Grăniţuire. Decizia nr. 541/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 7241/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 541
APEL
Ședința publică de la 29 octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-intervenient Țigăneșteanu Gh. F., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2259 din 25 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Țigăneșteanu F., cu domiciliul în . și intimata-reclamantă B. M. cu domiciliul în ., moștenitoarea defunctului Țigăneșteanu A., având ca obiect – grănițuire-servitute de trecere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-intervenient Țigăneșteanu Gh. F., reprezentat de avocat M. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 27.10.2014 pe care o depune în ședință publică și intimata-reclamantă B. M., asistată de avocat B. E., în baza împuternicirii avocațiale nr. 943 din 29.10.2014 pe care o depune în ședință publică, lipsă fiind intimatul-pârât Țigăneșteanu F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei achitată cu chitanța nr._ din 28.10.2014 emisă de Primăria Municipiului A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 21.10.2014, prin serviciul registratură al instanței, intimata-reclamantă B. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Avocat M. A. pentru apelantul-intervenient Țigăneșteanu Gh. F., precizează că este vorba despre o coincidență de nume cu intimatul-pârât Țigăneșteanu F. și arată nu are cereri prealabile de formulat, la dosarul cauzei sunt probe suficiente și destul de clare, și nu mai insistă în cererea privind chemarea expertului în fața instanței pentru a da lămuriri cu privire la situația de la fața locului.
Avocat B. E. pentru intimata-reclamantă B. M., depune la dosarul cauzei, în completarea probatoriului și pentru o mai viziune asupra situației de fapt, planșe foto de la fața locului, de care a luat cunoștință de apărătorul apelantului.
Avocat M. A. pentru apelantul-intervenient, arată că este de acord cu planșele foto depuse la dosarul cauzei și acestea sunt utile soluționării cauzei întrucât oferă o mai bună viziune asupra situației de fapt.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat M. A. pentru apelantul-intervenient Țigăneșteanu Gh. F., având cuvântul, solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii instanței de fond întrucât s-a stabilit grănițuirea, însă, nu s-a admis cererea reconvențională cu privire la servitutea de trecere. Arată că probele administrate sunt suficient de clare, prin anexa trei a raportului de expertiză, varianta a doua, omologată de instanța de fond, aflată la pagina 43 din dosarul de fond, este stabilită linia de hotar și servitutea de trecere, printr-un dreptunghi. Arată că a solicitat această variantă și expertul s-a gândit la ea pentru ca fântâna care există să poată să rămână de folosință comună.
Învederează că, părțile nu au altă intrare decât poarta din față, iar apelantul, care are dificultăți de deplasare fiindu-i amputat un picior, nu poate intra cu mijloace de transport pentru a se aproviziona cu lemne și cărbuni. Din raportul de expertiză reiese clar, precum și din declarațiile martorilor I. A. și S. V. că pentru a se face intrare prin spate trebuie să se demoleze colțul casei.
Evidențiază avocat M. A. pentru apelant, că la paginile 56-55 din dosarul de fond există răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză, din data de 28.01.2014, din care rezultă că în spatele casei nu este loc de trecere decât cu piciorul și pentru a se face loc trebuie demolat peretele casei. Instanța de fond nu a luat în seamă această probă și nici pe cea aflată la fila 66, răspunsul la alte obiecțiuni formulate de apelant, din la data de 09.05.2014, din care reiese clar părerea expertului, conform cu care nu există posibilitatea să se treacă prin acel loc cu mijloace de locomoție fiindcă distanța dintre zid și vecini este de 1,45 m.
În concluzie, avocatul apelantului-intervenient, arată că nu solicită modificarea liniei de hotar stabilită conform raportului de expertiză, varianta a doua, anexa trei ci admiterea cererii reconvenționale și acordarea servituții de trecere de 14 m lungime și 3,88 lățime conform desenului din anexa 3, varianta a doua a raportului de expertiză aflată la fila 43 din dosarul de fond.
Avocat B. E. pentru intimata-reclamantă B. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, și apreciază că raționamentul instanței de fond a fost corect și nu există posibilitatea legală a acordării servituții de trecere, întrucât nu există o necesitate reală.
Precizează că, din probele administrate rezultă faptul că apelantul nu se află în situația oferirii unei servituți de trecere întrucât la nord există drum public și există posibilitatea să facă o altă cale de trecere. Mai arată că și din fotografiile depuse la acest termen rezultă că există o disproporție între lățimile curților, iar intimata-reclamantă împreună cu familia sa ar fi într-o situație împovărătoare dacă s-ar aloca un spațiu de 12 m, spațiu neutilizat, pentru ca apelantul să treacă o dată sau de două ori pe an cu mijloace de transport.
Concluzionând, intimata-reclamantă prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat pentru motivele invocate și acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei chitanțele reprezentând onorariu de avocat.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată ;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data de 24.10. 2012, reclamantul Țigăneșteanu A. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul Țigăneșteanu F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la grănițuirea proprietăților învecinate, și anume proprietatea pârâtului situat în . și terenul proprietatea reclamantului situat în aceeași localitate, conform titlului de proprietate nr._/23.11. 1995, în suprafață totală de 1100 m.p. din care 200 m.p. teren arabil în tarlaua 46, . 900 m.p. teren curți - construcții, în tarlaua 46, . obligarea pârâtului de a suporta jumătate din cheltuielile de grănițuire ; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că împreună cu pârâtul a moștenit de la părinți o suprafață aflată în intravilanul comunei Țigănești, județul Teleorman, unde fiecare și-au edificat imobile de locuit și gospodăresc împreună cu familiile peste 40 de ani, fără ca între gospodării să fie un gard despărțitor.
A mai arătat reclamantul că din dorința de a intabula dreptul de proprietate asupra propriului imobil și de separare totodată a celor două proprietăți, a procedat la măsurarea suprafeței de teren conform titlului de proprietate nr._/1995. În urma măsurătorilor efectuate în vederea trasării liniei de hotar, au rezultat anumite inadvertențe în ceea ce privește poziționarea acesteia, ceea ce a determinat o atitudine ostilă, de totală opoziție a pârâtului, punând la îndoială actuala întindere a proprietăților și împiedicându-l la continuarea procedurii de intabulare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 560 cod civil iar în susținere, reclamantul a depus în copie B.I. reclamant, titlu de proprietate nr._/1995.
La data de 24.04. 2013, pârâtul Țigăneșteanu F. a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu grănițuirea proprietăților, arătând totodată că deține în stare de indiviziune cu Țigăneșteanu G. ( frate ), conform titlului de proprietate nr._/1995, suprafața de 9, 14 ha. teren arabil din care 1100 m.p. teren intravilan pe care a construit casa și anexele gospodărești. A mai arătat că deține separat 1100 m.p. pe care și-a construit casa și anexele gospodărești și că înainte cu 30-40 ani, terenul a fost al tatălui lor, reclamantul fiindu-i frate iar grănițuirea și stabilirea liniei de hotar sunt necesare, deoarece la Vest pârâtul se învecinează cu reclamantul.
Totodată, a afirmat că se află în indiviziune cu fratele decedat, care are moștenitor în viață pe Țigăneșteanu Ghe. F. – unic moștenitor acceptant în cota de 1/1, conform certificatului de moștenitor 185/2003, așa încât a solicitat citarea acestuia în proces spre opozabilitate, fiind coproprietar pe terenul intravilan în suprafață de 1100 m.p., prin reprezentarea tatălui său.
În susținerea întâmpinării,a solicitat încuviințarea probei cu expertiză topo, care să lămurească situația servituții de trecere, având în vedere că imobilul său – curte nu are ieșire la stradă decât prin curtea reclamantului iar expertul să întocmească schița cu servitutea de trecere spre drumul principal, prin poarta mică și poarta mare. D. în acest fel i se poate permite accesul în imobil cu mijloace auto de transport, materiale ori produse agricole, el fiind agricultor .
S-a depus de pârât la dosar, în copie, certificat de moștenitor nr. 185/2003 emis de B.N.P. T. M., titlu de proprietate nr._/1995.
Prin încheierea de ședință din data de 29.05. 2013 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului Țigăneșteanu Ghe. F..
Prin nota de ședință depusă la data de 18.09. 2013, reclamantul Țigăneșteanu A. a arătat că prin întâmpinare pârâtul urmărește valorificarea unui drept propriu prin solicitarea acordării servituții de trecere în favoarea sa, drept pentru care se impune calificarea acesteia ca fiind cerere reconvențională. A solicitat respingerea cererii de acordare a servituții de trecere în favoarea pârâtului, întrucât conform situației de fapt existente în teritoriu, nu se regăsește situația de loc fără ieșire la drumul public.
La data de 01.11. 2013, pârâtul Țigăneșteanu Ghe. F. a depus o cerere prin care a arătat că renunță la cererea de chemare în judecată a lui Țigăneșteanu Ghe. F., acesta fiind nepotul său și datorită faptului că există identitate de nume, inclusiv asupra inițialei tatălui, s-a creat o confuzie de redactare. A mai arătat că, prin actul de partaj voluntar nr. 4012/2003 Țigăneșteanu Ghe. F. ( fiul ) și Țigăneșteanu Ghe. F. ( nepotul ), au convenit ca pârâtul să primească întreaga suprafață de teren intravilan de 1100 m.p. curți construcții pe care se află casa și anexele. În aceeași curte, deține și reclamantul Țigăneșteanu A. 1100 m.p. curți construcții pe care și-a construit casa și anexe, terenurile fiind despărțite parțial de un gard din plasă de sârmă; o astfel de situație s-a datorat faptului că terenul loc de casă în suprafață de 2200 m.p. a fost lot unic al tatălui lor, în prezent decedat .
Prin încheierea de ședință din data de 20.11. 2013, s-a luat act de renunțarea la cererea de intervenție și s-a dispus scoaterea din cauză a intervenientului Țigăneșteanu Ghe. F. .
S-a administrat de instanța de fond proba cu expertiză tehnică cadastrală, fiind depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert Asadurian A. C. precum și proba testimonială, pentru fiecare parte fiind ascultați martorii I. A. și, respectiv, S. V..
Urmare decesului reclamantului, la data de 14.04. 2014, s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorului legal al acestuia, numita B. M., aceasta arătând că înțelege să se subroge în drepturile procesuale ale defunctului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
S-au mai depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: certificat de deces . nr._/2014, certificat de naștere . nr._/1957, certificat de căsătorie . nr._/1969, C.I. B. M..
Față de probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul Țigăneșteanu A. și pârâtul Țigăneșteanu F. au în proprietate terenuri învecinate în .. Între aceste terenuri nu există stabilite semnele de hotar pe toate laturile, fapt ce a generat neînțelegeri între părți în ceea ce privește amplasarea hotarului, dar și a folosirii de către pârât a căii de acces a reclamantei în imobil.
Potrivit art. 584 Vechiul Cod Civil ”Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.”.
Aceeași prevedere este preluată și în art. 560 din Noul Cod Civil „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”
Față de probatoriul administrat și de susținerile părților, instanța de fond a omologat raportul de expertiză, în varianta a doua, având în vedere că ambele părți au agreat această variantă.
Cât privește acordarea unui drept de servitute pentru pârâtul-reclamant s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.616-619 C.civ., art.617 N.C.C., nefiind vorba de un loc fără ieșire la drumul public, concluzie rezultată din constatările directe ale expertului, coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate.
Astfel, s-a arătat că dreptul de servitute constă în dreptul proprietarului locului înfundat de a cere vecinului său dreptul de trecere spre drumul public, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce, prin loc înfundat înțelegându-se acel loc care este înconjurat de alte proprietăți diferite, fără ca proprietarul să aibă ieșire la calea publică, fiind o imposibilitatea efectivă(sau care are o ieșire cu inconveniente grave sau periculoase).
Dacă există totuși un mijloc de trecere spre calea publică, chiar și un drum impracticabil și anumite împrejurări, dar care poate deveni practicabil cu mai multe cheltuieli, locul nu este considerat a fi înfundat.
Cum pârâtul-reclamant Țigăneșteanu F. are posibilitatea amenajării unui drum pentru a putea intra cu diverse mijloace de transport în curtea sa și constatând că terenul său se învecinează pe o latură cu drumul, neexistând astfel o stare reală de nevoie, dar nici posibilitatea legală de instituire a unei servituți de trecere, cererea privind constituirea unei servituți de trecere a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 2259 din 25.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. a declarat apel în termenul legal pârâtul Țigăneșteanu F., care a apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, doar cât privește soluția pronunțată cu privire servitutea de trecere.
În motivarea apelului a arătat că, așa cum a rezultat din mijloacele de probă administrate, mai exact din suplimentul la raportul de expertiză tehnică și depozițiile martorilor, nu are ieșire la drumul public cu mijloace de transport marfă, cum ar autocamion, tractor cu remorcă, în așa fel încât să poată introduce în curte lemne, cărbuni, produse agricole din câmp. Or, expertul numit s-a exprimat în clar că, pentru a avea acces de la stradă spre interiorul curții cu tractor sau autoturism trebuie demolat 2,5 m din casa sa de locuit, care este construită de autorii săi paralel cu drumul.
În aceste condiții, întrucât în teren există doar posibilitatea de a trece de la drum spre curte numai cu piciorul, nu și cu mijloace de transport care presupun cel puțin 3,5 m - 4 m lățime, aspect relevat de probatoriu și, ținând seama de faptul că este o persoană cu probleme grave de sănătate, având un picior amputat și nu există pentru ele și familia sa nicio cale de acces la drumul public, a apreciat apelantul că soluția instanței de fond, de a respinge cererea sa de instituire a servituții de trecere, este nefondată.
Asupra apelului declarat a formulat întâmpinare intimata B. M., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. A menționat că apelantul nu se află în situația de loc fără ieșire la drumul public, existând un drum impracticabil dar care poate deveni practicabil cu mai multe cheltuieli, permițându-i astfel apelantului să realizeze o cale de acces pe latura de vesta proprietății sale unde există o deschidere de 3,75 m.
Prin urmare, a susținut intimata că, întrucât proprietatea pârâtului are ieșire la drumul comunal, pe latura de nord a proprietății sale, nu se poate crea o situație împovărătoare intimatei, prin obligarea la suportarea unei servituți de trecere, mai ales că lățimea de drum a proprietății pârâtului este de 21,26 m, față de 12,93 m cât măsoară lățimea curții reclamaților, fapt ce-i permite crearea unei căi de acces.
Cât privește susținerile apelantului că nu are cale de acces pentru mașini de marfă, autocamioane, tractor cu remorcă, a considerat că nu pot fi reținute întrucât acesta nu deține și nu exercită în prezent activități care să utilizeze astfel de mijloace de transport.
Așa cum a rezultat din probatoriul administrat la instanța de fond, familia reclamantului este cea care desfășoară activități agricole și are nevoie de spațiu pentru depozitarea utilajelor agricole în siguranță pe proprietatea sa.
În drept a invocat prevederile art. 115 C. proc. Civ.
A anexat la dosar copii xerox ale unor fotografii privind cele două proprietăți ale părților din proces.
Nu s-a solicitat administrarea de probe noi în calea de atac a apelului.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul, apreciază apelul nefondat, pentru considerentele ce se vor succede:
Având în vedere că apelul nu vizează modul de soluționare a acțiunii în grănițuire ci doar cererea reconvențională formulată de pârât privind constituirea unui drept de servitute, față de dispozițiile art. 479 C. proc. Civ. analiza instanței de apel va viza doar servitutea de trecere, prin prisma motivelor de apel formulate de pârâtul reclamant.
Așa cum a reținut și judecătorul fondului, potrivit art. 617 C. civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului. Trecerea trebuie să se facă în condiții de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică.
Prin „loc înfundat” practica si jurisprudenta în materie au stabilit ca fiind acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietati, fara ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant sa aiba vreo alta posibilitate de iesire la calea publica.
Totodată, în aplicarea dispozitiilor art. 618 si 634 Cod civil, s-a stabilit constant în practica instantelor judecatoresti ca la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie avut în vedere si interesul celui ce urmeaza sa suporte consecintele acestuia si sa nu se ia în considerare în mod precumpanitor si exclusiv interesul celui ce urmeaza sa beneficieze de dreptul de trecere.
În speta, instanta fondului a retinut corect, în temeiul raportului de expertiză tehnică( inclusiv suplimentul ce face parte din raport) și a depozițiilor de martori că terenul proprietatea pârâtului nu reprezintă un loc înfundat, în sensul prevederilor art. 617 și urm. C. Civ., atâta vreme cât la Nord are ca vecinătăți drumul comunal, priu urmare are o ieșire la calea publică.
Faptul că accesul pârâtului dinspre drum pe proprietatea sa, din partea de est( vecin reclamatul) este doar cu piciorul, nepermițând accesul cu un mijloc de transport în interiorul imobilului nu califică terenul pârâtului ca fiind un « loc înfundat », nefiind îndeplinite condițiile înscrise la art. 617 C. Civ., respectiv nu vorbim de un loc care nu are nicio ieșire la aclea publică.
De altfel, terenul apelantului nu poate primi atributul de „loc înfundat” și pentru faptul că, potrivit raportului de expertiză tehnică și anexa 1, aflat la filele 43-46, respectiv filele 55,66 dosar fond, în partea de vest a terenului ( vecin I. V.) distanțele dintre colțurile locuinței pârâtului și latura 112-304 a gardului din partea de vest sunt de 3,75, respectiv de 1,45 m, lucru ce ar permite exploatarea de către pârât a terenului din spatele locuinței acestuia și, implicit, crearea unei ieșiri la drumul public( prin montarea unor porți).
Aspectul că acest teren este insuficient, întrucât nu permite accesul în curtea locuinței cu un vehicul de dimensiuni mari, astfel cum rezultă din suplimentul la raport (fila 66) nu constituie un argument legal de a constituie în favoarea pârâtului un drept de servitute și a greva nejustificat proprietatea reclamantului.
În plus, contrar susținerilor apelantului în motivele de apel, expertul, în urma măsurătorilor efectuate în teren, s-a pronunțat în mod neechivoc în sensul că, proprietatea pârâtului Țigăneșteanu F. nu se află în situația juridică de „ loc înfundat” ( supliment la raport și răspuns obiecțiuni, aflate la filele 554 și 66 dosar fond).
Așa fiind, Tribunalul, constatând că apelantul pârât nu a probat temeinicia motivelor de apel și că instanța de fond a interpretat corect probatoriul administrat, cu aplicarea întocmai a dispozițiilor legale incidente – art. 617 și urm. C. proc civ., în temeiul art. 480 alin. 1 C. proc. Civ. se va respinge apelul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-intervenient Țigăneșteanu Gh. F., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2259 din 25 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Țigăneșteanu F., cu domiciliul în . și intimata-reclamantă B. M. cu domiciliul în ., moștenitoarea defunctului Țigăneșteanu A., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. R.G./ 28.11.2014
Th.red. I.M. 5 ex./17.12.2014
D.f._, Jud. A.
J.f. D. M. G.
Comunicat 3 ex. .
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 57/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 365/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
