Uzucapiune. Decizia nr. 2149/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2149/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 2149/2013
Dosar nr._ - uzucapiune-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2149
Ședința publică din 08 octombrie 2013
Președinte: D. D.
Judecători: M. C.
Judecători: T. M.
Grefier: P. L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta L. M., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat „I. C.” din S., ., nr. 43, ..B, . împotriva sentinței civile nr. 6178 din 21.12.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind S. R. prin M. Finanțelor P. – DG.F.P. S., M. S., prin primar și C. L. al mun. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat I. C. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Grefierul a expus referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, avocatul reclamantei recurente a precizat că nu mai are de formulat alte cereri prealabile, sens în care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat I. C., pentru reclamanta recurentă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, precizând că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că posesia a fost continuă și pașnică, fără cheltuieli de judecată. A depus la dosar practică judiciară.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T RI B U N A L U L ,
Asupra recursului de față, constată:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 09.08.2011 sub nr._, reclamanta L. M. a chemat în judecată pe pârâții S. R. prin M. Finanțelor P. și M. S. – prin primar, solicitând instanței să constate dobândirea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 455,35 mp teren situat în S., .. 28, județul S. în valoare de 20.000 lei.
În motivare a arătat că a moștenit, împreună cu fratele său, I. Friedrich L., de la unchiul lor, L. L., o suprafață de 900 mp teren situată la adresa indicată, prin certificatul de moștenitor încheiat la data de 30.04.1957 la notariatul Principal al Regiunii S. sub nr. 228/57, iar în temeiul acestui certificat, s-au intabulat, așa cum reiese din încheierea nr. 433/57 din 16.05.1956 dată de Secția cărților funciare de pe lângă Tribunalul Popular Raional S..
A precizat că prin sentința civilă nr. 597 din 07.05.1962 s-a dispus anularea certificatului menționat, ca urmare a lipsei certificatului de deces al numitului L. L.. Ca urmare, de la acea dată S. R. a devenit proprietarul suprafeței de 900 mp, sens în care s-a pronunțat încheierea de intabulare a dreptului de proprietate nr. 2/963 din 07.01.1963.
A mai arătat că, deși proprietar al acestei suprafețe, S. R. nu și-a exercitat din 1963 și până în prezent, în niciun fel dreptul de proprietate pentru suprafața de 445,35 mp, ea fiind cea care a posedat neîntrerupt acest teren, pe care și-a edificat o casă, achitând taxele și impozitele aferente.
De asemenea, a mai arătat că diferența de suprafață este luată în posesie de M. S. și este afectată de construcții, astfel că nu înțelege să ridice vreo pretenție cu privire la această parcelă.
Pentru aceste motive, a arătat că, în opinia sa, sunt date elementele necesare uzucapiunii de 30 de ani.
În drept au fost invocate prevederile art. 1890 Cod civil.
În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 5-13, 37-43, 78, 79) și a solicitat, iar instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale fiind audiați în cauză martorii Chașovschi M. (fila 71) și C. C. (fila 75)
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.611 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
P. precizările formulate la data de 13.12.2011, reclamanta a solicitat introducerea în cauză și a Consiliului L. S. și a indicat temeiul de drept al acțiunii formulate ca fiind art. 1837, art. 1846 și art. 1890 Cod civil.
Pârâtul M. S. – prin primar a formulat întâmpinare (filele14, 15) prin care a arătat că reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri din care reiese doar faptul că proprietar al terenului este S. R., nicidecum reclamanta, astfel că cererea acesteia nu îndeplinește condițiile uzucapiunii, anume cele prevăzute de art. 1847 Cod civil.
P. precizările formulate la data de 14.02.2012 (filele 31, 32) a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că pe extrasul de carte funciară depus de către reclamantă apare înscris „S. R.”.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. – prin D.G.F.P. S. a formulat întâmpinare (filele 23, 24) prin care a arătat că nu se poate reține că reclamanta a exercitat o posesie utilă asupra terenului timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular, conform dispozițiilor art. 28 al. 1 din Decretul lege nr. 115/1938, condiție care nu poate fi îndeplinită având în vedere calitatea proprietarului tabular, astfel că se impune respingerea acțiunii formulate. De asemenea, a depus la dosar înscrisuri (filele 62-64, 69)
Pârâtul C. L. al M. S. a formulat întâmpinare (filele 29, 30) prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, în baza art. 21 din Legea nr. 215/2001, întrucât M. S. este titularul, deținătorul patrimoniului propriu public și privat, consiliile locale fiind autorități cu rol deliberativ.
P. încheierea de ședință din data de 03.04.2012 s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a M. S. – prin primar și C. L. al M. S..
P. sentința civilă nr. 6178 din 21 decembrie 2012, Judecătoria S. a respins acțiunea, pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții M. S., prin primar și C. local al mun. S. și ca neîntemeiată formulată în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. - D.G.F.P. S..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. încheierea din data de 03.04.2012, pentru motivele ce au fost expuse în considerentele acelei încheieri, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. S. prin primar și C. local al mun. S., invocate de pârâți. P. urmare, instanța va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M. S. – prin primar și C. L. al mun. S. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin prezenta acțiune, reclamanta L. M. a solicitat constatarea de către aceasta a dreptului de proprietate în ce privește suprafața de 445,35 mp teren situat în S., .. 28, jud. S., în temeiul art. 1890 Cod civil.
În motivare s-a arătat că reclamanta a moștenit împreună cu fratele său, I. Friedrich L., de la unchiul lor, L. L. o suprafață de 900 mp teren, prin certificatul de moștenitor încheiat în data de 30.04.1957 la Notariatul Principal al Regiunii S. sub nr. 228/57. În baza acestui certificat, prin încheierea nr. 433/57 din 16.05.1957, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra cărții funciare nr. 2487, în cote de ½ fiecare, pentru reclamantă și fratele său (fila 5).
P. sentința civilă nr. 597 din 07.05.1962 pronunțată de Tribunalul Popular al orașului S. (filele 6-8) a fost anulat certificatul de moștenitor nr. 228 din 30.04.1957 eliberat de Notariatul de Stat al orașului S., iar prin încheierea nr. 2 din 1963 (fila 9 dosar) a fost intabulat pentru S. român dreptul de proprietate asupra cărții funciare nr. 2487 a comunei cadastrale S., fosta proprietate a lui L. L., după cum reiese și din extrasul de carte funciară depus la filele 10-11 dosar.
Reclamanta a învederat că, deși proprietar, S. român nu și-a exercitat dreptul de proprietate pentru suprafața de 445,35 mp ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta având posesia neîntreruptă asupra acestui teren pe care și-a construit o casă. Diferența de suprafață, până la 900 mp, este în posesia M. S. și este afectată de garaje, drept pentru care nu are nicio pretenție față de această parcelă.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1837, art. 1846 și art. 1890 C. civil, arătând că a exercitat o posesie continuă și utilă asupra terenului pentru o perioadă de peste 30 de ani.
Instanța a constatat, în schimb, că raportat la momentul de la care reclamanta pretinde că a exercitat o posesie continuă și utilă asupra terenului ce face obiectul cauzei, respectiv anul 1963, sunt incidente, în ce privește uzucapiunea, dispozițiile Decretului lege nr. 115/1938. Astfel, terenul aflându-se într-o zonă unde s-au aplicat dispozițiile actului normativ menționat (după cum reiese din înscrisurile depuse de reclamantă privind înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în cartea funciară în 1957 și 1963), nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil privitoare la uzucapiune, indicate de reclamantă ca temei legal al acțiunii.
P. Decizia nr. LXXXVI a Î.C.C.J.- Secțiile unite, obligatorie pentru instanțe conform 330 ind. 7 alin. 4 C.p.c., instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a hotărât că, în cazul prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr. 115/1938. Cu atât mai mult în cazul de față, în care, potrivit susținerilor reclamantei, termenul de prescripție a început în 1963 și s-a împlinit înainte de . Legii nr. 7/1996, sunt aplicabile dispozițiile Decretului lege nr. 115/1938.
Raportat la situația concretă din prezenta cauză (nefiind dat cazul prevăzut de art. 27 din actul normativ indicat), trebuie analizate dispozițiile art. 28 din decret, potrivit cărora, cel care a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat și, de asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarației de renunțare la proprietate.
Or, titularul dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul acțiunii este S. și, prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile nici în ce privește moartea proprietarului, nici în ce privește renunțarea la dreptul de proprietate, care ar fi trebuit să fie înscrisă în cartea funciară.
Așadar, dacă s-ar aprecia că, în temeiul art. 84 coroborat cu art. 129 alin. 4 și 5 C.p.c., instanței i-ar fi permis să considere că acțiunea este întemeiată pe prevederile Decretului lege nr. 115/1938, în speță nu sunt întrunite condițiile pentru a se constata uzucapiunea.
De altfel, instanța a constatat că există impedimente de ordin legal pentru a se constata uzucapiunea chiar și în condițiile Codului civil.
Potrivit disp. art. 1846-1847 și art. 1890 C.civ. pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune, fără a avea just titlu, partea trebuie să facă dovada faptului că a avut o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar o perioadă de 30 de ani.
Or, întrucât din 1963 statul este proprietar tabular asupra cărții funciare nr. 2487 a comunei cadastrale S., fosta proprietate a lui L. L., chiar dacă martorii audiați au relatat că reclamanta a stăpânit terenul o perioadă mai mare de 30 de ani, aceasta nu a avut o posesie utilă, care să îndeplinească toate condițiile menționate anterior, ci a avut doar o detenție precară asupra terenului, intervertirea acesteia în posesie utilă nefiind dovedită de reclamantă. Martorii audiați în cauză au arătat că știu despre faptul că reclamanta ar fi proprietară asupra terenului de la aceasta, percepția lor despre faptul că posedă terenul în calitate de proprietar fiind determinată de relatările reclamantei.
Chiar dacă ar fi avut loc, după anul 1991(care marchează apariția legilor fondului funciar), o intervertire a detenției precare în posesie utilă, reclamanta comportându-se ca un proprietar al terenului, termenul de 30 ani pentru dobândirea dreptului de proprietatea prin uzucapiune nu avea cum să se împlinească.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta L. M., precizând că terenul nu a fost scos niciodată din circuitul civil și, prin urmare, momentul la care face referire se situează sub imperiul legii 7/1996. Martorii audiați sunt vecini cu proprietatea sa și au conformat că a locuit în imobilul construit pe . prezentei acțiuni în mod continuu și neîntrerupt și că a exercitat posesia netulburat, public și sub nume de proprietar.
Dovada plății taxelor și impozitelor la zi în raporturile sale juridice cu M. S. reprezintă o probă a aspectului public și a posesiei exercitate sub nume de proprietar.
Precaritatea invocată de prima instanță nu este dată în cauză. Astfel, pentru a fi în prezența precarității s-ar impune lipsa elementului intențional al posesiei ce presupune voința posesorului de a exercita actele de stăpânire materiale pentru sine, de a se comporta cu privire la bunul în cauză ca proprietar ori ca titular al dreptului real.
A depus la dosar practică judiciară.
P. întâmpinarea depusă la fila 4 dosar intimata S. român prin M. Finanțelor P. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile Decretului – Lege nr. 115/1938, așa încât condițiile prevăzute de textul de lege nu sunt îndeplinite, având în vedere calitatea proprietarului tabular.
Mai mult, în cauză recurenta a avut o detenție precară asupra terenului, nefiind dovedită intervertirea acesteia în posesia utilă.
Intimata M. S. prin primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că din înscrisurile existente la dosar rezultă doar faptul că proprietarul este statul român, nicidecum că reclamanta ar fi utilizat acest teren, detenția precară neîndeplinind condițiile uzucapiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de nelegalitate prev. de disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Astfel, în cauză reclamanta invocând în drept prev. art. 1837, 1846 și 1890 cod civil a solicitat a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 445,35 mp teren situat în S., .. 28, suprafață intabulată pe S. român conform încheierii de intabulare a dreptului de proprietate nr. 2/7.01.1963 (filele 10 – 11), fostă proprietate a lui L. L..
În mod corect, instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente prev. Decretului Lege nr. 115/1938 și nu ale articolelor de lege menționate, având în vedere momentul de la care reclamanta a susținut că a existat posesia (anul 1963), precum și Decizia nr. LXXVI a Inaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind ținută de temeiul de drept invocat de parte.
În aceste condiții, prevederile art. 28 din Decret impune posedarea timp de 20 de ani de la moartea titularului înscris în CF, respectiv de la înscrierea în CF a declarațiilor de renunțare la dreptul de proprietate, ori în cauză nici una din aceste condiții nu este dată, titularul dreptului de proprietate fiind S. român.
De asemenea, după cum se poate constata din considerentele hotărârii atacate, instanța de fond a analizat acțiunea reclamantei și prin prisma temeiului de drept invocat, neținând în mod corect că reclamanta nu a dovedit că ar fi exercitat o posesie utilă, detenția precară asupra terenului în litigiu neputând fi opusă în uzucapiune.
Martorii audiați în cauză au susținut că de la reclamantă cunosc faptul că aceasta ar fi deținut terenul în calitate de proprietar, așa încât declarațiile acestora nu pot fi reținute în mod exclusiv având în vedere și celelalte acte din dosar.
Faptul plății taxelor și impozitelor la zi asupra imobilului nu au relevanță sub aspectul uzucapiunii raportat la speța de față, având în vedere și cele reținute anterior, iar decizia de speță prezentată de parte reprezintă situații particulare, nefiind identice cu situația de fapt din prezenta acțiune.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea nu este admisibilă, sens în care, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L. M., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat „I. C.” din S., ., nr. 43, ..B, . împotriva sentinței civile nr. 6178 din 21.12.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, intimați fiind S. R. prin M. Finanțelor P. – DG.F.P. S., M. S., prin primar și C. L. al mun. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. D. M. C. T. M. P. L.
Red. D.D.
Jud. fond: A. C.
Tehnored. P.L./ 2 ex. – 05.11.2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 10-09-2013, Tribunalul SUCEAVA | Fond funciar. Decizia nr. 2173/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
