Grăniţuire. Decizia nr. 97/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 45/339/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.97
APEL
Ședința publică de la 18 septembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - A. L. N.
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea apelului civil, declarat de către apelantul pârât N. P., domiciliat in Z., ..3, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 557 din 5 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimata reclamantă C. F. domiciliată în Z., .. 1, județ Teleorman, având ca obiect – grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul pârât N. P., asistat de avocat P. Gigel și intimata reclamantă C. F. asistată de avocat B. C.-D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul timbrat cu suma de 43 lei - taxă judiciară de timbru achitată potrivit chitanței nr._/2013 și 1,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că apelantul N. P., a depus completări la motivele de apel, ce au fost comunicate apărătorului părții adverse înainte de începerea dezbaterilor.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă,tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față în raport de disp. art. 2 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ.
Avocat P. Gigel, pentru apelantul pârât, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în memoriu tehnic și schița terenului în litigiu, pe care le depune la dosarul cauzei, înmânând totodată, apărătorului intimatei reclamante.
Avocat B. C.-D., se opune administrării acestei probe, înscrisurile depuse neputând fi luate in considerare, întrucât nu poartă o semnătură și ștampilă. Arată că a luat cunoștință de conținutul completărilor la motivele de apel și nu mai are cereri noi de formulat.
Tribunalul, în baza art. 295, rap la art. 167 din Vechiul Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri și nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Avocat P. Gigel, având cuvântul pentru apelantul pârât N. P., consideră nelegală netemeinică hotărârea primei instanțe,nu au fost avute in vedere înscrisule depuse la dosar, respectiv memoriu tehnic al cărții funciare, iar raportul de expertiză nu trebuia omologat, deoarece nu a fost respectat hotarul despărțitor dintre proprietățile părților, care este vechi de peste 50 de ani. Apelantul a construit un gard nou, însă in curtea sa, pe lângă gardul vechi. De asemenea, precizează că apelantul dorește să aibă acces în spatele casei pentru a putea efectua anumite lucrări de renovare, existând și o poartă de acces.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate, cu trimitere spre rejudecare, în vederea refacerii raportului de expertiză, pentru a se avea in vedere semnele vechi de hotar, iar pe fondul cauzei, cere respingerea acțiunii reclamantei.
Avocat B. C.-D., având cuvântul pentru intimata reclamantă C. F., declară că renunță la excepția netimbrării invocată prin întâmpinare, apelantul satisfăcând cerința plății timbrajului.
Pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței civile nr.557 din 5 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Z..
Susține că apelantul pârât a fost de acord cu grănițuirea, neavând nicio obiecțiune la raportul de expertiză tehnică, iar pe de altă parte, nici nu a formulat cerere reconvențională. La întocmirea raportul de expertiză tehnică, au fost avute in vedere toate actele de proprietate, precum și semnele vechi de hotar și referitor la poarte de acces, arată că aceasta a fost deplasată de apelant de două ori, înspre proprietatea intimatei.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din 6 ianuarie 2012, pe rolul Judecătoriei Z., reclamanta C. F. a chemat în judecată pe pârâtul N. P., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile lor, să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 3,50 - 4mp (cu lățimea de 0,40 m și lungimea de 8,50 m), pe care acesta i-a acaparat-o, să fie obligat la mutarea porții de fier, cu acces la . la repararea gardului pe care i l-a distrus pe o distanță de circa 1,50 m, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 832 mp teren intravilan, înscris și individualizat în titlul de proprietate nr. 1._ din 3 decembrie 1996, pe care a dobândit-o prin moștenire de la mama sa, defuncta C. E., așa cum atestă certificatul de moștenitor nr. 99 din 8 iunie 2010 eliberat de BNP C. F..
A mai arătat că proprietatea sa se învecinează la sud cu proprietatea pârâtului N. P. și că pe vechiul hotar au existat 10-12 salcâmi, pe care i-a tăiat la solicitarea pârâtului .
Reclamanta a mai menționat că în primăvara anului 1993, pârâtul a demolat casa veche și a construit alta al cărei perete este chiar lângă hotar, la o distanță de circa 20-30 cm. de vechiul hotar și că între proprietățile părților există un gard din lemn pe o distanță de aproximativ 17 ml, iar în continuarea acestuia, pe același aliniament, un gard din sârmă, pe o distanță de 8,50 ml.
În continuare, reclamanta a mai susținut că în timp, pârâtul a alipit de gardul vechi din sârmă, un gard nou din sârmă, pe care l-a deplasat circa 0,40 m - 0,50 m spre curtea ei, pe o distanță de aproximativ 8,50 m, acaparându-i circa 3,50 mp- 4 m.p, a distrus semnele vechiului hotar ( buturugile rămase de la salcâmii tăiați), și a turnat o bandă de ciment pe lângă casă, inclusiv peste vechiul hotar.
Reclamanta a mai învederat că în vara anului 2011 a montat gard din sârmă rigidă, pe o distanță de 17 ml, în locul gardului de lemn existent, chiar pe lângă banda de ciment a vecinului, pentru a evita acapararea unei fâșii și mai mari din terenul său, de către pârât, însă, pârâtul i-a tăiat doi stâlpi din acest gard, intenționând să deplaseze și acest gard din sârmă rigidă a spre curtea ei pe același aliniament cu gardul din sârmă existent pe distanța de 8,50 ml și care era deja deplasat spre curtea sa, cu 0,40 m - 0,50 m.
De asemenea, a mai precizat că la . i-a rupt gardul pe o distanță de 1,50 m și a montat o poartă de acces, din fier, care este pe proprietatea reclamantei, circa 0,40 ml.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copii, titlul de proprietate nr._/3.12.1996, certificatul de moștenitor nr. 99/08.06.2010.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu grănițuirea, dar că reclamanta este cea care a desființat semnele de hotar și vechiul gard.
În ce privește capătul de cerere privind revendicarea, a arătat că nu a acaparat din terenul proprietatea reclamantei. Hotarul dintre proprietăți a fost întotdeauna în linie dreaptă. Pe această linie dreaptă a existat un gard, dar reclamanta, pe o distanță de circa 11 m, a montat gardul spre curtea lui, care a avut și are și în prezent 545,57 m.p.
A mai menționat că nu este de acord cu mutarea porții și repararea gardului, deoarece poarta este în curtea locuinței sale.
A depus la dosar, în copii, schiță cu terenul, contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 337/30 martie 1998, memoriu tehnic, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, fișa corpului de proprietate.
În cauză, s-au audiat martorii Camber P. și G. M. Iozefina, propuși de reclamantă și P. I., propusă de pârât.
S-a solicitat și s-a încuvii9nțat proba cu expertiză tehnică topo de expertul B. C.., raportul întocmit fiind depus la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 557 din 5.03.2013, Judecătoria Z. a admis acțiunea formulată, a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților între punctele 3–50-11’, potrivit raportului de expertiză întocmit de expertiză B. C. și a schiței anexe, a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate reclamantei suprafața de 2,52 m.p., compusă din suprafața de 1,84 m.p., între punctele 7-9-11-11’-6-7-7’, și din suprafața de 0,68 m.p., între punctele 3-5-50, potrivit raportului de expertiză întocmit de exp. B. C. și a schiței anexe și să deplaseze poarta de acces, situată între punctele 30-3-2, ce se suprapune cu gardul reclamantei pe o distanță de 0,53 m cuprinsă între punctele 3-2 și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că față de actele de proprietate ale părților, expertul a propus ca linie de hotar aliniamentul între punctele 3–50-11’ din schița anexă la raportul de expertiză, aliniament care satisface cerințele impuse de dispozițiile art. 480 și 584 C. civ., ținând cont de actele de proprietate ale părților.
De asemenea, tot față de dispozițiile legale anterior menționate, instanța de fond a obligat pârâtul să deplaseze poarta de acces, situată între punctele 30-3-2, ce se suprapune cu gardul reclamantei pe o distanță de 0,53 m cuprinsă între punctele 3-2, întrucât, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, această porțiune din poartă se află pe terenul reclamantei.
A mai avut în vedere instanța și poziția pârâtului, în sensul că a fost de acord cu grănițuirea și să mute poarta de acces.
Întrucât în raport de aliniamentul reținut de instanță, pârâtul ocupă o suprafață de 2,52 m.p., compusă din suprafața de 1,84 m.p., între punctele 7-9-11-11’-6-7-7’, și din suprafața de 0,68 m.p., între punctele 3-5-50, în condițiile art.480 c.civ., invocat anterior, instanța a obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de 2,52 m.p., compusă din suprafața de 1,84 m.p., între punctele 7-9-11-11’-6-7-7’, și din suprafața de 0,68 m.p., între punctele 3-5-50, identificată pe schița anexă raportului de expertiză.
Susținerea pârâtului potrivit căreia, cererea în revendicare nu poate fi admisă întrucât și reclamanta ocupă din terenul său, nu a fost primită la rândul său, cu motivarea că și acesta are posibilitatea formulării unei cereri în revendicare.
În temeiul disp.art. 276 c.pr.civ., instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâtul, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeincie, prin care a solicitat desființarea hotărârii, în sensul admiterii capătului de cerere privind grănițuirea și a stabilirii hotarului pe vechiul amplasament și a respingerii capetelor de cerere privind revendicarea și mutarea porții de acces.
A motivat apelantul că, în mod greșit s-a admis capătul de cerere privind revendicarea, câtă vreme nu s-a făcut dovada că a acaparat vreo suprafață de teren din terenul proprietatea reclamantei.
În ce privește deplasarea porții de acces, a susținut că întrucât nu a ocupat din terenul proprietatea intimatei reclamante, nu putea fi obligat să deplaseze poarta de acces cu 0,53 mp
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. C. proc. civ.
La data de 17 septembrie 2013, apelantul a completat motivele de apel, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și pentru faptul că nu au fost luate în considerare și actele de proprietate depuse în apărare la dosar, respectiv, cartea funciară și memoriu tehnic, din care rezultă că pe aliniamentul dinspre . deținut suprafața de 10,68 mp și nu 10,54 m.p.
De asemenea, a susținut că instanța nu a ținut seama nici de declarațiile martorilor audiați, din care rezultă că între proprietăților lor a existat un gard despărțitor, care a fost modificat de reclamantă în urmă cu un an și care nu respectă vechiul amplasament, aliniamentul propus de expert fiind rezultatul unei aprecieri subiective și arbitrare.
În raport de aceste motive, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea refacerii raportului de expertiză în baza actelor de carte funciară, și în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea hotărârii, în sensul, respingerii ca nefondate a acțiunii.
A anexat cererii completatoare, memoriu tehnic.
La data de 21 iunie 2013, intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, intimata a invocat netimbrarea apelului, excepția la care a renunțat la termenul de judecată din 18 septembrie 2013, având în vedere că s-a achitat de către apelant taxa de timbru prevăzută de lege.
Cât privește fondul apelului, a menționat că apelantul a fost de acord cu amplasamentul propus de expert, neavând obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză, iar în concluziile pe fond, pârâtul, prin avocat, a afirmat că este de acord cu grănițuirea și cu deplasarea porții de acces, astfel că trebuie să lase intimatei în deplină proprietate și suprafața de teren ocupată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 288-298 C. proc. civ.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul, va respinge ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul B. C. la instanța de fond rezultă că, reclamanta folosește suprafața de 812 mp față de 832 mp cât reiese din titlul de proprietate nr._/1996 și certificatul de moștenitor nr. 99/1998, iar pârâtul folosește suprafața de 550 mp, față de 563 mp menționată în contractul de vânzare-cumpărare nr. 337/1998 și 545,57 m.p., astfel cum reiese din schița cadastrală.
Expertul a identificat în teren următoarele repere: 8 (stâlp vechi din lemn), 9 (țeavă metalică), 11 (stâlp din lemn), 21(stâlp din beton), 22 și 23 (stâlpi metalici), 24, 25 și 26 (stâlpi din lemn), repere care sunt aproximativ pe același amplasament cu cele din planul cadastral al imobilului proprietatea pârâtului.
La pct.3 capitolul ,, Concluzii”, expertul a mai menționat că evidențierea vechiului hotar nu este posibilă întrucât pe tronsonul cuprins între punctele 3 de la poarta de acces și punctul 6 este edificat un gard nou, iar la pct. 5 a precizat că poarta de acces a pârâtului la . cuprinsă între punctele 30-3-2 și se suprapune peste gardul din scândură al reclamantei.
În raport de situația din teren și actele depuse la dosar, expertul a stabilit linia de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele 3-50-11’ din planul de situație, reclamanta urmând a folosi suprafața de 814 mp, iar pârâtul 543 mp.
Ca urmare, a stabilirii liniei de hotar, a rezultat că pârâtul ocupă suprafața de 2,52 m.p din terenul proprietatea reclamantei, din care, suprafața de 0,68 mp cuprinsă între punctele 3-5-50 (pe distanțele de 0,54 mp+7,74 m+8,25 m) și 1,84 mp cuprinsă între punctele 7-9-11-11’-6-7-7’ (pe distanțele 2,93 m+5,64+0,30+8,61+0,24).
Din cele expuse rezultă că expertul a avut în vedere la întocmirea raportului actele de proprietate depuse de părți, inclusiv, schița cadastrală cu privire la imobilului proprietatea pârâtului, dar și planul cadastral al orașului Z., obținut prin aerofotografierea din anul 1985, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize și nici încuviințarea unei astfel de probe în apel, nefiind utilă cauzei, expertiza efectuată la fond fiind lămuritoare pentru cauză.
Întrucât în urma măsurătorilor efectuate, a semnelor vechi de hotar care au fost identificate (între punctele 7-9-11 țevi metalice și gard vechi din plasă de sârmă) și actelor de proprietate ale părților expertul a propus linia de hotar pe aliniamentul 3–50-11’ din schița anexă la raportul de expertiză, instanța de fond, în mod corect a validat amplasamentul respectiv.
Reținând că operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, care implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar, declarațiile martorilor audiați la instanța de fond nu sunt concludente în ce privește stabilirea liniei de hotar, motiv pentru care nici nu au fost luate în considerare la apreciere, expertiza efectuată ducând la stabilirea corectă a situației de fapt.
Ca urmare a stabilirii liniei de hotar, a reieșit că pârâtul a ocupat de 2,52 m.p din terenul proprietatea reclamantei, astfel că, în mod just, instanța de fond a fost admis și capetele de cerere privind revendicarea și obligarea pârâtului să mute poarta de acces.
Din practicaua sentinței instanței de fond rezultă că pârâtul a fost de acord să mute poarta de acces, cea ce echivalează cu o achiesare a acestuia la concluziile raportului de expertiză sub acest aspect și o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, cu referire la acest capăt de cerere.
Față de considerentele expuse, instanța de apel, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de apelant, în baza art. 295 C. proc. civ., va respinge ca nefondat apelul declarat.
În baza art. 274 C. proc. civ., va dispune obligarea apelantului la plata sumei de 620 lei cheltuieli de judecată către intimată, din care, 500 lei onorariu avocat și 120 lei cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul pârât N. P., domiciliat in Z., ..3, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 557 din 5 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimata reclamantă C. F. domiciliată în Z., .. 1, județ Teleorman.
Obligă apelantul la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de transport.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2013.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. DoinițaArsenie L.-NicoletaTatu S.
Red.thred.C.D.
26.09.2013 – 4 ex.
D.f._
J.f. B. A.
Judecătoria Z.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 382/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 126/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
