Obligaţie de a face. Decizia nr. 171/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 1101/292/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 171
RECURS
Ședința publică de la 08 martie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - F. M.
Judecător - G. P.
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul în Roșiorii de Vede, ., incinta Fermei Troianul, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2411 din 18.10._, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații pârâți G. V. domiciliată în Roșiorii de Vede, ., nr.4, județul Teleorman și ., cu sediul în Costești, ., având ca obiect – obligația de a face.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 01 martie 2013, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 08 martie 2013.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din 27 martie 2012 pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, astfel cum a fost modificată la data de 24 aprilie 2012, reclamanta . Roșiorii de Vede le-a chemat în judecată pe pârâtele G. V. și . Costești, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța: să se constate existența dreptului de folosință, exclusivă asupra terenului agricol în suprafață de 9,5500 ha, situat în ., în ..83/10; să se constate nulitatea absolută a contractului de arendare încheiat între pârâtele G. V. și . ce are ca obiect cedarea dreptului de folosință privind terenul de 9,5500 ha.
În motivarea acțiunii, astfel cum a fost completată a arătat că a încheiat cu pârâta G. V., la data de 13.09.2010, contractele de arendare nr. 301 și nr. 306 pentru suprafața totală de 9,7300 ha pentru o perioadă de 10 ani, contracte care au fost înregistrate atât la Primăria comunei Săceni cât și la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean Teleorman.
Pe parcursul derulării contractelor, relațiile dintre părți au decurs conform clauzelor convenite, reclamanta îndeplinindu-și obligațiile asumate, inclusiv privind termenul de plată al cuantumului arendei.
La data formulării cererii modificatoare – 24.04.2012 s-a susținut că, nefiind reziliate cele două contracte și, ca urmare, producându-și efectele juridice și la acea dată, suprafața de teren ce a format obiectul arendei a fost cultivată de către reclamantă care și-a respectat și obligația din contract de a achita la termen și în cuantumul stabilit de părți arenda, motiv pentru care a solicitat ca instanța să constate existența dreptului său de folosință asupra terenului în suprafață de 9,5500 ha.
În condițiile menționate, pârâta G. V. a încheiat cu pârâta . contract de arendare pentru aceeași suprafață de teren, contract care nu a fost înregistrat nici la Primăria comunei Săceni și nici la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean Teleorman, dat fiind că erau încă în vigoare contractele încheiate pentru aceeași suprafață de teren între reclamantă și pârâta G. V..
Reclamanta a mai menționat că este lovit de nulitate absolută contractul încheiat între cele două pârâte întrucât lipsește obiectul contractului, contractele cuprind un pact comisoriu de gradul IV privind rezilierea de drept a contractului, care însă nu o exonerează pe pârâta G. V., în calitate de arendator, de a se adresa instanței de judecată pentru ca aceasta să constate rezilierea de drept a contractului.
A mai susținut că în anul 2011 terenul a fost cultivat de către reclamantă care a efectuat și lucrări de desțelenire, erbicidare, fertilizare, întrucât nu a fost cultivat anterior, ca urmare producția fiind scăzută față de media zonei. De asemenea, și în anul 2012 a efectuat lucrări de însămânțarea culturii aferente acestui an, lucrări de erbicidare, fertilizare.
În ce privește plata arendei pentru anul 2011, a precizat că fost efectuată la data de 9.09.2011, întrucât ultima zi de recoltare în câmp a fost data de 02 august 2011, potrivit înscrisurilor – avize de transport al recoltei către silozul reclamantei, depuse la dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.111 din Codul de procedură civilă, au fost avute în vedere prevederile art.966, 968, 1021, 1365 și 1367 cod civil din 1864, prevederile Legii nr.16/1994.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse înscrisuri, s-a solicitat interogatoriul pârâtei G. V., audierea martorilor T. B. și D. M..
Prin concluziile scrise depuse în ședința publică din 04 octombrie 2012, când au avut loc dezbaterile în fond, reclamanta a învederat că este nul absolut contractul de arendă încheiat între pârâte întrucât se întemeiază și pe o cauză ilicită, contrară bunelor moravuri, ordinii publice.
Pârâta G. V. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională aceasta din urmă completată și precizată la 28 iunie 2012.
Prin cererea reconvențională, astfel cum a fost completată și precizată, a solicitat ca instanța să constate că în urma denunțării unilaterale a contractelor de arendare nr. 301/13.09.2010 și nr.306/13.09.2010 încheiate cu reclamanta, a intervenit rezilierea de drept a acestora.
Ca efect al constatării rezilierii de drept, a solicitat ca instanța să dispună repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării reclamantei să-i predea terenul care a format obiectul contractelor de arendă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, a arătat că între cele două pârâte a fost încheiat contractul de arendă întrucât reclamanta, în calitate de arendaș, nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat prin cele două contracte încheiate cu pârâta.
Prin dispozițiile art.9 alin.1 inserate în ambele contracte s-a stipulat că, în situația neîndeplinirii culpabilă a obligațiilor asumate contractele se reziliază de drept, fără intervenția instanței, arendatorul având posibilitatea denunțării unilaterale a contractului.
În temeiul acestor dispoziții, începând cu data de 10 septembrie 2011 pârâta a apreciat că cele două contracte sunt considerate a fi reziliate de drept pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor asumate, respectiv neachitarea arendei în termenul de 45 de zile de la terminarea recoltatului, pe raza comunei Săceni încheindu-se perioada recoltatului la 15 iulie 2011, fiind avute în vedere prevederile art.6 alin.2 și 4 din contract.
De asemenea, grâul rezultat din recolta 2011 și care a fost distribuit ca arendă nu a corespuns calitativ, reclamanta nu a făcut dovada că deține spații de depozitare pe raza comunei Săceni, grâul recoltat fiind depozitat sub cerul liber, nu a respectat tehnologia de producție, grâul fiind impropriu consumului alimentar.
Denunțarea unilaterală a celor două contracte de arendă încheiate cu reclamanta a fost făcută cunoscută atât reclamantei cât și Primăriei comunei Săceni, județul Teleorman unde contractele sunt înregistrate.
Au fost invocate în drept atât dispozițiile Legii nr.16/1994, cât și prevederile art.1020 – 1021 Cod civil ce conferă dreptul arendatorului de a solicita, în calitate de creditor al obligației asumată prin contractul de arendare, fie executarea întocmai a obligației fie rezilierea/rezoluțiunea contractului, pârâta, dat fiind pactul comisoriu de gradul IV cuprins în cele două contracte, înțelegând să opteze pentru rezilierea de drept a acestor contracte.
În susținerea cererii reconvenționale și în apărare față de obiectul cererii introductive, cum a fost modificată, pârâta G. V. a solicitat interogatoriul reclamantei(aflat la filele 147-148), audierea martorilor Urlet M. și B. T..
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii introductive, astfel cum a fost completată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei privind capătul de cerere formulat prin cererea modificatoare, referitor la constatarea nulității absolute a contractului de arendare încheiat între pârâte, cu motivarea că în interpretarea sa este vorba de anularea contractului și nu de nulitate absolută, în această situație pentru motivele invocate dreptul aparținând părților contractante ci nu unui terț, cum este reclamanta.
Au fost depuse înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2411 din 18.10.2012, Judecătoria Roșiorii de Vede a respinge acțiunea, astfel cum a fost modificată la data de 24 aprilie 2012 formulată de reclamanta . Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu pârâtele G. V. și . Costești.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâta G. V., astfel cum a fost completată și precizată la data de 28 iunie 2012.
A constatat că la data de 22 septembrie 2011 a intervenit rezilierea de drept a contractelor de arendare nr. 301/13.09.2010, privind suprafața de teren de 2,61 ha, și nr. 306/13.09.2010, privind suprafața de teren de 7,12 ha, contracte încheiate între reclamantă și pârâta G. V..
A obligat pe reclamantă să-i lase în deplină posesie pârâtei G. V. terenul în suprafață de 9,73 ha situat în ., care a format obiectul celor două contracte de arendare.
Excepția invocată de pârâta ., cu sediul în Costești, județul Argeș, privind lipsa calității procesuale active cu privire la capătul de cerere din cererea introductivă, cum a fost modificată, privind nulitatea/anulabilitatea contractelor de arendare, nu a mai fost analizată de instanță, fiind considerată lipsită de eficiență juridică.
A obligat pe reclamantă să plătească cheltuieli de judecată, suma de 1016,6 lei pârâtei G. V. și suma de 1000 lei pârâtei ..
Pentru a pronunța această sentință, a reținut că prin contractele de arendare nr.301 și nr.306 ambele din 13 septembrie 2010 pârâta G. V. i-a cedat reclamantei dreptul de folosință asupra suprafețelor de teren situate pe raza comunei Săceni, județul Teleorman, de 2,6100 ha și, respectiv, de 7,1200 ha pentru o perioadă de 10 ani, cu începere de la 01 septembrie 2010 până la 01 septembrie 2012.
Nivelul arendei, conform dispozițiilor art.6 din fiecare contract, a fost convenit la 500 kg de grâu/ha/ an sau echivalentul în lei la data recoltării, plata arendei fiind efectuată imediat la data recoltării în natură, nu mai târziu de 45 de zile în raport de această dată.
Prin prevederile aceluiași articol, reclamanta, în calitate de arendaș, și-a asumat obligația de a livra arendatorului grâu corespunzător calitativ, în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate prin contract de părți acestea prevăzând în dispozițiile art.9 rezilierea de drept a contractului, fără intervenția instanței.
Cele două contracte au fost înregistrate în registrul ținut la Consiliul local al comunei Săceni, conform art.6 din Legea nr.16/1994.
Clauza cuprinsă la articolul 9, în sensul rezilierii de drept a contractului fără intervenția instanței, în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate prin contract de către una dintre părți, a fost asimilată în jurisprudență și în doctrină ca pact comisoriu de gradul III.
În acest sens, prin inserarea expresă a acestui pact comisoriu este înlăturată posibilitatea instanței de a dispune aplicarea sancțiunii privind aprecierea oportunității rezoluțiunii/rezilierii respectiv a acordării unui termen de grație pentru îndeplinirea obligației, sancțiunea rezilierii/rezoluțiunii apreciindu-se însă a nu opera ca efect al simplei neexecutări, fiind necesară punerea în întârziere a debitorului obligației.
Rolul instanței sesizată în acest caz este acela numai de a constata că a intervenit rezilierea/rezoluțiunea contractului, pe baza pactului comisoriu expres prevăzut în acesta.
În consecință, instanța în astfel de situații nu mai pronunță rezoluțiunea/rezilierea ci doar constată intervenția acestei sancțiuni conform înțelegerii părților[i].
În raport de cele reținute și având în vedere și declarațiile martorilor B. T. și Urlet M., instanța de fond a apreciat că reclamanta nu și-a asigurat pentru recolta de grâu a anului 2011 condiții de depozitare pe raza comunei Săceni, ci numai pe raza comunei Troianul, cantitatea de grâu cuvenită arendatorilor care dețineau suprafețe de teren în proprietate pe raza comunei Săceni, fiind distribuită fie din câmp, după recoltat, sau din locuri improprii „dintr-o mașină parcată pe o stradă în comună”, martorul Urlet M. mai susținând și că a primit grâu încolțit.
S-a mai reținut, din declarațiile acelorași martori, că a fost distribuit arendatorilor grâu impropriu consumului alimentar, motiv pentru care l-au folosit pentru hrana animalelor.
Pârâtei G. V. i-a fost acordată în bani arenda cuvenită pentru anul 2011, în cuantum de 2136 lei aferentă contractului de arendă nr.306/2010( dispoziția de plată nr.55 din 9.09.2011 fila 33) și în cuantum de 783 lei aferentă contractului de arendă nr.301/2010( dispoziția de plată nr.54 din 9.09.2011 – fila 34).
Față de susținerile martorilor pârâtei privind calitatea necorespunzătoare a grâului distribuit arendatorilor, prin înscrisurile depuse de către reclamantă - note de recepție cereale aflate la filele 59 – 111 ce cuprind parametrii calitativi ai cantității de grâu consemnată în înscrisuri, s-a constatat nu este înlăturată culpa reclamantei raportată la acuzele arendatorilor de a le fi fost distribuit grâu de calitate inferioară, impropriu consumului alimentar.
Pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin contracte, pârâta G. V. a notificat-o pe reclamantă la data de 22 septembrie 2011, notificare ce i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, filele 154-156, prin care i se făcea cunoscută intervenția pactului comisoriu de gradul IV, denunțarea unilaterală, rezilierea celor două contracte de arendare încheiate între părți.
Notificarea a fost înregistrată și la Primăria comunei Săceni unde cele două contracte de arendă au fost înregistrate în registrul special la nr.2371.
Apreciind că a intervenit rezilierea de drept a celor două contracte ca efect al incidenței pactului comisoriu de gradul III inserat în contract, pârâta G. V. a încheiat cu pârâta . contractul de arendare pentru suprafața de 9,5500 ha pentru o perioadă de 6 ani începând cu data de 20 septembrie 2011, nivelul arendei convenit fiind de 700 kg grâu/ha / an, sau echivalentul în lei la data recoltării cu efectuarea plății arendei imediat după recoltarea grâului, nu mai târziu de 45 de zile.
Întrucât Consiliul local al comunei Săceni a refuzat înregistrarea atât a contractului de arendă încheiat între pârâte cât și a altor contracte de arendă încheiate cu persoane care dețineau terenuri pe raza comunei Săceni, ., în contradictoriu cu pârâții - ., și Consiliul local al comunei Săceni, a sesizat Tribunalul Teleorman în vederea obligării pârâtei consiliu local să înscrise în registrul special contractele încheiate de reclamantă, ., și persoanele consemnate în tabelele depuse la dosar, înaintate cu adresele nr.58 și nr. 57 ambele din 17 noiembrie 2011.
Prin sentința civilă nr.1050/18 noiembrie 2011 Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal – Complet Specializat pentru C. Administrativ Fiscal, a admis acțiunea și, ca urmare, a obligat pe pârâtul Consiliul local al comunei Săceni să înregistreze în registrul special contractele de arendă pentru persoanele menționate în adresa nr.58/17 noiembrie 2011, luându-se act că s-a renunțat la înscrierea și a contractelor de arendă pentru persoanele menționate în adresa nr.57/17.11.2011(filele 124-125).
În considerente, instanța a reținut că persoanele menționate în adresa nr.58/17.11.2011 au depus notificări la dosarul cauzei, în calitate de arendatori, prin care au înțeles să denunțe unilateral contractele de arendă pentru neexecutarea obligației contractuale asumată de arendaș, ce viza neplata arendei în termen de 45 de zile de la terminarea recoltatului, cum au prevăzut în art.6 alin.4 din contract.
Instanța a mai reținut că notificările au fost înregistrate și la Primăria comunei Săceni, care a refuzat să înregistreze contractele de arendă încheiate de . cu persoanele consemnate în adresa nr.58/2011.
Instanța a concluzionat că, prin înscrisurile depuse, s-a făcut dovada manifestării exprese de voință a arendatorilor de a încheia noi contracte de arendă, s-a făcut dovada denunțării unilaterale a contractelor de arendă încheiate cu reclamanta în cauză pentru neîndeplinirea obligației de plată a arendei, considerente în temeiul cărora a fost apreciat ca nelegal refuzul pârâtei de a înregistra noile contracte.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, cum rezultă din certificatul eliberat la 22 mai 2012 de Curtea de Apel București Secția a VIII-a Contecios Administrativ și Fiscal(f.123).
Contractul de arendă încheiat între cele două pârâte a fost înregistrat în registrul special ținut la Consiliul local al comunei Săceni la nr.208 din 31 mai 2012 pentru suprafața de 9,5500 ha, potrivit consemnării din adresa nr.1487/25 iunie 2012 (aflată la fila 122 în dosarul cauzei).
Prin cererea modificatoare depusă la 24 aprilie 2011, în raport de denunțul unilateral al celor două contracte invocat de către pârâta G. V., reclamanta nu a solicitat să fie analizată și, ca urmare, să se constate ca fiind îndeplinite condițiile de validitate ale celor două contracte de arendă, nr.301 și 306/13.09.2010, ci a solicitat să se constate existența dreptului său de folosință, exclusivă, asupra terenului ce a format obiectul celor două contracte, în condițiile în care intervenise rezilierea de drept a contractelor, ca efect al pactului comisoriu de gradul III.
În jurisprudență și în doctrină s-a apreciat că nu este admisibilă o acțiune în constatare atâta vreme cât partea are la îndemână acțiunea în realizare, acțiunea prin care se solicită rezilierea / rezoluțiunea unui contract fiind calificată ca acțiune personală, în realizare [ii].
Față de considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art.1021 Cod civil în temeiul cărora legiuitorul conferă dreptul creditorului obligației de a face de a opta, în ipoteza neexecutării obligației imputabilă debitorului acesteia, prin intermediul instanței, fie la îndeplinirea obligației fie la rezilierea contractului încheiat între părți, în speță ca efect al pactului comisoriu de gradul III dată fiind intervenția de drept a rezilierii prin denunțarea unilaterală a contractelor, la constatarea rezilierii celor două contracte de arendă încheiate cu reclamanta, s-a dispus respingerea cererii introductive, astfel cum a fost modificată ulterior și admisă cererea reconvențională cum a fost completată și modificată.
Excepția invocată de pârâta . privind lipsa calității procesuale active a reclamantei față de capătul de cerere formulat prin cererea modificatoare privind constatarea nulității absolute/anulabilitatea contractului de arendare încheiat între pârâte, s-a considerat că nu mai formează obiectul analizei, fiind lipsită de eficiență juridică față de considerentele reținute mai sus.
În temeiul art.274 codul de procedură civilă reclamanta a fost obligată să le plătească pârâtelor cheltuielile de judecată efectuate în cauză, onorariu avocat plus taxa judiciară de timbru achitată de pârâta G. V. pentru cererea reconvențională depusă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
- Instanța a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, din acțiune în constatare și anulare în ,, obligație de a face”, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, întrucât la termenul de judecată din 24.04.2012 și-a precizat acțiunea, cuprinzând 2 capete de cerere, ambele având ca obiect ,, acțiuni în constatare”.
- La pronunțarea sentinței, instanța nu a avut în vedere că recurenta reclamantă și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele încheiate cu pârâta G. V., aceasta optând pentru încasarea arendei sub formă de bani în termenul prevăzut în contract și că aceasta nu a notificat-o cu privire la denunțarea unilaterală a contractelor, denunțarea nefiind aplicabilă contractelor pe durată determinată.
- Instanța de fond trebuia să admită cererea privind constatarea nulității contractului de arendă încheiat de intimatele pârâte, în condițiile în care contractele încheiate inițial nu au fost reziliate.
- Instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în ce privește calitatea grâului, condițiile de păstrare și de plată a arendei în natură, aspecte care nu ar fi trebuit analizate, întrucât pârâta a încasat arenda în bani.
- Cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă G. V. trebuia respinsă ca inadmisibilă, instanța omițând să examineze excepția invocată sub acest aspect, atât oral, cât și prin notele scrise.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8 și 9, 312 alin.3 C. proc. civ, art. 24 alin.2 din Legea nr. 16/114, art. 948. 966 și 1191 din Codul civil.
Prin întâmpinarea depusă, intimata pârâtă pârâta G. V. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat.
Verificând legalitatea sentinței atacate, în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Din cuprinsul acțiunii reclamantei, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la data de 20.04.2012, rezultă că acesta a solicitat, constatarea dreptului de folosință cu privire la terenul agricol în suprafață de 9,55 ha teren și constatarea nulității absolute a contractului de arendare încheiat de pârâtele G. V. și ..
Potrivit art.129 alin 6 Cod procedură civilă, judecătorii trebuie să hotărască în toate cazurile numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Deși în dispozitiv s-a consemnat că a fost respinsă acțiunea reclamantei, astfel cum a fost modificată, din considerente rezultă că instanța s-a pronunțat numai asupra capătului de cerere privind constatarea dreptului de folosință.
Întrucât instanța de fond nu s –a pronunțat asupra ceea ce s –a cerut, a fost încălcat principiul rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Constatând că în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, se constată că este întemeiată și critica vizând omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra excepției inadmisibilității cererii reconvenționale invocată de reclamantă prin notele scrise depuse (f.172-173 dosar fond).
În această situație, instanța de fond, avea obligați de a repune cauza pe rol, pentru a pune în discuție excepția invocată, pentru a se pronunța asupra tuturor cererilor și excepțiilor invocate de părți.
Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat, casa sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va analiza și celelalte critici formulate de recurentă, care sunt în strânsă cu dezlegarea ce se va da cererilor asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat, pentru a asigura o soluționare unitară a lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul în Roșiorii de Vede, ., incinta Fermei Troianul, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2411 din 18.10._, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimații pârâți G. V. domiciliată în Roșiorii de Vede, ., nr.4, județul Teleorman și ., cu sediul în Costești, ., ., județul Argeș.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
C. DoinițaFifoiu M. G. PetricăTatu S.
Red. thred.C.D.
2 ex./18.03.2013
D.f._
J.f.I. P.
Judecătoria Roșiorii de Vede
(Imputabil)
| ← Pretenţii. Decizia nr. 671/2013. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 706/2013. Tribunalul... → |
|---|
