Contestaţie la executare. Decizia nr. 7/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 1589/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7
APEL
Ședința publică de la 15 ianuarie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător – A. L. N.
Grefier – T. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-contestator G. N., cu domiciliul în comuna V., ., împotriva sentinței civile nr. 2238 din 04 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimata P. comunei V., prin primar, cu sediul în ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-contestator G. N. CNP:_, intimata P. Roșiorii de Vede, reprezentată de avocat B. L. în baza împuternicirii avocațiale nr. 3788 din 14.01.2013, identitatea acestora fiind verificată potrivit art. 219 rap. la art. 482 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 97 lei achitată cu chitanța nr._ din 26.11.2013, emisă de P. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Tribunalul, pune în discuția părții prezente, competența instanței în soluționarea cauzei.
Părțile din proces apreciază că tribunalul, este competent material, general și teritorial să soluționeze prezentul apel.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, verificându-și competența stabilește că este competent material, general și teritorial, să soluționeze pricina de față.
Apelantul contestator G. N., depune precizări și înscrisuri: adresa IPJ Teleorman nr._/09.12.2013, adresele nr.3499/2013, 673/2013 emise de Primpria comunei V., adeverința nr._/15.07.2013 eliberată de IPJ Teleorman - Serviciul Rutier, adresa Comisiei Județene Teleorman nr.FF38347/27.04.2006, notă de plată. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, constată încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
Apelantul-contestator G. N., precizează că a achitat suma reprezentând amenda. Totodată precizează că în anii 2010, 2011 și 2013, apare cu aceiași sumă de plată, aceste chitanțe ce au un regim special nu au fost semnate de el, apreciindu-le ca fiind false.
Solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se analiza toate înscrisurile și aspectele invocate.
Avocat B. L. având cuvântul pentru intimata P. comunei V., pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat cu consecința menținerii sentinței civile nr. 2238 din 04 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede sub nr._ din 02.04.2013 contestatorul G. N., în contradictoriu cu intimata P. comunei V., județul Teleorman a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate intervenită prescripția dreptului la acțiune având ca obiect plata sumei de 3060 lei solicitată de P. comunei V., sumă ce reprezintă contravaloarea unei amenzii ce i-a fost aplicată acestuia în anul 2005 de Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman.
În motivarea cererii, în fapt, contestatorul a arătat că la data de 26.08.2005 prin procesul verbal nr. 1 întocmit de către Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman a fost sancționat cu suma de 3000 lei pentru nelucrarea terenului arabil.
Din anul 2005 și până în prezent acesta nu a fost somat și nici nu s-a făcut vreun demers legal prin care să fie obligat la plata amenzii respective. Datorită unor neînțelegeri cu primarul comunei V., acesta, din anul 2011 și până în prezent a refuzat să-i primească acestuia plata taxelor locale pe motiv că are de plată amendă în sumă de 3060 lei. Susține, de asemenea, că în anul 2011 a adus la cunoștința primarului, contabilului șef și inginerului de cadastru că în baza disp.art.131 din Codul fiscal amenda în sumă de 3060 lei s-a prescris și nu i se mai poate imputa plata acesteia.
Față de cele arătate contestatorul a apreciat că în mod tendențios Primarul comunei V. încalcă dispozițiile art. 131 Cod fiscal refuzând în continuare să-i primească plata taxelor locale și menținând amenda în cuantum de 3060 lei, pe care acesta o apreciază ca fiind prescrisă de la data de 01.01.2011.
Pentru motivele arătate a solicitat instanței să constate intervenită prescripția dreptului la acțiune privind plata sumei de 3060 lei, exonerarea sa de plata acesteia precum și obligarea intimatei P. comunei V. la recalcularea taxelor locale prin excluderea contravalorii serviciilor de salubritate ,cu motivarea că acestei servicii nu sunt justificate în sensul că intimata nu dispune de asemenea servicii.
A depus în susținerea celor arătate înscrisuri (f.5-13 dosar).
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 07.05.2013, intimata P. comunei V. a solicitat instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 205 alin.2 din Leg. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, respingerea acțiunii reclamantului în principal ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu are capacitate juridică, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 20 și 21 din Legea 215/2001 persoana juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și cu patrimoniu propriu este unitatea administrativ teritorială, respectiv .> În conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea 215/2001 P. reprezintă o structură a activității permanente a primarului și în nici un caz nu este unitate administrativ teritorială.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât nu a intervenit prescripția obligației fiscale. Potrivit art.92 alin.1 pct.1 Cod procedură fiscală „termenele de prescripție prevăzute la art. 91 se întrerup la data la care contribuabilul corectează declarația fiscală sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a impozitului datorat”.
Prin sentința civilă nr. 2238 din 04 septembrie 2013, Judecătoria Roșiorii de Vede a Iuat act că pârâta P. comunei V., județul Teleorman a renunțat la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată în cauză prin întâmpinare, a respins contestația la executare formulată de contestator G. N., domiciliat în comuna V., ., în contradictoriu cu intimata P. COMUNEI V., județul Teleorman.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție nr.1/26.08.2005 întocmit de Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Teleorman, contestatorul a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 3060 lei, procesul verbal fiindu-i adus la cunoștință contestatorului la momentul respectiv, astfel cum acesta a recunoscut în fața instanței.
Întrucât procesul verbal de contravenție nu a fost contestat în condițiile legii, în termen, acesta a devenit titlu executoriu, motiv pentru care a fost înaintat către P. comunei V. care a emis debitul pentru contestator.
Din actele înaintate de P. comunei V., instanța reține că petentul contestator figurează în evidențe cu debite, atât pentru amenda contravențională aplicată, cât și cu privire la alte debite reprezentând impozite către stat de diferite categorii. De asemenea, s-a mai reținut că acesta a mai achitat periodic anumite sume de bani.
Față de situația reținută și rezultată din actele dosarului instanța apreciază că motivele invocate de contestator sunt nefondate, împrejurarea că petentul se află într-o situație conflictuală cu primarul localității de domiciliu și că acesta i-ar fi interzis plata debitelor nu poate fi primită de către instanță ca motivație a contestației formulate.
Din situația debitelor depusă la dosar instanța reține că periodic P. comunei V. a întocmit acte de executare cu privire la debitele datorate de contestator, acesta a mai realizat unele dintre plăți.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termen contestatorul G. N. criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul anulării procesului verbal nr. 1/26.05.2005. s-a solicitat de asemenea, scutirea de la plata penalităților pentru perioada 2011-2013.
în motivarea apelului s-a susținut că instanța nu a supus analizei sale excepția prescripției executării procesului verbal întemeindu-și soluția pe chitanțele nr. 1132, 1133/16.03.2009 chitanțe false și care nu aveau legătură cu dosarul nr._ .
Susține apelantul că instanța de fond nu a dat curs cererii sale de a se constatat caracterul fals al chitanțelor invocate și care nu se regăsesc în nota de plată și înștiințarea de plată întocmite de P. . că suma de 100 lei plătită la data de 16.03.2009 nu este scăzută din debitul total de 3000 lei, cuantumul amenzii fiind același pentru anii 2010-2013.
Învederează apelantul că pentru cele două chitanțe depuse de Primărie pentru a atesta întreruperea cursului prescripției s-a înscris în fals depunându-se și o plângere în acest sens la P. de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede. În acest sens s-a dispus de către P. începerea urmăririi penale împotriva Primarului D. A. stabilindu-se că cele două chitanțe nu au legătură cu dosarul_ .
Instanța de fond s-a pronunțat pe alte motive decât cele invocate de apelant în susținerea contestației sale.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri.
Nu au fost indicate temeiurile juridice incidente.
Intimata deși legal înștiințată în cadrul procedurii prealabile nu a înțeles să depună întâmpinare la dosarul cauzei.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază apelul ca fiind întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Văzând criticile afirmate de contestator prin cererea introductivă de instanță și analizând considerentele sentinței atacate, se reține că sentința pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede nu este motivată. Rațiunea motivării este aceea de a răspunde tuturor pretențiilor afirmate, arătând rațiunile de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Or atunci când considerentele sentinței sunt străine de cererile cu care a fost învestită, hotărârea nu poate fi apreciată ca întemeiată.
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, contestatorul a solicitat instanței să se constate intervenită prescripția dreptului de a cere executarea silită a procesului verbal. Prin nici unul dintre motivele invocate nu se pretinde instanței de fond a supuse spre analiză temeinicia și legalitatea procesului verbal, așa cum eronat a reținut instanța de fond în considerentele hotărârii pronunțate. De altfel, instanța de fond nu arată considerentele pentru care a concluzionat de această manieră.
Instanța de fond a fost învestită cu o cerere întemeiată pe prescripția dreptului de a se mai cere executarea silită nepunându-se in discuție valabilitatea titlului executoriu, cu atât mai mult cu cât chiar instanța de fond reține recunoașterea de către contestator a comunicării procesului verbal.
În fapt, Judecătoria Roșiorii de Vede avea a se pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, obligație impusă de disp. art. 245-248 coroborate cu art. 224 și 22 NCPC.
Nici una dintre încheierile dosarului nu cuprinde vreo arătare despre soluția pronunțată sub acest aspect, instanța ignorând-o total
Or față de soluția pronunțată, instanța și-a nesocotit toate obligațiile legale pentru a asigura o judecată echitabilă care să contribuie la aflarea adevărului.
Văzând toate actele procesuale ale instanței efectuate în cauză, respectiv încheierile de ședință, instanța găsește întemeiat și celălalt argument din cererea de apel în sensul că deși apelantul s-a înscris în fals cu privire la cele două chitanțe, instanța nu a găsit de cuviință a se pronunța.
Astfel, văzând încheierea de ședință de la termenul din data de 10.07.2013 – fila 67 dosar fond, se constată că reclamantul a învederat instanței că se înscrie în fals cu privire la cele două chitanțe invocate de intimată, însă ulterior acestui moment nu mai există nici o altă discuție cu privire la cererea formulată, deși conform art. 224 C. proc. civ. instanța era obligată să pună cererea în discuția contradictorie și apoi să se pronunțe asupra acesteia.
Pentru aceste motive, față de disp. art. 480 alin. 2 NCPC va admite apelul declarat va anula sentința pronunțată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-contestator G. N., cu domiciliul în comuna V., ., împotriva sentinței civile nr. 2238 din 04 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimata P. comunei V., prin primar, cu sediul în ..
Anulează sentința civilă nr. 2238 din 04.09.2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. DoinițaArsenie L.-NicoletaTatu S.
Red..ALN/14.02.2014
Thred.T.S. – 4 ex./28.02.2014
D.f._
J.f. I. D.-V.
Judecătoria Roșiorii de Vede
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 745/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 281/2014. Tribunalul... → |
|---|
