Pretenţii. Decizia nr. 795/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 795/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 4382/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 795
RECURS
Ședința publică de la 15 noiembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – D. A.
Judecător – S. L.
Judecător – V. M.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă B. L., cu domiciliul în A., .. 148, ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2268 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. L. al Municipiului A. – Administrația Activităților Sociale, Protecție Socială, cu sediul în A., ., județ Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă B. L., prezentă personal, iar intimatul-reclamant C. L. al Municipiului A. – Administrația Activităților Sociale, Protecție Socială, a fost reprezentat de avocat L. F. (în baza împuternicirii avocațiale ., nr._ din 15.11.2013).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 15 litera „e” din Legea nr. 146/1997, precum și de la plata timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Avocat L. F., pentru intimatul-reclamant, depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială, note scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Recurenta pârâtă B. L., arată, de asemenea, că nu are cereri de formulat.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Recurenta pârâtă B. L., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul eșalonării sumei datorate în rate mai mici, în funcție de veniturile realizate de aceasta.
Precizează că nu are posibilități materiale pentru a achita 1000 lei/lună, așa cum s-a trecut în angajamentul de plată, întrucât, pensia de handicap este mult mai mică și are un copil minor în întreținere.
Avocat L. F., pentru intimatul-reclamant C. L. al Municipiului A. – Administrația Activităților Sociale, Protecție Socială, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat, ca nefondat, întrucât recurenta pârâtă B. L. nu a respectat angajamentul încheiat la data de 26.07.2011, între părți.
Totodată, menționează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 30.05.2012 sub nr._, reclamantul C. L. al Municipiului A.-Administrația Activităților Sociale, Protecție Socială a chemat în judecată pe pârâta B. L., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 28 240 lei, reprezentând cuantumul indemnizației pentru persoană cu handicap, sumă încasată necuvenit în perioada mai 2007-iunie 2011.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta suferă de o deficiență gravă a câmpului vizual, iar în baza certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3639/25.11.2004, prin Dispoziția nr. 3476/09.12.2004 a Primarului mun. A. i s-a acordat indemnizația lunară pentru însoțitor.
În conformitate cu disp. O.G. nr. 2/2004, drepturile pentru nevăzători se vor plăti de MMSF prin Direcțiile de dialog familie și solidaritate, reclamanta arătând că pârâta a optat pentru încasarea indemnizației de însoțitor, indemnizație acordată prin dispoziția mai sus amintită, ulterior prelungindu-se acordarea acestui drept prin Dispoziția nr. 2388/23.11.2006, pârâta încasând suma totală de 30 240 lei, din care a restituit suma de 2000 lei, restul de 28 240 lei constituind obiectul prezentei cereri.
A mai susținut reclamanta că în cursul anului 2011, constatându-se că adeverința nr._/22.11.2006, depusă la dosar de pârâtă este falsă, întrucât pârâta a beneficiat de ajutorul legal de la C. L. A. și de la Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Teleorman, așa cum rezultă din adresa nr._/21.05.2011 emisă de această din urmă instituție.
Prin înscrisul sub semnătură privată numit angajament din data de 26.07.2011 pârâta și-a asumat obligația de a achita suma încasată necuvenit, respectiv 15 000 lei în termen de 24 ore de la data semnării angajamentului, iar diferența în rate lunare de câte 1000 lei.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr. 448/2006, art. 1349 C. civil, acțiunea fiind scutită de plata taxelor judiciare, potrivit art. 17 Legea nr. 147/1996 repub. .
La cererea formulată, reclamanta a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 3476/09.12.2004 emisă de Primarul mun. A. (filele 4, 5), adeverința nr._/22.11.2006 emisă de C. Județean-Direcția generală de Asistență socială și protecția copilului Teleorman (fila 6), adresa nr._/21.05.2011 emisă de Direcția generală de Asistență socială și protecția copilului Teleorman (filele 7-9), „angajament” din data de 26.07.2011 semnat de pârâtă și înregistrat la C. L. al mun. A. sub nr. 4821/26.07.2011, S. de plată (filele 31-143).
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat la judecarea cauzei și a recunoscut pretențiile reclamantei-fila 24.
Din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei privind cuantumul indemnizației încasate de pârâtă în perioada mai 2007-aprilie 2009, excepție respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2268 din 25.04. 2013, apreciind instanța că dreptul material la acțiune nu este prescris, raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată - 30.05. 2012- fiind incidente dispozițiile art. 91 din OG 92/2003 potrivit cărora dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel, iar conform alin. 2, termenul de prescripție a acestui drept începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s – a născut creanța fiscală.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit dispoziției nr. 3476/09.12.2004 a Primarului mun. A. -fila 4, având în vedere prev. art. 19 alin. 1 lit. c O.U.G. nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap (în prezent, abrogată), începând cu data de 01.01.2005, s-a acordat indemnizația lunară de însoțitor, pe perioada valabilității certificatului de încadrare în grad de handicap, pârâtei B. L., încadrată cu grad de handicap grav, iar din adresa nr._/21.05.2011 emisă de Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Teleorman (fila 7), rezultă că deși în perioada decembrie 2004-decembrie 2006, în baza deciziei nr._/30.11.2004 pârâta a beneficiat de alocație socială pentru persoana adultă cu handicap vizual grav și indemnizație de însoțitor, începând cu data de 01.01.2007, plata prestațiilor sociale se realizează prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Teleorman.
În atare situație, se constată că în baza adeverinței nr._/22.11.2006 emise de C. Județean-Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Teleorman -fila 6, pârâta a beneficiat de ajutorul social atât de la C. L. A.- Administrația Activităților Sociale, Protecție Socială, cât și de la Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Teleorman și a încasat indemnizația de handicap în perioada 23.11._11 de la cea dintâi instituție, așa cum rezultă din statele de plată atașate la dosar de reclamantă (filele 31-143) coroborate cu răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat (fila 27).
Totodată, instanța a avut în vedere că odată exercitat dreptul la opțiune de către pârâtă, adult cu handicap grav, - dispoziția nr. 3476/09.12.2004 emisă de Primarul mun. A. (filele 4, 5)-, aceasta nu poate cumula cele două indemnizații lunare alocate în baza legii speciale sus amintite, așa încât plățile efectuate de reclamantă cu acest titlu în perioada indicată, mai 2007-iunie 2011, urmează a fi recuperate de la persoana cu handicap, în speță, pârâta, care le-a încasat în mod necuvenit, după cum ea însăși recunoaște și în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată denumit „angajament” din data de 26.07.2011 prin care și-a asumat obligația de a achita suma încasată necuvenit, către reclamantă, respectiv 15 000 lei în termen de 24 ore de la data semnării angajamentului, iar diferența în rate lunare de câte 1000 lei.
În consecință, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul C. Loca al municipiului A. - Administrația Activităților Sociale, Protecția Socială, prin sentința civilă nr.2268/25.04.2013 și a obligat pârâta la plata sumei de 28.240 lei reprezentând cuantumul indemnizației pentru persoană cu handicap, sumă încasată necuvenit în perioada mai 2007 – iunie 2011, având în vedere că din cuantumul total al indemnizației- 30.240 lei - pârâta a achitat suma de 2000 lei ( dispoziția de încasare nr. 25/2011).
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat recurs pârâta B. L., criticând-o pentru netemeinicie, sub un unic motiv:
- În funcție de pensia de handicap pe care o încasează și împrejurarea că are în întreținere un copil minor, solicită eșalonarea debitului în rate mai mici decât cele menționate în” angajamentul” din data de 26.07. 2011.
Intimata reclamantă Administrația Activităților Sociale, Protecție Socială, A., a formulat note scrise la recursul declarat de recurenta pârâtă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, față de recunoașterea pârâtei, că datorează suma solicitată, prin angajamentul din data de 26.07. 2011.
În drept, intimata a invocat Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și art. 1349 Cod Civil.
Recursul este nefondat.
Recurenta pârâtă B. L., a criticat sentința sub un unic aspect, acela al reeșalonării plății datoriei, în condițiile în care singurul venit de care beneficiază este pensia de handicap și are în întreținere un copil minor.
Critica este nefondată, întrucât prin angajamentul nr. 1821 din 26.07. 2011 semnat de către recurenta pârâtă, aceasta s –a obligat să – i restituie intimatei reclamante Administrația Activităților Sociale, Protecție Socială, indemnizația pentru persoană cu handicap încasată necuvenit, în mai multe tranșe, prima în cuantum de_ lei, în termen de 24 de ore de la data încheierii angajamentului și ulterior, în rate de 1000 lei lunar, până la achitarea integrală a debitului.
Prin angajamentul menționat, plata datoriei a fost deja eșalonată încât recursul declarat de recurenta pârâtă este nefondat și va fi respins, ca atare, în conformitate cu art. 312 alin(1) Vechiul Cod procedură civilă, recurenta pârâtă fiind obligată, prin sentința recurată, la plata sumei încasată necuvenit, în conformitate cu art. 1341 Cod Civil, în modalitatea stabilită în angajamentul de plată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta-pârâtă B. L., cu domiciliul în A., .. 148, ., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 2268 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. L. al Municipiului A. – Administrația Activităților Sociale, Protecție Socială, cu sediul în A., ., județ Teleorman.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 15 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. A. S. L. V. M. O. S.
Red. DA.- 13.12. 2013
Thred. PS.- 13. 12. 2013 – 2 ex
Df.-_ Jud A.
Jf.- P. D. A.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 746/2013. Tribunalul TELEORMAN | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
