Acţiune în constatare. Decizia nr. 164/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 6402/740/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 164
RECURS
Ședința publică din data de 8 martie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – D. A.
Judecător – S. L.
Judecător – V. M.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea recursurilor civile declarate de: recurentul reclamant C. I., cu domiciliul în . și recurenta pârâtă ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 5647 din 01.11.2012, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații pârâți: . și C. L. P., ambele cu sediul în ., precum și Floriciă N., cu domiciliul în ., având ca obiect – acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, recurentul reclamant C. I., a fost reprezentat prin avocat M. Madelona M., iar celelalte părți, au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt timbrate cu suma de 320,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată de recurentul reclamant C. I., cu chitanța ., nr._ din data de 23.01.2013 emisă de Municipiul A. – Direcția Buget Finanțe Taxe și Impozite și 1,0. leu timbru judiciar și cu suma de 319,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată de recurenta pârâtă ., cu chitanța ., nr. 0107 din data de 04.02.2013, precum și 0,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul de registratură al instanței, recurenta pârâtă a depus „Cerere completatoare la motivele de recurs” în două exemplare, iar recurentul reclamant a depus întâmpinare și acte anexe, în două exemplare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța, comunică un exemplar după „Cererea completatoare la motivele de recurs”, formulată de către recurenta pârâtă, pentru a se lua cunoștință de conținutul acesteia.
Avocat M. Madelona M., pentru recurentul reclamant, depune la dosarul cauzei, împuternicirea avocațială nr. 4/2013 și arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de cererea înmânată astăzi.
Totodată, precizează că înscrisurile anexate întâmpinării formulate de către recurentul reclamant nu sunt în plus față de cele existente la dosarul de fond, pentru a necesita comunicarea acestora, părții adverse și menționează că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, pune în discuție, termenul de declarare a recursului formulat de către recurentul reclamant.
Avocat M. Madelona M., apreciază că față de data comunicării hotărârii, data plicului și data primirii la instanța de fond - 28.12.2012, recursul este formulat în termen.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. Madelona M., pentru recurentul reclamant C. I., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul de a se constata dreptul de proprietate al reclamantului pentru diferența de teren de 1133,48 m.p. rezultați în plus la măsurători și care face parte integrantă din suprafața totală de 2152,52 m.p..
Consideră că, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, s-a făcut dovada proprietății diferenței de teren menționate și pentru care nu există carte funciară, în sensul că, terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare aflat la fila 10 din dosarul de fond, a fost dobândit prin donație de la numita C. E., prin contractul de donație autentificat sub nr. 3938 din 10.10.2000 autentificat la B.N.P. C. R..
Cu privire la recursul formulat de către recurenta pârâtă ., solicită respingerea acestuia și menținerea dreptului de superficie acordat recurentului reclamant. Arată că, pârâta are calitatea de chiriaș în contract, iar dreptul de trecere acordat reclamantului, nu contravine activității punctului de lucru al recurentei pârâte.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de recurentul reclamant C. I., și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul de a se constata dreptul de proprietate al reclamantului pentru diferența de teren de 1133,48 m.p., menținerea capătului de cerere cu privire la instituirea dreptului de servitute și respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă ., ca nefondat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria A. sub nr._, reclamantul C. I., a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei P. – reprezentată prin primar, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că este proprietarul de drept al suprafeței de 1133,48 m.p. rezultată în plus la măsurători, din totalul suprafeței de 2152,52 m.p. (din acte), suprafață de teren situată în intravilanul comunei P., județul Teleorman.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 2152,52 m.p., teren intravilan situat în . având ca vecini: N- teren Primărie, V- S.C. Saifcar, S- S.C. Saifcar, E- F. N.; terenul a fost dobândit prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 24/05.01.2001 la B.N.P. T. M., contract încheiat cu C. L. al comunei P..
În urma măsurătorilor topografice efectuate, în vederea înscrierii dreptului de proprietate la Biroul de Carte Funciară asupra terenului de 2152,42 m.p. a rezultat un plus de 1133, 48 m.p., suprafața actuală a terenului fiind de 3286 m.p.
A mai arătat reclamantul că pentru suprafața de 1133,48 m.p. a intervenit uzucapiunea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 1837 și următoarele Cod civil.
La data de 20.11. 2011, reclamantul a formulat cerere completatoare a acțiunii principale solicitând obligarea pârâtei să-i permită în temeiul prevederilor art. 617 cod civil un drum de trecere la calea publică, de la proprietatea acestuia la drumul public pe o suprafață de 675 m.p. pe un drum creat perpendicular pe drumul de acces către islazul comunal.
Prin adresa nr. 19/11.07. 2012, Primăria P. a arătat că suprafața de teren pe care reclamantul a solicitat instituirea unei servituți de trecere a fost închiriată pârâtei S.C. V. M. S.R.L. potrivit contractului de închiriere nr. 78 din 03.05.2010.
Deși legal citată, pârâta S.C. V. M. S.R.L. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 5647/_ Judecătoria A. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu pârâții ., C. L. P., F. N. și S.C. V. M. S.R.L. ; a respins ca nefondată cererea privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1133, 48 m.p., suprafață de teren situată în intravilanul comunei P., județul Teleorman ; a instituit un drept de superficie pe suprafața de 675 mp. Și a obligat pârâtele C. L. P. și S.C. V. M. S.R.L. să permită reclamantului un drum de trecere la calea publică de la proprietatea sa la drumul public.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, că din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul posedă bunul a cărui uzucapiune se solicită din anul 2001, nefiind întrunită condiția posesiunii acestuia pe o perioadă de 30 de ani.; totodată, prima instanță a exclus posibilitatea împlinirii termenului necesar prescripției achizitive întemeiată exclusiv pe posesia terenului, motiv pentru care a respins capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1133,48 m.p. situată în intravilanul comunei P., județul Teleorman .
A mai reținut că, din planul de situație aflat la fila 6 dosar coroborat cu celelalte probe a rezultat că reclamantul posedă o suprafață de teren înfundată ce nu are ieșire la calea publică, situația de fapt care a apreciat a se încadra în prevederile articolului 616 Cod civil conform căruia „ proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona ”așa încât a apreciat că se impune admiterea cererii modificatoare precizată în cauză și a instituit o servitute de trecere pentru reclamant pentru suprafața de 675 m.p. pe terenul pârâtelor C. L. P. și S.C. V. M. S.R.L.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. recurentul – reclamant C. I. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 5647/_ a Judecătoriei A. în sensul de a se constata dreptul de proprietate pentru diferența de teren de 1133,48 mp rezultați în plus la măsurători, în vederea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că hotărârea instanței de fond este insuficientă din punctul de vedere al aprecierii probelor administrate în cauză sens în care a arătat că prima instanță nu a avut în vedere planul de amplasament întocmit de expertul autorizat OCPI din care rezulta că suprafața măsurată actuală este de 3286,00 mp și celelalte înscrisuri, în temeiul cărora, consideră că a dovedit dreptul de proprietate și asupra diferenței de teren de 1133, 48 mp rezultați în plus la măsurători, parte integrantă din suprafața de 3286,00 mp.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 C..
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. Și recurentul –pârât . solicitând admiterea recursului și modificarea aceleiași sentințe în sensul de a se respinge acțiunea ca nefondată.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că terenul pe care instanța a dispus insituirea unui drept de superficie pe o suprafața de 675 m.p este deținut de societate in baza Contractului de închiriere nr. 78 din 03.05.2010 si folosit pentru desfășurarea activității ., iar la data încheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 24/05.01.2001 reclamantul a încheiat contractul cunoscând caracteristicile locului închiriat.
La constituirea dreptului de trecere instanța nu a ținut cont de scopul in care este folosit terenul pe care se solicita trecerea.
A mai arătat că la constituirea unui drept de trecere trebuie sa se tina seama si de interesul celui ce urmează sa suporte consecințele acestei instituiri si sa nu ia in considerare in mod precumpănitor si exclusiv doar interesul celui ce urmează sa beneficieze de dreptul de trecere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 si art 312 Cod procedura civ..
În cursul cercetării judecătorești a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri filele 24- 35
La data de_ recurentul- reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul- intimat ..
A depus la dosarul cauzei înscrisuri, filele 41-51 .
La termenul de judecată din_ Tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului de către recurentul – reclamant C. I., cu privire la care, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, reține următoarele:
Dispozițiile legale incidente în materie sunt art. 301 și 303 alin. 2 raportate la art. 101 alin. 1 și 102 alin. 1 C.p.civ., potrivit cărora:
Art. 301 C.p.civ. prevede că Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 303 alin. 2 C.p.civ. stipulează că Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speță, sentința civilă atacată a fost comunicată recurentului – reclamant la data de la data de_ potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 149 din dosarul de fond .
Conform art. 101 alin. 1 C.p.civ., Termenele se înțeleg pe zile liber, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar art. 102 alin. 1 prevede că Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de_ , deci peste termenul legal de 15 zile.
În consecință, constatând că excepția tardivității declarării recursului este întemeiată, Tribunalul o va admite și va respinge recursul ca tardiv declarat, recurs formulat de recurentul – reclamant C. I..
Cu privire la recursul formulat de recurentul- pârât . Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, va admite recursul declarat de acesta pentru considerentele care vor succede:
În conformitate cu dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, instanța de judecată este datoare să arate în cadrul hotărârii pe care o pronunță, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, iar nerespectarea acestor dipoziții legale, atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, dacă partea dovedește existența unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; din acest motiv, normele procesule prevăd un motiv distinct de casare care are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât și existența unor considerente contradictorii sau care nu au legătură cu pricina.
Recurentul – pârât consideră că acest motiv de recurs este incident în cauză, întrucât prin dispozitivul hotărării s-a instituit un drept de superficie pe suprafața de 675 mp. iar în considerentele aceleiași hotărări se face vorbire despre instituirea unei servituți de trecere pentru reclamant, pentru aceeiași suprafață de teren.
Din această perspectivă Tribunalul apreciază că în mod greșit a procedat prima instanță când prin dispozitiv a instituit un drept de superficie pe suprafața de 675 mp. iar în considerentele aceleiași hotărări a făcut referire la instituirea unei servituți de trecere pentru reclamant, pentru aceeiași suprafață de teren, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine care au fost motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe în pronunțarea hotărârii atacate.
Ori, reținând că motivarea hotărârii judecătorești reprezintă tocmai garanția procesuală a respectării dreptului la apărare, partea fiind îndreptățită a cunoaște rațiunile pentru care argumentele sale au fost respinse și, în măsura în care hotărârea instanței este nelegală, să o poată supune căilor legale de atac, se constată încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 C. în sensul există neconcordanță între considerente și dispozitiv ceea ce echivalează cu soluționarea cauzei fără a se intra în cercetarea fondului deși prima instanță avea obligația de a arăta, în cadrul, hotărării pronunțate, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, în baza art. 312 alin 3 și alin 5 C.pr.civ. va admite recursul declarat și va casa sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de recurs apreciind că singura modalitate a restabilire a echilibrului între părțile implicate este reanalizarea cauzei de către prima instanță investită.
Față de hotărârea pronunțată, nu se mai justifică analizarea celorlalte motive de recurs formulate de recurentul – pârât; cu ocazia rejudecării, prima instanță se va pronunța cu privire la toate excepțiile și apărările invocate de părți va administra orice alte probe necesare dezlegării pricinii, urmând a pronunța o hotărâre prin prisma dispozițiilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul reclamant C. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 5647 din 01.11.2012, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații pârâți: . și C. L. P., ambele cu sediul în ., precum și Floriciă N., cu domiciliul în ..
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă ., cu sediul în ., casează sentința și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. A. S. L. V. M. O. S.
Red./th-red. V.M. 2 ex./ 08.04.2013
D.f._
Judecătoria A.
J.f.- I. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 706/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 165/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
