Fond funciar. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 3028/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 157
APEL
Ședința publică de la 7 mai 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător – D. M. Nuți
Grefier – T. S.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant Ț. S., domiciliat în ., județul Teleorman împotriva sentinței civile nr.3215 din 5 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. locală Călmățuiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în A., ., județ Teleorman, D. V., domiciliată în T. M., .. F20, ., B. I., domiciliat în comuna Călmățuiu, . și T. M., domiciliată în . Teleorman, având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-reclamant Ț. S. asistat de avocat T. M. și intimata-pârâtă D. V., lipsind intimatele pârâte C. locală Călmățuiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, B. I. și T. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata-pârâtă T. M. a formulat cerere de amânare a cauzei, pentru lipsă de apărare.
Tribunalul, pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Apelantul-reclamant Ț. S., prin apărător și intimata-pârâtă D. V. apreciază că tribunalul, este competent să soluționeze prezentul apel.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, stabilește că este competent material, general și teritorial, să soluționeze pricina de față.
Procedând la verificarea prezenței părților potrivit art. 219 rap. la art. 482 Cod procedură civilă, se constată că s-au prezentat: apelantul-reclamant Ț. S., CNP:_ și intimata-pârâtă D. V., CNP:_.
Ambele părți prezente, se opun cererii de amânare formulată de intimata-pârâtă T. M..
Apărătorul apelantului-reclamant depune împuternicirea avocațială nr._/2014, împuternicirea avocațială de substituire nr. 4669/2014 și adeverința nr. 332/10.03.1995 eliberată de Consiliul Local al comunei Călmățuiu.
Tribunalul, respinge cererea de amânare formulată de intimata-pârâtă T. M. nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 222 alin.1 din Codul de procedură civilă, aceasta având posibilitatea să-și angajeze apărător in perioada de regularizare a dosarului.
Apărătorul apelantului-reclamant solicită suspendarea judecării cauzei în apel, întrucât a solicitat evocarea fondului urmare a formulării primului motiv de apel și precizează că nu mai are alte probe de solicitat
De asemenea, intimata-pârâtă arată că nu are cereri noi de formulat și nici probe de solicitat.
Tribunalul acordă cuvântul părților prezente atât pe cererea de suspendare a judecății în apel, cât și pe apelul declarat.
Având cuvântul pentru apelantul-reclamant Ț. S., avocat T. M., solicită, în principal, suspendarea judecății apelului în temeiul art. 413 pct.1 C. proc. civ. până la soluționarea dosarului nr._ ce are ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea Comisiei județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să-i soluționeze acestuia contestația înregistrată la nr.FF48617/26 iulie 2013, sub sancțiunea daunelor cominatorii, cauză aflată în curs de judecată, între cele două cauze existând o strânsă legătură, dezlegarea cauzei depinzând de modul de existența sau inexistența dreptului care face obiectului acelei judecăți.
În ce privește apelul declarat, consideră că instanța de fond in mod greșit a respins cererea de suspendare a judecății formulată în temeiul art. 413 pct.1 C. proc. civ. și a constatat că există autoritate de lucru judecat, pentru triplă identitate.
Referitor la obiect, a susținut că nu există identitate, in dosarul nr._ s-a solicitat executarea obligației de a face în sensul obligării intimatei Comisiei Județene Teleorman de a soluționa contestația in temeiul Legii 18/1991, iar în prezenta cauză se solicită anularea unui alt titlu de proprietate care s-a eliberat mai târziu, ceilalți moștenitori nu au vocație succesorală, iar această situație nu a fost dedusă judecății.
Mai arată că nu există o hotărâre prin care instanța să se pronunțe asupra calității de moștenitor, cauza este diferită și sunt și alte părți în proces.
Intimata-pârâtă D. V., având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare a judecății apelului și respingerea apelului declarat.
Menționează că s-a emis titlul de proprietate și este mulțumită de hotărârea primei instanțe. In mod corect s-a admis excepția autorității de lucru judecat, întrucât părțile s-au mai judecat in anul 2007.
În replică, avocat T. M., arată că prin sentința civilă pronunțată în anul 2007, nu s-a anulat decât titlul de proprietate și s-a dispus eliberarea altui titlu de proprietate.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin.1 Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare a judecății apelului și constatând că nu mai sunt alte probe și asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 19 august 2013 pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, reclamantul Ț. S. a chemat în judecată pe pârâții C. Județeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, C. L. Călmățuiu, D. V., B. I. și T. M., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/15.02.2008 eliberat de C. Județeană Teleorman, alături de acesta, în calitate de moștenitori ai defunctului Ț. A. și a numiților T. M. și B. P. (acesta fiind autorul pârâților D. V. și B. I.) și, în consecință, să se dispună radierea de pe titlu a celor doi, menținându-se titlul de proprietate numai pe numele reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în temeiul Legii nr.18/1991, a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului extravilan și intravilan în suprafață de 5,0000 ha, pe care l-a avut în proprietate tatăl său, Ț. A. și pe care l-a înscris în fostul CAP.
A mai arătat că s-a propus de C. locală Călmățuiu,reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului provenit de la autorul său, Ț. A., pentru el, însă au mai fost trecuți alături de acesta, în calitate de moștenitori, și pârâta T. M. precum și B. P., în condițiile în care nu sunt moștenitorii autorului său, nu sunt rudă cu familia sa, din greșeală fiind trecuți alături de reclamant și reconstituindu-li-se dreptul de proprietate.
În ce-l privește pe B. P., a susținut că a fost fratele celei de-a doua soții a tatălui său, Ț. A., deci nu avea vocație succesorală și calitate de moștenitor a autorului său. Cea de-a doua soția a tatălui său, respectiv Ț. Antoana, a predecedat tatălui reclamantului, Ț. A., astfel încât B. P. nu a avut calitate de moștenitor pentru a culege bunuri din succesiunea soțului acesteia.
B. P. a decedat la data de 10 august 2003, iar de pe urma acestuia au rămas moștenitori, în calitate de descendenți, pârâții D. V. și B. I..
Pârâta T. M. este fiica concubinei tatălui reclamantului, concubinaj care a existat după cooperativizare, în consecință nici aceasta nu are vocație la succesiunea autorului său.
Reclamantul a mai menționat că din adeverința nr.1924 eliberată la 22.07.2013 de Primăria comunei Călmățuiu rezultă că tatăl său, Ț. A., a figurat în registrul agricol cu teren în suprafață de 4,8800 ha, fără să se menționeze dacă a avut teren în proprietate și Ț. Antoana.
A mai susținut că întrucât el este singurul moștenitor al defunctului Ț. A., i se cuvine întreaga suprafață de teren cu care acesta s-a înscris în fostul CAP, nici moștenitorii soției tatălui său și nici fiica concubinei acestuia neavând vocație la succesiunea tatălui, Ț. A..
Chiar în situația în care Ț. Antoana ar fi avut teren cu care ar fi fost înscrisă la rolul defunctului Ț. A., dreptul de proprietate al moștenitorilor acesteia trebuia să fie reconstituit separat, printr-un alt titlu de proprietate.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.18/1991 și ale art. 669 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus înscrisuri, în copie xerox.
Pârâta C. județeană Teleorman a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr.1559/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, care a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului provenit de la același autor, Ț. A., prin care, instanța a dispus admiterea cererilor formulate de moștenitorii defunctului B. P. și înscrierea acestuia pe același titlul de proprietate, alături de Ț. S. și T. M., în calitate de moștenitori ai defunctului Ț. Aledxandru, pentru terenul de 4,9000 ha.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta D. V. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu motivarea că titlul de proprietate a fost eliberat la data de 15.02.2008, iar cererea ce are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în cauză, se putea introduce în termen de 3 ani de la data eliberării acestuia.
A mai susținut că, reclamantul nu a respectat prevederile art.53 al.2 din Legea nr.18/1991, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.169/1997, în sensul că nu a formulat plângere în termen de 30 de zile de la data validării hotărârii comisiei locale de către C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A invocat și excepția autorității de lucru judecat întrucât validitatea titlului de proprietate nr._/15.02.2008, a cărui nulitate absolută parțială se solicită a fi constatată, a mai fost analizată prin sentința civilă nr.1559/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă și rămasă irevocabilă. Titlul de proprietate în cauză, eliberat la 15.02.2008, a avut în vedere sentința civilă nr.1559/06.11.2007 intrată în puterea lucrului judecat.
La înscrisurile depuse la dosar, reclamantul a anexat o copie din registrul agricol eliberată de Primăria comunei Călmățuiu, din care rezultă componența familiei autorului acestuia, respectiv: Ț. A., tatăl reclamantului – cap gospodărie; Ț. Antoana – soție; sora tatălui pârâtei pentru care acesta a formulat cerere, în baza Legii nr.169/1997, pentru suprafața de 1,2500 ha, reprezentând terenul pe care Ț. Antoana l-a primit zestre, la data căsătoriei, de la părinții săi (bunicii pârâtei); Ț. S., reclamantul, care este fiul dintr-o altă căsătorie al lui Ț. A..
La data de 11.11.2013, reclamantul a depus cerere prin care a solicitat suspendarea judecății pricinii până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ ce are ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea Comisiei județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să-i soluționeze acestuia contestația înregistrată la nr.FF48617/26 iulie 2013, sub sancțiunea daunelor cominatorii (aflată în copie la fila 76 în dosarul cauzei) și care, în esență, privește contestația formulată împotriva hotărârii comisiei locale privind reconstituirea dreptului de proprietate celor doi, B. P. și T. M., alături de reclamant.
La dosarul cauzei, Comisiei județene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a depus adresa nr. II /_,_ din 14.11.2013, comunicată reclamantului, potrivit căreia la petiția (pentru care se cere soluționarea în regim de contestație) s-a mai formulat răspuns cu nr. II/_/20.08.2013, învederându-se că se formulează contestație, raportat la modul de soluționare a cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate, în termen de 10 zile de la afișarea listelor sau de la data primirii înștiințării de la comisia locală privind modul de soluționare a cererii, conform art.27 din HG nr.890/2005.
În cauză, pentru terenul de 4,900 ha care a aparținut autorului reclamantului, respectiv Ț. A., procedura administrativă de soluționare a cererii a fost finalizată, dreptul de proprietate fiind reconstituit pe numele coindivizarilor Ț. S., T. M. și B. P., cărora le-a fost eliberat și titlul de proprietate nr._/15.02.2008.
A mai susținut că la eliberarea titlului de proprietate menționat a fost avută în vedere sentința civilă nr. 1559/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
Având în vedere excepțiile invocate de C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și de pârâta D. V., instanța de fond a reținut:
Prin dispozițiile art. III alin.1 și 2 din Legea nr.169/1997, au fost calificate ca fiind lovite de nulitate absolută actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 prin care s-au reconstituit sau constituit dreptul de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, nulitate care poate fi invocată atât de persoanele interesate, dar și de primar, prefect, procuror, alte persoane care justifică un interes legitim. Acțiunea în declararea nulității absolute este imprescriptibilă, putând fi intentată de orice persoană care justifică interes legitim.
Ca urmare, a fost respinsă excepția invocată de pârâta D. V., prin întâmpinare, privind prescripția dreptului material la acțiune al reclamantului în cauză.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat:
Prin sentința civilă nr.1559 pronunțată la 06 noiembrie 2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect anulare titlu de proprietate, dispunându-se anularea titlului de proprietate nr.2301361eliberat la 16.10.1995 pe numele coindivizarilor Ț. S. și T. M. și eliberarea unui alt titlul de proprietate pe numele coindivizarilor Ț. S., T. M. și B. P., pentru suprafața de 4,9000 ha situată în ..
În considerente, pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin hotărârea nr. 9221 dată la 31 iulie 1999 de C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost aprobată hotărârea Comisiei locale Călmățuiu și s-a dispus înscrierea numitului B. P. alături de ceilalți titulari ai titlului de proprietate, respectiv alături de Ț. S. și T. M., pentru suprafața de 4,9000 ha. Hotărârea comisiei județene menționată nu a fost contestată, având puteri depline, potrivit dispozițiilor Legii nr.18/1991. În acest sens, în temeiul art.13 și 27 alin.22 din Legea nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea tuturor moștenitorilor care-și dovedesc această calitate și care au acceptat moștenirea prin cererea de retrocedare adresată comisiei, titlul de proprietate fiind emis pe numele tuturor moștenitorilor, iar în cazul în care, deja, au fost emise pe baza adeverințelor de proprietate și a posesiei terenurilor, titlurile emise cu încălcarea legii vor fi revocate de comisiile de fond funciar dacă nu au intrat în circuitul civil ori de către instanță, potrivit art. III din Legea nr.169/1997.
În cauză, s-a avut în vedere că B. P., autorul pârâților D. V. și B. I., a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr.169/1997, în condițiile în care numiților T. M. și Ț. S. le fusese eliberat titlul de proprietate, C. județeană validând propunerea comisiei locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
S-a mai reținut că atâta timp cât, B. P. a fost considerat, prin hotărârea comisiei județene, ca fiind persoană îndreptățită a-i fi reconstituit dreptul de proprietate, hotărârile adoptate în acest sens nefiind atacate de persoanele nemulțumite, instanța a dispus anularea titlului de proprietate eliberat pe numele coindivizarilor T. M. și Ț. S., pentru suprafața de 4,9000 ha, respectiv a titlul de proprietate nr._ eliberat la 16.10.1995 și eliberarea unui alt titlul de proprietate pe numele celor trei coindivizari - T. M., Ț. S. și B. P., fiind, astfel, întocmit titlul de proprietate nr._/15.02.2008, a cărui constatare a nulității absolute parțiale se solicită în cauză.
În consecință, s-a apreciat că validitatea reconstituirii dreptului de proprietate celor trei coindivizari a fost verificată atât cu prilejul emiterii hotărârilor comisiei județene, cât și la dispunerea anulării titlului de proprietate nr._/16.10.1995 eliberat pe numele coindivizarilor Ț. S. și T. M., prin sentința civilă nr.1559/06.11.2007 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, definitivă și rămasă irevocabilă.
Instanța de fond a mai avut în vedere și dispozițiile art. 430 – 431 NCPC, potrivit cărora, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, hotărârea pronunțată la prima judecată intrând în autoritate de lucru judecat atât în ce privește dispozitivul, cât și considerentele pe care aceasta se sprijină.
În consecință, reținând că a fost analizată de mai multe ori legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate a celor trei coindivizari - T. M., Ț. S. și B. P. asupra terenului în suprafață de 4,9000 ha situat pe raza comunei Călmățuiu, județul Teleorman, individualizat prin titlul de proprietate nr._/15.02.2008 eliberat de C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, excepția invocată, privind autoritatea de lucru judecat, de pârâtele D. V. și C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost admisă.
S-a luat act, conform art.453 NCPC, că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 28 noiembrie 2013 a declarat apel, în termen, reclamantul, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeincie, solicitând anularea hotărârii și rejudecarea cauzei, prin evocarea fondului.
Prin primul motiv de apel, a susținut că, în mod greșit, prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, deși cererea este întemeiată.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, a arătat că prin certificatul eliberat de grefa instanței a dovedit că pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede este dosarul nr._ având ca obiect executarea obligației de a face, în care reclamantul a solicitat obligarea Comisiei județene să soluționeze contestație formulată împotriva propunerilor comisiei locale, între cele două caute existând o strânsă legătură, dezlegarea cauzei depinzând de modul de existența sau inexistența dreptului care face obiectului acelei judecăți.
Sub același aspect, apelantul a mai menționat că instanța de fond nici nu a motivat respingerea cererii de suspendare raportat la dispozițiile art. 413 C. proc. civ., astfel că, încheierea prin care a fost soluționată cererea este lovită de nulitate.
Prin motivul doi de apel, a susținut că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, neexistând identitate de obiect și cauză între pricina de față și cea soluționată prin sentința civilă nr. 1559/6.11.2007.
Cu referire la această critică, a precizat că prin sentința civilă nr. 1559/6.11.2007 a fost anulat titlul de proprietate emis pe numele său, al intimatei Tărnăcop M. și al defunctului B. P., fără să se cenzureze modul de stabilire a dreptului de proprietate cu privire la terenul rămas în succesiunea autorului său, în măsura în care instanța a reținut că nu s-a formulat contestație împotriva propunerilor comisiei locale.
Prin acțiunea dedusă judecății, a menționat că a invocat nulitatea absolută a titlului de proprietate emis ulterior sentinței civile nr. 1559/2007 în temeiul art. IIII alin.1 lit. a din Legea nr. 169/1997, intimații persoane fizice nefiind persoane îndreptățite la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în raport de această împrejurare și nici cauza celor două dosare nu este identică, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra legalității titlului cu privire la care a solicitat constatarea nulității absolute.
Neexistând tripla identitate de părți, obiect și cauză, a susținut că nu există nici autoritate de lucru judecat, astfel că, instanța de fond, în mod greșit, a soluționat cauza pe această excepție.
La data de 12.02.2014 intimata T. M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat, apreciind că, în mod corect, prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății și a admis excepția autorității de lucru judecat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 alin.1 C. proc. civ.
Intimata C. Județeană Teleorman a depus întâmpinare la data de 20.02.2014, prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii instanței de fond, pentru motivele expuse prin sentința apelată.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Codului de procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinările depuse, apelantul a solicitat, în esență, înlăturarea susținerilor și apărărilor formulate, pentru considerentele expuse prin cererea de apel.
La termenul de judecată din 7 mai 2014, apelantul a depus în copie xerox, adeverința nr. 332/10.03.2014 emisă de .> La același termen, apelantul a formulat cerere de suspendare a judecății apelului, în temeiul art. 413 pct.1 C. proc. civ. apreciind că soluționarea prezentei cauze depinde de modul de soluționare a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede, având ca obiect obligația de a face.
Analizând cu prioritate cererea de suspendare a judecății apelului, formulată de apelant, instanța de apel o va respinge apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 pct.1 C. proc. civ.
Art. 413 pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendarea facultativă a judecății, atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei C. Județeană Teleorman, să soluționeze contestația înregistrată sub nr. FF48617/26.0.7.2013, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere.
Verificând aplicația Ecriss, se constată că prin sentința civilă nr. 199 din 6.02.2014 a Judecătoriei Roșiorii de Vede pronunțată în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Țîntu S. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Teleorman și C. L. Călmățuiu, hotărârea fiind atacată cu apel de către reclamant.
În raport de cele menționate, se apreciază că soluționarea judecății apelului îndreptat împotriva sentinței instanței de fond prin care s-a admis excepția autorității de lucru judecat a acțiunii în constatare nulitate absolută parțială a titlului de proprietate întemeiată pe dispozițiile art. III alin.1 lit. a din Legea nr. 169/1997 pe considerentul că în respectivul titlu au fost trecuți intimații care nu sunt persoane îndreptățite, nu depinde de modul de soluționare a cererii având obligația de a face formulată de reclamant, întrucât în prezentul litigiu dedus judecății se putea stabili asupra îndreptățirii sau nu a acestuia de a fi trecut singur în respectivul titlu.
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul, va respinge ca nefondat apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Primul motiv de apel formulat de către apelant, vizează respingerea cererii de suspendare a judecății de către instanța de fond, prin încheierea din 28 noiembrie 2013, pe considerentul că, în mod greșit, prima instanță nu a dispus suspendarea judecății până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, având ca obiect obligația de a face.
Având în vedere că în apel, reclamantul a reluat cererea de suspendare a judecății în baza aceluiași temei, iar cu ocazia soluționării acesteia s-au expus motivele care au justificat respingerea acesteia, aceleași considerente sunt valabile și în ce privește primul motiv de apel, astfel că, acesta va fi respins ca neîntemeiat.
Deși instanța de fond, nu a făcut referire la prevederile art. 413 pct.1 C. proc.civ., din considerente rezultă implicit că instanța a avut în vedere acest temei și a expus motivele pentru care, nu s-a justificat suspendarea judecății.
În ce privește critica, prin care apelantul a susținut că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, neexistând identitate de obiect și cauză între pricina de față și cea soluționată prin sentința civilă nr. 1559/6.11.2007, se constată că nu este întemeiată.
În mod obișnuit, puterea de lucru judecat a unei hotărâri este invocată într-un proces ulterior, prin intermediul excepției ,, autorității de lucru judecat”, atunci când al doilea proces este între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză (art. 431 C. proc. civ.)
Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat, existența unei hotărâri putând fi invocată în cadrul altui proces atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie întrunită neapărat tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Față de aceste precizări, se constată că, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, în principal, în considerarea caracterului obligatoriu al hotărârea nr. 9221 dată la 31 iulie 1999 de C. județeană Teleorman și a sentinței civile nr. 1559/6.11.2007 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede.
Prin sentința civilă nr.1559 pronunțată la 06 noiembrie 2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede a fost admisă, în parte, cererea având ca obiect anulare titlu de proprietate, dispunându-se anularea titlului de proprietate nr.2301361eliberat la 16.10.1995 pe numele coindivizarilor Ț. S. și T. M. și eliberarea unui alt titlul de proprietate pe numele coindivizarilor Ț. S., T. M. și B. P., pentru suprafața de 4,9000 ha situată în ..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin hotărârea nr. 9221 dată la 31 iulie 1999 de C. județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost aprobată hotărârea Comisiei locale Călmățuiu și s-a dispus înscrierea numitului B. P. alături de ceilalți titulari ai titlului de proprietate, respectiv, Ț. S. și T. M., pentru suprafața de 4,9000 ha.
S-a mai reținut în considerentele aceleiași sentințe că, hotărârea comisiei județene, nu a fost contestată, având puteri depline, potrivit și că potrivit art.13 și 27 alin.22 din Legea nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea tuturor moștenitorilor care-și dovedesc această calitate și care au acceptat moștenirea prin cererea de retrocedare adresată comisiei, titlul de proprietate fiind emis pe numele tuturor moștenitorilor, iar în cazul în care, deja, au fost emise pe baza adeverințelor de proprietate și a posesiei terenurilor, titlurile emise cu încălcarea legii vor fi revocate de comisiile de fond funciar dacă nu au intrat în circuitul civil ori de către instanță, potrivit art. III din Legea nr.169/1997.
De asemenea, B. P., autorul intimaților D. V. și B. I. fiind considerat, prin hotărârea comisiei județene, ca fiind persoană îndreptățită a-i fi reconstituit dreptul de proprietate, iar această hotărâre nu a fost atacată de persoanele nemulțumite, instanța a dispus anularea titlului de proprietate eliberat pe numele coindivizarilor T. M. și Ț. S., pentru suprafața de 4,9000 ha, respectiv a titlul de proprietate nr._ eliberat la 16.10.1995 și eliberarea unui alt titlul de proprietate pe numele celor trei coindivizari - T. M., Ț. S. și B. P., fiind, astfel, întocmit titlul de proprietate nr._/15.02.2008, a cărui constatare a nulității absolute parțiale se solicită în cauză.
În raport de cele expuse, rezultă că legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate al celor trei coindivizari - T. M., Ț. S. și B. P. asupra terenului în suprafață de 4,9000 ha situat pe raza comunei Călmățuiu, județul Teleorman a mai fost pusă în discuție, apelantul fiind parte în procesul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1559 pronunțată la 06 noiembrie 2007 de Judecătoria Roșiorii de Vede.
Prin urmare, în cauza dedusă judecății, apelantul reclamant nu mai putea invoca că intimații persoane fizice nu sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate și că respectiva sentință nu are putere de lucru judecat, pe considerentul că a invocat alt temei în drept, în condițiile în care finalitatea este aceeași, respectiv, radierea acestora de pe titlul emis în baza sentinței civile nr. 1559/2007 a Judecătoriei Roșiorii de Vede.
Față de cele ce preced, în baza art. 480 alin.1 C. proc.civ., se va respinge apelul declarat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a judecății apelului formulată de apelant.
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant Ț. S., domiciliat în ., județul Teleorman împotriva sentinței civile nr.3215 din 5 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. locală Călmățuiu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. Județeană Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în A., ., județ Teleorman, D. V., domiciliată în T. M., .. F20, ., ., B. I., domiciliat în comuna Călmățuiu, . și T. M., domiciliată în comuna Călmățuiu, . Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. DoinițaDobrin M.-NuțiTatu S.
Red.thred.C.D.
LA 13.05.2014
D.f._
J.f.I. P.
Judecătoria Roșiori de Vede
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 207/2014. Tribunalul TELEORMAN | Fond funciar. Decizia nr. 297/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
