Pretenţii. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 7925/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 510
RECURS
Ședința publică de la 28 iunie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – D. A.
Judecător – S. L.
Judecător – V. M.
Grefier – O. R.S.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1638 din 28 martie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul pârât M. G., cu domiciliul în comuna Plosca, ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul reclamant a solicitat, prin cererea de recurs, judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile și că prin acțiunea introductivă, recurentul reclamant S. Județean de Urgență A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 28.11.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. G., obligarea acestuia la plata sumei de 502,44 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate către acesta.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență A., secția Ortopedie în perioada 12.07._12, fiind victima unui accident rutier. Acesta a mai arătat că pârâtul a totalizat un nr. de 2 zile de îngrijiri medicale.
A mai precizat că suma de 502,44 lei datorată de pârât reprezintă costul îngrijirilor medicale acordate, a tratamentului efectuat și dobânda aferentă debitului principal egală cu dobânda aplicabilă creanțelor bugetare, calculată conform Codului de procedură fiscală, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data achitării efective a debitului.
Reclamantul a mai arătat că sumele alocate pentru tratamentul pârâtului trebuie recuperate de la persoana care se face vinovată de producerea accidentului sau agresiunii sau de la persoanele accidentate sau agresate deoarece au beneficiat de îngrijiri medicale pentru vindecare sau recuperare.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1357-1371 Cod Civil, art. 313 din Legea nr. 95/2006.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii. Totodată, acesta a precizat că se află într-o situație materială dificilă, atât acesta cât și familia sa.
Prin sentința civilă nr. 1683/28.06.2013 Judecătoria A., a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând că pârâtul a fost victima unui accident rutier, situație în care reclamantul poate recupera sume reprezentând tratament și îngrijiri medicale, de la cei vinovați de atingerile aduse sănătății altei persoane, potrivit art. 313 din Legea 95/2006, prin urmare, pretențiile reclamantului întemeiate pe culpa delictuală a pârâtului sunt neîntemeiate.
A mai reținut instanța că pârâtul a beneficiat de serviciile prestate de către reclamant, în calitate de asigurat CNAS, că aceste servicii nu sunt dintre cele exceptate de la decontare, prevăzute de art. 237 din Legea 95/2006, astfel încât nu poate fi angajată nici răspunderea contractuală a pârâtului, drept pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul S. Județean de Urgență A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
În mod greșit a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamant, întrucât nu a avut în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății care concluzionează că dreptul de a-și recupera creanța se exercită fie împotriva persoanelor vinovate de producerea agresiunii/accidentului, fie împotriva persoanelor agresate/accidentate.
În conformitate cu art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 coroborat cu dispozițiile art. 1357 cod civil pârâtul avea obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, prin urmare, recurentul – reclamant a solicitat admiterea recursului în conformitate cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, recurentul – reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Nu au fost propuse probe noi.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor au adus atingere sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată.
În cauză, pârâtul M. G. a fost victima unui accident rutier și instanța de fond a apreciat corect că inexistența faptei ilicite nu poate conduce la răspunderea civilă delictuală, nefiind întrunite cerințele art. 998 și 999 Cod Civil.
Numai fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, poate atrage răspunderea patrimonială or, în speță nu s-a făcut dovada încălcării normelor legale, pârâtul fiind cel vătămat în urma unui accident rutier, situație în care furnizorul de servicii medicale are posibilitatea recuperării cheltuielilor de la persoanele vinovate de atingerile aduse sănătății altei persoane, conform art. 313 din Legea 95/2006.
Pe de altă parte, corect a reținut instanța că pârâtul avea calitatea de asigurat CNAS, fiind încadrat la categoria „salariat” și în această calitate a beneficiat de serviciile medicale prestate de reclamant, nefiind exceptate de la decontare din fondul asigurărilor de sănătate, conform art. 237 din Legea 95/2006.
Prin urmare, corect a reținut instanța că pârâtul nu poate fi obligat la plata contravalorii serviciilor medicale prestate de reclamant și pentru considerentele ce preced, tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant în conformitate cu art. 312 alin. (1) Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant S. Județean de Urgență A., cu sediul în A., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1638 din 28 martie 2013,, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul pârât M. G., cu domiciliul în comuna Plosca, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. A. Ptr. Jud. S. L. V. M. O. R. S.
aflată în CO semnează
Președinte
Red. V.M./26.07.2013
Th.red. O.S. /2 ex./.2013
D.f._
J.f. B. A.-L.
Judecătoria A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 219/2013. Tribunalul TELEORMAN | Acţiune în constatare. Decizia nr. 460/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
