Fond funciar. Decizia nr. 76/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 7871/740/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 76
-RECURS-
Ședința publică de la 07 martie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - A. L. N.
Judecător - F. M.
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P. E., cu domiciliul în comuna Orbeasca, ., împotriva sentinței civile nr. 3766 din data de 15 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți B. F., domiciliată în comuna Orbeasca, ., C. Județeană Teleorman, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în A., județ Teleorman și C. L. Orbeasca de aplicare a Legii 18/1991 cu sediul în ., având ca obiect - fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică recurenta-reclamantă P. E. a fost reprezentată de avocat Vălușcă N. și intimata-pârâtă B. F. de avocat C. G., lipsind intimatele-pârâte C. Județeană Teleorman și C. L. Orbeasca de aplicare a Legii 18/1991.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform Legii 18/1991.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei B. F. depune împuternicirea avocațială nr._/2014, chitanța nr. 344/07.03.2014 in sumă de 1000 lei onorariu avocat și întâmpinare, arătând că nu are de formulat cereri noi, comunicând un exemplar de pe întâmpinare, apărătorului recurentei.
Avocat Vălușcă N., pentru recurentă, declară că nu dorește amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul, pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Ambii apărători, apreciază că tribunalul este legal investit in soluționarea cauzei de față.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin.4 Cod procedură civilă, Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze pricina de față în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pentru recurenta-reclamantă P. E., avocat Vălușcă N., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul înlăturării din titlul de proprietate a intimatei B. F.. Apreciază că instanța in mod greșit a constata că aceasta are calitatea de moștenitor a defunctei G. S. și conform prevederilor legale, pot formula, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate persoanele care au adus teren în CAP.
La momentul reconstituirii dreptului de proprietate era în viață mama intimate care nu a formulat o astfel de cerere. Intimata B. F. a formulat cerere, dar nu era îndreptățită.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat C. G., având cuvântul pentru intimata-pârâtă B. F., consideră legală și temeinică sentința civilă nr. 3766 din data de 15 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., solicitând menținerea acesteia și respingerea recursului, ca nefondat, întrucât recurenta nu și-a dovedit calitatea de moștenitor.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 26.11.2012 sub nr._, reclamanta P. E. a chemat în judecată pe pârâtele B. F., C. L. de Fond Funciar Orbeasca și C. Județeană de Fond Funciar Teleorman pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/07.12.2002 în sensul înlăturării lui B. F. ca și coproprietar al suprafeței de teren de 4,38 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În motivare, reclamanta a arătat că la apariția Legii 18/1991, în urma solicitărilor sale a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,88 ha teren pe raza satului Lăceni, . mod greșit titlul de proprietate nr._/07.12.2002 a fost eliberat pe numele său și a lui B. F., deoarece aceasta nu era îndreptățită, reclamanta fiind cea care a înscris în CAP suprafața de 4,88 ha.
În drept a invocat dispozițiile art. III alin.1 din Legea nr. 169/2007.
În susținerea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri (filele 4-7): adeverința nr. 831/1991, acte stare civilă, titlul de proprietate nr._/07.12.2002.
La data de 20.03.2013, pârâta B. F. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (filele 13-15), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii reconvenționale, solicitând radierea reclamantei din cuprinsul titlul de proprietate nr._/07.12.2002.
În motivare, pârâta a arătat că pentru suprafața de teren de 4 ha și 3800 mp. a făcut cerere de reconstituire doar aceasta, iar din anul 2003 folosește și administrează suprafața de 2 ha din totalul de 4,38 ha.
A invocat excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-120 din Codul de procedură civilă.
La solicitarea instanței, C. L. de Fond Funciar Orbeasca a depus actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/07.12.2002 (filele 35-44).
Cu ocazia cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3766 din data de 15 octombrie 2013, Judecătoria A., a respins excepțiile invocate de către pârâta-reclamantă, ca neîntemeiate.
A respins ca nefondată acțiunea având ca obiect fond funciar formulat de reclamanta-pârâtă P. E. domiciliată în comuna Orbeasca, . în contradictoriu cu pârâtele-reclamante B. F. domiciliată în comuna Orbeasca, .; C. L. de Fond Funciar Orbeasca cu sediul în . și C. Județeană de Fond Funciar. A respins ca nefondată cererea reconvențională.
Instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 137 alin 1 Cod procedura civila,
Cu privire la starea de fapt, relevantă sub aspectul soluționării excepțiilor, instanța a reținut că la data de 7 decembrie 2002 C. Județeană de Fond Funciar Teleorman a emis pe numele ambelor părți Titlul de proprietate nr._ (fila 7) reconstituindu-se dreptul de proprietate al autoarei G. St. S. asupra suprafeței de 4,38 ha pe raza comunei Orbeasca.
Reclamanta-pârâtă este menționată în titlul de proprietate emis de către intimata C. Județeană ca moștenitoare a autoarei G. S., fiind astfel titulara dreptului afirmat și având calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Referitor la excepția lipsei de interes, instanța a apreciat că pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie sa fie legitim, juridic (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), născut și actual, personal și direct.
Instanța a mai reținut că reclamanta-pârâtă P. E. justifică un astfel de interes, folosul practic urmărit de către aceasta prin promovarea prezentei acțiuni fiind acela de a dovedi că pârâta-reclamantă nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei G. St. S., iar ca efect al constatării nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ din data de 7 decembrie 2002, întreaga suprafață de 4,38 ha ar reveni reclamantei-pârâte.
Potrivit documentației care a stat la baza emiterii Titlului de Proprietate a cărui nulitate se solicită, la reconstituirea dreptului de proprietate s-a avut în vedere registrul agricol pe anii 1956-1958 în care autoarea G. St. S. este înregistrată cu suprafața totală de 4,88 ha, din care pleacă suprafața de 0,50 ha la rolul lui G. S..
Instanța a constatat că reclamanta-pârâtă P. E. este fiica autoarei și, în calitate de moștenitoare, a fost propusă spre validare de către C. L. de Fond Funciar Orbeasca pentru suprafața de 4,88 ha. Împotriva Hotărârii Comisiei Locale reclamanta-pârâtă a formulat contestație numai în ceea ce privește numele reținut în Anexa 3 la poziția 235/99 în sensul înscrierii P. E. în loc de G. E.. Contestația a fost admisă prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 6659/30.06.1995 – fila 41.
În ceea ce privește pârâta-reclamantă B. F., conform actelor de stare civilă aflate la dosarul cauzei, aceasta este nepoata de fiică a autoarei G. St. S. (având astfel calitatea de moștenitoare prin retransmitere) și a formulat cerere de reconstituire, obținând validarea suprafeței de 4,38 prin înscrierea alături de reclamanta-pârâtă în baza Hotărârii Comisiei județene nr._/06.06.2002.
Pentru a asigura stabilitatea circuitului civil și a se evita incertitudinile viitoare pentru cei menționați în titlu a fost prevăzută o procedura specială de contestare a hotărârilor comisiilor județene conform art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată, procedură pe care nici una dintre părți nu a urmat-o.
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că în mod corect s-a procedat la emiterea titlului de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca aceștia să procedeze potrivit dreptului comun, astfel cum prevede art. 13 alin. 3 din Legea 18/1991 republicată.
A reținut instanța că ambele părți au făcut dovada calității de moștenitor de pe urma autoarei comune G. St. S., acestea fiind persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, nefiind aplicabile în cauza de față dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 privind nulitatea sau modificarea titlului de proprietate emis conform validării în ceea ce privește suprafața reconstituită generic sau persoanele îndreptățite.
Susținerea reclamantei-pârâte, în sensul că suprafața de teren îi revine în exclusivitate ca urmare a înzestrării de către autoarea cu care a gospodărit împreună, nu poate fi primită din moment ce validarea a avut la bază rolul agricol al autoarei G. S., în care aceasta era înscrisă ca unica membră a gospodăriei, iar reclamanta însăși a solicitat și acceptat reconstituirea dreptului de proprietate rămas de pe urma mamei sale. Mai mult decât atât, astfel cum arată chiar reclamanta-pârâtă în motivele acțiunii, frații acesteia și-au deschis rol agricol separat și au obținut reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal recurenta-reclamantă P. E., criticându-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii sale și radierii numitei B. F. de pe titlul d eprorpietate nr._/2002, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că niciunul dintre argumente nu poate fi primit, întrucât cererea sa a avut ca obiect constatarea unei nulități absolute a titlului de proprietate nr._/07.12.2002fiind întemeiată pe disp. art.III din Legea nr. 167/1997, intimata nefiind îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cuprins in titlului de proprietate.
A susținut că suprafața de 535 mp teren – curți construcții și arabil, ce este situată în intravilanul comuna Orbeasca, ., formează curtea și grădina locuinței sale și împreună cu soțul său P. I., care in prezent este decedat, au dobândit această suprafață conform adeverinței nr. 254/25.05.1968 emisă de C.A.P. PROGRESUL.
La apariția Legii nr. 18/1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, iar cererea sa a fost admisă, prin emiterea adeverinței provizorii și ulterior a titlului de proprietate.
Referitor la intimata B. F., a formulat in temeiul Legii nr. 167/1997 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut bunicii sale, G. S. și in acest fel a fost înscrisă alături de aceasta, ca titular al terenului în litigiu.
Față de dispozițiile legale și împrejurarea că la apariția Legii nr. 18/1991 P. O. (mama intimatei B. F.) era in viață apreciază că intimata B. F., nepoată de fiică a lui G. S., nu poate avea vocație să solicite să i se reconstituie dreptul de proprietate. De asemenea, consideră că, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimatei este ilegală, deoarece prevederile art. IV trebuiesc coroborate cu dispozițiile art. II din Legea nr. 167/1997.
În drept au fost invocate disp. II, III, IV/Lg 169/1997, art, 23, 24/Lg 18/1991.
Nu au fost propuse probe noi în apărare.
La data de 7 martie 2014, intimata-pârâtă B. F., a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 3766 din data de 15 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria A..
A apreciat că susținerile recurentei nu sunt dovedite și nu pot fi reținute atâta timp cât din întreg materialul probator a reieșit că intimata B. F. este moștenitoarea autoarei, iar la momentul solicitării reconstituirii dreptului de proprietate, mama acesteia, P. O. (fiica autoarei) era decedată, astfel cum reiese din actele de stare civilă.
Instanța de fond in mod corect a constatat că ambele părți au calitate de moștenitor și sunt îndreptățite la reconstituire, nefiind aplicabile prevederile art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 169/1997 privind nulitatea sau modificarea titlului de proprietate.
Nu au fost indicate temeiurile juridice incidente.
Nu au fost propuse probe noi
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază recursul ca fiind vădit nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin criticile afirmate, recurenta invocă incidența disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Văzând argumentația instanței de fond, atât în fapt, cât și în drept, instanța de control apreciază că soluția a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale.
Judecătorul fondului a reținut în mod corect că emiterea titlului de proprietate a avut la bază hotărârea comisiei județene care în cauză nu a fost contestată în procedura prev. de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată. Conform acestei dispoziții, hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, împotriva acestor hotărâri putându-se face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Omițând acest pas procedural, recurenta a recunoscut efectele acelei hotărâri sub aspectul suprafeței de restituit, a componenței acesteia, precum și asupra persoanelor îndreptățite criticile ulterioare legate de legalitatea și temenicia soluțiilor pronunțate de C. județeană nemaiputând fi valorificate.
În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut materialul probator care i-a format convingerea, respectiv registrul agricol pe anii 1956-1958 în care autoarea G. St. S. era înregistrată cu suprafața totală de 4,88 ha, din care a plecat suprafața de 0,50 ha la rolul lui G. S..
Criticile afirmate de recurentă cu privire la lipsa calității intimatei de a solicita reconstituirea după autoarea sa, includerea în mod nelegal a suprafeței de 535 mp în titlul de proprietate, sau neîndreptățirea intimatei la reconstituire pentru că se aduce atingere dreptului altei persoane sunt nefondate tocmai din perspectiva celor mai sus arătate.
În esență, trebuie reținut că întreaga suprafață individualizată în titlul de proprietate provine de la autoarea comună, la a cărei moștenire recurenta se consideră neîntemeiat ca fiind singura cu vocație.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul disp. 274 C. proc. civ., întrucât recurenta este în culpă procesuală dedusă din respingerea căii de atac, o va obliga pe aceasta la plata către intimată a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat astfel cum este atestat de chitanța ., NR. 344/07.03.2014 – fila 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă P. E., cu domiciliul în comuna Orbeasca, ., împotriva sentinței civile nr. 3766 din data de 15 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații-pârâți B. F., domiciliată în comuna Orbeasca, ., C. Județeană Teleorman, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu sediul în A., jud. Teleorman și C. L. Orbeasca de aplicare a Legii 18/1991 cu sediul în .
Obligă pe recurentă la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 martie 2014.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
C. Doinița A. L.-NicoletaFifoiu MarinelaTatu S.
Red. A.L.N. – 14.03.2014.
Thred. T.S. -2 ex./10.04.2014
D.f._
J.f.P. S.-E.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 211/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 731/2014.... → |
|---|
