Pretenţii. Decizia nr. 100/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 1868/292/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 100
-APEL-
Ședința publică de la 31 martie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - F. M.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S.C. „C. Vânzare” S.A., cu sediul social în C., ., județul D., prin mandatar Coface România Credit Management Services S.R.L., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 39, ., împotriva sentinței civile nr. 2736 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât O. N., domiciliat în Roșiori de Vede, ., nr. 25, județ Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile, apelanta-reclamantă fiind reprezentată de avocat L. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 195 lei taxa judiciară de timbru achitată potrivit Ordinelor de Plată nr. 414, 415, 416, 417 și 418 din data de 05.02.2013 aflate la filele 8-12.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 Cod Procedură Civilă.
Avocat L. F., pentru apelantă, depune împuternicire avocațială nr._/31.03.2014 și arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat și nici alte înscrisuri de depus.
Față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, tribunalul, deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat L. F. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris. Solicită să se aibă în vedere faptul că între părți s-a derulat un contract de furnizare a energiei electrice de ani de zile, contract care încă este în ființă, iar intimatul a înțeles să-și plătească facturile aferente contractului. Începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data la care pârâtul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată și obligațiile contractului. De asemenea, învederează că pârâtul nu a înțeles niciodată să conteste vreo factură.
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă republicat, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Roșiorii de Vede și înregistrată la nr._ din 30 aprilie 2013, reclamanta . prin mandatar COFACE ROMÂNIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL - București l-a chemat în judecată pe pârâtul O. N., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i plătească suma de ,00 lei reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică neachitat; suma de 4506,84 lei reprezentând penalități calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaților bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare; suma de 199,80 lei, reprezentând taxa de debranșare/ rebranșare și suma de 36,36 lei reprezentând penalități calculate la taxa de debranșare/rebranșare egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor în vigoare, cu cheltuieli de judecată, ocazionate cu recuperarea debitului.
În fapt, a arătat că între părți s-a derulat un contract de furnizare a energiei electrice, pentru care s-a atribuit codul de abonat_, în baza căruia s-au emis facturile cuprinse în fișa contabilă atașată cererii, în valoare totală de 4743,00 lei.
În conformitate cu condițiile generale ale acestui contract reglementat prin act normativ, însușite de pârât, societatea reclamantă avea obligația să furnizeze servicii de energie electrică iar pârâtul avea obligația să achite valoarea acesteia în baza facturilor emise, în termen de maxim 10 zile calendaristice de la înregistrarea facturilor la consumator (art.14 al.1 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice).
Se menționează faptul că între părți este încheiat un contract de adeziune, având în vedere că prin Decizia nr. 57/1999, cu modificările și completările ulterioare, a A.N.R.E. au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrică.
Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 623/1999 și nimeni nu poate invoca necunoașterea sa și neînsușirea clauzelor prevăzute în acesta, mai ales că prin art.33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1007/2004, se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor și un consumator.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data de la care pârâtul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată toate obligațiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice. În dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului stă și faptul că pârâtul a efectuat o . plăți, așa cum rezultă și din situația financiară a pârâtului, anexată cererii.
Pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități conform contractului - art.14 al.1 iar tariful aplicat este reglementat de către A.N.R.E. și publicat în Monitorul Oficiai ori de câte ori acesta suferă modificări.
De asemenea, orice modificări, condiții de plată, de contestare a valorii facturilor emise, etc. sunt comunicate contestatorilor de fiecare dată când ele intervin pe verso la facturi, astfel încât aceștia nu pot invoca necunoașterea legii.
Pârâtul nu poate invoca motivul că nu a primit facturile și nu poate fi exonerat de plata sumei indicate de către S.C. C. VÂNZARE S.A. deoarece toate termenele contractuale se calculează de la data emiterii facturii, deci există obligația de diligență din partea consumatorului iar la cererea acestuia i se pune la dispoziție o copie a facturii.
Creanța deținută față de pârât este exigibilă, data scadenței fiind la 10 zile după emiterea facturilor, care nu au fost achitate de către pârât.
Pretențiile reclamantei se referă la plata contravalorii facturilor anexate, a penalităților de întârziere precum și a cheltuielilor efectuate cu recuperarea debitului.
Reclamanta a mai arătat faptul că expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se află în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României, iar în cazul în care se consideră necesar, se poate depune dovada depunerii facturilor la ghișeele acestei instituții (prin borderouri de trimitere), având în vedere că societatea reclamantă respectă întreaga legislație în domeniu și astfel că debitorului i s-a comunicat obligația de plată și implicit a recunoscut-o.
S-a mai arătat că în dovedirea susținerii că facturile sunt acceptate la plată, stă și faptul că aceste facturi nu au fost contestate de către debitor, conform prevederilor art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr. 1007/2004.
Reclamanta a susținut că are autorizarea de a emite facturile doar într-un singur exemplar pe suport de hârtie, potrivit Ordinului nr.1077/2001 emis de Ministerul Finanțelor, privind condițiile în care se pot edita facturile fiscale cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare, utilizate în activitatea financiară și contabilă, autorizare care se acordă furnizorilor cu număr mare de clienți. Rațiunea acestei autorizări exclude obținerea acceptului de plată a facturii în varianta clasică, a semnării de către client pe exemplarul doi și remiterea facturii cu semnătura acestuia către furnizor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516, 1518, 1527, 1528, 1530 și următ. Noul Cod Civil, art. 194 și următoarele din noul Cod de procedură civilă, Legea nr.13/2007, Decizia A.N.R.E. nr. 57/1999.
În baza art. 411 pct. 2 din noul Cod de procedura civila, reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză contabilă, depunând la dosar: interogatoriu, facturi fiscale, procură specială de reprezentare (f. 77 - 48).
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare la data de 31 mai 2013, solicitând respingerea cererii introductive în principal și ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a sa. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că nu există nici măcar un act care să poarte semnătura ori ștampila ambelor părți din dosar, reiese că evidența calității procesuale pasive întrucât între el și reclamantă nu a existat vreodată o colaborare din care să izvorască pretențiile acesteia.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru că aceste sume de bani solicitate de reclamantă sunt nereale și nu reies din nici un act semnat și asumat de părți, neexistând nici un contract încheiat între părți, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, pentru a-și însuși clauzele contractuale. Nici facturile nu poartă semnătura lui.
Pârâtul a mai menționat că el este plecat din țară de aproximativ 14 ani, având dovada de rezidență în Irlanda, iar la adresa indicată de către reclamantă nu locuiește nimeni, el venind acasă doar în vacanță, cel mult o lună pe an, deci nu avea cine să facă consumul pe care reclamanta i-l impută.
În drept au fost invocate art. 205 și următ. din noul Cod de procedură civilă.
În dovedire reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri: copie de pe cartea sa de identitate, sentința civilă nr. 2205/2012 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, dovada rezidenței în Irlanda (filele 53 – 57).
La data de 12 iunie 2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea cererii așa cum a fost formulată.
A arătat că așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar reiese fără putință de tăgadă că pârâtul este cel care avea obligația de a achita facturile emise, având în vedere că acesta apare pe toate documentele, deci îi sunt opozabile.
Facturile fiscale reprezintă temeiul pretențiilor comerciale – constatată și fac dovada deplină a executării prestațiilor de către societatea reclamantă, acestea fiind acceptate de către pârât prin beneficul serviciilor prestate și plata lor parțială.
Prin sentința civilă nr. 2736 din 16. 10. 2013 Judecătoria Roșiori de Vede, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. N., domiciliat în municipiul Roșiorii de Vede, ., nr. 25, județul Teleorman, invocată prin întâmpinare.
A respins ca nefondată acțiunea, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. C. VÂNZARE S.A. prin mandatar COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L., cu sediul în București, sector 1, .. 39, . cu pârâtul O. N., domiciliat în municipiul Roșiorii de Vede, ., nr. 25, județul Teleorman.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 600 lei reprezentând cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speță, calitatea procesuală pasivă a pârâtei rezultă din împrejurarea că facturile au fost emise pe numele acesteia, excepția invocată sub acest aspect fiind astfel nefondată.
Cât privește fondul față de dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă s –a reținut că reclamanta nu a făcut dovada convenției dintre părți a unui contract semnat de părți sau însușit în alt mod, în executarea căruia să fi fost emise facturi, deși în motivarea acțiunii, a vorbit de existența unui contract de adeziune.
S-a reținut că facturile emise nu au forță probantă, nefăcând dovada contractului, fiind înscrisuri emise în mod unilateral de reclamantă, că din declarația martorei K. V.- I. rezultă că la adresa respectivă nu locuiește nimeni din familie, imobilul fiind nelocuit din momentul în care pârâtul s –a stabilit în Irlanda.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Coface România Credit Management Services S.R.L, în termen și motivat după cum urmează:
I s –a încălcat dreptul la apărare câtă vreme nu i s –a încuviințat proba cu expertiză contabilă care să stabilească corectitudinea facturii, consumul de energie și c/val lui.
Toate aspectele învederate de apelanta – reclamantă au fost interpretate eronat în ceea ce privește contractul dintre părți, în acest sens existând un contract de adeziune, contract cadru aprobat prin decizia nr. 57 /1999 a ANRE.
S-a mai susținut că pârâta nu a cerut rezilierea contractului, nu a contestat facturile, nu a formulat obiecțiuni .
S-a criticat și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul stabilit, deși, în conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța avea dreptul de a reduce acest cuantum, fără să pună în discuție acest aspect și în lipsa unei cereri în acest sens și în perfectă concordanță cu art. 6 CEDO.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următoarele C.p.c.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că apelul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor succede:
Apelanta- reclamantă a susținut atât în acțiune cât și în cererea de apel că între părți a intervenit un contract sinalagmatic de adeziune, fără însă ca aceasta să prezinte instanțelor un exemplar al acestui înscris cu care să facă dovada susținerii.
„Pasivitatea” pretinsului beneficiar, care nu a contestat facturile transmise de apelanta – reclamantă, nu poate fi considerată o recunoaștere a pretențiilor acesteia, deoarece, în lipsa unor prevederi sau clauze contrare, tăcerea nu valorează manifestare de voință.
Posibilitatea consumatorului de a contesta facturile și de a comunica acest lucru furnizorului în termen de 15 zile de la primirea acestora, conform art. 156 din Regulamentul aprobat prin HGR nr. 1007 /2004, are ca premisă tocmai existența între părți a unor raporturi contractuale, raporturi care în cauză nu au fost dovedite.
În plus, este de remarcat că obiectul litigiului l – a constituit c/v penalităților calculate, taxa de debranșare și penalități la această taxă, accesorii a căror dovadă cu contract în formă scrisă, nu s –a făcut.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la îndrituirea instanței de fond de a proceda la reducerea onorariului de avocat fără o cerere prealabilă în acest sens, nici acest motiv nu este întemeiat iar în prezent, față de valoarea litigiului, complexitatea cauzei, de faptul că avocatul intimatului – pârât a formulat apărări scrise și orale și s –a prezentat în instanță la administrarea probelor, tribunalul apreciază că onorariul încasat este proporțional cu circumstanțele cauzei.
Pentru toate aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S.C. „C. Vânzare” S.A., cu sediul social în C., ., județul D., prin mandatar Coface România Credit Management Services S.R.L., cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 39, ., împotriva sentinței civile nr. 2736 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât O. N., domiciliat în Roșiori de Vede, ., nr. 25, județ Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 31.03. 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. F. M. Bînciu E.
Red. FM.- 7.04. 2014
Thred.PS.- 11.04. 2014 – 4 ex
Df.- 1868 /292 / 2013 Jud. Roșiori de Vede
Jf.- P. M. M.
.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 447/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 422/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
