Contestaţie la executare. Decizia nr. 287/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 13-08-2014 în dosarul nr. 3861/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.287
APEL
Ședința publică de la 13 august 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – S. L.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 292 din 13.02.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-contestator G. M. cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-contestator G. M., lipsind apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru, conform art. 30 din OUG nr.80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, în procedura prealabilă intimatul-contestator G. M. a depus întâmpinare iar apelanta-intimată a depus răspuns la întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul invocă din oficiu excepția tardivității declarării apelului, față de dispozițiile art. 650 Noul Cod de Procedură Civilă, și acordă cuvântul asupra acesteia.
Având cuvântul intimatul-contestator G. M., arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiori de vede sub nr._ din 12.11.2013, contestatorul G. M. a chemat în judecată civilă pe intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea titlului executoriu nr._ din 18.10.2013, precum și a somației nr. 34/_ /_, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, să se constate intervenită prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale atât în ce privește debitul principal cât și accesoriile.
În motivarea acțiunii formulate, contestatorul a arătat că la data de 28.01.2013, i-au fost comunicate la domiciliu menționat atât titlul executoriu nr._/18.10.2013 cât și somația nr. 34/_ /_, ambele emise de intimata ANAF- Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede. În titlul executoriu este consemnat cuantumul sumei datorate, de 4.475,00 lei, obligația fiscală rezultând din contribuția la asigurările sociale pe care contestatorul o datorează, în calitate de persoană care realizează venituri din activități independente, suma fiind consemnată în Decizia de calcul accesorii nr._ din 31 mai 2012. contestatorului i-au fost comunicate cele două înscrisuri (titlul executoriu și somația ) fără să-i fi fost comunicată anterior Decizia de calcul accesorii, așa cum a fost scris în conținutul titlului executoriu.
În drept a invocat și dispozițiile art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
În dovedire a depus înscrisuri.
La data de 12.12.2013 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județul Teleorman, prin reprezentantul său legal Lefterie C., a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatorul G. M..
În fapt, a arătat intimata, sumele cu care G. M. figurează în evidențele fiscale sunt transmise atât în format electronic cât și în format letric de C.A.S. Teleorman. Suma menționată în titlul executoriu, de 4.475 lei, este cuprinsă în Decizia de impunere nr. 10.547 din 31.05.2012, pentru încasarea veniturilor Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate – 2.439 lei debit și reprezintă contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra venitului baza de impunere declarat de contribuabil, din profesii libere și comerciale și cedarea folosinței bunurilor, în Decizia de calcul accesorii nr. 10.547 B din 31.05.2012- 1.764 lei (accesorii) iar suma de 414 lei este aferentă anului fiscal 2013.
În drept intimata și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
La data de 30.12.2013, contestatorul G. M., a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Agenția Județeană de Administrare Fiscală.
Prin sentința civilă nr. 292 din 13.02.2014, Judecătoria Roșiori de Vede, a respins ca nefondată excepția invocată de contestator a prescripției dreptului organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale privind debitul principal cât și obligațiile accesorii prin decizia de imputare nr._, respectiv nr._ B / 31.05.2012.
A admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul G. M., domiciliat în Roșiorii de Vede, ..100, ., județul Teleorman, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede, cu sediul în Roșiorii de Vede, județul Teleorman.
A dispus anularea somației nr.34/_ /_ și modificarea titlului executoriu nr._ în sensul menținerii debitului principal de 2.439 lei, cuprins în decizia de impunere nr._ din 31.05.2012 pentru încasarea veniturilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate reprezentând contribuția de asigurări de sănătate, din profesii liberale și comerciale.
A dispus încetarea executării pentru suma de 1.764 lei reprezentând obligații de plată accesorii din decizia de impunere nr._ B din 31.05.2012 și pentru suma de 414 lei aferentă anului 2013.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că titlul executoriu în baza căruia intimata a pornit executarea silită a fost emis la data de 18.10.2013, purtând nr._, pentru suma totală de 4475 lei, cuprinsă în Decizia de impunere nr._ din 31.05.2012, pentru încasarea veniturilor Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, respectiv suma de 2439 lei(debit), reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra venitului bază de impunere declarată de contribuabil, din profesii libere și comerciale. Pe lângă acest debit principal, titlul executoriu cuprinde și suma de 1764 lei, în baza Deciziei de calcul accesorii nr._ B din 31.05.2012, precum și suma de 414 lei aferentă anului fiscal 2013.
În temeiul art.145 din OG 92/2003 modificată, privind Codul de procedură fiscală, s-a emis somația nr.34/_ /_ (depusă la fila 13) prin care contestatorul, în calitate de debitor a fost înștiințat că figurează în evidențele fiscale cu suma de 4475 lei, pentru care s-a emis Titlul executoriu.
Contestatorul, în temeiul art.711 Cod procedură civilă raportat la art. 172-173 din OG 92/2003, a formulat contestație la executare, în termen legal de 15 zile prevăzut de art.714 Cod procedură civilă, prin care a solicitat anularea titlului executoriu și a somației emise, pretinzând că nu au fost respectate dispozițiile legale în sensul că nu a fost încunoștințat de modul de calcul al contrubuției și al debitului accesoriu, conform prevederilor art.41, 44, 45, 110 al.3 și al.4, art.141 al.2 din OG 92/2003.
Totodată, contestatorul a invocat și excepția prescripției dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale de plată ce privesc debitul principal cât și accesoriile, (majorări și penalități) pentru suma pretinsă a fi datorată pentru perioada 2007-2012.
Instanța, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă, analizând mai întâi excepția prescripției executării, invocată de contestator, a respins-o ca neîntemeiată.
De asemenea, a reținut că pentru debitul în sumă de 1764 lei și de 414 lei, reprezentând „accesorii”, organul fiscal nu poate pretinde executarea silită a obligației, atâta timp cât actul administrativ fiscal pe care se întemeiază aceasta, nu i-a fost comunicat contribuabilului, obligativitate prevăzută de art.44 Cod procedură fiscală.
Suma legal datorată de contestator este numai de 2439 lei reprezentând debitul principal, context în care nu va dispune anularea titlului executoriu și a somației, așa cum a solicitat contestatorul, ci va dispune îndreptarea actului de executare conform art.719 al.1 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art.719 al.1 Cod procedură civilă, instanța are posibilitatea de a dispune îndreptarea actului de executare, în speță Titlul executoriu și somația aceasta fiind o garanție a creditorului că executarea se poate face într-un termen rezonabil, în limitele legale fixate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, in sensul respingerii contestației și menținerii titlului executoriu nr._ din 18.10.2013, precum și a somației nr. 34/_ /_.
A arătat că suma de 4.475 lei este cuprinsă în Decizia de impunere nr._/31.05.2012 și reprezintă contribuția de asigurări de sănătate, iar suma de 414 lei este aferentă anului fiscal 2013.
Atât decizia de impunere cât și decizia de calcul accesorii au fost emise și transmise la aceiași dată, primirea fiind confirmată chiar de contestator.
Impotriva deciziilor CAS nu au fost formulate contestații in termenul legal de 30 de zile de la data comunicării, astfel că deciziile reprezintă titlu de creanță și înștiințare de plată.
La data de 21 mai 2014, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond prin care a fost admisă contestația la executare.
Apelanta intimată a depus răspuns la întâmpinare, la data de 5 iunie 2014.
În apel, nu s-au depus înscrisuri noi și nici nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă excepția tardivității apelului, excepție invocată din oficiu la termenul din data de 13.08.2014, în raport de dispozițiile art. 650 alin. (3) și art. 457 Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare
Potrivit art. 650 alin. (3) Cod procedură civilă, hotărârile instanței de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Termenul de apel derogă din prisma duratei, de la normele generale înscrise în art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă.
Din cuprinsul dovezilor de comunicare a hotărârii către apelantul - contestator (filele 120, 121 dosar fond), rezultă că aceasta s-a realizat la data de 19.03.2014, în condițiile art. 161, 162 și art.163 Cod procedură civilă, cererea de apel fiind depusă la data de 17.04.2014 la Judecătoria Roșiori de Vede, instanța a cărei hotărâre a fost atacată ( fila 3- dosar apel ).
Raportând data comunicării Sentinței civile nr. 292/13.02.2014 la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art. 650 alin. (3) Cod procedură civilă, calculat potrivit sistemului prevăzut de art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 185 Cod procedură civilă.
Este adevărat că în dispozitivul sentinței atacate, prima instanță a indicat durata termenului de exercitare a căii de atac de 30 de zile în loc de 10 zile, însă, căile de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art. 129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu privează partea de o cale de atac pe care legea însăși a prevăzut-o.
Astfel, dispozițiile art. 457 Cod procedură civilă privitoare la legalitatea căii de atac stabilesc la alin. 1 că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar la alin. 2 că mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Împrejurarea că apelantul-contestator a formulat cerere de apel în termen de 30 de zile, în considerarea mențiunii eronate din dispozitivul sentinței apelate în ce privește termenul de exercitare nu înseamnă că acesteia „ i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin rejudecarea și menționarea corectă a căii de atac și a termenului de declarare a acesteia”, deoarece mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, nu de instanță iar exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii, astfel că, mențiunea inexactă din dispozitiv cu privire la termen nu are nici un efect asupra dreptului său instituit de 129 din Constituție.
Nu s-a încălcat în speță nici principiul liberului acces la justiție și nici al dreptului la apărare sau la un proces echitabil în condițiile în care apelanta-intimată se poate adresa justiției uzând doar de mijloacele reglementate de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 650 alin. (3) raportat la art.185 Cod procedură civilă, se va admite excepția și se va respinge apelul ca tardiv formulat.
Față de modul de soluționare a cauzei, Tribunalul apreciază că nu se mai impune analizarea distinctă a motivelor de apel care privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului, invocată din oficiu.
Respinge apelul ca tardiv formulat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul în A., ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 292 din 13.02.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-contestator G. M. cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., ., județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 august 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
G. PetricăSîrbu LeliaIzină M.
Red. G.P. 25.08.2014
Thred. I.M. 4 ex./25.08.2014
D.f._
J.f.N. M.
Judecătoria Roșiorii de Vede
Comunicat 2 ex. .
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 600/2014.... | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
