelei nr. 2214/3 către reclamantă, conform dispozițiilor art. 627 C. civ. invocate, se păstrează și drumul de acces folosit anterior de către înstrăinători.
Prin urmare, terenul proprietatea reclamantei nu este „loc înfundat” în sensul avut în vedere de disp. art. 616 C. civ., ea având la dispoziție calea de acces folosită anterior de vânzători (respectiv traseul nr. 3 cu galben pe planul de situație), cale ce diferă de servitutea de trecere solicitată (respectiv traseul nr. 1 cu portocaliu pe planul de situație – f.45 dos._ ). Nu prezintă relevanță susținerea reclamantei că acest drum este mai lung și anevoios, practica judecătorească fiind unitară în a considera că ori de cîte ori locul are ieșire la calea publică pe un drum care, în anumite împrejurări este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, dispozițiile art. 616 C. civ. nu-și mai găsesc aplicarea.
Având în vedere cele arătate mai sus, acțiunea apare ca nefondată. La această soluție instanța a avut în vedere și faptul că servitutea solicitată trece și peste . CF nr. 6006 Vama, pe care figurează ca proprietar tabular P. I. (f. 62,63,64 dos._ ), ce nu a fost chemat în judecată. Nu are relevanță faptul că acesta a formulat cerere de intervenție principală, poziția intervenientului principal nefiind asimilată aceleia a unui pârât, din contră, intervenientul având o poziție independentă în proces.
În ceea ce privește cererea de intervenție principală formulată de P. I. – instanța a constatat că aceasta urmărește în speța de față conservarea dreptului de proprietate al intervenientului, respectiv neîngradirea atributului folosinței acestuia asupra parcelei nr. 2215/16 din CF nr. 6006 Vama.
Împotriva sentinței sus menționate q declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a analizat probatoriul din dosar, neacordându-se nici una din variantele de drum propuse de expert atât în expertiză cât și în suplimentul expertizei. Astfel, nu are nici o posibilitate de a ajunge la terenul său. Așa cum rezultă și din declarațiile martorilor I. M. și B. V., drumul care a fost folosit de 25 de ani este cel pe lângă S. Sfânta A..
Așa cum rezultă și din suplimentul de expertiză, acesta este drumul cel mai scurt.
Arată faptul că ar fi fost cu oricare dintre cele trei trasee descrise în expertiză, dar așa cum se discernă, în mod greșit instanța de judecată nu i-a dat această posibilitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Criticile recurentei vizează refuzul instanței de fond de a-i stabili o servitute de trecere, pe oricare dintre cele trei trasee descrise în raportul de expertiză întocmit în cauză.
În mod corect însă instanța de fond a reținut, prin prisma suplimentului la raportul de expertiză întocmit în ultimul ciclu procesual și pornind de la proveniența parcelei ce constituie fondul dominant, că terenul proprietatea reclamantei provine din . 718 Vama ce i-a aparținut bunicului vânzătoarei I. M., respectiv lui Iosep G. și că această parcelă s-a divizat în 2214/3 – proprietatea reclamantei și 2214/1 – ce a rămas la vânzătorii I. M. și I. G. – care foloseau anterior vânzării, drept cale de acces la acel teren, drumul delimitat de literele O,P,R,S,T,V,Y,X,Z (fila 45 dosar fond).
În această situație sunt incidente în cauză dispozițiile art. 627 din vechiul Cod civil, prin care se recunoaște existența unei servituți de trecere în favoarea locului înfundat, cu motivarea că, dacă prin încheierea actului de înstrăinare, părțile nu au prevăzut nimic privitor la servitutea de trecere, aceasta semnifică împrejurarea că ele au înțeles să nu modifice starea anterioară creată de proprietar și că, prin urmare, există prezumția că înțelegerea de înstrăinare se referă și la menținerea servituții de trecere.
Reclamanta fiind așadar beneficiara acestei servituți legale de trecere (pe traseul nr. 3 cu galben pe planul de situație), aceasta nu mai poate pretinde stabilirea unei alte servituți, chiar dacă aceasta vizează o cale de acces mai lesnicioasă pentru reclamantă.
În consecință, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
P. aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția netimbrării recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de de reclamanta C. M. G. (fostă C.), domiciliată în Suceava, ., ., . împotriva sentinței civile 800 din 31.05.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, intimați fiind pârâții M. B. O. de R. S., S. Sf. A. M. – .>, . , C. L., domiciliat în Suceava, .. 236, județul Suceava și intervenientul în nume propriu P. I. – de la S. Sfânta A. - M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. G. N. M. G. D. P. L.
Red. G.D.
Jud. G. I. M.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 09.04.2012
| ← Fond funciar. Hotărâre din 17-01-2012, Tribunalul SUCEAVA | Anulare act. Decizia nr. 51/2012. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
