Pretenţii. Decizia nr. 526/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 5353/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 526
APEL
Ședința publică de la 29 octombrie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta- pârâtă B. S., cu domiciliul în A., .. 121, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1667 din 08 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., ., . Teleorman, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul administratorului judiciar, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta- pârâtă B. S., lipsă fiind intimata- reclamantă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei achitată cu chitanța nr._ din 28.08.2014 emisă de Primăria Municipiului A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în procedura prealabilă intimata- reclamantă ., prin administrator judiciar D. IPURL a depus întâmpinare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Apelanta- pârâtă B. S., personal, având cuvântul, solicită admiterea apelului cu motivarea că nu a locuit la acea adresă și nu are nici o datorie către intimată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 06.11.2013, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2 719,13 lei, reprezentând contravaloare energie termică livrată și majorări de întârziere; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, a furnizat pârâtei energie termică, facturată în mod individual, fără a exista o convenție între părți în acest sens, iar pentru plata serviciilor prestate a emis mai multe facturi fiscale, facturile fiind remise lunar de către angajații societății pârâtei.
A susținut reclamanta că din înscrisul centralizator denumit „fișă abonat” precum și din facturile emise către pârâtă, parțial însușite prin semnare de către aceasta, reiese că pârâta are o datorie în sumă totală de 2.719,13 lei, reprezentând contravaloare energie termică livrată și facturată către pârât și majorări facturate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm. C. proc. civ., art.1270 și urm. din C. civ. și art. 969 și urm. Vechiul C. civ..
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 C. proc. civ..
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces-verbal de informare nr. 174/23.09.2013; adresa reclamantei privind refuzul expres de a accepta procedura medierii; fișă abonat; adresa Tribunalului Teleorman privind numirea D. IPURL ca administrator judiciar al reclamantei; tabel nominal cu debitele chiriașilor din blocurile B10 și B8 care din anul 2004 nu au efectuat nicio plată pentru serviciile efectuate; facturile . nr._/31.10.2010 (f. 10) și . nr._/30.09.2011.
La termenul de judecată din 13.03.2014, pârâta s-a prezentat la judecată, arătând că s-a mutat în data de 14.01.2009 din imobilul situat în A., .. B10, . județul Teleorman, în aceeași dată încheind cu Municipiul A., prin Primar, contractul de închiriere nr. 947, pentru o locuință socială din A., .. 121, ., ..
Pârâta a depus în ședință publică contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință socială nr. 947/14.01.2009; proces-verbal de predare-primire a locuinței ; fișa de calcul .
La solicitarea instanței, reclamanta a comunicat că din consultarea evidențelor S.C. T. S. S.R.L., respectiv a încasatoarelor care au încasări de teren reiese că la adresa menționată în acțiune locuiește numita B. S., pârâtă în dosar, numele de B. M. nefiind identificat până în acest moment în arhiva societății;
Reclamanta a considerat că persoana „B. M.” din tabelul înaintat de Condominiul nr. 24 A. nu există, fiind vorba de o eroare de redactare, în acest sens fiind și relațiile oferite verbal de Condominiul nr. 24 A. încasatoarelor societății.
Tot la solicitarea instanței, prin adresa nr. 8219/04.04.2014, Primăria A. – Direcția Patrimoniu – Serviciul administrare patrimoniu – C. fond locativ a comunicat că locuința situată în A., .. 107, ., . a fost ocupată fără forme legale de numita S. F., iar din luna mai 2011 numita S. F. ocupă fără forme legale unitatea locativă nr. 21 din același . sentința civilă nr. 1667 din 8 mai 2014 instanța a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cât privește debitul și penalitățile de întârziere aferente datei de 30.04.2009.
A respins ca prescrise debitul și penalitățile de întârziere aferente datei de 30.04.2009.
A admis în parte acțiunea civilă și a obligat pârâta la plata sumei de 295,95 lei către reclamantă, reprezentând majorări de întârziere aferente contravalorii energiei termice livrate.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamanta a furnizat pârâtei B. S. energie termică, facturată în mod individual, emițând facturi privitoare la contravaloarea energiei termice, pe care pârâta urma să plătească, la scadența prevăzută în facturi.
În raport de principiile de drept privitoare la succesiunea de legi civile în timp instanța a constat că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864, întrucât, în lipsa unei convenții de facturare individuală a consumurilor de energie termică, încheiate în formă scrisă, facturile fiscale privitoare la contravaloarea energiei termice prestate pârâtei au fost emise sub imperiul vechii legi civile, lege care este aplicabilă contractului sub toate aspectele sale.
În temeiul art. 248 N. C. Proc. Civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Prin urmare, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu cu privire la debitul neachitat și penalitățile de întârziere aferente perioadei 30.04.2010.
Reclamanta invocă un drept de creanță cu privire la suma de 2719,13 lei din care un debit principal în cuantum de 1708,70 lei și majorări de 714,48 lei.
Conform fișei de abonat, debitul principal în valoare de 1708,70 lei și majorările de întârziere în sumă de 714,48 lei erau datorate de pârât la data de 30.04.2009.
Potrivit art. 6 alin 4 N. C. civ. prescripțiile începute și neîmplinite la data de 30.04.2009 rămân supuse legii în vigoare la data când au început să curgă, astfel că devin aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Potrivit art. 18 din D. nr. 167/1958, instanța este obligată să invoce din oficiu prescripția dreptului material la acțiune, drept care se prescrie în termenul de prescripție de 3 ani, care curge de la data scadenței iar, în lipsa unui termen de plată, de la data nașterii dreptului de creanță.
În cauză se observă că dreptul de creanță privitor la debitul de 1708,70 lei invocat de reclamantă exista la data de 30.04.2009 ceea ce a făcut ca dreptul de a cere realizarea acestui drept pe cale de justiție să se prescrie la data de 30.04.2012.
Tot astfel, fiind prescris dreptul material la acțiune cu privire la debitul aferent perioadei 30.04.2009 este, implicit, prescris și dreptul privitor la majorările privitoare la debitul principal (majorări în sumă de 714,48 lei).
Reclamanta a sesizat instanța la data de 06.11.2013, deci după împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, neexistând nici probe din care să rezulte eventuale cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Cu privire la restul pretențiilor, instanța a reținut că, potrivit art. 969 Cod civil, ”convențiile legal făcute, au putere de lege”, iar potrivit art. 46 Cod comercial (aplicabil la data încheierii convenției), „obligațiunile comerciale se probează: cu acte autentice; cu acte sub semnătură privată; cu facturi acceptate; prin corespondență; prin telegrame; cu registrele părților; cu martori, de cate ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie sa admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 din codul civil; prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă”.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei facturile . nr._/31.120.2010 și . nr._/30.09.2011, emise pe numele pârâtei.
Astfel, analizând acest facturi fiscale, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, în lipsă de dovadă contrară din partea pârâtei, care nu a probat îndeplinirea obligației corelative de achitare a contravalorii serviciului prestat de către reclamantă, constând în furnizarea energiei termice.
Prin urmare, instanța a reținut că reclamanta a probat executarea obligației sale contractuale și a dovedit existența obligației contractuale a pârâtei de a achita contravaloarea serviciului prestat.
Pentru aceste considerente, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 295,95 lei către reclamantă, reprezentând penalități de întârziere aferente contravalorii energiei termice livrate.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța l-a respins ca neîntemeiat, reținând că potrivit dispozițiilor art. 453 N. C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, dar în cauză reclamanta nu a achitat taxe judiciare de timbru, acțiunea fiind scutită potrivit art. 77 din Legea nr.85/2006, iar referitor la alte cheltuieli, reclamanta nu le-a indicat și nici nu le-a probat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. S. care a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit a fost obligată la plată întrucât persoana care a locuit în apartament se numește B. M. .
Prin întâmpinarea depusă la 9.09.2014 intimata . a solicitat respingerea apelului motivând că apelanta datorează debitul pretins.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat apelanta a reiterat motivele din cererea de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
La solicitarea instanței de fond, reclamanta a comunicat că din consultarea evidențelor S.C. T. S. S.R.L., respectiv a încasatoarelor care au încasări de teren reiese că la adresa menționată în acțiune locuiește numita B. S., pârâtă în dosar, numele de B. M. nefiind identificat până în acest moment în arhiva societății;
De asemenea reclamanta a considerat că persoana „B. M.” din tabelul înaintat de Condominiul nr. 24 A. nu există, fiind vorba de o eroare de redactare, în acest sens fiind și relațiile oferite verbal de Condominiul nr. 24 A. încasatoarelor societății.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei facturile . nr._/31.120.2010 și . nr._/30.09.2011, emise pe numele pârâtei.
Astfel, analizând acest facturi fiscale, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, în lipsă de dovadă contrară din partea pârâtei, care nu a probat îndeplinirea obligației corelative de achitare a contravalorii serviciului prestat de către reclamantă, constând în furnizarea energiei termice.
Prin urmare, instanța a reținut că reclamanta a probat executarea obligației sale contractuale și a dovedit existența obligației contractuale a pârâtei de a achita contravaloarea serviciului prestat.
Ca atare nu pot fi primite apărările apelantei în sensul că altă persoană ar fi beneficiat de serviciile prestate, fapt pentru care tribunalul în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat apelanta- pârâtă B. S., cu domiciliul în A., .. 121, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1667 din 08 mai 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., ., . Teleorman, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul administratorului judiciar, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
Red. G.P./ 28.11.2014
Th.red. I.M. 4 ex./08.12.2014
D.f._, Jud. A.
J.f. D. A. P.
Comunicat 2 ex. .
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 675/2014.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 207/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
