Pretenţii. Decizia nr. 365/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 758/740/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 365
-APEL-
Ședința publică de la 15 septembrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - F. M.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S.C. „ V. România” S.A., cu sediul social în București, ., . 10, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1658 din 9 mai 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud Muntenia Ploiești cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Teleorman cu sediul în A., .. 12, județ Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel, după procedura prealabilă;
- procedura de citare este legal îndeplinită,
- cererea de apel având ca obiect – pretenții, este semnată, motivată și legal timbrată cu suma de 644,4 lei taxa judiciară de timbru achitată potrivit ordinului de plată nr._/ aflat la fila 24 din dosar,
- apelanta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă cf. art. 411 alin. 2 Cod Procedură Civilă,
- în procedura prealabilă intimații nu au depus întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 și art. 466 Cod Procedură Civilă.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, apelanta-reclamantă solicitând prin cererea de apel judecarea în lipsă conform art. 411 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2014 sub nr._, reclamanta . a solicitat obligarea pârâților C. G. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA PLOIEȘTI și C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR TELEORMAN la plata sumei de 23.676,09 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului civil nr._ al Judecătoriei A., în care a fost pronunțată sentința civilă nr.91 din 14.01.2014, definitivă și irevocabilă prin decizia Tribunalului Teleorman nr. 150 din 24.03.2011.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr.91/2011 definitivă și irevocabilă prin decizia nr.150/2011 a Tribunalului Teleorman, pronunțate în dosarul nr._, a fost admisă plângerea reclamantei, aceasta fiind reprezentată în proces de societatea civilă de avocați N. N. D. Kingston Peterson, conform contractului de asistență juridică nr._/2010. În baza acestui contract s-au emis facturile nr._ din 24.12.2010, nr._ din 01.04.2011, nr._ din 01.04.2011, nr._ din 07.06.2011 și nr._ din 13.12.2010 achitate în data de 28.12.2010, 12.04.2011, 06.01.2011 și 23.08.2011.
În drept, au fost invocate prevederile art.453 și art.451 N.C.pr.civ.
În dovedire, contestatoarea a anexat, în copie: facturi (f.7-11), contract de asistență juridică (f.12-13), ordine de plată (f.14-23), practică judiciară.
La data de 21.03.2014, pârâtul C. G. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA PLOIEȘTI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată, invocând excepția autorității de lucru judecat.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206 C.pr.civ, art. 432, art.451-452 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 1685/_ Judecătoria A. a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât ; a respins acțiunea reclamantei . în contradictoriu cu pârâții C. G. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA SUD MUNTENIA PLOIEȘTI, și C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR TELEORMAN, pentru existența autorității de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, că este întemeiată, în raport de dispoziția clară de respingere cererii privitoare la cheltuielile de judecată a Tribunalului Teleorman în cuprinsul deciziei nr. 150/_ cât și considerentele acestei decizii, invocând dispozițiile art. 430 alin. 2 C., aplicabil în cauză, conform cărora, autoritatea de lucru judecat privește și considerentele hotărârii, fie că este vorba de considerente (decisive) pe care se sprijină dispozitivul fie că este vorba de considerente (decizorii) prin care se soluționează o chestiune litigioasă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, apelantul – reclamant ., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate, cu consecința reținerii cauzei pentru evocarea fondului .
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a invocat următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond, a admis excepția autorității de lucru judecat , invocată de pârât, fără a dezbate fondul litigiului dedus judecății .
În susținerea motivului de apel invocat a arătat că este eronată hotărârea instanței de fond ce a statuat că nu se impune acordarea de despăgubiri reprezentate de cheltuieli de judecată pe considerentul că – răspunderea nu aparține agentului constatator, ci statului, întrucât în numele acestuia acționează agentul constatator chiar dacă s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție -, evocând în acest sens jurisprudența în materie, ordonanța nr. 22/_ și Ordinul nr. 50/_ al Min. Finanțelor Publice.
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466, 468, și urm. C. .
A depus la dosarul cauzei înscrisuri, filele 5 – 11 .
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de apel prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că, prima instanță, în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, se constată nefondat.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătorești și este reglementată de art. 430 C. ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul – res judicata pro veritate habetur – și de art. 432 C. drept o excepție de fond, peremtorie și absolută.
Principiul autorității de lucru judecat presupune că ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate, fără însă a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO, întrucât dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el putând cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii .
În ceea ce privește, întinderea autorității de lucrul judecat, art. 430 alin. (2) C. lămurește prin norma impusă, o veche dispută doctrinară cu privire la partea din hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, anume, numai dispozitivul hotărârii pentru motivul că acesta este cel susceptibil de executare ori, alături de acesta, și considerentele pe care dispozitivul se sprijină și care îl explică -, iar în ce privește considerentele - numai cele decisive ori și cele decizorii.
Astfel, dispozițiile art. 430 alin. 2 C. noul cod de procedură au recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, atât considerentelor decisive cât și celor decizorii, așa încât acestea pot fi atacate, chiar separat de dispozitiv, prin formularea căilor de atac.
Din perspectiva considerațiilor teoretice prezentate, Tribunalul reține că, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 430 alin. 2 C., care a constatat că, întemeiat au fost invocate efectele lucrului irevocabil judecat prin decizia nr. 150/2011 a Tribunalului Teleorman, în raport de cele statuate prin prezenta decizie .
Prin urmare, având în vedere dispoziția clară de respingere a cererii privitoare la cheltuielile de judecată a Tribunalului Teleorman, în cuprinsul deciziei nr.150/24.03.2011 cât și considerentele acestei decizii, fundamentate pe aspectul că, nu puteau fi acordate contravenientului cheltuieli de judecată în cauza respectivă, care avea ca obiect plângere contravențională, chiar dacă s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenție, Tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C., va respinge ca nefondat apelul declarat, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, apelul civil declarat de apelantul-reclamant S.C. „ V. România” S.A., cu sediul social în București, ., . 10, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1658 din 9 mai 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. G. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud Muntenia Ploiești cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Teleorman cu sediul în A., .. 12, județ Teleorman, ca nefondat
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. pt. jud. F. M. Bînciu E.
eliberat din funcție,
ca urmare a pensionării,
Semnează,
Președinte,
Red. th.red. V.M/02.10.2014/5 ex.
Dosar fond:_
J.f: V. B.
. ./2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 541/2014. Tribunalul TELEORMAN | Succesiune. Decizia nr. 123/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
