Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 447/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 305/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 447
A P E L
Ședința publică de la 13 octombrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - A. L. N.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta–reclamantă . cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat A. I. din București, sector 1, .. 39, . civile nr. 424 din 14 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. F., cu domiciliul în A., .. 84, ., având ca obiect – cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel timbrat cu 25 lei taxa judiciară de timbru, achitată conform O.P. nr. 259/08.07.2014 și nr. 367/08.07.2014.
S-a făcut referat cauzei de grefierul de ședință, care învederează că în procedura prealabilă s-a comunicat cererea de apel intimatei, iar aceasta nu a depus întâmpinare. De asemenea, se arată că apelanta-reclamantă . a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 3 NCPC
În conformitate cu dispozițiile art. 131 rap. la art. 95 pct. 2 NCPC, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Făcând aplicarea disp. art. 238 rap. la art. 482 NCPC estimează durata procesului la o zi.
În temeiul disp. art. 258, 255 coroborat cu art. 479 C. proc. civ. încuviințează proba cu înscrisurile atașate cererii de apel.
Nemaifiind cereri de soluționat sau probe de administrat și avându-se în vedere cererea de judecare a cauzei în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 20 ianuarie 2014, sub nr._, reclamanta . prin mandatar Coface România Credit Management Services SRL a solicitat obligarea pârâtei M. F. la plata sumei de 20,62 lei reprezentând contravaloare energie electrică și 507,08 lei venituri accesorii din care, penalități energie 5,78 lei, taxă debranșare în cuantum de 481,25 lei, penalități taxă debranșare / branșare în cuantum de 20,05 lei. De asemenea, a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între creditor, în calitate de furnizor și debitor, în calitate de consumator s-au desfășurat relații comerciale ce au constat în furnizarea de către creditoarea S.C. C. V. S.A. de energie electrică, către debitor. Contravaloarea energiei electrice furnizate către debitor a fost facturată cu mai multe facturi fiscale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025 – art. 1032 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: procura specială, încheierea de autentificare nr. 3291/26.11.2013, interogatoriu, contractul cadru, fișa cont și facturi .
Pârâta nu a răspuns instanței prin completarea formularului ce i-a fost comunicat.
Prin sentința civilă nr. 424 din 14 mai 2014, Judecătoria A. a admis în parte cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta ., obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20,26 lei, reprezentând contravaloare energie neachitată și 106,80 lei taxă de debranșare, precum și la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. A respins ca nefondate restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanta a invocat o creanță în sumă de 20,62 lei reprezentând contravaloare energie electrică neachitată și 507,08 lei venituri accesorii depunând în acest sens o fișă de cont a debitorului.
Instanța a constatat că aceste facturi au fost emise în baza contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici, facturile au fost acceptate la plată de către pârâtă, având în vedere că aceasta nu le-a contestat în termenul de 15 zile de la primire, potrivit art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori din data de 25 iunie 2004, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004.
Față de aceste precizări, prin coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate. De asemenea, cuantumul pretențiilor formulate este determinat prin facturile emise, cuantumul sumelor menționate în facturi este același cu cel solicitat de reclamantă, iar scadența acestora este anterioară datei introducerii cererii –20 ianuarie 2014. s-a reținut un nivel de 106,80 lei pentru taxa de debranșare. Privitor la penalitățile de întârziere, a apreciat că acestea nu pot fi acordate, deoarece între părți nu există un contract care să stipuleze penalități.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă ., care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere cu privire la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a taxei de debranșare.
A menționat că valoarea pretențiilor este în cuantum de 527,70 lei, din care 20,67 lei reprezintă contravaloare energie electrică, iar 25,83 lei reprezintă penalități și 481,25 lei – taxa de debranșare, precizând că solicită contravaloarea penalităților, nu dobânda, întrucât obiectul cererii sale este întemeiat pe relații contractuale, iar pentru serviciile prestate și neachitata la termen s-au calculat penalități conform art. 14 alin.1 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice.
A mai susținut că față de contravaloarea debitului pârâta nu a făcut dovada că nu datorează această sumă, iar pentru neplata facturilor prevăzute în preavizul din data de 04.07.2012, pârâta a fost deconectată în data de 18.07.2012 și având în vedere plățile efectuate, aceasta a fost reconectată în data de 29.01.2013, iar pentru neplata facturilor prevăzute în preavizul din data de 18.03.2013, pârâta a fost deconectată în data de 12.04.2013, astfel încât taxa de debranșare este reprezentată de contravaloarea a două facturi, valoarea acestora fiind în sumă de 481,25 lei.
În dovedirea cererii de apel a depus înscrisuri ( f. 7-13)
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
În cursul cercetării judecătorești a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv bon de mișțcare – f. 7-8, duplicat preaviz notificare – f. 9-12.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând întregul material probator administrat, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de control judiciar, se constată că în cauză, apelanta pârâtă nu a făcut nici o dovadă în sensul existenței unui contract încheiat cu intimata pârâtă având ca obiect furnizare energie electrică.
Un contract încheiat în formă scrisă, permite unui judecător independent și imparțial să facă o dreaptă judecată în acord cu obligațiile ce-i revin conform art. 22 C. proc.civ. În cauză, prezența unui contract încheiat în formă scrisă, ar fi permis judecătorului să determine în mod obiectiv forma pe care a îmbrăcat-o acordul de voință al părților inclusiv sub aspectul obligațiilor de plată a penalităților pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor asumate prin contract, precum și sub aspectul sancțiunilor și condițiilor în care acestea pot interveni.
Așa fiind, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu poate determina nivelul penalităților în lipsa unui contract. Motivarea apelului sub aspectul existenței obligației de plată și al nivelului penalităților nu poate fi primită, întrucât aceste mențiuni trebuie să fi fost însușite anterior de partea care se obligă prin semnarea contractului, aceasta fiind de esența libertății de voință, principiu în materia contractuală.
In ceea ce privește taxa de debranșare, față de lipsa contractului în formă scrisă, instanța nu poate determina nici condițiile în care poate interveni această sancțiune, așa încât se apreciază că și aceste pretenții sunt neîntemeiate.
Apelanta, atât prin cererea de chemare în jduecată, cât și prin cererea de apel, dorește obținerea de beneficii juridice, în lipsa oricăror mijloace de probe legale, pertinente și concludente și care să permită instanței să-și formeze o convingere legitimă cu privire la temeinicia pretențiilor afimate. Fiind vorba de un contract, dovada efectelor acestuia trebuie să fie făcută cu înscrisuri care să nu permită adoptarea de soluții neconforme realității contractuale, consecință a acordului de voință al părților.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta–reclamantă ., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat A. I., din București, sector 1, .. 39, . civile nr. 424 din 14 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. F., cu domiciliul în A., .. 84, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. Ț. N.
Red.și thred.ALN
12.11.2014/4 ex.
d.f._
j.f. D. M. G.
Judecătoria A.
. data de
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 439/2014. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 100/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
