Reziliere contract. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 1872/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 167
-APEL-
Ședința publică de la 13 decembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - F. M.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant B. P., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2153 din 9 august 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. I., domiciliată în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman și intimații-pârâți M. F. și M. M., ambii domiciliați în Roșiori de Vede, ., având ca obiect – reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât M. F., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, republicat raportat la art. 95 pct. 2 Cod Procedură Civilă republicat, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Intimatul-pârât M. F. arată că nu mai are cereri de formulat.
Față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, tribunalul, deschide dezbaterile asupra fondului.
Intimatul-pârât M. F., având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă republicat, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr._ din 30.04.2013 reclamanții B. I. și B. P. au chemat în judecată pe pârâții M. F. și M. M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea testamentelor cu clauză de întreținere nr. 953 și 953 din 14.05.2010 încheiate la BNP M. B., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanții au arătat că prin testamentele autentificate sub nr. 953 și 953 din 14.05.2010 încheiate la BNP M. B., au instituit pe pârâți ca legatari universali, aceștia din urmă obligându-se să îi întrețină pentru tot restul vieții, iar la deces să facă înmormântarea și datinile locale.
Reclamanții au susținut că de la data perfectării actelor pârâții și-au schimbat atitudinea față de ei, în sensul că au refuzat să le acorde întreținere și au devenit violenți.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1639 și următoarele Cod Civil.
În probațiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, si martori.
În dovedire reclamanta a depus în copie la dosar următoarele înscrisuri: testament autentificat sub nr. 954 din 14 .05.2010 BNP M. B., testament autentificat sub nr. 953 din 14 .05.2010 BNP M. B. (f.7-8), Act de vânzare-cumpărare nr. 1579 din 16.11.1976, copii BI reclamanți (9-12).
Legal citați pârâții nu au depus întâmpinare, însă la termenul din data de 09.08.2013 s-au prezentat personal în instanță arătând că sunt de acord cu acțiunea formulată.
La termenul din data de 09.08.2013 prima instanță a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pe care a pus-o în discuția părților excepție care a fost admisă .
Prin sentința civilă nr. 2153/_ Judecătoria Roșiori de Vede a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată din oficiu ; a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată având ca obiect rezilierea testamentelor cu clauză de întreținere, formulată de reclamanții B. I., și B. P., în contradictoriu cu pârâtii M. F. și M. M. ; a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că testamentul nu este un contract, ci este un act unilateral care conține exclusiv manifestarea voinței testatorului, act unilateral care, prin excepție de la regulă, este esențialmente personal și revocabil.
Existența în cuprinsul testamentelor a unor referiri unilaterale ale testatorilor cu privire la îngrijirea pe care au primit-o sau o vor primi de la legatari, nu îi atribuie acestui act caracterul unui contract, întrucât nu există materializată nici o manifestare de voință din partea legatarilor de a se obliga față de testatori.
Nefiind un contract, ci un act unilateral, în cazul testamentului nu pot fi incidente dispozițiile privitoare la instituția rezilierii care este o sancțiune specifică a contractelor sinalagmatice cu executare succesivă, testatorul putând oricând recurge la revocarea actului unilateral.
Pe de altă parte, prima instanță a mai reținut că testamentul fiind un act mortis causa, acesta începe să producă efecte juridice de la data morții testatorului, până atunci el putând fi revocat de testator oricând și din orice cauze, această posibilitate neputând fi susceptibilă de abuz de drept.
În concluzie, acestea au fost considerentele avute în vedere de prima instanță la admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, apelantul – reclamant B. P., solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a încheierii pronunțate de instanța de fond cu consecința admiterii acțiunii .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a invocat următoarele motive:
1. Instanța de fond, în mod greșit a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată având ca obiect rezilierea testamentului cu clauză de întreținere.
În susținerea motivului de apel invocat a arătat că, urmare unei discuții purtate cu notarul care a încheiat actul notarial, a fost îndrumat către judecătorie, unde s-a adresat unui avocat care a promovat acțiunea de față .
În apel nu s-au cerut și nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul de apel prin care se critică sentința instanței de fond pe considerentul că, prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată având ca obiect rezilierea testamentelor cu clauză de întreținere, se constată că este nefondat.
Dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, prevăd la alin. 1, că instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii iar la alin. 4 că, excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei decât dacă pentru judecarea lor este necesară administrarea de probe în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Plecând de la dispozițiile textului de lege menționat, Tribunalul reține că, în mod corect, judecătorul fondului, a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, pentru considerentele ce vor succede:
Acțiunea dedusă judecăți vizează rezilierea testamentelor cu clauză de întreținere nr. 953 și 953 din_ încheiate la BNP M. B..
Apelantul reclamant și soția acestuia, B. I., autorii testamentelor, sunt în viață, așa încât, pe tot parcursul vieții lor, aceștia pot revoca s-au modifica testamentul, pot încheia orice act cu privire la bunurile testate deoarece manifestarea de voință pe care au făcut-o prin testament nu-i leagă cu nimic în tot timpul vieții lor.
Testamentul, potrivit legii civile este un act „Mortis causa” care produce efecte după moartea testatorului. Testamentul este un act unilateral, personal, solemn și revocabil prin care testatorul dispune pe timpul încetării sale din viață de tot sau în parte de bunurile sale.
Prin urmare, efectele testamentului nu se produc în timpul vieții testatorului ci numai după moartea sa, astfel că susținerile apelantului reclamant potrivit cărora este în vârstă, imobilizat la pat, și nu mai poate face alte acte, sunt nefondate.
Apelantul reclamant poate solicita revocarea testamentelor nr. 953 și 953 din_ încheiate la BNP M. B., în măsura în care dorește să revină asupra dispozițiilor de ultimă voință făcute prin testament, și nicidecum rezilierea acestora, cele două instituții fiind distincte, și privesc situații juridice absolut diferite, în sensul că, rezilierea reprezintă un efect specific al contractelor sinalagmatice, fiind o sancțiune ce intervine în cazul neexecutării culpabile de către părți a obligațiilor izvorâte din contracte sinalagmatice cu executare succesivă, iar revocarea testamentului reprezintă un efect specific de revocare a actului unilateral, esențialmente personal .
Față de aceste considerente, Tribunalul, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - reclamant B. P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant B. P., domiciliat în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2153 din 9 august 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. I., domiciliată în Roșiori de Vede, ., județ Teleorman și intimații-pârâți M. F. și M. M., ambii domiciliați în Roșiori de Vede, .. B5, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2013
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. F. M. Bînciu E.
Red., th. red. V.M./ 13.01.2014
Th. red. B.E./21.01.2014/6 ex.
D.f.-_
J.f.- C. R. M.
./2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 126/2013. Tribunalul TELEORMAN | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
